Revendicare imobiliară. Decizia nr. 120/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 2154/2/2013
DOSAR NR._
(574/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.120 A
Ședința publică de la 24.04.2013
Curtea constituită din:
P. - A. D. T.
JUDECATOR - I. A. H. P.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientele R. D. G., R. E. M., R. E. S. și P. D., împotriva deciziei civile nr.412 A din 14.04.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/2/2010, în contradictoriu cu intimata K. T..
P. are ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuienta R. E. M., personal și asistată de avocat C. D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/08.03.2013, emisă de Baroul București – SCA „C. & Asociații”, aflată la fila 33 dosar, același avocat reprezintă și interesele revizuientelor R. D. G., R. E. S. și P. D., lipsind intimata K. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimata a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 32.04.2013, o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea angajării unui avocat.
Se mai învederează și faptul că s-au atașat dosarele de fond.
Avocatul revizuientelor depune la dosar chitanța nr._/1/22.04.2013, în cuantum de 10 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de amânare formulată de intimată.
Avocatul revizuientelor nu se opune cererii de amânare a cauzei formulată de intimată pentru motivul invocat, fiind primul termen de judecată.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare formulată în cauză de intimată, având în vedere că ne aflăm într-o cale extraordinară de atac, care presupune exclusiv analiza unor condiții de admisibilitate strict determinate de lege și dispune lăsarea dosarului la ordine.
La reluarea pricinii, se prezintă revizuienta R. E. M., personal și asistată de avocat C. D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/08.03.2013, emisă de Baroul București – SCA „C. & Asociații”, aflată la fila 33 dosar, același avocat reprezintă și interesele revizuientelor R. D. G., R. E. S. și P. D., lipsind intimata K. T..
Avocatul revizuientelor, solicită îndreptarea unei erori materiale strecurate în cererea de revizuire, respectiv anul în care s-a efectuat cererea pe Legii nr.112/1995, din eroare a indicat anul 1999, în loc de anul 1996 cum rezultă și din actele aflate la dosar.
Curtea ia act de susținerile avocatului revizuientelor în sensul că la filele 3 și 4 sunt erori materiale cu privire la data înscrisurilor invocate în susținerea cererii de revizuire, însă cele trei înscrisuri sunt cele indicate corect la fila 2 din această cerere.
Acordă cuvântul asupra admisibilității cererii de revizuire.
Avocatul revizuientelor, având cuvântul, solicită să se constate că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 din Codul de procedură civilă.
Arată că motivul invocat în cererea de revizuire se referă la descoperirea unor înscrisuri noi, după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, respectiv înscrisurile anexate cererii de revizuire: adresa nr.4940/1999 emisă de către Primăria Sectorului 1 București, borderoul din dosarele pe Legea nr.112/1995 și de asemenea cererea care a fost identificată nr.1466/16.07.1996 formulată în temeiul Legii nr.112/1995 privind restituirea în natură a acestui imobil ce face obiectul prezentului dosar.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, pe de o parte referitor la termenul de revizuire, urmând să se constate că acesta este îndeplinit, având în vedere că au luat cunoștință și au descoperit aceste înscrisuri într-un alt dosar, respectiv în dosarul nr._/299/2007 a Curții de Apel – Secția a IV-a Civilă, care, în ședința publică din 19.02.2013, a primit aceste înscrisuri din partea P.M.B., a atașat această decizie civilă nr.351/2013, care atestă faptul că s-au depus înscrisurile noi, în opinia sa.
Mai mult, aceste înscrisuri au o relevanță covârșitoare în soluționarea cauzei, având în vedere că sunt în măsură să schimbe situația de fapt reținută în hotărârea a cărei revizuire se solicită și a arătat că respingerea apelului prin decizia atacată s-a bazat în principal în considerentele sale pe faptul că revizuientele-reclamante nu ar fi înștiințat autoritățile sau pe pârâta-intimată din prezenta cauză anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare între autorul intimatei-pârâte H. A. cu privire la cumpărarea apartamentului.
Din actele dosarului rezultă că acest contract a fost încheiat în anul 1996, fapt reținut și în decizia de apel anterioară, dar se reține și faptul că nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la o eventuală notificare pe Legea nr.112/1995.
Totodată, arată că în ceea ce privește susținerile pe condițiile de admisibilitate ale revizuirii aceste înscrisuri existau, puteau să constituie probe la momentul în care s-a judecat pricina în fond și în apel, dar nu au putut fi prezentate de parte dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, partea nefiind în posesia cererii pe Legii nr.112/1995, iar din relațiile solicitate autorităților nu a rezultat în nici un fel că a existat o astfel de cerere înregistrată.
În susținerea cererii de revizuire a invocat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care apreciază că relațiile deținute de o autoritate (P.M.B.), care le comunică anul acesta pe data de 19.02.2013, în alt dosar privind revendicarea altui apartament din același imobil, în care s-a pronunțat o soluție de admitere a cererii de revendicare, bazată pe faptul că reclamantele-revizuiente au efectuat toate diligențele, toate demersurile atât în baza Legii nr.112/1995, cât și în baza Legii nr.10/2001, iar la momentul judecării au putut prezenta numai notificările în baza Legii nr.10/2001, nefiind în posesia notificării în baza Legii nr.112/1995, obținută anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
În opinia sa, aceste înscrisuri schimbă total situația de fapt reținută în pronunțarea deciziei a cărei revizuire o cerere și solicită să se constate că aceste înscrisuri dovedesc reaua credință a cumpărătorilor care au avut cunoștință la momentul cumpărării despre existența acestei notificări pe Legea nr.112/1995.
Concluzionând, solicită să se constate că cererea de revizuire este admisibilă.
Curtea reține pricina spre soluționare.
CURTEA,
La data de 20.03.2013 revizuientele R. D. G., R. E. M., R. E. S. și P. D. au formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr.412 A/14.04.2011, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin care au solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea hotărârii atacate în tot, admiterea apelului și, pe fond, admiterea acțiunii formulate de reclamantele R. E.-M., R. D.-G., R. E.-S. și P. D., obligarea intimatei-pârâte K. T. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, ., ., teren și construcție, așa cum a fost identificat în contractul de vânzare-cumpărare nr.1496/ 09.06.1997.
Revizuienții invocă motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 din Codul de procedură civilă:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (...) ".
Învederează instanței împrejurarea că, Ia termenul de judecată din data de 19.02.2013, în cadrul judecații dosarului civil nr._/299/2007 în recurs de către Curtea de Apel - Secția a IV-a Civilă, au fost prezentate pentru prima data înscrisuri determinante, care, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.
Aceste înscrisuri au fost prezentate de Primăria Municipiului București (Municipiul București) - Direcția Juridic și sunt următoarele:
- Adresa nr.4940/ 19.03.1999 emisă de Primăria Sectorului 1 București –Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995;
- Borderou cuprinzând dosarele înaintate Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, poziția 62, cererea cu nr.1466 petent R. D. pentru imobilul din .;
- Cererea nr.1466 din 16.07.1996 formulată de R. D. G. (reclamanta) în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru restituirea în natură a imobilului din București, ., sector 1.
Din aceste înscrisuri prezentate de Primăria Municipiului București rezultă o situație de fapt contrară celei reținute de instanța de fond și menținută de instanța de apel prin hotărârea ce se solicita a fi supusă revizuirii.
Astfel, în Decizia nr.412 A din 14.04.2011, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/2/2010, se reține următoarea situație de fapt:
"Reclamantele-apelante nu au încunoștințat nici pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București nici pe pârâtul H. A., în perioada anterioară încheierii contractului acestuia, despre intenția lor de a revendica imobilul, în calitate de foste proprietare a acestuia, ori, în aceste condiții, nu poate fi răsturnată prezumția de bună credință ce operează în favoarea părților în temeiul art.1899 Cod Civil."
Din înscrisurile ce au fost descoperite recent rezultă exact contrariul, și anume faptul că reclamantele au revendicat imobilul la data de 16.07.1999, prin cererea nr.1466 înregistrată la Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 din cadrul Primăriei.
In aceste condiții este răsturnată prezumția de bună credință a părților contractante la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1496 din 09.06.1997, prin care autorul intimatei-pârâte K. T. a cumpărat imobilul ce face obiectul judecații.
In ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, revizuienții solicită să se observe ca acestea sunt îndeplinite:
1. Termenul de exercitare a cererii de revizuire este cel de o lună prevăzut de art.324 pct.4 Cod de procedură civilă, care curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă (19.02.2013). Cererea de revizuire a fost formulată înăuntrul acestui termen.
2. Înscrisurile invocate sunt înscrisuri noi, care nu au fost administrate în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;
3. Înscrisurile invocate existau la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
4. Înscrisurile nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, având în vedere că acestea s-au aflat în deținerea exclusivă a Primăriei Municipiului București, partea neavând cunoștință despre această împrejurare; rezultă că a existat o imposibilitate obiectivă a părții de a prezenta aceste înscrisuri;
5. Înscrisurile invocate pentru revizuire să fie determinante, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.
Astfel cum s-a arătat anterior, din înscrisurile invocate rezultă o situație de fapt contrară celei reținute de instanța de fond și menținută de instanța de apel prin hotărârea ce se solicită a fi supusă revizuirii, și anume faptul că reclamantele au revendicat imobilul la data de 16.07.1999, prin cererea nr. 1466 înregistrată la Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 din cadrul Primăriei.
In aceste condiții este răsturnată prezumția de bună credință a părților contractante la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1496 din 09.06.1997, prin care autorul intimatei-pârâte K. T., H. A., a cumpărat imobilul ce face obiectul judecății.
Pentru considerentele expuse, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, iar motivul de revizuire fiind întemeiat, revizuienții au solicitat:
- admiterea cererii de revizuire a deciziei civile nr.412 A din 14.04.2011, pronunțată de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA a III-a Civilă în dosarul nr._/2/2010;
- schimbarea hotărârii atacate, în tot, admiterea apelului, schimbarea hotărârii primei instanțe în tot și pe fond admiterea acțiunii formulată de reclamantele R. E.-M., R. D.-G., R. E.-S. și P. D., obligarea intimatei-pârâte K. T. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, ., ap.2, ., teren și construcție, așa cum a fost identificat în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1496/09.06.1997.
Examinând cererea de revizuire formulată, curtea constată că este nefondată pentru următoarele considerente.
Potrivit Deciziei nr. 412A/14.04.2011 a Curții de Apel București secția a III a civilă, a cărei retractare prin intermediul acestei căi procedurale s-a pretins, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanții – reclamanți R. D. - G. R. E.-M., R. E.-S. și P. D. împotriva sentinței civile nr. 1443/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul București secția a III a civilă în contradictoriu cu intimata – pârâtă K. T. .
În considerentele deciziei s-a reținut că, întrucât concursul dintre legea specială și legea generală, așa cum s-a statuat și prin decizia 33/2008 a ÎCCJ se rezolvă în favoarea legii speciale, protecția juridică a vechiului drept de proprietate al reclamantelor nu se realizează prin redobândirea posesiei ca urmare a formulării unei acțiuni în revendicare de drept comun, ci prin obținerea măsurilor reparatorii prevăzute de legea 10/2001.
În soluționarea acțiunii în revendicare, s-a reținut că, acțiunea anterioară în revendicare a reclamantelor a fost formulată ulterior înstrăinării imobilului de către CGMB și că prin sentința 5178/2000 a Judecătoriei sectorului 1 București a fost respinsă acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare – cumpărare, astfel că dreptul de proprietate al reclamantelor nu este garantat de prevederile art. 1 din Primul Protocol Adițional.
În cazul motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, părțile invocă drept înscrisuri noi, de natură să conducă, în opinia acestora, la anularea hotărârii și reluarea judecății, adresa nr.4940/ 19.03.1999 emisă de Primăria Sectorului 1 București –Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995, borderoul cuprinzând dosarele înaintate Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, poziția 62, cererea cu nr.1466 petent R. D. pentru imobilul din . și cererea nr.1466 din 16.07.1996 formulată de R. D. G. (reclamanta) în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru restituirea în natură a imobilului din București, ., sector 1.
Or, în sensul art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, un înscris înfățișat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba de un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Așadar, trebuie ca respectivul înscris să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut) sau împrejurării mai presus de voința părții (care, de asemenea, a împiedicat administrarea).
Nu este întrunită ipoteza textului de lege și nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.
În speță, este ceea ce tind să obțină revizuenții atunci când prezintă drept cauză a revizuirii un mijloc de probă nou, respectiv două adrese având ca emitent primăria, dar și o cerere ce a fost formulată chiar de una din părți personal, adresată primăriei.
Aceasta înseamnă că, deși înscrisul a existat la data judecății,, fiind vorba, în cazul primelor două acte, de o instituție publică în calitate de emitentă, partea era în situația de a-l putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care îl considera relevant pentru obținerea de consecințe juridice, iar în cazul ultimului act era vorba chiar despre un înscris ce emana de la parte personal, astfel că putea efectua diligențele necesare pentru a-l depune la data judecării dosarului.
Nu se poate admite, astfel cum susține partea, că nu a avut cunoștință despre existența acestor acte întrucât, astfel cum am arătat anterior este vorba de cereri formulate în temeiul legii 112/1995 de parte personal, iar adresele emise de primărie atestă tocmai depunerea acestei cereri.
De altfel, prezentând un mijloc de probă nou, în sensul de înscris procurat ulterior judecății, și pretinzând ca pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, părțile tind, de fapt, la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate irevocabil.
Or, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă, fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat, de care trebuiau să se bucure hotărârile, ar rămâne fără nici un fel de eficiență.
Pe de altă parte, curtea apreciază că aceste înscrisuri nici nu sunt determinante, întrucât în hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu s-a reținut, drept motiv al respingerii apelului că “reclamantele-apelante nu au încunoștințat nici pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București nici pe pârâtul H. A., în perioada anterioară încheierii contractului acestuia, despre intenția lor de a revendica imobilul, în calitate de foste proprietare a acestuia, ori, în aceste condiții, nu poate fi răsturnată prezumția de bună credință ce operează în favoarea părților în temeiul art.1899 Cod Civil”, ci s-a reținut că a fost respinsă anterior acțiunea reclamantelor având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare – cumpărare, acestea fiind considerentele respingerii acelei acțiuni prin sentința civilă nr. 5178/2000 a Judecătoriei sectorului 1, pe care curtea le-a redat și în decizia ce se solicită a fi revizuită.
Pentru considerentele arătate, curtea constată că nu se regăsesc în speță ipotezele reglementate de art. 322 pct. 5 din codul de procedură civilă pentru revizuirea unei hotărâri, astfel încât calea de atac exercitată va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientele R. D. G., R. E. M., R. E. S. și P. D., cu domiciliul ales la SCA “C. și Asociații”, în București, ., ., împotriva deciziei civile nr.412 A din 14.04.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/2/2010, în contradictoriu cu intimata K. T., domiciliată în București, ., ., sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A.-D. T. I.-A. H.-P.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
7 ex./27.05.2013
C.A.B.-S.3 – S.L.; C.M.T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1288/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2083/2013. Curtea... → |
|---|
