Acţiune în constatare. Decizia nr. 1781/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Instanța de apel a dat o interpretare greșită a dispozițiilor art.27 alin. 1 coroborat cu art.27 alin. 3 lit. b și c din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.50/1991, întrucât instanța de apel a avut în vedere două înscrisuri – un înscris se referea la o sancțiune primită de societatea reclamantă, în privința căreia a făcut dovada că printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă amenda a fost anulată, iar procesul – verbal de sancționare contravențională a fost anulat, iar cu privire la cel de-al doilea înscris, acesta se referea la o solicitare a intimatului referitoare la o persoană fizică și nu la . care a făcut dovada că până la soluționarea recursului, intimatul și-a manifestat acordul, recunoscând că această construcție edificată fără autorizație de construire nu îl afectează; act emis după pronunțarea hotărârii atacate.

Instanța de apel a ignorat acordul celor doi proprietari în anul 1991 pentru ca societatea recurentă să desfășoare activitate comercială.

În ceea ce privește excepția nulității invocată pe calea întâmpinării, arată că cererea de recurs are ca și cauză prevederile art.488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, în sensul că prin reținerea celor două înscrisuri, a declarațiilor martorilor, s-a făcut o interpretare greșită a normelor dreptului material în speță cele invocate, având în vedere împrejurările deja expuse prin motivele de recurs.

Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Intimații – pârâți P. D., P. G., F. G., S. A., C. P., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, față de următoarele considerente:

Sub un prim aspect precizează că în ceea ce privește chestiunea legată de neîncadrarea motivelor de recurs, aceasta reprezintă o apărare de fond și nu o excepție de sine stătătoare.

Pe fondul recursului, învederează că acesta a fost formulat în temeiul dispozițiilor art. 488 alin.1, pct.8 din Noul Cod de procedură civilă, însă din dezvoltarea motivelor reiese că, criticile invocate se referă la aprecierea probelor ce au stat la baza pronunțării acestei hotărâri.

Astfel, apreciază că recursul nu este fondat și întemeiat pe motivele art.488 din Noul Cod de procedură civilă.

Tribunalul Teleorman, în mod corect a reținut că, vecinii societății recurente au refuzat să-și dea acordul pentru edificarea construcției constituit din P + 1 + mansardă; construcție ce afectează vădit vecinii, potrivit planșelor foto depuse rezultă că această clădire este alipită de gardul ce desparte cele două proprietăți și nu respectă proiectul întocmit de Primăria Roșiorii de Vede.

În anul 2001, moment la care vecinii și-au dat acordul pentru desfășurarea activității, însă într-o baracă demontabilă și nu era vorba despre o construcție cu un asemenea regim de înălțime care umbrește întreaga proprietate vecină.

Solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede sub nr._ din data de 21.03.2013, reclamanta S.C. R. . Vede, prin reprezentant legal R. F., în contradictoriu cu pârâții S. I. și P. D., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să valoreze drept acord al proprietarilor vecini, în vederea obținerii de către reclamantă a unei autorizații de construire.

În motivarea cererii, în fapt, societatea reclamantă arată că este proprietara imobilului situat în municipiul Roșiorii de Vede, ., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 323/02.02.2001, imobil ce se învecinează cu proprietatea pârâților la Est și Vest.

Societatea intenționează să demareze o investiție ,respectiv magazin în regim de construire P+M, pe suprafața de teren ce o deține în proprietate, investiție în privința căreia a fost emis certificatul de urbanism nr.6/23.01.2013.

Întrucât, conform proiectului investițional, construcția ce urmează a fi edificată va avea lățimea de 5,85 m, lungimea de 14,25 m, s-a stabilit prin certificatul de urbanism eliberat, ca fiind necesar acordul proprietarilor vecini, respectiv al celor doi pârâți, pentru obținerea autorizației de construire, având în vedere că această construcție este proiectată a se realiza la o distanță de 1m, respectiv 1,07 m, față de limitele proprietății. Menționează totodată faptul că proprietarii vecini au construcții edificate la peste 3m, față de construcția proiectată.

Cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv planuri topografice ale construcției proiectate, însoțită de studii privind efectele umbririi/însoririi construcției, servitutea de vedere și montarea jgheaburilor, reclamanta a comunicat celor doi pârâți că prin investiția ce se va realiza aceștia nu sunt prejudiciați în nici un fel, acoperișul fiind prevăzut conform proiectului cu jgheaburi, burlane, opritori de zăpadă, paratrăsnet iar apele fluviale se vor prelua în interiorul proprietății. De asemenea nici o fereastră nu se va monta către proprietatea acestora, construcțiile vecine nefiind afectate nici de umbră, fiind expuse însoririi inclusiv la solstițiul de iarnă, conform studiului efectuat pe cheltuiala sa.

În aceste condiții, a solicitat celor doi pârâți acordul, în baza dispozițiilor Ordinului Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr.839/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991, privind autorizarea lucrărilor de construcții . A transmis acestora o notificare oficială ce a fost primită la data de 20.02.2013, însă pârâții nu au dorit să colaboreze în acest sens.

Reclamanta mai menționează faptul că, potrivit dispozițiilor legale menționate, construcția ce se va realiza nu va crea disconfort legat de zgomot, degajare de noxe, circulație, întrucât magazinul ce urmează a fi construit este un magazin de prezentare și nu un depozit de materiale de construcții ,care să impună acces cu mijloace de transport de mare capacitate.

Pe teren există deja o construcție edificată de mai mult timp ce se află situată la mai puțin de 1m față de limita de proprietate, proprietarii vecini fiind de acord cu această situație preexistentă. În toată zona unde se află imobilul proprietatea societății reclamante, terenurile au deschidere la stradă mică, așa cum este și terenul proprietatea sa, cu o deschidere la stradă sub 10 m.l., astfel încât construcția proiectată are o lățime de 5,85 m la exterior, spațiul interior fiind practic mai mic, fiind o lățime minimă care să asigure utilitate spațiului proiectat.

Așa cum este prevăzut în Noul Cod Civil, în speță art. 612 distanța minimă față de linia de hotar, pentru a se putea edifica construcții este în prezent de 60 cm, astfel încât investiția ce se va realiza nu încalcă dispozițiile Codului civil, acesta creând o situație juridică nouă pentru edificarea de construcții.

Întrucât, la momentul de față, la nivelul Consiliului Local Roșiorii de Vede nu a fost aprobat un nou regulament de urbanism care să se coreleze cu dispozițiile Noului cod civil există în prezent aceeași distanță minimă prevăzută de Vechiul Cod civil și anume cea de 2 m față de proprietatea vecină pentru a se putea obține autorizația de construire,această prevedere normativă nemaifiind însă de actualitate.

În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.189 Cod procedură civilă.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu pârâților și expertiză tehnică de specialitate.

Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 29.03.2013 pârâtul S. I. a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă cu motivarea că i s-a solicitat acordul fără a menționa ce înălțime va avea construcția precum și că, anterior, acesta a fost de acord cu construirea magazinului pe care reclamanta în are în prezent, lucru care i-a provocat o . neplăceri legate de activitatea pe care o desfășoară, respectiv zgomot, praf de ciment și var etc.

În susținerea celor arătate, a depus la dosarul cauzei sesizări pe care le-a făcut la organele de poliție cu privire la aceste aspecte.

La data de 11.04.2013 pârâtul P. D. a formulat de asemenea întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca nefondată.

În motivare, pârâtul arată că împreună cu soția sa, în prezent decedată, a cumpărat imobilul în care locuiește, cu mult înainte ca reclamanta să achiziționeze terenul pe care dorește să edifice construcția., aceasta achiziționând teren pe riscul său, deoarece cunoștea dinainte dimensiunile și limitele acestuia, acceptând astfel tranzacția în aceste condiții.

Menționează faptul că, așa cum acesta are amplasată casa de locuit și anexele, este imposibil ca reclamanta să-și poată edifica construcția dorită P+M fără să-i afecteze proprietatea, deoarece în partea de N-E are amplasată o vilă cu trei nivele pe lungimea curții, iar în partea de S-E. se află o construcție înaltă ce aparține Ambulanței, astfel că dacă reclamanta ar construi această clădire ar fi practic înconjurat de clădiri înalte,obturându-i vizibilitatea, iluminarea corespunzătoare, afectându-l atât ca persoană, dar și clădirile, ce vor fi umbrite în permanență creând astfel un disconfort permanent.

Apreciază că acțiunea reclamantei este nefondată, nu este motivată în drept, aceasta nu a depus la dosarul cauzei actul de proprietate în baza căruia deține terenul pe care dorește să construiască, pentru a putea justifica calitatea procesuală activă, a verifica limitele proprietății și calitatea acesteia.

Așa cum este delimitat în prezent terenul cu lățimea de 5,85 m, lungimea de 14,25 m nu se poate elibera autorizație de construire, deoarece Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiile, cu modificările ulterioare, prevede în mod expres faptul că deschiderea minimă obligatorie, sub care nu se poate obține autorizație de construire, este de 8 m.

În dovedirea celor arătate solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu ,martori.

La data de 17.04.2013 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul P. D., arătând că susținerile acestuia sunt vădit neîntemeiate, solicitând ca instanța de judecată să înlăture toate argumentele expuse de acesta.

Pârâtul invocă împrejurarea că prin construcția ce se va edifica îi va fi afectată vizibilitatea și iluminarea corespunzătoare și îi va fi umbrită locuința ignorând în totalitate amplasamentul pe care proprietatea sa îl are, în raport de proprietatea societății reclamante.

Astfel, conform amplasamentului, pe care pârâtul nu îl poate contesta,acesta se află în partea de Est a proprietății reclamantei, aceasta având proprietatea și construcția proiectată în partea de Vest. Pârâtul susține că îi va fi umbrită proprietatea și nu va mai avea lumină cel puțin din două considerente: pe de o parte în orice moment al zile construcția și proprietatea sa se află expuse la soare fiind în partea de Est, aspect demonstrat cu studiul pe care reclamanta l-a depus la dosar, nefiind posibil astfel să umbrească proprietatea pârâtului nici un moment al zilei ci doar, după apunerea soarelui, clădirea de trei nivele pe lungimea curții sale fiind în partea de Est a sa și fiind singura care îl umbrește în timpul zilei, iar clădirea instituției ambulanței fiind pe latura de Sud unde la fel se poate pune problema unei umbriri, în nici un caz pe latura de Vest unde soarele apune.

Pe de altă parte, pârâtul are acoperită aproape toată curtea cu diverse șoproane, terase, cotețe de păsări și alte construcții edificate în urmă cu circa doi ani, fără acordul reclamantei, până la limita proprietății ,aspecte care vor face obiectul unei cereri distincte de ridicare a acestora, împrejurare în care umbrirea proprietății sale apare ca o consecință directă a propriei fapte și nu a construcției proiectate de reclamantă. Nici pretinsa lipsă a vizibilității nu poate fi dovedită de pârât întrucât vizibilitatea i-a fost redusă din aceleași considerente.

Consideră ca un abuz evident de drept refuzul pârâtului baza pe pretinsa perturbare a liniștii și a disconfortului permanent pe care îl invocă, trafic, mizerie,etc, deoarece la data de 22.02.2001 același pârât a fost de acord cu deschiderea punctului de lucru desfacere-comercializare materiale de construcții, mărfuri industriale, moment în care a apreciat că poate fi dat acest acord, iar la acest moment, la mai bine de 10 ani nu mai dorește să își dea acordul pentru o construcție superioară din punct de vedere estetic, arhitectonic și care nu ar produce nici un inconvenient acestuia ci chiar ar diminua eventuale inconveniente prezente dar cu care a fost de acord în anul 2001.

Pârâtul evită să arate că acea construcție cu trei nivele care se află situată la limita proprietății sale, pe latura de Est și care îl umbrește toată ziua, este de fapt tot un magazin cu materiale de construcții ce produce adevăratele inconveniente pe care le invocă ,în mod neîntemeiat în privința reclamantei, aceasta proiectând un magazin care nu ar crea în nici un caz inconveniente de tipul celor expuse de pârât.

La fel evită să arate pârâtul că de fapt motivul pentru care nu își dă acordul este dat de împrejurarea că pe aceeași stradă, la doar trei case distanță, se află chiar magazinul familiei acestuia, cu același obiect de activitate.

Consideră cererea formulată de aceasta motivată în drept, iar referirile pârâtului la anumite impedimente pentru eliberarea autorizației sunt fără nici un fundament, pentru că ele nu cad în sarcina analizei pârâtului, pe de o parte, iar unele dintre aprecieri sunt vădit greșite, pe de altă parte, lățimea terenul pe care reclamanta îl deține nu este de 5,85 m, așa cum apreciază pârâtul, ci de 7,84 m, iar celelalte condiții ce sunt impuse de emitentul autorizației nu constituie un obiect de analiză sau decizie a pârâtului ci evident al Municipiului Roșiorii de Vede ce emite autorizația în discuție.

Tot la aceeași dată reclamanta a formulat răspuns și la întâmpinarea pârâtului S. I. ,apreciind că motivele expuse de acesta în întâmpinare sunt doare unele de circumstanță, fără nici un fundament juridic.

Ca argument suplimentar reclamanta arată că la data de 22.02.2001 și acest pârât a fost de acord cu deschiderea punctului de lucru desfacere-comercializare materiale de construcții mărfuri industriale, moment în care a apreciat că poate fi dat acest acord,iar la acest moment, la mai bine de 10 ani, nu mai dorește să își dea acordul pentru o construcție superioară din punct de vedere estetic, arhitectonic și care nu ar produce nici un inconvenient acestuia ci chiar ar diminua eventuale inconveniente prezente ,dar cu care a fost de acord în anul 2001.

La termenul de judecată din data de 04.09.2013 s-a dispus introducerea și citarea în cauză, în calitate de pârâți a moștenitorilor defunctei P. St.G., soția pârâtului P. D., numiții F. G., S. A., P. G. și C. P..

Prin întâmpinarea formulată în cauză aceștia au arătat că refuză să-și dea acordul cu privire la edificarea construcției de către reclamantă, invocând aceleași motive ca și pârâtul P. D..

Prin sentința civilă nr. 2797 din23 octombrie 2013 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților F. G., S. A., P. G. și C. P., excepție invocată de către reclamantă.

A constat că pârâții F. G., S. A., P. G. și C. P., au calitate procesuală pasivă în cauză.

A admis cererea și a constat refuzul nejustificat al pârâților de a-și da acordul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire a imobilului P+M pentru care s-a emis certificatul de urbanism cu numărul 6 din 23 ianuarie 2013, de către Primăria municipiului Roșiorii de Vede.

Hotărârea urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire.

A obligat pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2478,16 lei.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamanta este proprietara unui imobil situat în Roșiorii de Vede pe ..13, județul Teleorman și se învecinează cu cei doi pârâți.

A întocmit o documentație și a obținut certificat de urbanism pentru edificarea unei construcții cu regim de magazin P+M însă nu a obținut autorizație de construire de la Primăria municipiului Roșiorii de Vede, întrucât aceasta este proiectată la o distanță de 1 m respectiv 1,07 m de proprietățile pârâților, fiind nevoie de acordul acestora.

Întrucât pârâții au refuzat să-și dea acordul reclamanta s-a adresat în instanță cu prezența acțiune, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie suplinit acordul proprietarilor vecini, în scopul obținerii autorizației de construire.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.6 din Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței cu nr. 839/2009, care aprobă normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, acordul vecinilor este necesar în condițiile menționate de lege și în situațiile în care prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori, siguranța în exploatare.

Pentru a dovedi refuzul nejustificat al pârâților, reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu acte, interogatoriul pârâților și expertiză tehnică de specialitate.

Pârâții S. I. și P. D. au arătat că se opun ridicării construcției, întrucât au cumpărat înainte ca reclamanta să cumpere în vecinătatea lor, sunt înconjurați de clădiri care le afectează vizibilitatea și iluminatul, sunt în prezent deranjați de zgomotul produs prin activitatea pe care o desfășoară societatea reclamantă, fiind nevoiți să sesizeze organele de poliție în acest sens. De asemenea, arată că prin edificarea unei alte construcții de către reclamantă s-ar produce și mai mult zgomot, se ajunge la umbrirea clădirilor, ar fi deranjați de înălțimea construcției noi, ar avea chiar probleme de sănătate .

Având ca obiectiv al expertizei de a preciza, față de actele depuse la dosar și față de modul în care este proiectată construcția reclamantei, dacă regimul de înălțime și toate celelalte caracteristici ale acesteia prezintă pentru pârâți inconveniente de orice natură, sau dacă poate afecta alte construcții ale vecinilor, expertul constructor concluzionează în sensul că proprietatea celor doi vecini nu este afectată de construcția reclamantei. În urma expertizei în construcții se ajunge la concluzia că distanța dintre linia de hotar și imobilul proiectat este conform legii, că această construcție va fi prevăzută cu jgheaburi și burlane de scurgere care vor prelua apele pluviale în interiorul proprietății reclamantei, construcția este prevăzută cu opritor de zăpadă și nu vor existat ferestre proiectate către proprietățile celor doi vecini, umbra construcției nu va afecta pe aceștia iar din punct de vedere al siguranței în construcții și din punct de vedere estetic construcția proiectată este net superioară construcției existente care prezintă pericol de prăbușire.

Expertul constructor a ajuns la aceste concluzii pornind de la actele întocmite până în prezent de către reclamantă, respectiv proiectul construcției, certificatul de urbanism, studiul efectuat de către reclamantă prin intermediul unei instituții de specialitate cu privire la afectarea de umbră a construcțiilor vecine.

Pe de altă parte, instanța reține că noua construcție a reclamantei va fi un magazin de prezentare și nu un depozit și astfel nu ar exista un disconfort produs de zgomot noxe și circulație, cu atât mai mult cu cât toate proprietățile din zona respectivă au o deschidere foarte mică la stradă

Expertiza în construcții a fost completată cu expertiza topografică efectuată având ca obiectiv de a se preciza dacă poziția construcției reclamantei prezintă pentru pârâți inconveniente de orice natură.

Concluziile expertului topometrist sunt în același sens cu cele ale expertului constructor. Se arată că prin amplasamentul ei construcția respectă dispozițiile art. 612 din Noul Cod civil ,care reglementează distanța minimă admisă de 60 cm dintre construcție și fondul proprietății vecine. Expertul precizează că în zonă există imobile cu suprafețe mici, că există în vecinătate construcții cu regim de înălțime, că este o posibilitate extrem de redusă de umbrire față e modul de amplasare și că gradul de ocupare cu construcții, șoproane pentru imobilul deținut de P. D. este de peste 90%.

Instanța a administrat pentru pârâți proba cu martori, persoane care cunosc situația locului și care au arătat că aceștia ar fi deranjați prin edificarea unei noi construcții, că deja sunt afectați de zgomotul produs prin comerțul efectuat de către reclamantă, că numai au posibilitatea expunerii la lumina soarelui, mai mult pârâtul P. D. are igrasie în locuință și probleme de sănătate.

Situația relatată de martor este contrazisă de concluziile celor două rapoarte de expertiză, pe de altă parte, pârâții nu au dovedit că igrasia se datorează reclamantei în condițiile în care întreaga curte a pârâtului P. D. este acoperită cu alte construcții.

Pârâtul P. D. susține în întâmpinarea formulată că, practic nu se poate elibera autorizația de construire pentru că nu sunt respectate distanțele prevăzute de legea 50/1991. Detaliază în întâmpinare cu privire la aceste aspecte făcând referire la suprafața minimă pe cere trebuie să le aibă imobilului, deschidere minimă a terenului, căile de acces.

Aspectele invocate în acest sens nu au fost însă în cauză suspuse analizei de către instanță, nu fac obiectul cauzei, în speță reclamanta are interesul de a obține acordul proprietarilor vecini urmând ca Primăria municipiului Roșiorii de Vede să analizeze condițiile pentru emiterea autorizației.

În consecință instanța a apreciat că pârâții refuză în mod nejustificat a a-și da acordul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire a imobilului P+M pentru care s-a emis certificatul de urbanism cu numărul 6 din 23 ianuarie 2013, de către Primăria municipiului Roșiorii de Vede.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților F. G., S. A., P. G. și C. P., excepție invocată de către reclamantă, instanța a apreciat că se impune o soluție de respingere.

Legea impune acordul proprietarilor vecini, în speță pârâții sunt prezumtivi moștenitori ai soției pârâtului P. D., în prezent decedată și a cărei succesiune nu a fost dezbătută.

Vorbind despre acordul vecinilor este evident că legea se referă la proprietari și nu la simpli detentori ai imobilului, întrucât darea acordului înseamnă un act de dispoziție cu privire la proprietate și nu un act de administrare.

Ținând seama de sumele achitate de către reclamantă pentru plata celor două expertize efectuate în cauză și taxele de timbru achitate, în temeiul dispozițiilor art.453 Cod procedură civilă a obligat pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2478,16 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâții care au solicitat schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii.

Prin primul motiv de apel se critică sentința arătându-se că art.27 din Normele de aplicare a Lg. 50/1991 nu poate constitui temei pentru cererea reclamantei întrucât situația expusă nu se regăsește în nici unul din cazurile prevăzute limitativ de art. 27.

Faptul că nu a reușit să obțină autorizație se datorează faptului că imobilul urmează să fie ridicat la o distanță mai mică față de linia de hotar decât cea legală.

Prin motivul doi de apel se arată că în mod greșit s-a reținut că refuzul lor a fost nejustificat.

Conform PUG al mun. Roșiorii de Vede distanța de amplasare a construcțiilor față de linia de hotar trebuie să fie de 200 cm, în cauză distanța fiind mai mică.

Față de destinația construcției, desfășurarea unei activități de comerț cu materiale de construcții, refuzul nu este nejustificat, această activitate implicând zgomot și mizerie, zona urmând să fie dominată de activități comerciale ceea ce implică traficul mașinilor de aprovizionare, blocarea circulației, activitatea persoanelor ce vor manevra marfa.

Prin motivul trei de apel se arată că în mod greșit au fost obligați la plata integrală a cheltuielilor de judecată în condițiile în care pârâtul P. D. a achitat 1 000 lei onorariu de expert.

Prin întâmpinarea depusă la 4.02.2012 intimata . a solicitat respingerea apelului arătând că în mod corect a indicat prevederile art. 27 din Normele metodologice, în cauză fiind incidentă lit. a) a articolului, respectiv situația în care prin ridicarea unei construcții în imediata vecinătate a unei construcții existente pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică sau stabilitatea, mediul, siguranța în exploatare sau afectarea gradului de însorire.

În privința motivului doi de apel așa cum rezultă și din cele două expertize efectuate în cauză refuzul pârâților nu s-a bazat decât pe considerente pur subiective și nu pe argumente pertinente, refuzul având un alt substrat, respectiv fiica apelantului P. D. are un magazin similar în apropiere.

Cu privire la motivul trei de apel se arată că soluția este legală instanța de fond obligând pârâții doar la cheltuielile de judecată făcute de apelantă.

Prin decizia civilă nr.92/26.03.2014 Tribunalul Teleorman a admis apelul declarat de apelanții-pârâți, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins acțiunea ca nefondată și a dispus înlăturarea obligației pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Pe cale de consecință a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat intimata-reclamantă . să plătească apelanților 1025 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 27, alin. 1 din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții „Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I „Piese scrise” a cap. A. „Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire -D.T.A.C.”, prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații: a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora; b) pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente; c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate”.

În alin. 2 și 3 ale art. 27 din ordinul mai sus menționat se stipulează în mod expres că „(2) Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de însorire. (3) Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) corespund cazurilor în care, urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe etc”.

Potrivit alin.4-5 ale aceluiași articol „(4) Acordul vecinilor se va da condiționat

de asigurarea, prin proiectul tehnic P.Th. și autorizația de construire/desființare, a măsurilor de punere în siguranță a construcției preexistente rezultate în urma raportului de expertiză tehnică întocmit la comanda investitorului noii construcții. (5) Acordul vecinilor este valabil numai în formă autentică”.

Prin alin.6 al art.27 din ordin este reglementată situația refuzului nejustificat al acordului vecinilor în care se arată că „(6) Refuzul nejustificat de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor”.

Aceasta este reglementarea de drept a perceperii acordului vecinilor și temeiul de drept al cererii de chemare în judecată a acestora în cazul în care uzează nejustificat și abuziv de acest drept.

Astfel că nu pot fi primite criticile formulate prin primul motiv de apel.

În cazul de față apelanții au invocat cauze ca cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe etc., cauze ce le afectează dreptul la viață privată, acestea constituind cel de-l doilea motiv de apel care este întemeiat.

Aceste cauze exced constatărilor din rapoartele de expertiză tehnică întocmite în cauză, care au avut în vedere numai aspectele tehnice ale noii construcții, nu însă și acele aspecte care decurg din modul de exploatare a acestei, care are altă destinație decât cea de locuit specifică zonei.

Or, din acest punct de vedere refuzul apelanților este justificat, având în vedere probele administrate în cauză. Astfel, apelanții au acordat intimatei anterior acordul lor pentru punctul de lucru cu același obiect de activitate cu al construcției pe care vor să o ridice actualmente, acest acord fiind dat la 22.02.2001, așa cum însăși intimata recunoaște prin întâmpinare. Însă, ulterior intimata și-a desfășurat activitatea cu depășirea obligațiilor ce îi incubau, dovada în acest sens fiind constatările Inspectoratului de Mediu și ale poliției, filele 30-31 dosar fond, care se coroborează cu declarațiile martorilor P. F. și D. S..

Tocmai faptul că anterior aceștia și-au dat acordul, demonstrează buna lor credință, iar faptul că ulterior intimata a desfășurat activitatea aducându-le atingere vieții private face ca refuzul acestora să fie justificat și să nu se încadreze în sfera abuzului de drept.

Motivul trei de apel nu a fost analizat față de soluția pronunțată.

Împotriva acestei decizii, la data de 19.06.2014 reclamanta . a declarat recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 03.07.2014.

În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că hotărârea atacată a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material.

Avem in vedere interpretarea si aplicarea greșita a normelor de drept material in speța cele ale art.27 alin. 3 coroborat cu art. 27 alin. 1 In. h) și c) din același act normativ menționat si anume Normele Metodologice de aplicare a legii 50/1991 aprobate prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale si Locuinței nr.839/2009, publicat in Monitorul Oficial al României, nr.797 bis din 23 noiembrie 2009 .

Tribunalul Teleorman si-a bazat decizia data pe criterii de natura strict subiectiva, marturii ale unor persoane, declarațiile acestora nefiind însa analizate in nici un fel de instanța, dar si pe doua înscrisuri existente la filele 30 si 31 dosar fond, pe care la fel instanța de fond nici măcar nu le-a analizat in nici un fel ci doar le-a amintit.

Verificând înscrisurile reținute de instanța de apel ca fiind înscrisuri "hotărâtoare" in a pronunțat decizia care se atacă in prezent, a constatat ca acestea se refera doar la persoana numitului S. I., fiind vorba de adresa nr.4367 din 29 august 2002 emisa de Inspectoratul pentru protecția Mediului A. in care S. I. era înștiințat ca s-a luat măsura amendării societăți recurente cu suma de 75.000.000 lei vechi, de asemenea adresa Politiei Municipiului Roșiori de Vede nr._ din 8 august 2002 către același S. I. in sensul ca o persoana fizica si nu societatea ar fi fost avertizata cu privire la faptele sesizate de acesta.

Cu privire la aceste înscrisuri pe care s-a întemeiat hotărârea instanței de apel arată următoarele:

La data de 21 mai 2014 a formulat cerere si le-a fost eliberata Decizia Civila nr. 203 R din 20 martie 2003 data de Tribunalul Teleorman in dosarul nr.410/CAl2003, irevocabila, hotar are prin care a fost admisa plângerea formulata de recurentă si s-a constatat ca amenda in cu antum de 75.000.000 lei a fost aplicata in mod nelegal, astfel încât înscrisul ce a fost reținut de instanța de apel ca fiind un înscris hotărâtor in dosarul nr._ este combătut de o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, ce le-a fost eliberata la data de 21 mai 2014,pana la acest moment societatea recurentă nefiind in posesia acestei hotărâri, ea nefiind comunicata întrucât a fost o hotar are pronunțata de instanța de recurs, data la care a intrat in posesia aceștia fiind data legalizării si comunicării, 21 mai 2014.

Cu privire la persoana numitului S. I., arată ca acesta la data de 16 mai 2014 și-a dat acordul necondiționat pentru edificarea construcției aparținând societății recurente si obținerea autorizației de construire, fiind de acord atât cu regimul de înălțime si cu distanta față de proprietatea dar recunoscând in mod esențial împrejurarea ca aceasta nu îl afectează din nici un motiv.

Acest acord a fost dat in fata Cabinetului Individual de Avocatura Teaca D. si in prezenta a doi martori neutri, atestându-se atât data, identitatea părții cât si conținutul înscrisului pe care S. I. l-a semnat.

Față de împrejurarea determinata de lege in sensul ca acordul vecinilor este valabil numai in forma autentica iar înscrisul depus in susținerea cererii de recurs nu este un înscris autentic ci doar atestat de avocat, consideră ca acest înscris nu valorează drept acord in forma autentica însa este un înscris in opinia recurentei pertinent.

Acordul dat de S. I. vine in contradicție vădită cu declarațiile celor doi martori care în mod subiectiv, nu neapărat mincinos, au apreciat ca acesta ar fi afectat de noua construcție, in condițiile in care acordul a fost dat la data de 16 mai 2014, data la care construcția a fost finalizată iar prin acordul dat se recunoaște expres "construcția astfel cum este edificata nu o afectează din nici un punct de vedere".

Susține că cele două înscrisuri ce le depune in prezenta cauza sunt înscrisuri care demonstrează ca instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.27 alin.3 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr.50/1991 aprobate prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr. 839/2009, publicat in Monitorul Oficial al României, nr.797 bis din 23 noiembrie 2009, apreciind in mod greșit ca urmare a investiției noi ar fi cauzate situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistenta si cea propusa datorita zgomotului, circulației degajării de noxe etc. cauze care le-ar afecta intimaților dreptul la viața privata.

Câta vreme cele doua înscrisuri amintite (si nu analizate) de instanța de apel dar reținute ca fiind pertinente in soluția pronunțata sunt unul combătut printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva și irevocabila iar celalalt străin de societatea recurentă iar declarațiile martorilor sunt pe de-o parte inexistente din analiza instanței de apel iar pe de alta parte combătute de chiar unul din intimați printr-o declarație expresa, consideră ca întregul eșafodaj al argumentației instanței de apel, din perspectiva interpretării si aplicării normelor de drept material aplicabile in cauza, este unul eronat.

Este astfel dovedit in opinia recurentei ca interpretarea si aplicarea corecta a dispozițiilor legale menționate ar fi trebuit sa conducă instanța de apel la soluția respingerii apelului si nu a admiterii acestuia față de argumentele deja prezentate.

In același sens interpretarea si aplicarea greșita a normelor le ale menționate rezulta si din împrejurarea ca instanța de apel a ignorat acordul-dat de intimați în forma autentica în anul 2001 pentru ca la adresa unde se implementa noua investiție să existe si să funcționeze chiar un magazin de materiale de construcții, implicând in mod evident acordul pentru tipul de activitate comercială ce derivă din aceasta, eventuale incompatibilități si disconfort fiind admise si agreate de intimați încă din anul 2001 ceea ce implica analiza acestui acord dat prin prisma reglementarilor legale stabilite de art.27 alin.1 din Normele Metodologice amintite. Era astfel de analizat daca și în ce măsura un acord dat pentru o activitate comerciala in anul 2001 poate fi apoi transformat in REFUZ JUSTIFICAT in anul 2013 prin prisma reglementarilor amintite câta vreme nu s-a dovedit încălcarea normelor legale de către societatea recurentă in toată această perioadă (cu excepția acelei amenzi aplicate in mod nelegal ce a fost anulata de o instanța de judecata).

F. de toate acestea, recurenta solicită admiterea cererii, casarea în tot a deciziei atacata si in baza probelor administrate (înscrisuri noi) respingerea ca nefondat a apelului declarat și menținerea ca fiind legala a sentinței pronunțate de Judecătoria Roșiorii de Vede.

La data de 13.08.2014 intimații – pârâți au depus întâmpinare prin care au arătat, în primul rând că RECURSUL ESTE INADMISIBIL.

Cererea de chemare in judecata formulata de recurenta . si înregistrata la Judecătoria Roșiorii de Vede sub nr._ a avut ca obiect pronunțarea unei hotărâri care sa constate refuzul nejustificat al proprietarilor vecini de a-si da acordul la edificarea unei construcții de către recurentă și obligarea emitentului autorizației de construire de a accepta hotărârea judecătoreasca in locul acordului vecinilor.

Cum hotărârea judecătoreasca pe care dorea sa o obțină recurenta-reclamanta ar fi instituit o obligație de a face neevaluabila in bani, competenta materiala de soluționare a cererii revenea judecătoriei in temeiul art.94 lit.h din Codul de procedura civila.

Calea de atac împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie a fost corect stabilită ca fiind apelul in temeiul art.466 alin 1 Cod procedură civilă și a fost soluționat de tribunal potrivit art.95 pct 2.C.pr.civ.

Potrivit art.XVIII alin 2 din Legea de degrevare a instanțelor de judecata si pregătire a punerii in aplicare a Legii nr.134/2010 "In procesele pornite începând cu data intrării in vigoare a prezentei legi (februarie 2013) și pana la 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civila republicata.; în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, in aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Din aceste considerente,Hotărârea nr.92/2014 pronunțata de Tribunalul Teleorman este definitivă potrivit art.634 pct 4 C.pr.civ. si nu poate fi atacata cu recurs cum de altfel se arată si in cuprinsul hotărârii menționate.

În al doilea rând recursul este nul potrivit art.489 alin.2 Cod procedură civilă deoarece motivul de recurs dezvoltat nu se încadrează in prevederile art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ. indicat de recurenta.

Recurenta critica Hotărârea nr. 92/2014 pronunțata de Tribunalul Teleorman in judecarea apelului pentru ca "a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material, in speța cele ale art.27 alin.3 coroborat cu art.27 alin.1 lit b si c din același act normativ menționat si anume Normele Metodologice de aplicare a legii nr.50/1991 aprobate prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale si Locuinței nr.839/2009 ,publicat in Monitorul Oficial al României nr. 797 bis din 23 noiembrie 2009. "

Motivând acest punct de vedere prin avocat, recurenta arata ca "Tribunalul Teleorman si-a bazat decizia data pe criterii de natura strict subiectiva, mărturii ale unor persoane,declarațiile acestora nefiind însa analizate in nici un fel de instanța, dar si pe doua înscris uri existente la filele 30 si 31 dosar fond, pe care la fel instanța de fond nici măcar nu le-a analizat in nici un fel ci doar le-a amintit."

Motivarea continua in aceeași nota cu referire la probele din dosar si la actele si lucrările dosarului care au condus instanța la concluzia ca refuzul lor nu este nejustificat ,ci a fost determinat de inconvenientele pe care i le-au creat activitatea comerciala desfășurata de recurenta (comerț cu materiale de construcții) si ridicarea acestei construcții P+ 1 +M fără autorizație.

Cum in motivarea recursului nu se aduce nicio critica cu privire la modul de interpretare si aplicare a legii ,ci criticile vizează doar aprecierea probelor din dosar,apreciază ca motivele invocate nu se încadrează in motivele de casare prevăzute de art.488 C.pr.civ.

Chiar si analizând probele administrate in cauza, instanța de apel a constatat in mod corect ca vecinătatea cu . le creează grave prejudicii.

Este cel puțin curios raționamentul recurentei care apreciază ca instanța a incalcat prevederile art.27 din Normele metodologice deoarece a ignorat acordul dat de intimați in anul 2001 recurentei pentru a-si desfășura activitatea de comerț. La acea data intimații și-ar fi dat acordul pentru tipul de activitate comerciala, dar si pentru eventuale incompatibilități si disconfort si aceasta obliga instanța sa constate acum ca refuză nejustificat sa își dea acordul pentru edificarea unei construcții ce încalcă prevederile legale cu privire la distanta minima față de hotarul despărțitor!

Au fost întotdeauna de buna credința in relațiile cu administratorul "recurentei si au crezut ca si acesta este de buna credința. Aceasta ne-a determinat ca in anul 2001 ,atunci când si-a început activitatea de comerț în vecinătatea intimaților – pârâți sa nu facă niciun fel de opoziție. In timp s-a dovedit ca s-au înșelat si prin activitatea desfășurata le-a afectat negativ modul de viața. Zgomotul mașinilor de mare tonaj si al manipulanților sacilor de materiale de construcții, emisiile de noxe si praf, blocarea circulației a condus la afectarea stării de sănătate si la sesizarea organelor abilitate să ia masuri,

Este evident ca extinderea activității de comerț prin edificarea unui spațiu comercial pe 3 nivele (P+ 1 +M cum rezulta din planșele foto ) ar fi si mai păgubitoare pentru intimați prin umbrirea totala a locuințelor lor. Si pe alte 2 laturi exista construcții net superioare ca înălțime, iar construcțiile sunt aproape alipite împiedicând circulația aerului printre ele).

Aceasta i-a determinat sa nu fie de acord cu ridicarea acestei construcții la o distanta de hotarul desparțitor mai mica decât cea prevăzuta de Legea nr.50/1991 (1,90 m) si Planul de urbanism zonal (2 m).

Fără sa aștepte soluționarea definitivă a cauzei si fără a respecta obligația impusa de primăria Roșiorii de Vede de a sista lucrările de construcție,in lipsa autorizației de construire, recurenta a edificat un imobil care încalcă si proiectul prezentat instanței de judecata si Primăriei Roșiorii de Vede prin aceea ca se afla la o distanta de 40 cm față de linia de hotar, nu 100 cm și înălțimea este P+ 1 +M si nu P+M.

Intimații P. D. si S. I.,ce locuiesc în imobilele ce se învecinează cu cel al recurentei sunt doi pensionari foarte bolnavi. Exista acte la dosar ca suferim de afecțiuni pulmonare si a fost internat in repetate rânduri la Spitalul TBC Roșiori de Vede. Nu au nici posibilitățile financiare ale lui Rusanescu F. . Acceptarea unei sume de bani oferite de Rusanescu FI. este singurul motiv ce îl putea determina pe vecinul său S. I. sa dea o declarație ca nu îl afectează noua construcție. Aceasta schimbare de poziție nu anulează numeroasele sesizări făcute de intimați, constatările organelor abilitate si declarațiile martorilor care știu in ce condiții trăiesc in vecinătatea recurentei.

P. D. nu a acceptat sa-și vând sănătatea si vrea sa trăiască liniștit putinii ani pe care îi mai are.

Promovarea prezentei cai de atac este încă o dovada a abuzurilor administratorului acestei societăți comerciale care a construit fără autorizație, nu s-a supus masurilor dispuse de Primăria Roșiorii de Vede de oprire a lucrărilor de construcție, a distrus gardul despărțitor montat de P. D., provoacă scandaluri si îi agresează verbal.

De asemenea,recurenta a mai promovat si o cerere de revizuire a hotărârii recurate, cerere înregistrata la Tribunalul Teleorman sub nr._ .

Pentru aceste motive intimații – pârâți solicită anularea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.

Deliberând asupra excepției inadmisibilității recursului, Curtea apreciază că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Pentru fundamentarea acestei concluzii, Curtea pornește în analiza de la dispozițiile art 483 noul cod de procedură civilă, care statuează în alineatul 1 regula potrivit căreia hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. Prevederile alineatului următor stabilesc o . excepție de la regula exercitării căii de ataca a recursului, în sensul că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Coroborând aceste dispoziții legale cu cele ale art 94 pct 1 lit a-i, la care face trimitere textul art 483 noul cod de procedură civilă, Curtea reține că sunt exceptate de la de la regula triplului grad de jurisdicție, cauzele soluționate de judecătorii în primă instanță, după cum urmează:

a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;

b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;

c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;

d) cererile de evacuare;

e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească;

f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire;

g) cererile posesorii;

h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe;

h^1) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane;

i)cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;

Făcând aplicarea acestor prevederi legale în prezenta cauză și pornind de la obiectul litigiului, ce constă în pronunțarea unei hotărâri judecătorești de natură să suplinească acordul pârâților, necesar pentru obținerea autorizației de construcție, Curtea constată că prezenta cauză se încadrează în dispozițiile art 94 pct 1 lit e noul cod de procedură civilă, în condițiile în care obținerea acordului pârâților pe cale judiciară se înscrie în sfera limitărilor aduse dreptului de proprietate. Având în vedere că, potrivit dispozițiile procesuale anterior examinate, hotărârile pronunțate în astfel de cauze sunt exceptate de la calea de atac a recursului, Curtea reține că recursului exercitat de societatea reclamantă este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, ca o consecință a admiterii prealabile a acestei excepții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta – reclamantă . împotriva deciziei civile nr.92/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți S. I., P. D., F. G., S. A., P. G. și C. P..

Obligă recurenta să plătească intimatului P. D., cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

G. S. M. H. I. S.

GREFIER

S. R.

Red.I.S.

Tehnored.C.S.

Ex.2/02.12.2014

Tribunalul Teleorman – S. L.

- G. P.

Jud.Roșiorii de Vede - D.V.I.