Cereri. Hotărâre din 10-04-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 45872/3/2011
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 731 R
Ședința publică din data de 10.04.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă P. A. C. I., împotriva sentinței civile nr.1748/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI INOVAȚIEI și intimatul intervenient C. S. UNIVERSITATEA CLUJ, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, în 3 exemplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus și văzând că recurenta reclamantă și intimatul pârât au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 27.07.2010, înregistrată la Tribunalul Cluj, sub nr._, reclamanta P. A. C. I. a chemat în judecată pârâta R. A. administrația Protocolului de Stat, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună restituirea în natură a imobilului situat în Cluj N., . (fosta ., (fostul nr. 25 a), înscris în cf nr._ – Cluj-N., A + 1, nr. top._/1, format din teren în suprafață de 597 mp și casă cu subsol, parter și mansardă și, totodată, să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta RA APPS a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj. Prin notele scrise depuse la data de 22.10.2010, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că imobilul se află în administrarea Ministerului Culturii și cultelor.
La data de 11.01.2011, reclamanta și-a precizat cererea introductivă chemând în judecată, în calitate de pârâți, inclusiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. Educației, Cercetării și Inovației și C. S. Universitatea Cluj-N..
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca nemotivată.
Pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus la rândul lui întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că nu este unitate deținătoare a imobilului aflat în folosința Clubului S. Universitatea Cluj, care are personalitate juridică.
Pârâtul C. S. Universitatea Cluj a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.
Prin încheierea civilă nr. 314/29.03.2011 pronunțată de Tribunalul Cluj – Secția Civilă, în dosar nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale absolute invocate din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalului București Secția Civilă, avându-se în vedere dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 combinat cu prevederile Cap. II din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, referitoare la noțiunea de unitate deținătoare și ținându-se seama de faptul că imobilul care face obiectul litigiului a fost transferat din domeniul privat al statului și din administrarea RA APPS în domeniul public al statului, în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor, iar prin HG nr. 278/2009, imobilul a fost transferat din administrarea acestui minister, în administrarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovației și dată în folosința Clubului S. Universitatea Cluj.
După declinare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă sub nr._ .
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare la termenul din data de 23.02.2012, invocând excepțiile necompetenței materiale și a calității procesuale pasive.
La data de 21.02.2012, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare făcând trimitere la decizia ICCJ nr. XX/2007.
Prin încheierea din 23.03.2012 au fost respinse motivat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului, Educației, Cercetării și Inovației. Prin aceeași încheiere, au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale a pârâților RA APPS, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și C. S. Universitatea Cluj N..
Pentru a pronunța încheierea de mai sus, tribunalul a avut în vedere dispozițiile HG nr. 278/2009 potrivit cărora, imobilul se află în administrarea Ministerului, Educației, Cercetării și Inovației iar C. S. Universitatea Cluj N. are doar folosința acestuia.
La data de 11.05.2012, C. S. Universitatea Cluj a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Prin încheierea de la termenul din 14.09.2012, tribunalul a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de C. S. Universitatea Cluj.
În fața primei instanțe s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză, aceasta din urmă fiind efectuată prin comisia rogatorie în dosarul civil nr._ al Tribunalului Cluj.
Prin sentința civilă nr. 1748/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de pârâtul C. S. Universitatea Cluj și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Educației, Cercetării și Inovației și cu pârâtul intervenient C. S. Universitatea Cluj N..
În motivarea sentinței, s-au reținut, în esență, următoarele:
Reclamanta a formulat notificarea nr. 994/2001 în baza Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat RA APPS, să-i restituie imobilul format din teren în suprafață de 597 mp și casă cu subsol, parter și mansardă.
Imobilul a intrat în patrimoniul statului în baza Decretului nr. 111/1951 și a deciziunii nr. 829/1967 emisă de Sfatul Popular al Regiunii Cluj – Comitetul Executiv, respectiv a sentinței civile nr. 228/1953.
Imobilul a fost preluat de către stat de la proprietarul tabular Miko Arpaduș Ladislau, care a decedat la data de 04.04.1986 și este moștenit de către reclamantă.
În prezent imobilul se află în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor.
Reținând calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în sensul Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că restituirea în natură nu este posibilă, deoarece terenul nu este liber, fiind afectat de utilități.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului, reclamanta arată că prima instanță a reținut în mod corect calitatea de persoană îndreptățită la obținerea de măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, dar nu a acordat aceste măsuri.
Recurenta reiterează aspecte legate de calitatea de proprietar tabular a autorului ei, după care arată că imobilul este compus din teren ți construcții, și că instanța a omis să se pronunțe cu privire la imobilul construcție.
Chiar și în aceste condiții, arată recurenta, prima instanță nu a precizat de ce a înlăturat concluzia expertului conform căreia, cel puțin o suprafață de 102 mp teren poate fi restituită în natură.
Față de cele arătate, recurenta a arătat că se impune casarea hotărârii, chiar dacă timpul nu lucrează în favoarea ei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. respectiv art. 3041 și art. 312 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata obligației de plată a taxei de timbru.
M. Educației Naționale - fost MECTS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, și a arătat că recurenta reclamantă nu a făcut dovada calității de proprietar a antecesorului său asupra construcției situată în Cluj-N., ., construcție care a fost înscrisă pentru prima dată în cartea funciară nr._ la data de 23.06.1995 și că reclamanta nu a făcut dovada identității dintre proprietarul de carte funciară Miko A. și antecesorul reclamantei, Miko Arpaduș Ladislau.
Intimatul intervenient C. S. Universitatea Cluj a formulat la rândul lui întâmpinare și a arătat că la nivelul anului 1938, fostul proprietar era înscris în cartea funciară cu un teren în suprafață de 597 mp (166 stânjeni) iar la nivelul anului 1944 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului sub nr. de ordine A+1, cu titlu de cumpărare în favoarea lui Miko A., care nu a avut în proprietate vreo construcție.
Recurenta a răspuns la întâmpinare, arătând că imobilul care a aparținut autorului ei era compus din casă și construcție, acest lucru rezultând inclusiv din sentința civilă nr. 1982/1948 și este identic cu imobilul deținut de către intimată și folosit de către intervenienta accesorie.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Din perspectiva dispozițiilor art. 316 rap. la art. 294 alin. 1 și art. 295 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865, Curtea observă că: (1) reclamanta este singura persoană care a formulat recurs în cauză; (2) încheierea tribunalului de la data de 23.03.2012 nu a fost criticată de către reclamantă; (3) tribunalul a reținut pe fondul cauzei, calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubiri; (4) tribunalul nu a restituit în natură imobilul, considerând că terenul este afectat de utilități și (5) tribunalul nu a acordat măsuri reparatorii prin echivalent, fără a motiva acest procedeu.
Față de cele de mai sus, ținând seama de principiul non reformatio in peius, Curtea constată că nu pot fi primite criticile intimaților din întâmpinări prin care se tinde la a se dovedi că reclamanta nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită la obținerea de măsuri reparatorii în echivalent, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Caracterul ineluctabil al limitelor rezultate din aplicarea normelor de procedură nu duce la stabilirea unei stări de fapt care nu ar fi conformă cu realitatea, deoarece, după cum a reținut și prima instanță, autorul reclamantei a dobândit din anul 1944 prin contract autentic de vânzare-cumpărare, imobilul situat în Cluj-N., . (fosta ., (fostul nr. 25 A). Acest aspect este confirmat prin extrasul de pe cartea funciară nr. 1133 aflat în copie la filele 6-10 din dosarul Tribunalului Cluj nr._ . Din cartea funciară menționată rezultă tot istoricul imobilului în cauză până la nivelul anului 2007, astfel că, preluarea imobilului de la autorul reclamantei de către stat este un aspect dovedit fără nici un dubiu din punct de vedere tabular.
Cu privire la întinderea terenului de 597 mp care face obiectul notificării și care a aparținut autoarei reclamantului, nu există dubii, acesta fiind identificat, prin raportare la datele de carte funciară și la actele de proprietate de către expertul topografic C. D. M. (raport de expertiză tehnică și anexe aflate la filele 22-34 din dosarul Tribunalului Cluj nr._ având ca obiect efectuarea prin comisie rogatorie a raportului de expertiză, specialitatea topografie).
Cu privire la construcțiile existente pe teren, părțile au poziții divergente, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestora.
Este cert că la nivelul anului 1938, anterior dobândirii imobilului de către autorul reclamantei, pe terenul situat în Calea Moților nr. 20 A (ulterior . A) exista o casă din cărămidă pe fundații din beton, la subsol cu coridor, restaurant, bucătărie, magazie, anexe, la parter cu hol, vestibul, trei camere, coridor, dependințe și la mansardă două camere, hol plus grup sanitar (în acest sens sunt notările din cartea funciară nr._, care fac referire la o suprafață a construcției de 166 mp.
Recurenta susține că vechea construcție existentă pe imobilul care a aparținut autorului ei, este aceeași cu construcția aflată actualmente pe teren. Intimații contestă acest lucru, susținând că respectiva construcție datează din anul 1995 când a fost și intabulată în cartea funciară.
Curtea constată că raportul de expertiză întocmit de expertul topograf nu lămurește divergența menționată anterior, dar precizează că pe terenul identificat cu nr. topografic_/1 este amplasată o construcție care este sediul Clubului Universitatea Cluj și care este înscrisă în cartea funciară_ cu nr. cadastral_ - C1. Expertul precizează că această construcție este sediul Clubului S. Universitatea Cluj și are un regim de înălțime D+P+M.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că în cauză trebuia efectuată o expertiză tehnică în construcții civile și industriale, care să stabilească data edificării construcției existente pe teren, să verifice, în măsura în care este cazul, existența identității totale sau parțiale, între construcția intabulată în cartea funciară la nivelul anului 1938 și construcția existentă în prezent, respectiv să precizeze, de asemenea, dacă este cazul, procentul în care a fost modificată vechea construcție.
Suplimentarea probatoriului în sensul arătat este necesară pentru că în funcție de aspectele care vor fi dovedite, se va putea stabili dacă imobilul este posibil de restituit în natură sau dacă măsurile reparatorii pot fi stabilite doar prin echivalent.
Efectuarea probei cu expertiză nu este admisibilă în recurs, față de dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă. În cauză, nu se impune a se face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 4 și art. 315 alin. 31 teza I din Codul de procedură civilă de la 1865, deoarece sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă (instanța a soluționat procesul fără a cerceta fondul din perspectiva construcțiilor și din perspectiva felului măsurilor reparatorii ce se impune a fi acordate). Nu se poate reține că prima instanță a cercetat fondul în condițiile în care s-a preocupat exclusiv de reținerea calității reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubiri, fără a efectua probe și a se pronunța cu privire la imobilul construcții și cu privire la acordarea de măsuri reparatorii într-un sens sau altul.
Curtea nu se va pronunța cu privire la critica recurentei prin care se arată că instanța nu a restituit în natură nici măcar suprafața de 102 mp reținută de expert ca fiind liberă, deoarece soluționarea acestui aspect va depinde inclusiv de ceea ce se va stabili în rejudecare cu privire la construcția existentă pe teren.
Față de toate cele arătate anterior, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va trebui să se întemeieze pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 atunci când va opta pentru una sau alta din măsurile reparatorii, deoarece procedeul primei instanțe de a afirma că terenul în tot sau în parte nu poate fi restituit în natură, fără încadrarea situației de fapt reținută în norma de drept este greșit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă P. A. C. I., împotriva sentinței civile nr.1748/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. Educației, Cercetării și Inovației și intimatul intervenient C. S. Universitatea Cluj.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. GDM
Tehnored. GC 2 ex
25.04.2014
Jud. fond I. N.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 538/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 130/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
