Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 62/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 21405/3/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 62 A
Ședința publică din data de 20.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în apelurile declarate de apelanții reclamanți C. A., C. I., C. O. C., F. M. M., F. M., G. A., G. C. T., G. C., G. T., M. I. F., M. V., V. O., V. D. N., V. N. D.,V. V., V. F., toți cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea acrelor de procedură la ab. Av. O. V. A., din București, ..74, ., sector 1, și de apelantul pârât F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul ales pentru comunicare la SCA „D. F. și Asociații”, din București, ., ., sector 4, împotriva sentinței civile nr.614/ 22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, cauza având, ca obiect, „acțiune în răspundere delictuală”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 06.02.2014 și, apoi, la datele de 13.02.2014, respectiv, 20.02.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.06.2012, pe rolul Tribunalului București, reclamanții G. Catălin T., reprezentat de tutore G. C., G. T., G. A., G. C., F. M., F. M. Megdalena, V. N. D., V. D. – N., V. V., M. V., C. A., C. I., C. O. C., V. O. și M. I. F. au chemat în judecată pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.606.000 de euro (contravaloarea, în lei la data plații) cu titlu de daune pentru prejudicii patrimoniale și nepatrimoniale, la care se adaugă suma de 80.300 de euro (contravaloarea în lei, la data plații) cu titlu de penalități.
În cauză a formulat cerere de intervenție principală V. F., mama defunctului V. V., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și morale, in contravaloare în lei la data plății, a penalităților de 0,2% pe zi de întârziere calculate din data de 18.07.2012, până la data plății.
Intervenienta a susținut că suma pretinsă este reprezentată de cheltuielile legale de înmormântarea și parastasele fiului său, despăgubirile morale constând în suferința încercată prin înmormântarea propriului fiu dublată de lipsirea ajutorului din partea acestuia pentru susținerea materială și morală la bătrânețe, dublată de conștientizarea zilnică a suferințelor celor 3 copii ai defunctului.
La data de 26.09.2012, pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită admiterea în parte a cererii în despăgubiri și respingerea cererii în acordare de penalități, precum și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâtul a susținut că din cuprinsul rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria R. rezultă faptul că întreaga responsabilitate în producerea accidentului rutier revine defunctului I. C..
Prin sentința civilă nr. 614/22.03.2013 Tribunalul București- Secția a V-a Civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamanții G. C. T., G. T., G. A. ,G. C., F. M., F. M. M., V. N. D., V. V., V. D. N., M. V., C. A., C. I., C. O. C., V. O. și M. I. F., în contradictoriu cu pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii și intervenientul în nume propriu V. F., a obligat pârâta la plata către reclamantul G. T. C. a sumei de 100.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale și 50.000 euro, despăgubiri morale, către reclamanții G. A. și G. T. a câte 30.000 euro despăgubiri morale, către reclamantul G. C. a sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri morale, plus penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011 până la data plății efective. De asemenea,Tribunalul a obligat pârâta la plata: către reclamantele F. M. a sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 euro, despăgubiri morale; către reclamantele F. M. a sumei de 20.000 euro, despăgubiri morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011 până la data plății efective. A obligat pârâta la plata către reclamanții V. N. D. a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 euro, despăgubiri morale, iar către reclamanții V. V., M. V., V. D. N. a câte 20.000 euro despăgubiri morale, către reclamanta V. F. suma de 30.000 euro daune morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011 până la data plății efective. A obligat pârâta la plata către reclamanții C. A. a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 30.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale; către reclamantul C. I. a sumei de 30.000 euro, despăgubiri morale, către reclamantul C. O. C. a sumei de 20.000 euro despăgubiri morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011 până la data plății efective. A obligat pârâta la plata către reclamantul V. O. a sumei de 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri morale și penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011 până la data plății efective. A obligat pârâta la plata către reclamantul M. I. a sumei de 20.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri-morale și penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi, pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011, până la data plătii efective. Tribunalul a respins, ca nefondate restul pretențiilor și a respins ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 20.10.2009 pe DN 13 la km 57+ 400, pe raza localității R. Gară a avut loc un accident rutier grav soldat cu decesul victimelor G. L. E., G. C. T., C. A., V. V. si vătămarea corporala gravă a reclamanților M. I. si V. O..
În urma cercetărilor penale efectuate s-a stabilit că vina în producerea acestui accident aparține în exclusivitate conducătorului autoturismului, numitul I. C., decedat în acest accident, cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform rezoluției din 1.06.2010 pronunțate de P. de pe lângă Judecătoria R. în dosarul penal nr. 820/P/2009, autoturismul marca Peugeot Boxer, implicat în accident, nefiind asigurat RCA. Față de această situație, având în vedere prevederile art. 3 alin. 3 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind F. de protecție a victimelor străzii, obligația de despăgubire revine Fondului.
Dispozițiile legale evocate prevăd că dacă pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A., F. acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese.
Reținând așadar ca fiind justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtei, tribunalul a examinat în continuare cererile de acordare a daunelor materiale și morale formulate de reclamanți, având în vedere și cele anterior reținute sub aspectul condițiilor în care a avut loc evenimentul rutier și a persoanei vinovate de producerea acestuia.
Normele privind F. de protecție a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, cu modificările ulterioare, prevăd în art. 3 alin. 1 că „F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării”. În art. 3 alin. (3) se stabilește că, în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A., "F. acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese". F. intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului".
În speță intervine ipoteza in care vehiculul în care se aflau victimele nu avea asigurarea obligatorie RCA, astfel că F. este cel chemat să acorde persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese.
Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei Tribunalul a reținut că reclamanții sunt copiii, respectiv părinții sau frații victimelor.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului G. C. T., fiul defuncților G. L. E. și G. C. T., tribunalul le-a apreciat întemeiate în parte. Astfel, sub aspectul daunelor materiale, tribunalul a constatat că la data decesului părinților, reclamantul era minor, în vârstă de 16 ani. Din probele administrate s-a reținut că acesta a rămas în întreținerea reclamantului G. C., pe fondul vârstei fiind în imposibilitate a-și asigura singur existentași de a-și continua studiile. Din declarația martorului Chitul T. a rezultat că fiul victimelor beneficia anterior accidentului de un nivel de instrucție ridicat prin pregătiri suplimentare bazate pe meditații, schimburi de experiență școlară, vacanțe în afara țării, în prezent fiind student în Cluj.
Față de cele reținute, Tribunalul a apreciat că suma de 100.000 euro poate ajuta reclamantul în susținerea pe viitor a costurilor școlarizării și a costurilor legate de întreținerea sa până la finalizarea studiilor, una din condițiile reparării prejudiciului în condițiile art. 998-999 din Codul Civil de la 1864, se referă la faptul că prejudiciul să nu fi fost reparat încă, ori din actele dosarului rezultă că reclamantul nu a primit alte sume de bani cu titlu de daune materiale, acesta beneficiind de o pensie de urmaș de la asigurările sociale, urmare decesului părinților.
Sub aspectul daunelor morale pretinse de reclamantul G. C. T., tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile acordării acestora conform art. 998-999 din Codul civil de la 1864, pentru prejudiciul moral determinat de decesul părinților săi, cauzat de fapta ilicită a persoanei vinovate de producerea accidentului de circulație.
În stabilirea cuantumului acestuia, tribunalul a avut în vedere împrejurarea că prejudiciul moral al reclamantului este practic imposibil de a fi cuantificat, în condițiile în care aceasta și-a pierdut ambii părinți, că la acel moment avea vârsta de 16 ani și că va fi lipsit de afecțiunea și grija specifice relației părinte copil cu atât mai mult cu cât până la acea vârstă a crescut alături de părinții săi, în timp putând fi afectată posibilitatea sa de a se forma, de a evolua și chiar de a relaționa cu cei din jur, astfel cum rezultă și din raportul de evaluare psihologică a reclamantului.
În raport de aceste criterii minime și amintind încă odată că un asemenea prejudiciu nu poate fi echivalat material, tribunalul a considerat că se justifică acordarea sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul determinat de decesul părinților săi și văzând dispozițiile art. 3 alin. 3 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind F. de Protecție a Victimelor Străzii și disp. art. 25 ind. 1 lit. b) din legea nr. 32/2000, a obligat pârâtul la plata sumei menționate.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului G. C., fratele defunctului G. C. T., din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, coroborate cu declarația martorului Chitul T., a rezultat că acesta s-a ocupat de înmormântarea defunctului și de pomenirile ulterioare, din planșele fotografice depuse la dosar reieșind ca la eveniment a participat un număr foarte mare de persoane, astfel încât suma de 10.000 euro pretinsă de acesta este justificată în acoperirea prejudiciului material determinat de decesul fratelui său.
Sub aspectul daunelor morale, așa cum s-a arătat, reclamantul a rămas singurul sprijin, în calitate de tutore al reclamantului G. C. T., precum și singurul sprijin al părinților săi, reclamanții G. A. și G. T., grav afectați în plan moral urmare a pierderii suferite, fiind nevoit să-și înăbușească durerea firească urmare a pierderii singurului frate pentru a putea susține persoanele rămase în grija sa. Tribunalul a apreciat că suma de 20.000 euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului moral suferit de reclamant.
În ceea ce privește pretențiile reclamanților G. A. și T., părinții defunctului G. C. T. din raportul de evaluare psihologică, declarația martorului, rezultă că aceștia au fost devastați de pierderea fiului, starea de sănătate fiind agravată urmare acestui eveniment, astfel încât, tribunalul a apreciat că suma de 30.000 euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului moral suferit de reclamanți. Pentru identitate de rațiuni, Tribunalul a acordat reclamantei F. M. a sumei de 10.000 euro, aceasta fiind cea care a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctei G. L. E., cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 euro, despăgubiri morale, către reclamanta F. M. a sumei de 20.000 euro, despăgubiri morale, către reclamanta V. N. D. a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale aceasta fiind cea care suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului V. V. și 30.000 euro, despăgubiri morale, către reclamanta C. A. a sumei de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, aceasta fiind cea care a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctei C. A. M. și 30.000 euro, despăgubiri morale, către reclamantul C. I. a sumei de 30.000 euro, despăgubiri morale către reclamantul C. O. C. a sumei de 20.000 euro despăgubiri morale, către reclamanta V. F. suma de 30.000 euro daune morale.
În ce privește pretenția reclamanților V. V., M. V., V. D. N., având în vedere că în urma accidentului aceștia și-au pierdut tatăl într-un mod tragic, urmare culpei unei alte persoane, criteriile acordării daunelor morale către frații celorlalți defuncți subzistă, Tribunalul a obligat pârâtul la plata către acești reclamanți a câte 20.000 euro despăgubiri morale.
În ce privește pretenția reclamantului V. O., constatând din actele medicale depuse la dosar, din declarația martorului Trișcaș E. faptul că reclamantul a suferit nenumărate intervenții chirurgicale, că are nevoie de însoțitor permanent care să-l ajute în a se hrăni, spăla, administra medicația ,soția acestuia fiind nevoită a se pensiona pentru a-l îngriji, starea de sănătate posttraumatică necesitând pe viitor medicamente, deplasări la unități sanitare, ajutor permanent din partea altei persoane astfel ca prejudiciul creat, astfel cum este acesta reglementat de art. 998-999 c.civ., se impune a fi reparat, Tribunalul urmând a oblige paratul la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro daune materiale .
Față de suferințele fizice urmare accidentului, intervențiilor medicale ulterioare tribunalul a apreciat că se justifică obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale.
În ce privește pretenția reclamantului M. I., Tribunalul pentru aceleași considerente avute în vedere în soluționarea pretenției reclamantului V. O. a apreciat că se justifică obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune materiale și 20.000 euro cu titlu de daune morale.
Văzând dispozițiile art. 3 alin. 3 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind F. de protecție a victimelor străzii și dispozițiile art. 25 ind. 1 lit. b) din legea nr. 32/2000 a obligat pârâtul la plata sumelor menționate, astfel că cererea reclamanților va fi admisă in parte limitele despăgubirilor fiind apreciate ca fiind de natură a repara prejudiciul produs, din perspective legii.
Cum accidentul s-a produs pe teritoriul României, de un autovehicul fără asigurare RCA si al cărui conducător vinovat exclusiv de producerea accidentului și-a pierdut viața în aceste împrejurări și având în vedere că avizarea de daună a avut loc în data de 18.10.2011 și văzând dispozițiile art. 35-36-37 din Ordinul nr.5/2010 al Comisiei d Supraveghere a Asigurărilor, potrivit cu care persoana prejudiciata are dreptul sa înainteze cererea de despăgubire către asiguratorul RCA, in cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau către Asociația „F. de protecție a victimelor străzii”, in cazul producerii unui risc acoperit din acest fond, că despăgubirea se plătește de către asiguratorul RCA in maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii si cuantificării daunei, solicitat in scris de către asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotărâre judecătoreasca definitiva cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat sa o plătească, iar dacă asiguratorul RCA nu își îndeplinește obligațiile in termenele prevăzute la art. 36 sau si le îndeplinește defectuos, inclusiv daca diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenita, care se plătește de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de întârziere, Tribunalul a obligat paratul la plata către reclamanți a penalităților în cuantum de 1% pe zi de întârziere pentru perioada 18.10._11, când a intervenit aplicarea Ordinului nr.14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor ce reglementează aceeași situație și care stabilește un cuantum de 2 % ca penalitate pe zi de întârziere, astfel că după acest moment, pârâtul a fi obligat la plata către reclamanți a unor penalități în acest cuantum, până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanții G. C. T., G. T., G. A., G. C., F. M., F. M. M., V. N. D., V. V., V. D. N., M. V., C. A., C. I., C. O. C., V. O. și M. I. F. și V. F., cât și pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că despăgubirile morale solicitate pentru minorul G. C. T. sunt în cuantum de 178.447 de euro (contravaloarea în lei la data plății). Despăgubirile solicitate sunt reprezentate de Pretium Affectionis - daunele morale pentru prejudicii prin ricoșeu, suferințe psihice grave determinate de cauzarea morții ambilor părinți la o vârsta la care copilul resimte la cote maxime socul traumatic.
Apelanții reclamanți au mai arătat că prejudiciul moral suferit este unul major, suferința acestui copil fiind greu de imaginat. Reclamanții au considerat ca daunele morale cuvenite minorului G. C. T. trebuie sa prezinte un raport de proportionalitate cu atingerea fără precedent adusa sentimentelor de afecțiune ale unui copil căruia ii sunt luați, in același timp, ambii părinți.
Se precizează că deși hotărârea primei instanțe admite întru totul gravitatea prejudiciului material apărut ca urmare a dispariției ambilor săi părinți, acest lucru nu se recunoaște si in ceea ce privește cuantificarea prejudiciului moral adus acestui copil, acordându-se cu titlu de despăgubiri morale suma de 50.000 de euro,
Apelanții reclamanți au arătat că pentru G. A. si G. T., părinții defunctului G. C. se solicita acordarea sumei de 45.689 de euro (contravaloarea in lei la data plații) pentru fiecare din părți, cu titlu de despăgubiri morale având in vedere suferința incercata de aceștia ca urmare a înmormântării propriului copil si norei, dublata de durerea de a-si vedea propriul nepot rămas fără ambii părinți si lipsirea acestora de ajutor din partea copilului si a soției acestuia, de care au fost foarte apropiați.
In ceea ce privește repararea prejudiciului moral solicitat de G. C., fratele victimei G. C., acesta este în cuantum de 46.767 de euro (contravaloarea în lei la data plății). Durerea cauzata acestuia prin dispariția fratelui sau este cu mult accentuata ca urmare a faptului ca a rămas singurul susținător al părinților in anii de bătrânețe când se impune ajutorul acestora, la care se adaugă îngrijirea nepotului sau, al cărui tutore este, ca urmare a decesului fratelui si a cumnatei lui G. C. si G. L..
Pentru familia victimei G. L. au rămas ca părți vătămate F. M. si F. M. M., respectiv mama si sora defunctei G. L. E..
Pentru F. M. mama defunctei G. L. apelanții apreciază că se impune acordarea despăgubirilor morale in cuantumul solicitat având in vedere suferința încercata de mama obligată să își înmormânteze propriul copil, îngrijorarea si zbuciumul acesteia văzându-si propriul nepot rămas fără ambii părinți, dublata de lipsirea ajutorului din partea copilului său pentru anii de bătrânețe.
In ceea ce privește repararea prejudiciului suferit de F. M. M., apelanții reclamanți au solicitat acordarea integrala a despăgubirilor morale.
Apelanții reclamanți au precizat că în urma defunctului V. V., victimă a accidentului de circulație, au rămas părți prejudiciate soția V. N. D. si cei trei copii ai acestora: V. V., V. D. N. si M. (născuta V.) V..
Pentru V. N. D. soția victimei V. V. reclamanții consideră ca se impune acordarea despăgubirilor morale in cuantumul solicitat, respectiv 62.456 de euro(contravaloarea in lei la data plații) având in vedere suferința încercata de aceasta de a-si înmormânta prematur propriul soț dublata de lipsirea ajutorului din partea acestuia pentru creșterea copiilor, educarea si susținerea lor .
Astfel cuantumul de 30.000 de euro la care instanța de fond a apreciat despăgubirile morale nu acoperă integral prejudiciul suferit.
Apelanții reclamanți au menționat că în ceea ce privește repararea prejudiciului încercat de cei trei copii ai victimei: V. V., V. D. N. si M. (născuta V.) V. se impune a fi acordat in cuantumul solicitat, respectiv suma de 46.767 de euro (contravaloarea în lei la data plații) pentru fiecare din aceștia prin raportarea la circumstanțele concrete ale cauzei, pentru suferința provocata lor prin dispariția prematura a tatălui, pentru legăturile foarte apropiate care existau intre ei, pentru sprijinul moral si părintesc care acum nu mai există. Durerea produsa familiei acestuia de dispariția prematura a defunctului este redată si de declarația martorului E. P. fila 10 volumul 2 din dosarul de fond.
În opinia apelanților, cuantumul de 20.000 de euro la care instanța de fond a apreciat despăgubirile morale cuvenite fiecăruia dintre copii nu acoperă integral prejudiciul suferit.
Se precizează că pentru intervenienta V. F. - mama victimei, acordarea integrala a despăgubirilor solicitate in cuantum de 45.689 euro (contravaloarea in lei la data plații) este pe deplin justificata având in vedere suferința încercata de acesta în condițiile decesului propriului sau fiu la scurt timp după decesul soțului.
In urma decesului defunctei C. A. M. victimă a accidentului de circulație au rămas părți vătămate C. A. si C. losif părinții defunctei precum si fratele acesteia C. O. C..
Se precizează că pentru părinții defunctei se impune acordarea despăgubirilor morale solicitate în cuantum de 91.379 euro (contravaloarea in lei la data plații) pentru fiecare dintre părți, având in vedere suferința fără margini încercată de părinții obligați a-si înmormânta propriul copil de numai 23 de ani, dublata de lipsirea ajutorului din partea copilului pentru anii de bătrânețe.
În opinia apelanților –reclamanți, circumstanțierea prejudiciului nepatrimonial adus lor - prin raportarea la vârsta victimei, situația sa profesionala, legăturile afective stabilite între părinți si copilul lor, modificarea totala si definitiva a propriilor lor vieți după momentul decesului fiicei lor - trebuie să conducă la acordarea despăgubirilor morale în cuantumul solicitat. Astfel cuantumul de 30.000 de euro la care instanța de fond a apreciat despăgubire morale cuvenite fiecăruia dintre părinți nu acoperă integral prejudiciul suferit.
In ceea ce privește repararea prejudiciului încercat de C. O. C., fratele victimei C. A. evaluata la suma de 36.767 de euro(contravaloarea in lei la data plații)- suferința cauzata acestuia prin dispariția unicei surori este foarte mare, acesta fiind pentru fratele sau, nu doar o buna prietena ci si, datorita rezultatelor ei de excepție, modelul sau in viata.
Renunțarea după momentul accidentului surorii lui, in mod definitiv la o cariera sportiva strălucita, acesta fiind campion național la box conform declarației martorilor, indica durerea profunda încercată de acesta.
Decesul său la numai 23 de ani a însemnat nu doar lezarea grava a sentimentelor de afecțiune si apariția unei profunde traume psihologice (părinții neputând continua viata fără ajutor psihiatric) și chiar lipsirea pentru părinții acesteia de sensul si motivația de a trai.
Durerea morala încercata de acești părinți, susținuta de declarațiile martorilor, care si-au văzut copilul mândria si speranța lor pentru anii de bătrânețe, un cadavru de nerecunoscut intre fiarele contorsionate ale unei mașini, este greu de descris si de imaginat. Reclamanții citează astfel din declarația martorului Negruseri S. aflata la fila 8 volumul 2 a dosarului de fond”. Urmare a accidentului părinții (defunctei) au suferit foarte tare, tatăl defunctei îmbolnăvindu-se, iar mama defunctei s-a îmbolnăvit de diabet...Pentru rudele defunctei reclamanții consideră ca niciodată nu se va depăși momentul, s-au retras din societate, nu mai pot participa la evenimente, petrecând foarte mult timp mergând la biserica si la mormântul defunctei".
Se menționează că despăgubirile morale solicitate reprezintă echivalentul în lei la data plații a 200.000 Euro.
Umilințele si suferința acestui om salvat de familie de la morga spitalului unde fusese trimis ca decedat sunt greu de înțeles și de acceptat. Transformarea acestuia într-un infirm total dependent de cei din jurul sau, imposibilitatea de a desfășura o viață sociala si profesionala normala, . psihica permanenta, au creat victimei si familiei sale o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești al acestora.
Suferințele îndurate de victima și familia sa sunt descrise în puține cuvinte în declarația martorei Triscas E..
In evaluarea prejudiciului trebuie avuta in vedere suferința continua cauzata de vătămările suferite de victima respectiv :"traumatism cranio-cerebral grav, tetraplegie, tulburări psihice severe, crize comițiale, tulburări de vorbire, tulburări sficterine permanente"- fiind încadrabil conform Hotărârii de Guvern nr.155 din 23.02.2011 în gradul 1 0de invaliditate, diagnosticul funcțional fiind acela de: deficienta grava, cu capacitatea de munca si capacitatea de autoconducție pierdute în totalitate.
Apelanții consideră că acordarea prin hotărârea data de instanța de fond a sumei de 20.000 de euro cu titlu de despăgubiri morale nu este in măsura sa compenseze pe deplin prejudiciul major suferit de victima.
Pentru persoana vătămată M. I., în opinia apelanților despăgubirile morale solicitate reprezintă echivalentul in lei la data plații a sumei de 70.000 Euro (contravaloarea in lei la data plații).
Vătămările grave ortopedice apărute ca urmare a accidentului au necesitat mai multe intervenții chirurgicale, nici pana la acesta data, mai bine de trei ani de la producere accidentului, neputându-se mișca normal, având un deficit marcat de flexie si moderat de
extensie.
Despăgubirile morale solicitate reprezintă o minima compensare a durerii fizice si psihice suferite la momentul accidentului cat si ulterior datorita operațiilor chirurgicale la care a fost supus, îndelungata suferința din perioada recuperării, prejudiciul estetic suferit de persoana vătămata prin modificarea permanenta a aspectului brațului precum si alterarea ireversibila a musculaturii acestuia, prejudiciul de agrement adus acestuia prin restrângerea posibilităților sale de a se bucura de viata.
In cuantificarea prejudiciului nepatrimonial trebuie a se tine seama de faptul ca lipsa totala de flexie si mobilitate a cotului victimei constituie o grava infirmitate, acestea neputând a fi ameliorate decât printr-o noua intervenție chirurgicala, fapt ce presupune o noua suferință. Această situație este susținuta prin declarația martorului B. Vaier coleg de serviciu cu victima.
În opinia apelanților reclamanți acordarea prin hotărârea data de instanța de fond a sumei de 20.000 de euro cu titlu de despăgubiri morale, nu este în măsură să compenseze pe deplin prejudiciul major suferit de victimă.
În motivarea apelului declarat de pârâtul F. pentru Protecția Victimelor Străzii se arată că instanța de judecata a acordat despăgubiri sub forma penalităților de întârziere în mod nelegal întrucât, pe de o parte a acordat penalități de întârziere reclamanților in temeiul unui text de lege care a fost aplicat retroactiv, iar pe de altă parte a acordat penalități de întârziere în mod netemeinic pentru ca dispozițiile legale referitoare la obligarea paratei la plata de penalități datorate in baza hotărârilor judecătorești se-aplica numai daca acestea nu sunt achitate si sunt datorate in baza unor hotărâri judecătorești definitive.
În susținerea primului aspect, respectiv aplicarea retroactiva a unui text de lege, pârâtul invocă faptul că temeiul legal în baza căruia instanța l-a obligat la plata pretențiilor constând din penalități de întârziere acordate reclamanților este Ordinul nr. 14/2011, în condițiile în care oricăror pretenții decurgând din evenimentul rutier la care se refera cauza, îi erau aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 5/2010.
Având în vedere că pentru despăgubirile solicitate este pornit procesul care face obiectul prezentei cauze, până la soluționarea definitiva a procesului si refuzul pârâtului de a-si îndeplini obligațiile stabilite prin hotărâre judecătoreasca, instanța nu-l putea obliga pe acesta la plata penalităților de întârziere.
În opinia apelantului pârât, acordarea penalităților de întârziere în favoarea reclamanților în această fază procesuală a cauzei, este netemeinică.
Apelantul pârât a arătat că despăgubirile materiale pentru prejudicii patrimoniale au fost acordate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii și că despăgubirile materiale pentru daunele materiale au fost acordate avându-se în vedere în probațiune si declarațiile de martori pentru dovedirea cuantumului acestora.
Având în vedere dispozițiile art. 49 alin. 1 pct. 2 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, la stabilirea despăgubirilor in caz de deces al unor persoane se au în vedere următoarele:
„a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerara, precum si cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea in care se face înmormântarea;
c) veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate in perioada de la data producerii accidentului si pana la data decesului, prevăzute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului;"
Se precizează că obligațiile de plată reținute în considerentele hotărârii pentru reclamanții G. A. si G. T., nu sunt susținute de sumele acordate în considerentele hotărârii, între dispozitiv si considerente neexistând concordanță.
Astfel, apelantul pârât a menționat că la fila 30 a hotărârii apelate, instanța tratând global pretențiile reclamanților G. A. si G. T. a reținut că "[...] suma de 30.000 euro poate veni ca suport in reparația prejudiciului moral suferit de reclamanți", insa in dispozitiv se retine ca "Obliga parata la plata [...] către reclamanții G. A. si G. T. a (cate 30.000.Euro despăgubiri morale[...]".
Având în vedere neconcordanta grava între rațiunea din considerente si neconcordanta cu obligațiile cuprinse în dispozitivul hotărârii, cât și cuantumul mare al sumei acordate drept despăgubire, mult peste media pe tara stabilita de jurisprudența, apelantul pârât a solicitat desființarea hotărârii apelate si rejudecarea fondului cauzei sub acest aspect.
Se menționează că despăgubirile materiale pentru prejudiciul nepatrimonial în cazul tuturor reclamanților au fost acordate ., iar valoarea acestora depășește cu mult media despăgubirilor acordate de instanțele de judecată din România, fie ca este vorba de reclamanți, rude ale persoanelor decedate, fie ca este vorba de reclamații vătămați corporal.
Apelantul pârât a susținut că instanța a considerat ca, urmare a tragicului eveniment, suferința afectiva a fost de multe ori egala pentru oricare dintre rudele defuncților, la fel procedând si in cazul vătămărilor corporale din culpa.
De altfel, sumele reprezentând despăgubirile morale solicitate de reclamanți au fost acordate de instanța de fond fără indicarea unor criterii concrete sau a unor repere pe baza cărora s-a cuantificat, determinat valoarea acestora. Pârâtul a invocat faptul că daca s-ar privi lucrurile prin prisma cuantumului mare al daunelor al despăgubirilor materiale acordate reclamanților pentru prejudiciile nepatrimoniale, nu se poate spune ca despăgubirile materiale acordate de instanța de fond se încadrează în practica constanta a instanțelor, așa cum reiese din jurisprudența din România.
Astfel, dincolo de aspectul formal al cererilor de constituire parte civila, trebuie să se aibă in vedere faptul ca la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unor persoane, respectiv la acordarea daunelor morale in caz de deces, in practica, se au in vedere dispozițiile art.49 pct.2 din Normele de aplicare a Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010 care prevede ca aceste daune trebuie stabilite în conformitate cu "[... legislația în vigoare și cu jurisprudența existentă în România."
Pentru stabilirea daunelor morale nu exista prevederi legale exprese cu privire la cuantumul lor, dar pentru a fi acordate, mai ales când cuantumul solicitat este mare, acestea trebuie probate.
Se constată din analiza cererilor formulate de reclamanți în susținerea pretențiilor referitoare la despăgubirile materiale pentru prejudiciul fără caracter patrimonial că acestea vizează aspecte cu caracter general si nu aspecte in legătura directa de cauzalitate cu fapta generatoare a prejudiciului.
În opinia apelantului pârât, reclamanții au pretins sume foarte mari pentru daune morale fără ca aceste solicitări sa fie corelate in mod direct si real cu suferința personala dovedita a fiecăruia dintre ele ca urmare a tragicului eveniment, pretențiile acestora pentru despăgubiri materiale pentru daune nepatrimoniale fiind foarte probabil influențate de creșterea limitelor de despăgubire, și nu de situația de fapt concreta creata ca urmare a accidentului rutier.
Pe de alta parte, reclamanții nu au subliniat in vreun fel dacă defuncții erau sprijinul moral de baza al familiei si nici aspectul ca aceasta fapta regretabila nu are menirea de a se îmbogăți fără just temei.
In scopul sprijinirii activității instanței de recurs in scopul cuantificării obiective a unor astfel de despăgubiri si in vederea oferirii unor criterii cât se poate de obiective pentru stabilirea unor Compensații materiale pentru daune morale, apelantul pârât a invocat din Ghidul pentru soluționarea daunelor morale întocmit pentru garantarea obiectivității si tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art. 14 al CEDO, fiind cel mai recent ghid și care cuprinde „Studiul privind practica naționala si europeană în materie, sinteză si recomandări pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătății si a integrității corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente rutiere" din care prezentam in probațiune un extras pe care ii atașam.
Din anexa 1 a acestui ghid publicat de Editura UNSICAR in anul 2012 rezulta ca in România, in conformitate cu jurisprudența din anii 2009 și 2010, nivelul mediu al despăgubirilor materiale pentru daune morale acordate in caz de deces si vătămare corporala din culpă.
La dosar, atât reclamanții, cât și pârâtul au formulat întâmpinări, solicitând respingerea apelurilor formulate de către părțile adverse.
În cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse de către părți în dosar, un Ghid pentru soluționarea daunelor morale, fișa de consultații medicale, bilete de externare, scrisori medicale, cât și copii ale cărților de muncă, în ceea ce îi privește pe reclamanți, dovezi privind veniturile nete încasate de către victimele accidentului anterior acestuia. S-au mai depus de asemenea, mai multe hotărâri ale diverselor instanțe cu titlu de practică judiciară.
Analizând apelurile declarate, prin prisma criticilor invocate, raportat la sentința apelată, Curtea de Apel reține următoarele considerente.
În ceea ce privește apelul pârâtului referitor la primul motiv de apel privitor la penalitățile de întârziere, Curtea de Apel constată că sunt neîntemeiate criticile invocate.
În mod corect a fost reținută existența culpei pârâtei datorată nerespectării termenelor referitoare la plata despăgubirilor materiale, aflate în sarcina pârâtului conform art. 36 din Normele RCA.
În speță a existat un refuz al pârâtei de a acorda despăgubiri materiale părților vătămate și moștenitorilor defuncților,
Prin ordinele nr. 5/2010 și nr. 14/2011 a fost prevăzută modalitatea de dezdăunare și termenele în care pârâta trebuia să efectueze această operațiune în favoarea persoanelor prejudiciate.
Reiese astfel că în mod cert exista obligația pârâtei de a achita despăgubirile datorate chiar înainte de existența unei hotărâri judecătorești pronunțate în acest sens, fiind evidentă existența prejudiciului prin neexecutarea obligațiilor în termenele stabilite de Norme.
Trebuie ținut cont de faptul că activitatea de bază a FPVS este de a acorda despăgubirile datorate persoanelor păgubite pe cale amiabilă, fiind ținută de anumite termene și proceduri, plata despăgubirilor nefiind condiționată de existența unei hotărâri judecătorești, așa cum susține pârâtul.
În caz de neexecutare a obligațiilor, prin normele legale menționate, s-a stabilit sancționarea pârâtului prin plata unor penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. În acest sens, prin Ordinul nr. 14/2011 a fost abrogat Ordinul nr. 5/2001, fiind majorat cuantumul penalităților datorate pentru neefectuarea obligațiilor sau efectuarea defectuoasă a acestora. D. urmare a abrogării Ordinului Președintelui Comisiei de supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă pentru Prejudiciile produse prin Accidente de Vehicule, ulterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 14/2011 nu se mai pot aplica prevederile Ordinului nr. 5/2010.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel din apelul declarat de către pârât privind despăgubirile materiale acordate, Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la reclamantul G. T. C., daunele materiale solicitate de către acesta au constat în: prestația periodică lunară până la împlinirea vârstei de 25 ani, în vederea asigurării existenței dezvoltării individuale, necesarul de resurse materiale pentru acoperirea sumelor ce ar fi fost susținute de veniturile părinților decedați, cheltuieli de status și participare socială, constând în bunuri de folosință îndelungată, automobil, apartament.
Dintre toate acestea însă, reclamantul nu a dovedit decât daunele materiale reprezentând acoperirea sumelor care ar fi fost în mod firesc susținute de către părinți, dacă aceștia ar fi trăit, raportat atât la veniturile lor, cât și la procentul de ¼ prevăzut din punct de vedere legal, în vederea întreținerii copilului minor până la împlinirea majoratului și ulterior, aflat în continuarea studiilor până la împlinirea vârstei de 25 ani.
Astfel, luând în considerare veniturile părinților reclamantului G. T. C. și anume ale numiților G. C. și G. L., care sunt atașate la filele 254-258 din dosarul C.A.B, reiese că daunele materiale cuvenite de pe urma părinților săi sunt de 95.333 lei și respectiv 91.080 lei, în total 186.413 lei, sume care în euro sunt de 21.185 euro și respectiv 20.240 euro, în total 41.425 euro.
Cu privire la acest cuantum privind daunele materiale, urmează a se dispune obligarea pârâtului la plata lor către reclamantul G. T. C., și nu la un cuantum mai mare, nejustificat sub aspectul probatoriului.
În ceea ce îl privește pe reclamantul, persoană vătămată, M. I. F., acesta a solicitat daune materiale constând în proteza de cot (10.000 euro) gimnastică medicală săptămânală pentru tot restul vieții (24.000 euro) ajutor în gospodărie pentru tot restul vieții, (12.000 euro).
Cu privire însă la nici una dintre aceste cheltuieli materiale care au fost menționate, reclamantul nu a depus la dosar nici un document justificativ, în vederea dovedirii certe a acestora ca și cuantum, astfel încât, Curtea nu le poate acorda.
În acest sens, prin art. 49 alin. 1 pct. 2 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010, pentru punerea în aplicare a normelor privind Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, s-a prevăzut ca la stabilirea despăgubirilor în caz de deces a unor persoane, să se aibă în vedere cheltuielile efectuate, probate cu documente justificative.
Cu privire la persoana vătămată V. O., daunele materiale solicitate de către acesta au fost: calculul necesarului de resurse materiale în vederea asigurării existenței, dezvoltării individuale, participării și afirmării în societate pentru tot restul vieții, pierderea de venit – diferența între salariu și pensie, tratamente de recuperare în stațiuni balneo-climaterice pentru tot restul vieții, gimnastică medicală săptămânală pentru tot restul vieții, îngrijire casnică de două ori pe lună, tratament și consultații neurologice și adaptarea imobilului la nevoile reclamantului.
Dintre toate daunele materiale solicitate, această persoană vătămată, reclamantul V. O. a reușit să dovedească în mod cert, cu înscrisuri depuse la dosar, doar pierderea de venit rezultată, respectiv diferența dintre salariul încasat anterior accidentului și pensia pe care a primit-o ulterior.
Din adeverința nr. 6641/30.11.2011, eliberată de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (fila 269 din Vol. I al dosarului C.A.B) reiese că în cursul anului 2009, V. O. ocupând funcția publică de consilier superior la Serviciul Controale pe Teren, a beneficiat de un salariu net mediu de 3468 lei.
De asemenea, din cuponul de pensie depus la fila 272 din același dosar, (Vol. I C.A.B) rezultă că acesta are o pensie stabilită în cuantum de 1217 lei.
Făcând diferența între venitul obținut în mod cert anterior și cuantumul pensiei stabilit ulterior accidentului, reiese că aceasta este de 2251 lei lunar, adică 500 euro lunar. Rezultă astfel o diferență a veniturilor primite anual de 6000 euro, iar pentru cei 7 ani, cât reclamantul ar mai fi câștigat veniturile cuvenite până la pensionare, suma cuvenită ca daune materiale, sub acest aspect este de 42.000 euro.
În ceea ce îi privește pe reclamanții G. C., F. Marioare, Flasin N. D., C. A., Curtea constată că pentru aceștia în mod corect s-a stabilit un cuantum al daunelor materiale la suma de 10.000 euro.
Aceste despăgubiri constau în cheltuielile efectuate cu înmormântarea defuncților, și anume cu ridicarea de monumente funerare, cheltuielile de înmormântare propriu-zisă, parastasele și pomenirile cuvenite, făcându-se dovada în acest sens cu înscrisuri, proba testimonială și fotografii privind numărul foarte mare al persoanelor participante la înmormântări, și ca atare a cheltuielilor ocazionate.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, privind susținerea că ar exista o neconcordanță între considerente și dispozitiv, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Astfel, din dispozitivul sentinței tribunalului reiese că instanța a obligat pârâta la plata a câte 30.000 euro despăgubiri morale către reclamanții G. A. și G. T..
Din considerentele referitoare la acest aspect, reținute pe parcursul file 30 din hotărârea tribunalului, s-a reținut, în stabilirea cuantumului daunelor morale că „suma de 30.000 euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului moral suferit de reclamanți”.
Curtea constată că și fără folosirea adverbului „câte” alături de aprecierea cuantumului de 30.000 euro, ca și prejudiciu moral, reiese din context, că această sumă este aferentă în cuantumul precizat pentru fiecare dintre cei doi părinți, și nu pentru ambii la un loc.
În ceea ce privește critica din ultimul motiv de apel, privind despăgubirile morale, Curtea reține următoarele aspecte:
În sprijinul cuantificării cât mai obiective a cuantumului daunelor morale, la dosar s-a atașat ghidul pentru soluționarea daunelor morale întocmit pentru garantarea obiectivității și tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art. 14 al C.E.D.O, care cuprinde studiul privind practica națională și europeană în materie, sinteza și recomandări pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente rutiere.
Din anexa nr. 1 a acestui ghid publicat de Editura UNSICAR în anul 2012 reiese care este în România, în conformitate cu jurisprudența din anii 2009 și 2010, nivelul mediu al despăgubirilor materiale pentru daune morale, acordate în caz de deces și vătămare corporală din culpă.
Având în vedere numărul impresionant de hotărâri judecătorești care au făcut obiectul acestui studiu (2300) care stă la baza ghidului, reiese că acest ghid are o probitate superioară în stabilirea unitară și echitabilă a daunelor morale solicitate, față de anumite hotărâri pronunțate în mod izolat de către anumite instanțe.
Așa cum s-a statuat în doctrina și în practica judiciară, daunele morale au rolul de a acoperi prejudiciile cu caracter nepatrimonial suferite de către reclamanți. Ele au menirea de a duce la realizarea unei reparații echitabile în raport cu prejudiciul afectiv ce a fost general apelanților,având în vedere prejudiciul adus condițiilor lor de viață.
Cu toate că nu există criterii obiective pentru a estima, cuantifica daunele morale în caz de deces, stabilirea cuantumului acestora presupune o doză de aproximare considerarea consecințelor negative suferite de către apelanți sub aspectul vieții familiale, importanța valorilor morale lezate, măsura lezării acestor valori și intensitatea cu care au fost percepute.
Despăgubirile acordate pentru prejudiciul nepatrimonial vizează efectul compensatoriu al suferințelor suportate, pricinuite, la acordarea lor avându-se în vedere atât consecințele negative suferite de părțile vătămate sub aspectul vieții de familie, cât și faptul că prin acordarea de daune morale, se încearcă o reparație a prejudiciului adus condițiilor de viață ale acestora, fără însă a se realiza o îmbogățire fără just temei.
Din ghidul pentru soluționarea daunelor morale atașat la dosar, reiese că s-a concluzionat și s-a calculat o valoare medie de despăgubire acordată la nivelul curților de apel din România pentru rudele de gradul I ale persoanei decedate, în sensul următor: pentru copilul minor - 51.324 lei, pentru copilul major - 36.434 lei, pentru frate/soră - 29.912 lei, pentru părinte - 75.097 lei, pentru decesul soțului/soției - 52.510 lei.
Concretizând, cu privire la fiecare reclamant în parte, în ceea ce îl privește pe reclamantul G. T. C., acestuia i s-ar cuveni, luând în calcul valorile reținute menționate anterior, câte 51.324 lei de pe urma fiecărui părinte, reieșind astfel suma totală de 102.648 lei, echivalentul a 22.810 euro.
Daunele materiale care i se cuvin reclamantului G. T. C., minor la data accidentului, trebuie să reprezinte un raport de proporționalitate față de atingerea adusă sentimentelor sale de afecțiune, trauma suferită de acesta fiind imensă, prin moartea ambilor părinți.
Instanța va cuantifica aceste daune morale, ținând cont de aceste aspecte și dublând suma reieșită prin calculul matematic specificat anterior, astfel încât, cuantumul ridicându-se la suma de 45.620 euro,
Lipsirea de dragoste, de viață familială, de echilibru, de normalitatea adusă în mod firesc prin existența ambilor părinți, a atins limite maxime cu privire la minorul G. T. C.. Acesta avea la momentul accidentului, vârsta de 16 ani, când un copil simte poate cel mai acut nevoia de ocrotire, de comunicare, îndrumare din partea părinților, necesitându-se o susținere permanentă din partea părinților săi pentru a se regăsi pe sine și pentru a-și găsi drumul în viață.
Pierderea suferită de către acest reclamant este o pierdere imensă, pentru toată viața, afectând iremediabil tot parcursul vieții acestuia sub toate aspectele posibile.
În ceea ce-l privește pe fratele defunctului G. C., și anume pe reclamantul G. C., raportat la același ghid menționat, daunele morale rezultate sunt de 29.912 lei echivalentul a 6647 euro.
Și în acest caz, Curtea ține cont de faptul că particularitatea speței generează o majorare a cuantumului acestor daune la 10.000 euro, ținând cont că la suferința cauzată prin dispariția fratelui său, s-a adăugat aspectul că în grija lui a revenit atât îngrijirea de proprii părinții în anii bătrâneții, singur, fără ajutorul fratelui său, cât și îngrijirea nepotului său, al cărui tutore este și cu privire la care, are și va avea mari responsabilități.
Suferința deosebită a acestuia a fost remarcată și menționată și de către martorul audiat în acest sens în dosarul de fond.
Pentru fiecare dintre părinții lui G. C. și G. L., și anume pentru reclamanții G. T., G. A., și respectiv F. M. conform ghidului, acestora li se cuvin daune morale de 16.688 lei.
Și în cazul acestora, se reține o traumă morală accentuată de existența a două decesuri simultane în familie, fiind astfel accentuate daunele morale provocate, aceștia văzându-se atât fără copil, dar văzându-și și nepotul minor la început de viață fără sprijinul niciunuia dintre părinți.
Este împotriva legilor firești, ca un părinte să-și vadă îngropat propriul copil, suferința părintelui fiind în acest caz deosebit de mare.
Toate aceste considerente îndrituiesc instanța să majoreze și în cazul acestor reclamanți, cuantumul daunelor morale la câte 20.000 euro pentru fiecare dintre aceștia.
Și pentru sora defunctei G. L., reclamanta F. M. M. urmează a se majora cuantumul daunelor morale de la 6647 euro la 10.000 euro, ținând seama de dimensiunile dublei tragedii ce a afectat întreaga familie și de durerea de a-și vedea nepotul minor fără sprijin și ajutor părintesc. Prin dispariția sorei sale, mama sa a rămas în anii bătrâneții doar în grija acestei reclamante, suferința fiind astfel accentuată.
În ceea ce o privește pe reclamanta V. N. D., soție supraviețuitoare, daunele morale ce reies din ghidul menționat sunt de 11.668 euro urmând a se majora la 12.000 euro, ținând cont de suferința psihică suportată de aceasta prin dispariția persoanei care i-a fost alături întreaga viață, prin lipsa căruia a fost lipsită de bucuria de a-și crește copii și nepoții împreună și de a se bucura de un climat familial normal, sănătos.
Pentru copii majori, V. V., M. N. și V. D. urmează a se majora cuantumul daunelor morale de la câte 8096 lei la câte 10.000 euro, ținând cont de suferința copiilor care, deși majori sunt la o vârstă extrem de tânără, având nevoie de prezența tatălui lor, de sprijinul acestuia moral, afectiv.
Traumele psihice suportate de aceștia au fost în mod clar relevate de martori audiați, care au descris durerea produsă acestor reclamanți, copii ai victimei.
Suferința încercată de către mama defunctului V. V., și anume de numita V. F., o îndreptățește pe aceasta la stabilirea unui cuantum majorat al daunelor morale de_ euro (așa cum reiese din ghidul prezentat (la 20.000 euro, suferința părintelui care își vede copilul îngropat, cât și pe cele trei fiice deosebit de tinere, aflate la început de drum în viață, fiind una majoră, sfâșietoare.
Cu privire la numiții C. A. și C. I., părinții defunctei C. A. M., daunele morale ale acestora vor fi majorate, la fel de la 16.688 euro la 20.000 euro, ei pierzându-și fiica la vârsta de numai 23 ani, copil strălucit, cu perspective profesionale căreia i se deschiseseră deja în viață căile unei cariere deosebite, promițătoare și care le-ar fi fost părinților un sprijin real în anii care ar fi urmat.
În acel fel, părinții au suferit o traumă profundă din punct de vedere psihologic, fiind lipsiți chiar de sensul viitoarei vieți, . creată provocându-le grave probleme de sănătate, ca urmare a zbuciumului interior. Aceste suferințe au fost descrise și de martorii audiați care au arătat profunzimea traumelor suferite.
Pentru fratele defunctei C. A., pentru numitul C. O. C., urmează a se majora cuantumul daunelor morale de 6647 euro la 10.000 euro, acesta pierzându-și unica soră și buna sa prietenă, fiind împovărat totodată de grija suplimentară a suportării singur a grijii viitoare cu privire la părinții săi.
Urmare a traumelor suferite, acest reclamant a fost afectat definitiv iremediabil, renunțând definitiv la o carieră sportivă de mare succes, în condițiile în care acesta era campion național la box. Durerea profundă încercată de acesta a fost reliefată în declarația martorilor audiați.
În ceea ce îl privește pe reclamantul M. I., persoană vătămată în accidentul produs, Ghidul pentru soluționarea daunelor morale propune ca pentru evaluarea acestor daune să se ia în considerare, raportat la tipul vătămării suferite, și anume în cauză, infirmitate posttraumatică, suma de 419 lei/zi de îngrijiri medicale.
Din înscrisurile administrate în cauză, atașate la filele 192-193, 197, 198-207 reiese că acest reclamant a avut nevoie de îngrijiri medicale pentru o perioadă de 132 de zile, ceea ce înseamnă că raportat la suma aferentă de 419 lei/zi de îngrijiri rezultă o sumă de 55.308 lei, echivalentul a 12.290 euro.
Această sumă va fi majorată de către Curte la suma de 15.000 euro, având în vedere situația acestui reclamant. D. urmare a suferințelor ortopedice grave, acesta a suferit mai multe intervenții chirurgicale, însă, nici până în prezent, reclamantul nu se poate mișca normal, având un deficit marcat de flexie și moderat de extensie.
Astfel, atât situația sa familială, cât și profesională, socială, toată viața sa a fost afectată, nemaiputându-se îngriji singur.
Prin modificarea permanentă atât a aspectului brațului, cât și a musculaturii acestuia, reclamantului i s-a adus un prejudiciu mare, fiindu-i restrânse posibilitățile de a duce un trai normal și de a putea participa la viața socială de până atunci.
De asemenea, în acest sens, se are în vedere și raportul de evaluare pe baza anchetei medicale și psiho-sociale, atașat la filele 209-220 din Vol. I din dosarul tribunalului, din care reiese că M. I. F. prezintă stres posttraumatic cronic, tulburare depresivă majoră, afecțiunile fiind în legătură cu accidentul suferit, iar simptomele fiind o reacție la trauma suferită și persistând și în prezent, fiind recomandate în acest sens, psihoterapie de orientare psiho dinamică, pe o durată de minim 4 ani, cu o frecvență de minim 4 ședințe pe săptămână, precum și menținerea sub observație în continuarea terapiei, prin ședințe de consiliere psihologică săptămânală pentru o perioadă de încă doi ani.
Și martorii audiați, au relevat aceste suferințe, traumele suferite de către reclamantul M. I. datorită durerilor și imposibilității recuperării totale, acesta acuzând și pierderi de memorie, care toate la un loc, îl fac să nu mai poată duce o viață normală.
În ceea ce îl privește pe V. O., cuantumul daunelor morale acordate acestuia de către instanța de fond, și anume 20.000 euro, vor fi păstrate de către Curte. Acesta a avut nevoie de un număr de 136 de zile de îngrijiri medicale. Raportând numărul de zile de îngrijiri medicale, la cuantumul de 419 lei/zi de îngrijire medicală, cuvenit conform ghidului menționat, reiese că suma de 56.984 lei, echivalentul a 12.663 euro.
Curtea va majora acest cuantum la suma totală de 20.000 euro, având în vedere situația specială a acestei părți vătămate.
Așa cum a arătat și martora audiată Triscas E., această parte vătămată a fost inițial în comă profundă, fiind ținut în viață cu ajutorul aparatelor, iar ulterior a suferit circa 11 intervenții chirurgicale la cap, pe cord, la membre, care au presupus suferințe extrem de mari. Reclamantul are montat la nivelul capului un dispozitiv ce colectează lichidul cefalorahidian, pierzându-și echilibrul foarte des și neputându-se îngriji singur.
Făcând o comparație cu viața anterioară accidentului reiese o traumă extrem de mare, normalitatea vieții sale fiind total inexistentă. Acesta se află în gradul I de invaliditate, capacitatea sa de autoconducție fiind pierdută în totalitate, astfel că, posibilitatea sa de a se bucura de viață nu mai există, această posibilitate fiind înlocuită cu un sentiment de inutilitate permanentă, de renunțare la o viață socială obișnuită.
Din raportul de evaluare întocmit de psiholog, aflat la filele 180-188 din Vol. I dosar tribunal, reiese că acesta va trebui să urmeze o psiho terapie de tip psiho-dinamic timp de minim 3 ani, cu o frecvență de minim 4 ședințe pe săptămână și să fie menținut sub observație în continuare prin consiliere psihologică săptămânală pentru încă doi ani.
Referitor la apelul reclamanților, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, reclamanții solicitând acordarea unui cuantum sporit al daunelor morale, avându-se în vedere considerentele deja expuse în aprecierea acestui cuantum.
Instanța nu se poate raporta în acordarea acestor daune, decât la studiul privind regularizarea pe cale amiabilă a pretențiilor de despăgubire formulate de persoanele care au suferit prejudicii morale, ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului rezultat în urma producerii accidentelor de vehicule, ținând cont în mod evident de circumstanțele fiecărui caz concret în parte, în funcție de traumele psihice, morale suferite.
Prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial este vizată strict suferința pricinuită prin vătămarea integrității corporale a sănătății, ori a relațiilor afective ca urmare a decesului.
Elaborarea studiului menționat, s-a întemeiat pe baza analizei practicii instanțelor judecătorești din România și a legislațiilor statelor europene, utilizând o metodă de colectare și procesare a hotărârilor care să prezinte transparență și imparțialitate.
În acest sens, pentru a permite procesare statistică a datelor colectate, au fost definite criterii de clasificare, precum anul producerii prejudiciului moral, rezultatul faptei ilicite, numărul zilelor de îngrijiri medicale, existența unei infirmități posttraumatice, vârsta persoanei vătămate, relația de rudenie în raport cu persoana decedată, forma vinovăției și datele de identificare ale respectivei decizii.
Față de numărul impresionant de hotărâri ce au stat la baza studiului, reiese indubitabil, importanța acestuia în stabilirea daunelor morale solicitate de către reclamanți.
Curtea constată că în speță nu există motive temeinice și nici probe indubitabile care să susțină acordarea unor despăgubiri pentru daune morale într-un cuantum atât de mare, cuantumul solicitat de către apelanții reclamanți putând reprezenta o îmbogățire fără justă cauză și o reparație injustă pentru daunele morale suferite, drept urmare a accidentului rutier în care au fost implicați.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel conform art. 296 Cod procedură civilă va admite apelul pârâtului, va respinge apelul reclamanților, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va obliga pârâta la plata către G. C. T. a sumei de 41.425 euro - despăgubiri materiale și 45.620 euro despăgubiri morale către G. A. și G. T. a câte 20.000 euro - despăgubiri morale către reclamantul G. C. a sumei de 10.000 euro despăgubiri morale, va obliga pârâta la plata către reclamanta F. M. la plata sumei de 20.000 euro despăgubiri morale, iar către reclamanta F. M. M. la despăgubiri morale de 10.000 euro, va obliga pârâta la plata către reclamanta V. N. D. a sumei de 12.000 euro despăgubiri morale către reclamanții V. V., M. N. și V. D. la câte 10.000 Euro despăgubiri morale, iar către reclamanta V. F. la despăgubiri morale de 20.000 Euro, va obliga pârâta la plata către reclamanta C. A. a sumei de 20.000 Euro daune morale către reclamantul C. I. a sumei de 20.000 euro daune morale, către reclamantul C. O. C. a sumei de 10.000 euro despăgubiri morale, va obliga pârâta la plata către reclamantul V. O. a sumei de 42.000 Euro despăgubiri materiale, va obliga pârâta la plata către reclamantul M. I. la plata de despăgubiri morale în sumă de 15.000 Euro, va menține dispozițiile privind cuantumul despăgubirilor materiale cu privire la reclamanții G. C., F. M., V. N. D. și C. A., cât și cu privire la cuantumul despăgubirilor morale în ceea ce îl privește pe V. O., va menține și dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata către reclamanți a penalităților de întârziere, va menține dispoziția de respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată și va respinge restul pretențiilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât F. de Protecție a Victimelor Străzii cu sediul ales pentru comunicare la SCA „D. F. și Asociații” din București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.614/ 22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă.
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți C. A., C. I., C. O. C., F. M. M., F. M., G. A., G. C. T., G. C., G. T., M. I. F., M. V., V. O., V. D. N., V. N. D., V. V., V. F. toți cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. O. V. A., din București, .. 74, ., sector 1 împotriva sentinței civile nr.614/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă pârâta la plata către G. C. T. a sumei de 41.425 euro - despăgubiri materiale și 45.620 euro despăgubiri morale către G. A. și G. T. a câte 20.000 euro - despăgubiri morale către reclamantul G. C. a sumei de 10.000 euro despăgubiri morale.
Obligă pârâta la plata către reclamanta F. M. la plata sumei de 20.000 euro despăgubiri morale, iar către reclamanta F. M. M. la despăgubiri morale de 10.000 euro.
Obligă pârâta la plata către reclamanta V. N. D. a sumei de 12.000 euro despăgubiri morale către reclamanții V. V., M. N. și V. D. la câte 10.000 Euro despăgubiri morale, iar către reclamanta V. F. la despăgubiri morale de 20.000 Euro.
Obligă pârâta la plata către reclamanta C. A. a sumei de 20.000 Euro daune morale către reclamantul C. I. a sumei de 20.000 euro daune morale, către reclamantul C. O. C. a sumei de 10.000 euro despăgubiri morale.
Obligă pârâta la plata către reclamantul V. O. a sumei de 42.000 Euro despăgubiri materiale.
Obligă pârâta la plata către reclamantul M. I. la plata de despăgubiri morale în sumă de 15.000 Euro.
Menține dispozițiile privind cuantumul despăgubirilor materiale cu privire la reclamanții G. C., F. M., V. N. D. și C. A., cât și cu privire la cuantumul despăgubirilor morale în ceea ce îl privește pe V. O..
Menține și dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata către reclamanți a penalităților de întârziere.
Menține dispoziția de respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. G. B. A. C.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 19 ex
05.03.2014
Jud. fond L. F.
| ← Legea 112/1995. Decizia nr. 342/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 669/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
