Legea 10/2001. Decizia nr. 1288/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1288/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 3935/3/2012
DOSAR NR._
(441/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1288
Ședința publică de la 11.09.2013
Curtea constituită din:
P. - I. A. H. P.
JUDECATOR - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă M. G. și de către recurentul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.2116 din 28.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ .
P. are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-reclamantă M. G., personal și asistată de avocat Vutcanu D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/29.05.2013, emisă de Baroul București – Cabinet de avocat, aflată la fila 11 dosar, consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, în baza delegației aflată la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentei-reclamante solicită a se lămuri măsura aplicării dispozițiilor Legii nr.165/2013 și în litigiul de față.
Curtea, constată că în speța de față nu sunt aplicabile dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013, iar partea reclamantă nu se află în situația acordării vreunei măsuri compensatorii, respectiv acordarea unui teren în compensare, motivele de recurs vizând numai întinderea dreptului pe care urmează să primească măsuri compensatorii.
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în temeiul art.3041 din Codul de procedură civilă, în sensul că, în opinia sa, sunt incidente în cauză dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 referitoare la presupunerea legală că, dreptul de proprietate era în patrimoniul reclamantei la momentul la care acesta a trecut în proprietatea statului.
În cererea de recurs a evocat o . documente din care rezultă că autorul său avea în proprietate la momentul trecerii în proprietatea statului suprafața de 400 mp, suprafață de teren care se regăsește în Parcul Tineretului din București și inclusiv recunoașterea instituției care soluționează notificarea.
Mai arată că toate instituțiile Direcția Taxe Impozite Locale Sector 4, ., P. M. București evocă faptul că autorul său P. D. figura înregistrat cu imobilul situat în ..9 prin procesul-verbal de impunere pe anul 1952 cu suprafața de teren de 400 mp și construcțiile aferente.
Din această perspectivă apreciază că hotărârea Tribunalului București este netemeinică în raport de probațiunea efectuată în fața instanței de fond și în raport de punctul de vedere al părții adverse.
Totodată, arată că mai este un argument în cauză, în sensul că nu există dovada contrară a modului în care dobândește statul, respectiv cum stăpânește intimata în proprietate suprafața de 400 mp, nu a exhibat nici un titlu în baza căruia să fie titularul dreptului de proprietate pe terenul pe care reclamanta a făcut dovada că au figurat ca proprietari înainte de trecere în proprietatea statului.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, urmând a se dispune acordarea diferenței de teren de 230 mp, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței nr.323/28.05.2013, pe care o depune la dosar.
Reprezentantul recurentului-pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.
În referatul despre care se face vorbire se arată că deși la rolul fiscal P. D. s-a impus cu 400 mp, nu s-au depus acte de proprietate în dosarul administrativ pentru diferența de teren și construcție, astfel că, nu se cunoaște de unde ar rezulta dreptul la măsuri reparatorii pentru diferența de teren de 230 mp, având în vedere că la momentul soluționării notificării era numai o suprafață de teren de 170 mp.
În ceea ce privește recursul declarat, solicită admiterea acestuia în sensul modificării hotărârii instanței și reținerii contestației împotriva Primarului General, urmând a se cenzura criticile cu privire la cheltuielile de judecată, deși s-a acordat onorariul parțial și onorariul de expertiză.
Avocatul recurentei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de recurentul-pârât, arătând că și astăzi se susține de către partea adversă faptul că a avut în vedere numai suprafața de 170 mp, ca atare erau îndreptățiți să primească această suprafață.
Curtea reține pricina spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2116/28.11.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. G., în contradictoriu cu pârâta P. M. București prin Primarul General, a anulat Dispoziția nr._/09.12.2011 emisă de pârâtul Municipiul București prin Primarul General, a obligat pârâtul Municipiul București prin Primarul General să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent conform Legii speciale nr. 247/2005 în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, pentru fostul imobil situat în București, .. 6 (8), sector 4, compus din teren în suprafață de 170 mp și construcție compusă din 3 camere și 3 bucătării, a admis cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pârâtul Municipiul București la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (din care 1.000 lei onorariu expert, 1.000l ei onorariu avocat, parțial).
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin notificarea nr. 8883/11.06.2001, reclamanta M. G. a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în București, .. 8, sector 4 ( fila 6).
Notificarea a fost respinsă prin Dispoziția nr._/09.12.2011, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului și nici dovada diferenței de teren și a construcției.
În ceea ce privește imobilul, tribunalul a reținut:
Din actul de partaj de ascendent, rezultă că D. T. Pasescu a dispus ca averea sa să fie împărțită între cei 5 (cinci) copii ai săi, tribunalul a reținut numai dispozițiile privind imobilul în litigiu: fiica sa I. va stăpâni ½ din imobilul teren și construcții situat în București, .. 8, iar fiul său C. va stăpâni cealaltă jumătate din imobil (fila 8).
Actul nu cuprinde mențiuni cu privire la achiziționarea imobilului de la nr. 6, astfel cum a pretins reclamanta, ci precizarea că, în cazul în care acest imobil ar fi expropriat și autorul ar dobândi în proprietate un alt imobil, acest din urmă imobil ar trebui împărțit între cei doi copii.
Din procesul - verbal încheiat de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare nr. 4160/1940, rezultă că imobilul aparținând lui D. T. Pasescu era compus din teren în suprafață de 170 mp și o casă, parter, compusă din 3 camere și 3 bucătării, proprietatea fiind dobândită cu testament de la Z. Ratatel zisă și Z. I. (fila 9).
Potrivit mențiunilor din testamentul amintit, imobilul purta la data aceea adresa .(filele 10,11).
Din adresa nr._/02.08.2002 emisă de Consiliul Local sector 4 – Direcția Generală de Impozite și taxe Locale rezultă că în evidența acestei instituții figura imobilul .. 6-8, prin cererea nr._/27.10.1949 Pasescu D. solicită revizuirea impozitului pentru imobilul ..6, iar prin cererea nr._/08.05._ figurează tot imobilul cu nr. 6, după care formulează cererea cu nr._/10.03.1951, solicitând radierea, deoarece imobilul a fost expropriat, după care prin cererea nr._/11.10.1951 face precizarea că este proprietarul imobilului situat în .. 6/8 apoi 6-8, cu suprafața de 400mp (fila 12).
Cu referire la această adresă, tribunalul a reținut mențiunile contradictorii efectuate de fostul proprietar, autorul reclamantei, atât cu privire la numărul poștal, cât și la situația lui juridică la nivelul anului 1951.
Din adresa nr._/_/28.11.2008 emisă de P. M. București – Serviciul de Evidența Proprietății, rezultă că nu se dețin date cu privire la modalitatea de preluare a imobilului, iar ceea ce potrivit susținerilor reclamantei constituie imobilul de nr. 6-8 face parte în prezent din Parcul Tineretului (fila 21).
Din adresa nr. 15/08.01.2009 emisă de . rezultă că nici această instituție nu deține acte din care să rezulte că imobilul din . a trecut în proprietatea statului, imobil pentru care nici nu deține informații privind încasarea de despăgubiri (fila 22).
Din adresa nr._/27.09.2005 emisă de Serviciul Nomenclatură Urbană, rezultă că la nivelul anului 1948, potrivit revizuirii numerotării imobilelor, imobilul a fost înscris cu nr. 8 pe .).
În sfârșit, din adresa nr._/_/11.10.2012 emisă de P. M. București – Serviciul cadastru, rezultă că . cu denumirea Fundătura Pustnicului, nu a purtat altă denumire, iar la nivelul anului 1948 la nr. 8 figura un teren viran (fila 149), iar din adresa nr._/03.10.2012 emisă de OCPI rezultă că imobilul situat în Fundătura Pustnicului nr. 8 (6) nu figurează deloc în evidențe (fila 157).
Concluzionând, tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada că autorul său P. D. a deținut în proprietate un imobil situat pe Fundătura Pustnicului nr. 6, potrivit mențiunilor din procesul verbal încheiat de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare nr. 4160/1940, singurul act oficial care cuprinde o identificare a imobilului și din care rezultă că imobilul aparținând lui D. T. Pasescu era compus din teren în suprafață de 170 mp și o casă, parter, compusă din 3 camere și 3 bucătării, proprietatea fiind dobândită cu testament de la Z. Ratatel zisă și Z. I. (fila 9).
Din probele administrate nu rezultă ca pentru imobil să se fi acordat despăgubiri, astfel încât preluarea s-a făcut abuziv.
Din certificatul de deces . nr._ emis de ., rezultă că Păsescu D. a decedat la data de 13.02.1964 și era fiul lui Păsescu T. și C. (fila 14).
Din certificatul de naștere ..m nr._ emis de . Păsescu I., născută la 10.07.1922 este fiica lui D. și a lui A. (fila 16).
Din certificatul de moștenitor nr. 668/_/28.10.1970, emis de notariatul de Stat al sectorului 2 București, rezultă că de pe urma defunctei P. I., decedată la data de 19.10.1970, a rămas ca unic moștenitor M. G., în calitate de fiică și care a cules întreaga succesiune (fila 17).
Din certificatul de căsătorie . 4 nr._/1046/1971 emis de P. sector 1 București, rezultă că M. G. s-a căsătorit cu M. C., devenind M. G. (fila 18).
Din declarația dată pe proprie răspundere, autentificată sub nr._/27.10.1970 la Notariatul de Stat al sectorului 2 București, rezultă că M. G. este unica fiică a defunctei P. I., decedată la data de 19.10.1970 (fila 20).
Din adresa nr._/_/28.11.2008 emisă de P. M. București – Serviciul de Evidența Proprietății, rezultă că imobilul de la adresa Fundătura Pustnicului nr. 6-8 face parte în prezent din Parcul Tineretului (fila 21).
Tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat Dispoziția nr._/09.12.2011 emisă de pârâtul Municipiul București prin Primarul General și a obligat pârâtul Municipiul București prin Primarul General să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent conform Legii speciale nr.247/2005 în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, pentru fostul imobil situat în București, .. 6 (8), sector 4, compus din teren în suprafață de 170 mp și construcție compusă din 3 camere și 3 bucătării, potrivit descrierii din procesul - verbal încheiat de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare nr. 4160/1940. Tribunalul a avut în vedere și faptul că, din adresa nr._/_/11.10.2012 emisă de P. M. București – Serviciul cadastru, rezultă că în evidențe la nivelul anului 1948 la nr. 8 figura un teren viran.
În temeiul art. 274 alin. 1 coroborat cu art. 276 Cod de procedură civilă, tribunalul a admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (din care 1.000l ei onorariu expert, 1.000 lei onorariu avocat, parțial).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta M. G. și pârâtul Municipiul București prin Primarul General, criticând-o ca nelegală, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Reclamanta M. G. critică sentința recurată invocând următoarele motive de recurs:
- critica adusă hotărârii instanței de fond se referă la modul în care aceasta a aplicat dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001, raportat la filele 62, 70, 71, 100, 119, 121, 144, 145, 149, din dosar, înscrisuri care fac dovada că la data la care s-a dispus preluarea abuzivă și executarea actului de preluare, autorul reclamantei, Pasescu D., avea în proprietate o suprafață de 400 mp în ..8;
- din documentele enumerate rezultă recunoașterea, din partea autorităților publice, că suprafața preluată fără titlu de către stat a fost de 400 mp, astfel că se impune ca instanța, reanalizând actele la care reclamanta a făcut referire, să constate că solicitarea acesteia este întemeiată și, modificând în parte hotărârea fondului, să oblige intimata – pârâtă, prin Primar General, să-i acorde măsuri reparatorii în echivalent, conform legii speciale nr.247/2005 pentru diferența de suprafață, adică 230 mp.
Pârâtul Municipiul București prin Primarul General critică sentința recurată pentru următoarele motive de recurs:
- instanța de fond trebuia să rețină că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită pentru imobilul notificat, nedepunând acte de proprietate din care să rezulte că statul a preluat abuziv de la autoarea sa terenul de 400 mp în litigiu;
- consideră că în mod greșit (eronat) instanța admis acest capăt de cerere, având în vedere că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții, or, în cazul de față, nu se poate reține culpa instituției, reclamanta având obligația de a depune la Serviciul de analiză a notificărilor toate actele prevăzute de art.22 din Legea nr.10/2001 pentru soluționarea notificării.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va găsi nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr._/09.12.2011 pârâtul Municipiul București prin Primarul General a respins în totalitate notificarea formulată de reclamantă nr.574/08.06.2011, prin care aceasta solicită măsuri reparatorii (restituire în natură sau echivalent) pentru imobilul situat în București, ..8, compus din teren și construcție, reținând că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului notificat și nici „dovada proprietății pentru diferența de teren și construcție”.
Instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.2 lit.h din Legea nr.10/2001 și a reținut că imobilul se află în proprietatea publică a statului, fiind parte din Parcul Tineretului.
Poziția pârâtei care, deși recunoaște că terenul în litigiu se află în proprietatea publică a statului, dar, pe de altă parte, susține că nu cunoaște cum a intrat acest imobil în proprietatea statului nu înlătură caracterul abuziv de preluare a imobilului din patrimoniul autoarei reclamantei întrucât inexistența unui titlu de preluare și trecerea imobilului din proprietate privată în proprietate publică, în lipsa unei juste și prealabile despăgubiri se încadrează în noțiunea de preluare abuzivă prevăzută de art.2 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General vizând nedovedirea de către reclamantă a dreptului de proprietate cu privire la întreaga suprafață de teren de 400 mp solicitată prin acțiune, Curtea îl va găsi neîntemeiat, întrucât instanța de fond a acordat reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru suprafața de 170 mp și nu pentru întreaga suprafață solicitată.
Recurentul – pârât recunoaște în motivele de recurs suprafața de 170 mp ce a aparținut în proprietate autoarei reclamantei și ca atare, pentru această suprafață notificarea reclamantei trebuia admisă în parte și nu respinsă în totalitate cum nelegal s-a dispus prin Dispoziția nr._/09.12.2011, atacată în cauză.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General vizând greșita obligare a acestei părți la plata cheltuielilor de judecată, Curtea îl va respinge ca nefondat, reținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă.
Nu se poate reține apărarea recurentului Municipiul București prin Primarul General în sensul că pârâtul nu a avut culpă procesuală în cauză, atâta vreme cât în mod nelegal acesta nu a admis în parte notificarea reclamantei și în fața instanței de fond acesta s-a opus la admiterea acțiunii.
Fiind parte căzută în pretenții pârâtul a fost în mod legal obligat de către instanța de fond la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul reclamantei – recurente, Curtea constată că acesta vizează neacordarea de către instanța de fond a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață solicitată prin acțiune de 400 mp.
Recurenta susține că prin actele depuse în fața instanței de fond s-a făcut dovada că statul a preluat abuziv de la autoarea sa suprafața de teren de 400 mp din ..6, sector 4.
Curtea constată că actele invocate de recurente nu sunt titluri de proprietate și nu fac dovada că în patrimoniul autoarei recurentei a existat un teren de 400 mp în ..6, sector 4. Faptul că în evidențele fiscale întocmite pe baza declarațiilor autoarei reclamantei figura un teren de 400 mp pentru care s-a plătit impozit nu este o dovadă a dreptului de proprietate nici din perspectiva art.24 din Legea nr.10/2001, atâta vreme cât aceste declarații de impunere fiscală sunt înlăturate de procesul – verbal
încheiat de Comisia pentru Înființarea Cărților Funciare nr.4160/1940 din care rezultă că terenul aflat în proprietatea autoarei reclamantei a fost de 170 mp.
Înscrierea în cartea funciară face dovada erga omnes cu privire la întinderea dreptului de proprietate și ea corespunde și actului de partaj voluntar de ascendent – fila 54 fond, prin care autoarea reclamantei a dobândit în proprietate de la tatăl său doar ½ din întregul teren aflat în .>
În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile și va menține ca legală sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta – reclamantă M. G. și de către recurentul – reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.2116/28.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I.-A. H.-P. E. V. A.-D. T.
GREFIER
Ș. P.
Red.I.A.H.P.
Tehdact.R.L.
2 ex./29.11.2013
TB-S.4 – E.R.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 865/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 120/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
