Acţiune în constatare. Decizia nr. 1452/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1452/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 3421/94/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1452 R
Ședința publică de la 07.10.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DORINA ZECA
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât Orașul V., împotriva deciziei civile nr. 41A din 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- reclamant I. C. și intimatul- pârât C. L. al Orașului V. prin Primar, având ca obiect „acțiune în constare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurentul-pârât Orașul V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.03.2012 sub nr._ , reclamantul I. C. a chemat în judecată pe pârâții Orașul V. prin Primar, C. L. al Orașului V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este constructor de bună credință al imobilului situat în V., ., . de 40 mp.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 17 iulie 1991 între el și Primăria V., s-a încheiat contractul de închiriere cu nr.685, prin care Primăria a închiriat reclamantului suprafața de 600 mp teren situat în .> A mai arătat că în anul 2002 Primăria a deschis rol fiscal pe construcție, terenul figurând în proprietatea Primăriei V..
A apreciat că este constructor de bună credință al imobilului întrucât: titlul pe care l-a avut în vedere provine de la adevăratul proprietar; contractul i-a fost încheiat chiar în scopul edificării unei construcții; în toată perioada din 1991 până în prezent Primăria nu s-a opus nici un moment nici posesiei exercitate asupra terenului și nici la edificarea construcției; din anul 2002 Primăria a deschis rol fiscal reclamantului cu privire la construcție.
Față de considerentele invocate, a solicitat instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată iar prin sentința ce se va pronunța să se constate că este constructor de bună credință al imobilului situat în V., ., .> În drept au fost invocate dispozițiile art.111 C.proc.civ., art.486, art.494 C.civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu martori, expertiză și interogatoriu.
A depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: înștiințare de plată impozit clădiri, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr._/13.07.2011, contract de închiriere nr.685/17.07.1991, copie act de identitate.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 7234 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, au arătat că reclamantul încearcă să treacă peste prevederile Legii 50/1991. Acesta a edificat în mod ilegal construcția, fără a depune și a obține Autorizație de Construire.
Au mai arătat că, în urma verificărilor efectuate în registrul agricol aflat la Primăria V., în perioada anilor 1997 – 2000, în ., nu figurează I. C.. Ulterior, în anul 2002 s-a deschis rol fiscal pe numele I. C., pentru construcție în suprafață de 40 mp, declarativ, fără acte la dosarul fiscal.
Față de cele expuse au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
În dovedirea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu expertiză specialitatea construcții, raportul de expertiză fiind întocmit de domnul expert M. V..
Prin sentința civilă nr. 3881/07.06.2013, Judecătoria B. a admis cererea, a constatat că reclamantul este constructor de bună credință asupra imobilului din V., ., județul Ilfov, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză efectuat de expert M. V. și a luat act că reclamantul solicită cheltuielile de judecată pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 17.07.1991 între reclamantul I. C. și pârâta Primăria comunei V. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 685, având ca obiect închirierea parcelei nr. 282 situată în . de 600 mp, pentru o chirie anuală de 600 lei. Potrivit art.4 din contract s-a prevăzut că datorită destinației acestui teren, titularul contractului poate face demersuri pentru obținerea aprobărilor necesare executării de construcții.
Instanța a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar,reclamantul figurează cu o construcție în suprafață de 27 mp din anul 2000. Potrivit declarației martorului D. E. terenul închiriat reclamantului de către Primărie a fost închiriat cu scopul ca acesta să construiască o casă, acesta reușind să finalizeze construcția în anul 2002.
Potrivit art. 486 C.civ. posesorul este de buna-credința când poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. Potrivit art.494 C.civ. daca plantațiile, construcțiile si lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a îndatora pe acea persoana sa le ridice. Daca proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor si a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. Daca proprietarul voiește a păstra pentru dansul acele plantații si clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor si prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionata prin afacerea unor asemenea plantații si construcții. Cu toate acestea, daca plantațiile, clădirile si operele au fost făcute de către o a treia persoana de buna-credința, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri si lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor si prețul muncii, sau de a plăti o suma de bani egala cu aceea a creșterii valorii fondului.
Instanța a apreciat că, din probatoriul administrat,reclamantul a făcut dovada pozitivă că este constructor de buna credința. Deși a construit pe un teren care a făcut obiectul unui contract de închiriere rezultă fără putință de tăgada faptul că acel teren i-a fost închiriat de Primărie tocmai în scopul construirii unei case. Contractul de închiriere nr. 685/17.07.1991 este un act juridic valabil, niciuna dintre părți neinvocând rezilierea acestuia. Mai mult, pârâta a avut cunoștință de faptul fizic al ridicării construcției, deschizând reclamantului rol fiscal pentru casă.
Din probatoriul administrat nu rezultă că reclamantul ar fi fost tulburat în posesia construcției, acesta aflându-se în folosința continuă a acesteia.
Prin urmare, instanța a admis acțiunea și a constatat că reclamantul este constructor de bună credință asupra imobilului din V., ., județul Ilfov, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză efectuat de expert M. V..
Instanța de fond a luat act că reclamantul solicită cheltuielile de judecată pe cale separată.
Împotriva sentinței civile nr. 3881/07.06.2013, a formulat apel pârâtul Orașul V. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, apelantul pârâta a arătat că a procedat la verificare în arhivă a contractului de închiriere nr. 685/17.09.1991 și a constatat că . atribuită d-lui I. Ș. cu contractul de închiriere nr. 522/31.01.1991, iar contractul de închiriere nr. 685/17.09.1991 a fost încheiat între d-nul Uta C. și Primăria Comunei V., la acea dată.
În opinia apelantei, prin acțiunea sa reclamantul încearcă să treacă peste prevederile Legii nr. 50/1991 republicată și actualizată. Astfel potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, „Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile legii, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren și/sau construcții identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.”
Autorizarea de construire sau de desființarea se emite la solicitarea destinatarului titlului de proprietate asupra unui imobil – teren sau construcție, ori a altui act care să confere dreptul de construire sau de desființare.
Apelanta a mai arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul recunoaște faptul că deși avea cunoștință de obligația de a depune actele necesare și de a obține autorizația de construire, a edificat această construcție în mod ilegal.
S-a mai arătat că, în urma verificărilor efectuare în evidența registrului agricol în perioada anilor 1997-2000, volumul 97, fila 295, poziția 099 în ., nu figurează I. C.. În perioada anilor 2002-2007 figurează I. C. cu o construcție în suprafața de 27 mp din anul 2000. În perioada 2007-2012 volumul 62, fila 161, poziția 081 figurează I. C. cu o construcție în suprafața de 27 mp din anul 2000 în ., cu mențiunea teren primărie, chitanța sub semnătura privată pentru construcție, din anul 2002. În evidențele Primăriei V. la Serviciul de Taxe și Impozite Locale s-a constatat că prin procesul verbal nr._/09.07.2002 se deschide rol fiscal în ., pe numele I. C., pentru construcție în suprafață de 40 mp, declarativ fără acte la dosarul fiscal.
În drept au fost invocate disp. art. 282 și urm. C. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 31.10.2013, intimatul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Intimatul a arătat că documentele depuse în fața instanței de fond nu poartă ștampila orașului V., nu sunt conformate cu originalul, astfel că nimeni nu-și asumă responsabilitatea pentru autenticitatea acestora.
S-a mai arătat că pârâta Orașul V., nu contestă valabilitatea contractului în sine depus de reclamant, nu înțelege să se înscrie în fals și nici nu contestă semnătura reprezentantului său din contractul reclamantului.
În opinia intimatului, evidențele apelantei sunt contradictorii pe de o parte la acest număr de contract figurează o altă persoană, iar, pe de altă parte, la numărul de parcelă figurează un alt contract.
În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că se încearcă încălcarea disp. Legii nr. 50/1991, intimatul a arătat că raportat la disp. Codului civil situația sa este facilă dat fiind că, potrivit art. 14 alin. 2 buna credință este prezumată până la proba contrară iar Legea nr. 50/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial la trei luni după semnarea contractului dintre reclamant și pârâtă.
Intimatul a mai arătat că potrivit Legii nr. 50/1991, pentru a se putea obține autorizația de construcție este necesar ca terenul să fie identificat cu număr cadastral, ori acest lucru nu a fost realizat de pârâtă, până la acest moment, iar obținerea numărului cadastral nu poate fi realizată decât de titularul dreptului de proprietate iar nu de titularul dreptului de folosință.
Prin decizia civilă nr. 41 A/28.01.2014 Tribunalul Ilfov – Secția Civilă a respins, ca nefundat, apelul formulat de apelantul pârât Orașul V. împotriva sentinței civile nr. 3881/07.06.2013 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul reclamant I. C. și intimatul-pârât C. L. al Orașului V. prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de apel, s-a criticat sentința civilă pronunțată de către prima instanță, susținându-se că reclamantul încearcă să eludeze prevederile Legii nr. 50/1991, privind autorizarea efectuării lucrărilor de construcții, având în vedere că nu a deținut autorizație pentru edificarea construcției.
Tribunalul a constatat că, la data de 17.07.1991, între intimatul – reclamant și Primăria comunei V., a fost încheiat contractul de închiriere nr. 685, având ca obiect un teren în suprafață de 600 m.p.
În cuprinsul acestui contract este menționat faptul că titularul contractului de închiriere poate face demersuri pentru obținerea aprobărilor necesare executării de construcții.
Ulterior, a fost edificată de către intimatul din cauză o construcție pe acest teren, în suprafață de 40 m.p, astfel cum reiese din cuprinsul procesului-verbal de stabilire a impozitului pe clădiri și terenuri, depus la dosarul primei instanțe. Conform raportului de expertiză în specialitatea construcții efectuat în cauză, reclamantul a edificat pe terenul menționat o construcție casă de locuit în suprafață de 82,65 m.p. și mai multe anexe.
Tribunalul a apreciat că, în speță, ambele părți din cauză au avut cunoștință încă de la momentul încheierii contractului despre faptul că pe terenul închiriat urma să fie edificată o construcție, acesta fiind de fapt și scopul încheierii convenției. Împrejurarea că intimatul din cauză nu a efectuat demersurile necesară în vederea obținerii autorizației de construcție nu este de natură să conducă instanța la o altă concluzie, ci poate atrage doar consecințe de natură contravențională în sarcina intimatului - reclamant.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul Orașul V..
În motivarea recursului, se arată că reclamantul încearcă să treacă peste prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea in construcții. Chiar reclamantul, prin cererea de chemare in judecată, recunoaște faptul că, deși avea cunoștința de obligația de depune actele necesare obținerii autorizației de Construire, a edificat această construcție în mod ilegal, fapta prevăzută și sancționată de art. 26, alin. (1) lit.a) din Legea nr. 50/1991 republicată.
Se menționează că instanța de apel, în mod greșit, a reținut doar critica privind faptul că reclamantul trece peste prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, având în vedere că s-a indicat că pentru parcele 280 si 282 exista contracte de închiriere încheiate cu alte persoane respectiv Ș. lonita si Uta C., conform extras evidență contractelor de închiriere deținute de arhiva Primăriei (anexa 1), dl. I. C., neregăsindu-se cu un astfel de contract.
În urma verificărilor în arhiva deținută de către Primăria V. . atribuită dlui. lonita Ș., în baza contractului de închiriere nr. 522/31.01.1991 iar contractul de închiriere nr. 685 din data de 17.07.1991 este încheiat între dl. Uta C. si Primăria V. pentru .> Recurentul pârât a mai arătat că nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au reținut faptul că reclamantul nu figurează în evidentele Primăriei V. cu un contract de închiriere, iar . obiectul altui contract de închiriere, astfel pârâtul a solicitat instanței de recurs sa pună în vedere reclamantului sa prezinte în original contractul de închiriere de care se prevalează.
In urma verificărilor efectuate in evidentele registrului agricol in perioada anilor 1997-2000, volumul 49, fila 295, poziția 099, in . nu figurează reclamantul I. C..
In perioada anilor 2002-2007 figurează I. C. cu o construcție in suprafața de 27 mp din anul 2000.
In perioada anilor 2007 -2012, volumul 62, fila 161, poziția 081 figurează I. C. cu o construcție in suprafața de 27 mp din anul 2000.
In evidentele Primăriei V. la Serviciul Taxe si Impozite Locale s-a constatat faptul că, prin procesul verbal nr._ din data de 09.07.2002, se deschide rol fiscal in ., pe numele I. C. pentru construcție în suprafață de 40 mp, declarativ fără acte la dosarul fiscal.
Se menționează faptul că înregistrarea în evidentele agricole, fiscale s-a efectuat în mod declarativ, fără a se solicita acte doveditoare, aceste evidențe neconferind vreun drept real de proprietate.
Recurentul pârât a susținut că,prin constatarea acestui drept de constructor de bună credință a reclamantului se creează Orașului V. un prejudiciu cu privire la teren în general și, în special, cu privire la terenul de sub construcție. Acest contract de închiriere de care se prevalează reclamantul nu i-a conferit acestuia dreptul de a construi, ci de a face demersurile necesare pentru a putea construi.
În final, recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea deciziei civile nr. 41 A/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov si a sentinței civile nr. 3881/07.06.2013 pronunțata de Judecătoria B. si rejudecând prezenta cauză să se respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse înscrisuri privind date din evidența recurentului referitoare la situația contractelor de închiriere.
Intimatul- reclamant I. C. a formula întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9) din codul de procedură civilă este fondat, având în vedere următoarele aspecte:
Dispozițiile legale sus-menționate se referă la douã sunt ipoteze:
a) hotãrârea recuratã este lipsitã de temei legal. Se au în vedere acele situații în care considerentele hotãrârii nu permit identificarea normelor juridice care susțin rezolvarea datã litigiului sau hotãrârea nu este motivatã în drept;
b) hotãrârea atacatã a fost datã cu încãlcarea sau aplicarea greșitã a legii. Sunt vizate situațiile în care instanța evocã normele de drept substanțial incidente situației de fapt în cauzã, dar le încalcã „în litera sau spiritul lor” ori le aplicã greșit, consecințã a unei interpretãri eronate a legii.
În cauza de față, recurenta susține că au fost aplicate și interpretate în mod greșit dispozițiile art. 486 și art. 494 din Codul civil din 1864.
Astfel, potrivit art. 486 C.civ. „posesorul este de buna-credința când poseda ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. De asemenea, conform art.494 C.civ. „dacă plantațiile, construcțiile si lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a îndatora pe acea persoana sa le ridice. Daca proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor si a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. Daca proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații si clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor si prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionata prin afacerea unor asemenea plantații si construcții. Cu toate acestea, daca plantațiile, clădirile si operele au fost făcute de către o a treia persoana de buna-credința, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri si lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor si prețul muncii, sau de a plăti o suma de bani egala cu aceea a creșterii valorii fondului.
Curtea învederează că instanțele de fond au aplicat și au interpretat, în mod greșit, dispozițiile legale menționate, fără a avea în vedere înscrisurile depuse de către recurent, respectiv contractele de închiriere aflate în arhiva Primăriei pentru parcelele 280 și 282, precum și evidența privind mențiunile afalte în arhiva recurentei cu privire la situația contractelor de închiriere.
Curtea constată că aceste înscrisuri au fost depuse de către recurentă și în faza procesuală a apelului, însă instanța de apel nu a analizat consecințele juridice ale acestor înscrisuri asupra temeiniciei și legalității soluției pronunțate de către prima instanță.
Curtea constată că a fost încheiat un contract de închiriere cu numitul U. I. C. pentru terenul situat în . pentru . fost încheiat un contract de închiriere nr.522/31.01.1991 cu numitul I. Ș..
De asemenea, din relațiile solicitate de la recurentă, se constată că nu este menționat în evidențele Primăriei contractul de închiriere nr. 685/17.07. 1991 cu intimatul-reclamant Iamandiu C. cu privire la .> Din actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată că pentru . menționat contract de închiriere nr.522/31.01.1991 cu numitul I. Ș.. Acest înscris figurează în evidențele Primăriei Orașului V..
În ceea ce privește contractul de închiriere depus la dosar de către intimatul-reclamant I. C., Curtea reține că acesta nu figurează în nicio evidență a recurentului-pârât.
În aceste condiții, instanța de recurs a pus în vedere intimatului să prezinte instanței originalul înscrisului sau o copie conformă cu originalul al înscrisului și data înregistrării la Primăriei.
Deși au fost acordate mai multe termene de judecată în acest sens, respectiv la data de 10.06.2014, la data de 09.09.2014 și la data de 07.10.2014, Curtea constată că intimatul-pârât nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, nedepunând nici originalul contractului de închiriere invocat în susținerea pretențiilor formulate și nici copia conformă cu originalul.
În această situație, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 139 din Codul de Procedură Civilă cu privire la neluarea în seamă a contractului de închiriere invocat de către intimatul-reclamant în susținerea pretențiilor sale.
Având în vedere considerentele menționate, Curtea nu poate reține incidența dispozițiilor art. 486 și art. 494 din Codul civil din 1864, în lipsa unui dovedirii faptului închirierii suprafeței de teren în scopul ridicării unei construcții.
Pentru aceste motive, constatându-se că nu au fost aplicate, în mod corect, dispozițiile art. 486 și art. 494 din Codul civil din 1864, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9) din Codul de Procedură Civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3) din Codul de Procedură Civilă va admite recursul declarat de către recurentul-pârât Orașul V., împotriva deciziei civile nr. 41A din 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- reclamant I. C. și intimatul- pârât C. L. al Orașului V. prin Primar, va modifica decizia civilă recurată nr. 41A din 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în sensul că: va admite apelul declarat de către apelantul-pârât Orașul V., va schimba sentința apelată, astfel că va respinge cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul-pârât Orașul V., împotriva deciziei civile nr. 41A din 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- reclamant I. C. și intimatul- pârât C. L. al Orașului V. prin Primar.
Modifică decizia civilă recurată nr. 41A din 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în sensul că:
Admite apelul declarat de către apelantul-pârât Orașul V..
Schimbă sentința apelată, astfel:
Respinge cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. Z. G. D. F. M. D. L.
GREFIER,
S. V.
Red. DZ/28.10.2014
Tehnored. GC/DZ 2 ex
Jud. apel: M. E.
A. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1835/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 189/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
