Succesiune. Decizia nr. 1624/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1624/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 8882/303/2008
Dosar nr._
(1220/2011)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1624
Ședința publică de la 21.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă H. E., împotriva sentinței civile nr.2926 din 09.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București și a deciziei civile nr.193 din 01.03.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. S., P. G., P. Z., P. C., P. M., P. R., P. D., P. V., P. I., P. M. M. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurenta-reclamantă H. E. și intimații-pârâți A. S., P. G., P. Z., P. C., P. M., P. R., P. D., P. V., P. I., P. M. M. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că pricina a fost suspendată la data de 12.06.2012, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 din codul de procedură civilă și că la data de 08.07.2013, din oficiu, s-a preschimbat termenul de judecată, în condițiile art.153 alin.3 din Codul de procedură civilă, acordându-se termen în acest sens la data de 21.10.2013, în vederea discutării excepției perimării.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare față de incidentul procedural al perimării, în raport de dispozițiile art.248 din Codul de procedură civilă, având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina părților timp de un an.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 5.11.2008, reclamanta H. E. a chemat în judecată pe pârâții A. S., P. G.V.G., P. G.V.R., Statul Român prin Ministerul de Finanțe, Municipiul București prin Primarul General, Primăria sector 6 prin Primar și Consiliul Local sector 6 București, solicitând să se constate vacanța succesorală pentru imobilul-teren în suprafață de 900 m.p. și construcția alcătuită din paiantă cu 2 camere de locuit, hol și bucătărie, situat în București, ., sector 6 și să se constate că a dobândit prin uzucapiune terenul în suprafață de 900 m.p. din București, ., sector 6, iar, prin accesiune imobiliară, cele 2 construcții edificate pe teren, alcătuite din 2 corpuri-casă bătrânească din paiantă, 2 camere, hol și bucătărie și casă din bolțari cu 2 camere, hol și bucătărie, parțial construită.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că autorul său, tatăl său A. V., a dobândit în anul 1981 prin chitanță sub semnătură privată de la B. M., terenul în suprafață de 900 m.p. și construcția denumită „casă bătrânescă", situate în București, . 1, sector 6, iar, de la momentul încheierii chitanței, a posedat sub nume de proprietar, în schimbul imobilului primind suma de 24.000 de lei, cu titlu de preț.
Reclamanta a arătat că tatăl său a decedat la data de 11.07.1999, moștenitori fiind reclamanta, în calitate de fiică, și pârâții A. S., P. GV G. și P. GV R., în calitate de fii.
B. M., cea care a înstrăinat terenul și construcția existentă pe teren, era proprietara imobilului din ., conform actului de proprietate nr.l8757/16.12.1946, astfel cum rezultă din contractul de închiriere înregistrat sub nr._/25.08.1981 de Administrația Financiară sector 6.
Reclamanta a arătat că, după decesul tatălui său, terenul și construcția au rămas în posesia sa, iar în anul 2000 a ridicat pe teren și un alt corp de clădire, format din 2 camere și bucătărie, în prezent neterminat.
De asemenea, a arătat că B. M. a decedat la data de 18.08.1981, iar urmare cercetărilor efectuate la Camera Notarilor a rezultat că succesiunea acesteia nu a fost dezbătută.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1860, art. 1980 Codcivil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie certificatul nr. 11.124/4.11.2008 eliberat de Camera Notarilor Publici București, contract de închiriere, contractul nr._-50/1975 de vânzare-cumpărare de energie electrică pentru iluminat și utilități casnice, certificat de deces privind pe B. M., certificat de moștenitor nr. 22/21.03.2000 eliberat de B.N.P. L. S., declarația sub semnătură privată a lui B. M. din data de 7.08.1981, foi de vărsământ, chitanțe, certificat de deces privind pe A. M., certificat de deces privind pe A. V., chitanță sub semnătură privată, adresa nr. 8049/21.10.1997 emisă de Consiliul Local sector 6 București-Serviciul cadastru Fond Funciar, certificatele nr._/13.08.1977 și nr._/28.03.1974 eliberate de Circumscripția Financiară a sectorului 7 București și adresa nr._/11.12.1982 emisă de Consiliul Popular al sectorului 6 București.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul București prin Primarul General a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în privința capătului 1 de cerere, întrucât, în cazul în care B. M. nu are moștenitori legali sau testamentari, calitate procesuală are Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, iar, dacă la Camera Notarilor Publici nu a fost înregistrată procedura succesorală după defunctă, nu înseamnă că nu are moștenitori.
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care culege succesiunea vacantă după o procedură specială, în raport de dispozițiile O.G. nr. 128/1998 modificată prin Legea nr. 318/27.05.2002, însă reclamanta nu a făcut demersuri și nici nu a făcut dovada că este vorba de o succesiune vacantă. Acceptarea succesiunii vacante de către stat se face sub beneficiu de inventar în termen de 3 luni și 40 de zile de la deschiderea succesiunii.
Totodată, a arătat că reprezentarea în fața instanțelor de judecată a Statului R. se face numai de către Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art. 3 alin. 1 pct.37 din H.G. nr. 18/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acesta reprezentând statul, ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție și în orice situații.
In ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât înscrisul de care se prevalează reclamanta, respectiv chitanța de vânzare-cumpărare nu este un contract, astfel cum susține aceasta, deoarece nu se menționează obiectul vânzării, nu este identificat și nici nu îmbracă forma nici unei chitanțe, nici unui contract de vânzare-cumpărare, nefiind inserate datele de identificare ale vânzătorului și ale cumpărătorului. Conform adresei nr._/11.12.1982 emisă de Consiliul Popular al sectorului 6 București, rezultă că autorii reclamantei au solicitat o viză de reședință pentru ., contractul de închiriere neîndreptățind la dobândirea unui drept de proprietate, iar achitarea contravalorii chitanțelor de către autorul reclamantei în numele proprietarului de drept nu conduce la îndreptățirea dobândirii proprietății.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, pârâtele Primăria sector 6 București și Consiliul Local sector 6 București au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât, conform prevederilor art.10, 21, 36 alin.2 lit.c, art.81 alin.2 lit.f coroborate cu art.81 alin.3 din Legea nr.215/2001, privind administrația publică locală, bunurile care formează domeniul public și domeniul privat al Municipiului București sunt în proprietatea acestuia și administrate de către Consiliul General al Municipiului București.
In ceea ce privește fondul cauzei, pârâtele au arătat că, așa cum reiese din adresa Serviciului Cadastru-Date Urbane Fond Funciar din cadrul Primăriei sector 6 București, la nivelul anului 1986, imobilul din . este înregistrat la partida cadastrală_/_, cu teren în suprafață de 170 m.p. (categoria de folosință construcții și curți-proprietate particulară) și la partida cadastrală_/_, cu teren în suprafață de 700 m.p. (categoria de folosință-grădini de legume-proprietate particulară) și construcții în suprafață de 48 m.p. (Corp A), iar la capitolul posesori figurează B. M., astfel că acțiunea poate fi îndreptată împotriva fostului proprietar, întrucât este vorba de un teren proprietate privată.
Față de aceste aspecte, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 215/2001, art.115-118 Cod proc.civ.
Pârâtele au depus la dosar adresa nr. 1613/18.11.2008 a Primăriei sector 6 București-Serviciul Cadastru Fond Funciar.
La termenul din data de 27.11.2008, reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a arătat că valoarea imobilului (teren și construcție) pe care o estimează este de 4000 de lei. Totodată, la termenul din data de 27.11.2008, reclamanta a precizat cererea, arătând că solicită să se constate vacanta succesorală a defunctei B. M., decedată la data de 18.08.1981.
Deși nu au formulat întâmpinare, la termenul din data de 27.11.2008, pârâții A. S., P. G. și P. R. au arătat că sunt de acord cu cererea formulată de reclamantă.
La termenul din data de 22.01.2009, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul București prin Primar General și Primăria Sectorului 6 București, apreciind că în cauză are calitate procesuală pasivă Statul Român prin Ministerul Finanțelor și cei trei pârâți, persoane fizice.
Reclamanta a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus la dosar în copie act de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/16.12.1946 și adresa nr._/2443 din 27.02.2009 a Direcției Evidență Imobiliară și Cadastrală-Serviciul Nomenclatură Urbană din cadrul Primăriei Municipiului București și adresa nr. 158-9-_/23.03.2009 a SPFPL Sector 6, proba testimonială, la termenul din data de 12.02.2009, fiind audiați martorii U. F. și U. C. și proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcții civile, având ca obiective identificarea terenului în suprafață de 900 mp situat în ., sector 6, stabilirea vecinătăților acestuia și valoarea de circulație, identificarea construcțiilor existente pe acest teren, situarea în raport de ansamblul suprafeței de teren, alcătuirea și vechimea construcțiilor și stabilirea valorii de circulație a acestuia, la filele 125-140 dosar, aflându-se raportul de expertiză întocmit de expertul M. S..
De asemenea, la dosar se află relațiile solicitate de instanță Subcomisiei Sector 6 pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București.
Prin sentința civilă nr.2926/09.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București in dosar civil nr._ cererea a fost respinsa ca neîntemeiată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut că la data de 18.08.1981, a decedat B. M., cu ultimul domiciliu în București, ., sector 6. Față de disp.art.651 Cod civil, instanța va constata deschisă succesiunea acestei defuncte.
Având în vedere aspectele care rezultă din înscrisul aflat la fila 3 dosar, coroborat cu declarațiile martorilor, instanța reține că defuncta nu a avut copii și nici alte rude, astfel încât succesiunea acesteia nu a fost deferită conform disp.art.659 Cod civil, prin urmare, în raport de prevederile art.724 Cod civil, instanța va constata vacanța succesorală, precum și calitatea de succesor a Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice în conformitate cu prevederile art.85 din Legea nr.36/1995.In ceea ce privește cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 900 mp situat în București, ., sector 6 și prin accesiune asupra construcțiilor situate pe acest teren, instanța o va respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 14 dosar coroborat cu depozițiile martorilor U. F. și U. C., tatăl reclamantei a dobândit printr-o chitanță sub semnătură privată de la B. M. terenul situat în . 1, în suprafață de aproximativ 100 mp, pe care se afla o construcție din paiantă compusă din două camere, un hol, precum și o magazie. Imediat după încheierea înscrisului sub semnătură privată, acesta împreună cu familia s-a mutat în acest imobil, stăpânindu-1 neîntrerupt până la data decesului, 11.07.1999, iar, ulterior, stăpânirea a fost continuată de fiica sa, reclamanta.
Pentru a se putea dobândi proprietatea unui bun prin uzucapiunea de lungă durată, trebuie să fie îndeplinite, în conformitate cu disp. art.1890 C.civ., două condiții - posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu, iar cel care invocă uzucapiunea trebuie să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani.
In ceea ce privește condiția termenului necesar pentru a putea uzucapa, și anume posesia lucrului timp de 30 de ani, instanța reține că autorul reclamantei a intrat în posesia terenului în 1980, sau chiar 1981, cum susține însăși reclamanta. Potrivit art.1887 C.civ., ziua în care începe prescripția nu intră în calcul, iar, potrivit art.1889 C.civ., prescripția nu se socotește câștigată, decât după împlinirea celei din urmă zile a termenului defipt prin lege. Pe cale de consecință, termenul de 30 de ani, chiar prin joncțiunea posesiei exercitată de reclamantă cu cea exercitată de autorul său, pornind din anul 1980, se va împlini în anul 2010.
Astfel fiind, în raport de momentul pronunțării hotărârii, termenul nu este împlinit, urmând ca instanța să respingă cererea de constatare a uzucapiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, în virtutea principiului accesorium sequitur principale, principiu ce se aplică și în situația construcțiilor cu privire la care reclamanta solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, în baza disp. art.482 Cod civil, instanța va respinge și cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta H. E., solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și susținut; modificarea în tot a sentinței apelate, și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
Apelanta arata ca prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 05.11.2008 a chemat în judecată pârâții susmenționați și am solicitat instanței să constate vacanța succesorală pentru imobilul - teren, în suprafață de 900 mp., și construcția alcătuită din paiantă cu două camere de locuit, hol și bucătărie din București, .. 11, sector 6, precum și constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 900 mp. prin uzucapiune și prin accesiune asupra construcțiilor.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori și două expertize pentru identificarea, poziționarea si evaluarea terenului și a construcțiilor. S-au administrat probele admise de către instanță și în final s-a pronunțat sentința civilă nr.2926/09.04.2009 prin care s-a admis în parte acțiunea precizată, în sensul că s-a constatat deschisă succesiunea defunctei B. M., s-a constatat vacantă succesiunea acesteia și că S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor are calitate de moștenitor.
Cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune si accesiune, a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că termenul de prescripție achizitivă se împlinește în anul 2010.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că am posedat terenul și construcțiile din anul 1980 și că nu s-a împlinit termenul de 30 (treizeci) ani, termen care chiar prin joncțiunea posesiunii pe care am exercitat-o eu și autorul meu se va împlini în anul 2010.
Apelanta solicită instanței de control judiciar să rețină din actele depuse la dosar, din declarațiile martorilor și din concluziile celor două rapoarte de expertiză, că posedă terenul si construcțiile din anul 1980, că posesia a fost utilă, neîntreruptă si sub nume de proprietar, că a obținut terenul si construcțiile de la tatăl sau, iar acesta de la adevăratul proprietar, B. M., prin vânzare cu act sub semnătură privată și că în aceste condiții în care aveam un act de vânzare cumpărare, nu am putut sa-l perfectez în formă autentică (notarială) - terenurile fiind scoase din circuitul civil. Întrucât B. M. a lăsat vacantă succesiunea, în proces a fost introdus Statul Român prin Ministerul de Finanțe.
În plus, la momentul încheierii actului sub semnătură privată așa cum am mai arătat, terenurile erau scoase din circuitul civil în condițiile Legii fondului funciar (Legea nr.59/1974) și Legii sistematizării (Legea nr.58/1974), motiv pentru care actul în formă autentică nu s-a putut perfecta niciodată.
În speța dedusă judecății fiind intrunite condițiile prescripției achizitive de lungă durată și ținând seama de existența actului de înstrăinare sub semnătură privată provenit de la adevăratul proprietar, solicită instanței de control judiciar să admită apelul, să modifice în tot sentința apelată si pe fond să admită acțiunea ținând seama și de împlinirea termenului de prescripție care intervine la începutul anul 2010, așa cum a reținut și instanța de fond.
Pe cale de consecință în virtutea principiului accesorium sequitur principale, se rezolva și problema construcțiilor edificate pe acest teren.
Prin decizia civilă nr.193/01.03.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței instanței de fond.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, apelanta, în esență, susține că în mod greșit a reținut instanța de fond că nu s-a îndeplinit termenul prescripției achizitive la data pronunțării hotărârii, deoarece a făcut dovada că posedă imobilul din anul 1980.
Din actele de la dosar, Tribunalul a reținut că potrivit înscrisului aflat la fila 4 a dosarului de primă instanță, autoarea pârâților, numita B. M., fosta proprietară a imobilului a încheiat cu autorul reclamantei - A. V. - un contract de închiriere a imobilului situat în București, ., sector 6, pentru o perioadă de 5 ani, cu începere de la data de 01.08.1981, până la 01.08.1986.
Din chitanța aflată la dosarului cauzei (fila 14) rezultă că imobilul a fost cumpărat ulterior de autorul reclamantei.
Deși această chitanță nu este datată, Tribunalul a reținut că este ulterioară datei de 01.08.1981 – la care s-a închiriat contractul de închiriere, deoarece altfel nu s-ar fi justificat încheierea contractului de închiriere.
În consecință, față de cele două înscrisuri, Tribunalul a reținut că termenul uzucapiunii de lungă durată (30 de ani) nu este împlinit nici în momentul de față, în raport cu data la care s-a încheiat contractul de închiriere, respectiv 01.08.1981. Deși martorul din apel a declarat că autorii reclamantei stăpânesc imobilul din iarna anului 1980, iar actul de vânzare cumpărare s-a făcut tot în anul 1980, Tribunalul a apreciat că nu poate reține această situație, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și care contrazic cele învederate de martor.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta H. E., susținând că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, au fost încălcate dispozițiile art.296 C.proc.civ., potrivit cu care „instanța de apel poate păstra ori schimba în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată”.
În apel, tribunalul i-a creat reclamantei, în propria cale de atac, o situație mai grea decât cea din hotărârea instanței de fond, potrivit cu care termenul de prescripție achizitivă se împlinește în anul 2010, întrucât din motivarea deciziei se reține că acest termen curge din data de 01.08.1981 și se împlinește la data de 1.08.2011.
Invocând dispoz.art.304 pct.8 C.proc.civ., recurenta susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al sentinței civile pronunțate de judecătorie.
Prin încheierea de ședință din 12.06.2012, instanța de recurs a dispus, în baza art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, suspendarea cauzei având în vedere că părțile, legal citate pentru acest termen, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nu au solicitat judecarea acesteia în lipsă.
Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu la data de 08.07.2013 Curtea a dispus preschimbarea termenului de judecată la data de 21.10.2013, în vederea discutării excepției de perimare, având în vedere că prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.536 din 04.06.2013 s-a dispus promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție a doamnelor magistrat L. D., S. G. P. și M. V. începând cu data de 15.06.2013;
La data de 11.06.2013 conducerea Secției a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Colegiul de Conducere al Curții de Apel București cu propunerea de desființare a completelor de judecată: completul nr.3, completul nr.9 și completul nr.15, începând cu data de 01.09.2013,
Prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel București nr.24/13.06.2013, la art.5 lit.b, s-a aprobat desființarea completelor de judecată: completul nr.3, completul nr.9 și completul nr.15, începând cu data de 01.09.2013,
Potrivit dispozițiilor art.99 alin.11 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, dosarul nr._ a fost repartizat ciclic completului de judecată nr.1 recurs.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a recursului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art.248 și următoarele Cod procedură civilă, va constata perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă H. E., împotriva sentinței civile nr.2926 din 09.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București și a deciziei civile nr.193 din 01.03.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. S., P. G., P. Z., P. C., P. M., P. R., P. D., P. V., P. I., P. M. M. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/30.10.2013
----------------------------------------
T.B-Secția a V-a – G.F.
- F.L.
Jud.Sector 6 – M.D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 238/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
