Validare poprire. Decizia nr. 1019/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1019/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 38131/299/2011
DOSAR NR._
(1012/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1019
Ședința publică de la 05.06.2013
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - A. D. T.
JUDECATOR - I. A. H. P.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta – terț-poprit ., împotriva deciziei civile nr.1057 din 09.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – creditoare . I. SRL și cu intimata – debitoare ..
P. are ca obiect - validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat R. T., în calitate de reprezentant al intimatei – creditoare . I. SRL, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-terț-poprit . și intimata-debitoare ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurenta-terț-poprit . nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, fiind citată cu această mențiune, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.
Se mai învederează și faptul că intimata-creditoare a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 30.05.2013, întâmpinare.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepție netimbrării recursului, deși recurenta-terț-poprit a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, urmând a se formulate concluzii și pe fondul cauzei.
Avocatul intimatei-creditoare, având cuvântul, solicită anularea recursului, ca netimbrat, iar pe fondul cauzei, respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.06/03.06.2013, pe care o depune la dosar, având în vedere argumentele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Se susține de către recurentă faptul că motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Consideră că aceste motive nu sunt întemeiate, având în vedere că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu corecta aplicare a legii, nefiind incident art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, este neîntemeiat argumentul L. potrivit căruia „Verificarea existenței datoriei în bani a terțului față de debitor trebuie să se realizeze raportat la momentul înființării popririi și nu la momentul soluționării cererii de validare a popririi”. Potrivit art.456 coroborat cu art.452 din Codul de procedură civilă, terțul poprit este obligat să consemneze nu doar sumele datorate U. la data primirii adresei de înființare a popririi, ci și sumele de bani datorate în viitor de terțul poprit, dar în baza unor raporturi juridice existente la data primirii adresei de înființare a popririi. Astfel că, potrivit prevederilor legale susmenționate, prezintă relevanță nu doar sumele datorate de terțul poprit către U. la data înființării popririi, ci și sumele devenite scadente ulterior, dar în baza unor raporturi juridice existente la data înființării popririi.
Totodată, contrar celor susținute de L. (respectiv garanția de bună execuție nu a fost atacată de . SRL) creditoarea a contestat contractul de Cesiune încă prin notele scrise depuse în cadrul cererii de validare a popririi, critici reiterate și prin întâmpinarea la apelul L. împotriva sentinței de validare, astfel că nici acest argument al recurentei nu poate fi reținut.
Curtea reține pricina în pronunțare.
După reținerea pricinii în pronunțare recurenta-terț-poprit a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței cerere, la care a anexat ordinele de plată nr._/03.08.2012, în cuantum de 4 lei și nr._/29.11.2012, în cuantum de 2 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art.242 al.2 din codul de procedură civilă privind judecata în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 septembrie 2011, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/2011, creditoarea SCAM V. I. SRL a solicitat instanței validarea popririi înființată asupra sumelor datorate debitoarei ., în mâinile terțului poprit ..
În motivarea cererii s-a arătat că suma pentru care se solicită validarea popririi este de 657.253,28 lei, reprezentând contravaloare lucrări, penalități de întârziere, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare, în urma obligării debitoarei la plata sumei de 641.074,28 lei către creditoare prin sentința civilă nr. 8072 din 30 noiembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, ce constituie titlu executoriu.
S-a mai arătat că terțul poprit nu a înțeles să se conformeze adresei de poprire înființate în data de 14 iulie 2011 asupra veniturilor debitorului.
În susținerea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri în fotocopie (filele 5 – 22 dosar fond).
Terțul poprit și debitoarea, legal citați, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr._ din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, s-a admis cererea formulata de creditor SCAM V. I. SRL în contradictoriu cu terțul poprit . și debitoarea .; a fost validată poprirea dispusă prin adresa de poprire din 14 iulie 2011 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc „Casagranda S. A.” asupra sumelor de bani datorate debitorului de către terțul poprit .; a fost obligat terțul poprit să plătească creditorului sumele datorate debitorului, precum și suma de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 8072 din 30 noiembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă și irevocabilă, debitoarea a fost obligată la plata către creditoare a sumei de 42.934,85 lei, reprezentând contravaloare lucrări efectuate, suma de 577.473,73 lei, reprezentând penalități de întârziere și suma de 20.665,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Întrucât debitoarea nu a achitat de bunăvoie sumele la care a fost obligată prin sentința civilă menționată mai sus, ce constituie titlu executoriu, creditoarea s-a adresat Biroul Executorului Judecătoresc „Casagranda S. A.”, solicitând punerea în executare a titlului executoriu pentru sumele menționate, formându-se dosarul de executare nr. 6923/ES/2011.
În baza titlului executoriu s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor prezente și viitoare datorate debitorului de către terțului poprit așa cum a rezultat din înscrisul de la fila 14 dosar fond, până la concurența sumei totale de 657.253, 28 lei, la sumele la plata cărora debitoarea fusese obligată prin titlul executoriu adăugându-se cheltuielile de executare.
Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit la data de 19 iulie 2011 (fila 15 dosar fond).
Instanța a constatat îndeplinite condițiile art. 454 Cod de procedură civilă potrivit cărora poprirea se înființează prin adresă însoțită de o copie de pe titlul executoriu comunicate celei de-a treia persoane, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată. Astfel au fost comunicate terțului poprit toate înscrisurile necesare, fiind înștiințat și debitorul de instituirea popririi.
S-a constatat însă, că terțul poprit a refuzat îndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa potrivit art. 456 alin. 1 lit. a Cod de procedură civilă, respectiv de a consemna suma de bani în termen de 15 zile de la comunicarea popririi și de a trimite dovada executorului judecătoresc.
Aceasta, deși la data comunicării adresei de înființare a popririi, terțul poprit datora debitorului sume de bani ca urmare a unor relații contractuale dintre cele două societăți (filele 20 – 21 dosar fond), motiv pentru care nu pot fi primite susținerile debitoarei și terțului poprit, dat fiind faptul că ulterior momentului comunicării adresei de înființare a popririi terțul poprit a procedat la efectuarea plății către debitoare, cu nerespectarea adresei de înființare a popririi și a prevederilor act. 454 alin. 2 și 456 din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile legale de a indisponibiliza suma prevăzută în adresa de înființare a popririi din 14 iulie 2011, la dispoziția creditorului și, în baza act. 460 alin. 2 Cod de procedură civilă, a admis cererea, a validat poprirea dispusă prin adresa de poprire din data de 14 iulie 2011, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc „Casagranda S. A.” asupra sumelor de bani datorate debitorului de către terțul poprit ., obligând terțul poprit să plătească creditoarei sumele datorate debitorului.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, față de faptul că terțul poprit a căzut în pretenții, instanța l-a obligat să plătească creditorului suma de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu apărător.
Prin încheierea din Camera de consiliu, pronunțată la data de 24 aprilie 2012, în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea . și cu terțul poprit ., s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr._ din 29 noiembrie 2011, în sensul că poprirea este validata pentru suma de 646.128 lei, menționată în declarația nr. 394, și pentru suma de 59,071,19 lei, reprezentând contravaloarea garanției de bună execuție, iar terțul poprit este obligat la plata sumelor poprite până la concurența sumei de 657,253,28 lei.
În considerentele acestei încheieri, instanța a reținut că este necesară lămurirea hotărârii menționate cu privire la întinderea și aplicarea dispozitivului, întrucât în cuprinsul acestuia nu s-a precizat suma pe care debitoarea o datorează și la plata căreia terțul poprit trebuie obligat, deși s-a reținut încălcarea de către acesta a dispozițiilor art. 460 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Tribunalul București – Secția a V a Civilă, prin decizia civilă nr. 1057/R din 09 noiembrie 2012 a admis apelurile declarate de . și .; a schimbat în parte sentința civilă nr._ din 29 noiembrie 2011 și încheierea din data de 24 aprilie 2012 în sensul că, a admis în parte cererea de validare a popririi; a validat poprirea înființată prin adresa din data de 14 iulie 2011 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc „Casagrada S. A.” pentru suma de 59.071,19 lei datorată de terțul poprit . debitorului .; a obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma de 59.0971,19 lei; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a obligat intimata creditoare la 1.245,15 lei cheltuieli de judecată către apelanta debitoare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Motivul de apel privind nelegala citare, invocată doar de apelanta ., este nefondat având în vedere că la dosarul instanței de fond se regăsește dovada de îndeplinire a procedurii de citare a apelantei pentru termenul din data de 17 aprilie 2012, când au avut loc dezbaterile asupra cererii de lămurire a dispozitivului formulata de creditoarea . SRL, din conținutul căreia a rezultat că aceasta a fost citată la sediul indicat în întâmpinarea depusă la termenul din data de 25 octombrie 2011, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare, conform dispozițiilor art. 921 Cod de procedură civilă, iar procesul-verbal întocmit de persoana însărcinată cu înmânarea actului de procedură cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 100 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește critica privind faptul că instanța de fond, soluționând cererea de lămurire a dispozitivului, a procedat la rejudecarea cauzei și la modificarea dispozitivului sentinței civile nr._ din 29 noiembrie 2011, susținută de ambele apelante.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2811 alin. 1 Cod de procedură civilă: „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, pârtile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
Așadar, în ipoteza în care hotărârea nu cuprinde suficiente date care să permită executarea acesteia, pârtile pot folosi procedura prevăzuta de dispozițiile art. 2811 Cod de procedură civilă.
În speță, prin sentința civila nr._ din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă cererea formulată de creditoarea . SRL în contradictoriu cu terțul poprit . și cu debitoarea . și s-a dispus validarea popririi infinitate prin adresa de poprire din 14 iulie 2011 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc „Casagranda S. A.” asupra sumelor de bani datorate debitoarei de către terțul poprit, precum și obligarea terțului poprit să plătească creditorului sumele datorate debitorului.
Având în vedere că în dispozitivul sentinței menționate anterior nu era determinată și nici nu erau indicate criteriile în raport de care puteau fi determinate sumele la plata cărora a fost obligat terțul poprit, în mod corect prima instanța a dispus lămurirea dispozitivului, în sensul indicării în concret a întinderii obligației terțului poprit.
Procedând în acest fel, prima instanța nu a încălcat limitele impuse de art. 2811 Cod de procedură civilă și nici nu a schimbat soluția dispusă prin hotărârea a cărei lămurire s-a solicitat, întrucât prin admiterea cererii de validare a popririi instanța a stabilit faptul că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea de a indisponibiliza și consemna la dispoziția executorului judecătoresc sumele datorate debitoarei și, ca urmare, și obligația terțului poprit de a plăți direct creditoarei aceste sume. Astfel spus, existența obligației terțului poprit de a plăti creditoarei sumele de bani datorate debitoarei a fost stabilită prin sentința civilă nr._ din 29 noiembrie 2011, numai întinderea acestei obligații nu a fost menționată de instanță în dispozitivul sentinței. Or, dispozițiile art. 2811 Cod de procedură civilă vizează tocmai situațiile în care dispozitivul hotărârii nu conține elementele necesare sau acestea sunt insuficiente sau neclare pentru determinarea întinderii drepturilor și obligațiilor recunoscute în favoarea, respectiv în sarcina, părților.
În mod firesc în considerentele sentinței civile nr._/2011 instanța nu a făcut nicio referire la probele din care rezultă întinderea obligației terțului poprit, având în vedere că dispozitivul santinei nu cuprindea nicio mențiune în legătură cu acest aspect, iar potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, respectiv la pronunțarea soluției. Practic, dacă instanța ar fi procedat în modalitatea indicată de apelante, s-ar fi ajuns la stabilirea întinderii obligației terțului poprit, deci la lămurirea dispozitivului prin considerentele hotărârii, încălcând dispozițiile art. 2811 Cod de procedură civilă.
Ca atare, instanța a apreciat că acest motiv de apel a fost nefondat.
A mai reținut instanța că:
Prin adresa de înființare a popririi emisă la data de 14 iulie 2011, în dosarul de executare nr. 159/2011, de Biroul Executorului Judecătoresc „Casagranda S. A.” i s-a solicitat terțului poprit, . să indisponibilizeze sumele de bani datorate debitoarei ., până la concurența creanței în cuantum de 657.253,28 lei pe care debitoarea o datorează creditoarei ., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8072 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ . Din dovada de citare aflată la dosarul de executare, rezultă că terțul poprit a primit adresa de înființare a popririi la data de 19 iulie 2011.
În sarcina terțului poprit s-a născut, în temeiul art. 456 alin. 1 lit. a Cod de procedură civilă, obligația că, în termen de 15 zile de la primirea adresei de înființare a popririi ori în cazul sumelor de bani datorate în viitor de la scadența acestora, să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului.
Pentru situația în care terțul poprit nu își mai îndeplinește aceste obligații, dispozițiile art. 460 alin. 1 Cod de procedură civilă, inclusiv în cazul în care în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului, dispozițiile art. 460 Cod de procedură civilă, reglementează dreptul creditorului, debitorului sau organului de executare, ca în termen de trei luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze suma urmăribilă, de a sesiza instanța de executare în vederea validării poprii.
În vederea soluționării cererii de validare a popririi, instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi ...” (art. 460 alin. 2 Cod de procedură civilă). Așadar, instanța investită cu soluționarea cererii de validare a popririi trebuie să verifice existența titlului executoriu și faptul că terțul poprit este dator debitorului.
Întrucât îndeplinirea primei cerințe nu a fost contestată de niciuna dintre părți, la dosar fiind depusă sentința civilă nr. 8072 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, care reprezintă titlul executoriu a cărui executare a fost solicitată de către creditoare, instanța a apreciat că se va cerceta numai realizarea celei de-a doua condiții menționate anterior.
Sub acest aspect, instanța a reținut că între terțul poprit, ., în calitate de beneficiar, și debitoarea, . calitate de antreprenor, s-au încheiat contractele de antrepriza nr._ din 20 decembrie 2010 și nr._ din 21 decembrie 2010.
Părțile au stabilit că prețul datorat de beneficiar pentru executarea lucrărilor ce formează obiectul contractului nr._ din 20 decembrie 2010 este de 286.379 lei + TVA, iar al celor aferente contractului nr._ din 21 decembrie 2010 este de 234.692 + TV A.
Potrivit prevederilor contractuale, 5% din prețul fiecărui contract, a fost constituit drept garanție de bună execuție și urma să fie achitată în termen de un an de la data întocmirii proceselor-verbale de recepție la terminarea lucrărilor.
Din înscrisurile aflate la filele 81 – 92 din dosarul instanței de apel, a rezultat că facturile fiscale emise de debitoarea ., în baza celor două contracte de antrepriza, au fost achitate de terțul poprit . anterior primirii adresei de înființare a popririi, astfel: factura fiscală nr._ din 29 decembrie 2010 a fost achitată prin ordinul de plata nr. 4648 din data de 24 ianuarie 2011, factura fiscală nr._ din 29 decembrie 2010 a fost achitată cu ordinul de plată nr. 4647 din data de 24 ianuarie 2011, factura fiscală nr._ din 07 ianuarie 2011 cu ordinul de plată nr. 9062 din 15 februarie 2011, factura fiscală nr._ din 07 noiembrie 2011 cu ordinul de plată nr._ din 02 martie 2011, factura fiscală nr._ din 11 ianuarie 2011 cu ordinul de plată nr._ din 19 mai 2011 și factura fiscală nr._ din 11 ianuarie 2011 cu ordinul de plată nr._ din 14 aprilie 2011. Instanța a constatat, așadar, că sumele datorate de către ., cu titlu de preț, debitoarei . au fost achitate integral de către aceasta.
În ceea ce privește, însă, suma reprezentând garanția de bună execuție, debitoarea a depus la dosar contractul de cesiune de creanțe nr. 39 din 30 iunie 2011, prin care . a cesionat către . creanță în cuantum de 59,071,19 lei, reprezentând garanția de bună execuție datorată de terțul poprit . în baza contractelor de antrepriza nr._/2010 și nr._/2010.
Cesiunea de creanța produce efecte față de terți, deci inclusiv față de creditoarea . SRL, numai de la data notificării debitorului cedat cu privire la schimbarea creditorului, făcută prin intermediul executorului judecătoresc, sau de la data acceptării cesiunii de către debitorul cedat prin înscris autentic.
Întrucât debitoarea . nu a făcut dovada îndeplinirii niciuneia dintre aceste formalități, înseamnă că cesiunea de creanță este inopozabilă creditoarei ., ceea ce înseamnă că aceasta este îndreptățită să ignore contractul de cesiune de creanță și să urmărească creanța pe care cedenta . o are împotriva debitoarei cedate ..
Având în vedere și că termenul de plată al sumei de 59.071,19 lei, reprezentând garanția de bună execuție, s-a împlinit în luna decembrie 2011, instanța a constatat că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în vederea executării popririi, în sensul că nu a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma poprită în termen de 15 zile de la primirea adresei de înființare a popririi. Pe cale de consecință, cererea de validare a popririi formulată de creditoarea . SRL trebuia admisă în ceea ce privește suma de 59.071,19 lei pe care terțul poprit . o datorează debitoarei ..
Prin admiterea cererii de validare a popririi, în limitele indicate mai sus, instanța nu a acordat creditoarei mai mult decât a cerut, deoarece prin cererea de chemare în judecată, creditoarea a solicitat validarea popririi înființată prin adresa de poprire emisă în data de 14 iulie 2011, care privea toate sumele de bani datorate debitoarei de către terțul poprit.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza act. 296 Cod de procedură civilă, apelurile formulate de către debitoarea . și de terțul poprit . împotriva încheierii din Camera de consiliu din data de 24 aprilie 2012, au fost respinse ca nefondate; au fost admise, însă, apelurile formulate de aceleași părți împotriva sentinței civile nr._ din 29 noiembrie 011 și a fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost validată poprirea înființata prin adresa din data de 14 iulie 2011, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc „Casagranda S. A.”, pentru suma de 59.071,19 lei, datorata de terțul poprit debitoarei și a fost obligat terțul poprit să plătească creditoarei această sumă.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatei, instanța a obligat la plata sumei de 1.245,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariul apărătorului ales, conform chitanței nr. 465 din 06 iunie 2012, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta .. Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală, întrucât:
Calitatea de terț poprit trebuie raportată la momentul comunicării adresei de înființare a popririi și nu la momentul pronunțării unei hotărâri de validare a acesteia.
Important pentru verificarea obligației terțului și a modalității de aducere la îndeplinire de către acesta este momentul înființării popririi și existența raporturilor juridice care pot genera pe viitor datorarea unor sume de bani de către debitor terțului.
Totodată, câtă vreme se consideră că abia la momentul soluționării cererii de validare a popririi se verifică dacă terțul datorează sume debitorului, un element arbitrar ce se poate ivi este acela ca raportul juridic între terț și debitor să înceteze ulterior formulării cererii de validare a popririi, dar înainte de soluționarea acesteia de către instanța de executare, caz în care creditorul este ținut a suporta efectele unui astfel de comportament, fără a putea influența cursul judecării cererii de chemare în judecată cu care a investit instanța.
Din probele administrate nu rezultă culpa terțului poprit în îndeplinirea obligațiilor legale ce îi incumbă în această calitate.
Motivarea sumară și insuficientă pe care se întemeiază decizia recurată, atâta timp cât avea acte la dosar echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
Verificarea existenței datoriei în bani a terțului față de debitor trebuie să se realizeze raportat la momentul înființării popririi și nu la momentul soluționării cererii de validare a popririi, astfel se impunea admiterea recursului.
Față de împrejurarea că cesiunea de creanță nr. 39 din 30 iunie 2011 prin care . a cesionat către . creanța în cuantum de 59.071,19 lei reprezentând garanția de bună execuție nu a fost atacată de ., instanța de apel trebuia să rețină că terțul poprit nu mai datorează nimic, astfel încât cererea de validare a popririi se impunea a fi respinsă.
Solicită ca instanța de recurs, constatând încălcarea legii, să dispună modificarea în tot a sentinței recurate.
Mai solicită aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece atât instanța de fond, cât și instanța de apel a omis să constate și să analize cererile lor.
Hotărârea trebuie să cuprindă motivele de drept care au format convingerea instanței, respectiv la pronunțarea soluției.
Instanța de apel a motivat într-o manieră contradictorie hotărârea, interpretând greșit, inclusiv părțile participante la proces și deși nu există o creanță a terțului poprit față de debitor, a onorat solicitarea creditorului reținând atitudinea culpabilă a terțului poprit.
Pentru toate aceste considerente, solicită instanței admiterea recursul formulat așa cum a fost formulat.
În ceea ce privește excepția netimbrării, Curtea urmează să o respingă având în vedere că la dosar au fost depuse dovezile plăți taxelor de timbru aferente cererii de recurs.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă „casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii”.
Din analiza deciziei civile recurate se constată că aceasta cuprinde o motivare detaliată a fiecărui argument invocat de cele două apelante împotriva sentinței civile nr._ din 29 noiembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, cât și a apelurilor formulate împotriva încheierii din Camera de consiliu din data de 24 aprilie 2012 prin care s-a lămurit dispozitivul sentinței apelante.
În concret, recurenta nu precizează în ce constă nemotivarea, se critică în realitate faptul că instanța de apel a admis numai în parte apelul, constatând impozabilitatea față de terți a contractului de cesiune de creanță nr. 39 din 30 iunie 2011. Prin acest contract intimata-apelată . a cedat către U. Energy SRL suma de 5% din prețul datorat de recurentă, sumă reținută de . titlu de garanție de bună execuție. Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanță și analizate în mod judicios.
Neîntemeiat este și motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, potrivit cărora o hotărâre poate fi modificată sau casată „când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”.
Nici acest motiv de recurs nu este precizat în concret de către recurentă acesta nearătând prin memoriul formulat care este actul juridic dedus judecății a cărui natură juridică a fost schimbată de instanță sau care a fost interpretat greșit.
Instanța a fost investită cu judecarea unei cereri de validare a popririi. Cu ocazia dezbaterii cererii de validarea popririi, instanța a stabilit raporturile reale dintre părți, verificând dacă creditorul a fost îndreptățit să înființeze poprirea, cuantumul exact al creanței, precum și dacă terțul poprit datorează cu adevărat debitorului urmărit suma poprită. Din probele administrate, instanța a determinat în mod judicios că, ulterior primirii de către terțul poprit a adresei de înființare a popririi, a devenit scadentă obligația terțului poprit de a plăti debitorului . Garanția de bună execuție (în suma de 59.071,19 iei), obligație întemeiată pe raporturi juridice existente la data primirii de către terțul poprit a adresei de înființare a popririi. Terțul poprit nu a făcut dovada faptului că, contractul de cesiune a fost notificat terțului poprit prin executor judecătoresc, și nici a faptului că, contractul de cesiune a fost acceptat de terțul poprit prin înscris autentic.
Nici ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, lipsa de temei legal și aplicarea greșită a legii, nu este întemeiat.
Astfel:
Potrivit art. 456 coroborat cu art. 452 Cod de procedură civilă, terțul poprit este obligat să consemneze (și să transmită executorului judecătoresc dovada acestei consemnări) nu doar sumele datorate debitorului la data primirii adresei de înființare a popririi, ci și sumele de bani datorate în viitor de terțul poprit dar în baza unor raporturi juridice existente la data primirii adresei de înființare a popririi. În timp ce în cazul primei categorii de sume, termenul de 15 zile în care trebuie consemnate acestea curge de la data primirii adresei de înființare a popririi, în cazul celei de-a doua categorii de sume, termenul de 15 zile curge de la data scadenței acestora.
Prin urmare, potrivit prevederilor legale sus menționate, prezintă relevanță nu doar sumele datorate de terțul poprit către intimata-debitoare . la data înființării popririi, ci și sumele devenite scadente ulterior, dar în baza unor raporturi juridice existente la data înființării popririi, cum este cazul garanției de bună execuție.
De asemenea, potrivit
Art. 1393 și 1182 Cod civil: „cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a treia persoana decât după ce a notificat debitorului cesiunea”.
Același efect va avea acceptarea cesiunii făcuta de debitor într-un act „autentic” (art. 1393 Cod civil); și „data scripturii private nu face credința în contra persoanelor a treia interesate, decât din ziua în care s-a înfățișat la o dregătorie publică, din ziua în care s-a înscris într-un registru public, din ziua morții aceluia sau unui din acei care l-eu subscris, sau din ziua În care va fi fost trecut, fie și în prescurtare în acte făcute de ofițeri publici, precum procese-verbale pentru punerea pecetii sau pentru facerea de inventare” (art. 1182 Cod civil).
De altfel, obligația notificării contractului de cesiune este menționată și la art. 4 din contractul de cesiune.
Ca atare, în mod corect a reținut instanța de apel că cesiunea de creanță produce efecte față de terți, deci inclusiv față de intimata-creditoare . RSL, numai de la data notificării debitorului cedat cu privire la schimbarea creditorului, făcută prin intermediul executoriului judecătoresc, sau de la data acceptări cesiunii de către debitorul cedat prin înscris autentic, condiții ce nu au fost îndeplinite în cauză.
Față de cele reținute, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția netimbrării recursului ca nefondat.
Respinge recursul formulat de recurenta – terț-poprit ., împotriva deciziei civile nr. 1057 din 09 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – creditoare . SRL și cu intimata – debitoare ., ca nefondat.
Obligă recurenta la 3.800 lei cheltuieli de judecată către intimatul creditor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. V. A. D. T. I. A. H. P.
Grefier,
Ș. P.
Red.E.V.
Tehnodact.C.F.
2ex./10.07.2013
T.B.-S.5.-A.M.;S.V.
Jud.S.1.-A.N.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1651/2013. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 579/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
