Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 303/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 6464/4/2010*
Dosar nr._
(309/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.303
Ședința publică de la 25.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. G.
JUDECĂTOR - S. I.
JUDECĂTOR - G. C.
GREFIER - I. N. - C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs promovată de recurentul-pârât C. M. împotriva deciziei civile nr.655 A din 17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de proprietari .-B din . sector 4.
Obiectul pricinii acțiune civilă în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât personal (legitimat cu CI . nr._) și asistat de avocat A. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 19.02.2014 emisă de Baroul București, ce o depune la dosar, avocat S. O., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 19.02.2014 emisă de Baroul București, ce o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează împrejurarea că dosarul se află la primul termen de judecată, motivele cererii de recurs, fiind comunicate intimatei, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la dosarul cauzei.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul intimatei-reclamante depune Întâmpinare, solicitând instanței să fie avută în vedere cu titlu de Note scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Consideră că raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză nu conduce la stabilrea unui cuantum concret al prejudiciului.
Toate documentele necesare efectuării expertizei se aflau la Asociația de P., care nu a depus documentele justificative necesare, iar instanța de apel în mod greșit reține culpa pârâtului, întrucât acesta, în cadrul dosarului de cercetare penală a predat toate documentele aflate în gestiune. Expertiza a fost făcută într-un cadru general, în baza unui tabel emis de către R.A.D.E.T., fără a avea la dispoziție facturi, registrul de plăți și încasări, sau procesele verbale ale Adunării Generale a Proprietarilor în care erau stabilite cuantumul penalităților.
Solicită cenzurarea cheltuielilor de judecată din faza apelului.
În privința onorariului de expert, precizează că instanța a admis cererea de majorare a onorariului formulată de expert, fără a fi pusă în discuția părților.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, urmând a avea în vedere că, deși recurentul invocă art.304 pct.8 și pct.9 din C.pr.civ., nu se face nici o referire concretă la considerentele hotărârii recurate.
În fapt recurentul, atât prin memoriul său cât și în fața instanței, critică raportul de expertiză contabilă întocmit la fondul cauzei, reiterând criticile potrivit cărora reclamanta nu ar fi pus la dispoziția expertului o . documente.
Instanța a reținut că, în mod corect expertul a folositoglinda abonatuluicomunicată de R.A.D.E.T., câtă vreme Asociația nu deține documente justificative, tocmai datorită culpei recurentului, care nu le-a întocmit. Faptul că a pus la dispoziția organelor de cercetare penală anumite documente, pe care le-a considerat necesare, sau pe care le-a avut la acel moment, nu este de natură să acopere lipsa documentelor ce trebuia să le întocmească.
Instanța de apel, în mod judicios, cenzurează acest raport de expertiză pe baza obiecțiunilor formulate și reduce cuantumul penalităților calculate de către expert, la valoarea stabilită de către instanța penală, ca și debit principal, apreciind că, potrivit contractului încheiat între RADET și Asociația de P., cuantumul penalităților de întârziere nu poate depăși cuantumul debitului la care a fost aplicat.
În combaterea susținerilor recurentului privind neîndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale, arată că interogatoriul administrat în cauză este relevant în acest sens. Solicită a fi avute în vedere răspunsurile recurentului-pârât la întrebările nr.1, nr.2, nr.5, precum și la întrebarea finală. Recurentul admite că facturile neachitate la timp au generat penalități, fiind de acord cu plata sumelor datorate cu titlu de despăgubiri, dacă această sumă este eșalonată.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat conform chitanței nr.596/19.02.2014 în cuantum de 1000 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția Civilă sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari .-B a chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 420.953,69 lei reprezentând: facturi încasate dar neachitate la RADET în cuantum de 110.669,34 lei și penalități la toate facturile încasate și neachitate la RADET în perioada aprilie 2003- august 2006 în cuantum de 310.281,35 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a fost administrator, casier și contabil al asociației în perioada aprilie 2003 - august 2006.
Față de acesta s-a pus în mișcare procesul penal, fiind condamnat prin decizia penală nr. 49/A pentru înșelăciune, instanța obligându-l la plata către asociație a sumei de 199.615,01 lei reprezentând prejudiciu. Ar fi rămas de recuperat suma de 110.669,39 lei.
Prin sentința civilă nr. 8838/16.12.2010 a Judecătoriei Sector 4 București, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, și respinsă acțiunea pentru autoritate de lucru judecată.
Prin decizia civilă nr. 2329R/15.09.2011 a Tribunalului București a fost casată sentința menționată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare. În esență, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru autoritatea de lucru judecat, instanța penală nerezolvând cererea pe fond.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Sectorului 4 la data de 20.12.2011 sub nr._ .
Prin încheierea din 07.02.2012 instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 7748/08.10.2012, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantă, fiind obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 266.053,65 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.621 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Prin sentința penală nr. 418/ 02.03.2009 a Judecătoriei Sector 4, pârâtul C. M. a fost condamnat în baza art. 215 ind. 1 alin.2 Cod penal. În sarcina acestuia s-a reținut că, în calitate de administrator al părții vătămate Asociația de Proprietari a blocului 42, ., sector 4, a produs un prejudiciu acesteia prin însușirea unor sume de bani din încasările de la proprietari nefolosind banii pentru plata furnizorilor de utilități.
Instanța a admis în parte acțiunea părții civile, respingând pretențiile referitoare la penalități și la plata daunelor morale. S-a remarcat faptul că prejudiciul a constat în suma de bani însușită de către inculpat, aceasta generând penalități la furnizori, cuantumul acestuia fiind de 119.615,01 lei.
În ce privește penalitățile s-a constatat că nu este dovedit care a fost contribuția inculpatului la crearea acestor penalități, în condițiile existenței unor restanțieri în . activității inculpatului de către însăși asociația. S-a mai constatat că aceste penalități au fost solicitate prima dată în faza de judecată, iar partea civilă nu a solicitat probe în aceste sens – o nouă expertiză contabilă.
Cauza a rămas definitivă prin decizia penală nr. 49/A din 22.01.2010 a Tribunalului București.
Art. 998-999 din Codul civil (aplicabil față de momentul producerii prejudiciului) reglementează principiul răspunderii civile pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii.
Prima instanță a apreciat că reclamanta a făcut dovada unui prejudiciu material. Conform hotărârilor penale arătate, pârâtul și-a însușit sume de bani din gestiunea asociației, ceea ce a generat calculul de penalități la furnizori (art.11 din contract fila 24 și următoarele). Prin aceleași hotărâri, pârâtul a fost obligat la plata sumelor însușite, neputând fi calculat la acel moment și prejudiciul constând în penalitățile generate de plata cu întârziere a debitelor principale.
Conform art. 22 alin. 1 Cod procedura penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Prejudiciul a fost calculat în speță prin raportul de expertiză contabilă, stabilindu-se prin acesta că penalitățile care au fost aplicate de către RADET din culpa pârâtului și care nu au fost achitate au un cuantum de 266.053,65 lei.
La calcularea acestui prejudiciu expertul a avut în vedere Oglinda abonatului transmisă de RADET și listele de întreținere, fiind totodată scăzute sumele de bani ce nu ar putea fi imputate activității pârâtului.
Prima instanță a apreciat că prejudiciul este cert – atât sub aspectul existenței cât și al posibilității de evaluare. Pe de o parte, prejudiciul constând în penalitățile calculate de furnizorul RADET nu a fost avut în vedere de către instanța penală la soluționarea laturii civile, aspect de altfel lămurit o dată cu soluționarea excepției autorității de lucru judecat; pe de altă parte, documentul principal avut în vedere la calcularea prejudiciului „oglinda abonatului” cuprinde toate facturile și plățile efectuate în perioada analizată, dar și penalitățile aferente. Relevante în acest context nu sunt registrele asociației sau listele de plată din perioada avută în vedere, atât timp cât la predarea gestiunii (06.09.2006 – fila 62) registrele asociației nu erau întocmite, iar pârâtul nu a efectuat plățile către furnizori însușindu-și sumele de bani încasate. De asemenea, conform aceluiași proces verbal nu rezultă că ar fi fost aplicate de către administrator penalități.
În mod suplimentar s-a reținut că achitarea de către pârât a sumelor stabilite în procesul penal abia în cursul anului 2010 nu a împiedicat curgerea penalităților pentru facturile emise și neachitate în perioada 2003-2006.
În ceea ce privește fapta ilicită, judecătoria a reținut că aceasta constă în însușirea sumelor aflate în administrare și neefectuarea plăților către furnizori, existând legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Astfel, neplata furnizorilor – în speță RADET, a generat calcularea de penalități.
Activitatea defectuoasă a pârâtului în administrarea Asociației și prejudiciul rezultat din aceasta nu pot fi înlăturate de eventualul conținut al contractului dintre cele două părți (care de altfel nici nu a fost dovedit), neputând fi incidentă nici o clauză de înlăturare a răspunderii civile în condițiile în care pârâtul a acționat cu vinovăție în forma intenției la formarea prejudiciului.
Cu ocazia administrării interogatoriului însuși pârâtul a recunoscut neachitarea facturilor către furnizori și conștientizarea formării penalităților, recunoscându-și o vină. Chiar apreciind că nu este vorba doar de vina sa, instanța a constatat că în materia răspunderii civile delictuale operează principiul răspunderii solidare astfel încât chiar de ar exista și o răspundere a unui terț (fapt nedovedit), aceasta nu modifică răspunderea pârâtului pentru întregul prejudiciu.
În raport de dispozițiile art. 1169 Cod civil, s-a apreciat că reclamanta, prin probatoriul solicitat, a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului fiind îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 Cod civil, acțiunea fiind întemeiată.
Față de aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea astfel cum a fost formulata de către reclamantă și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 266.053,65 lei.
De asemenea, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, astfel încât l-a obligat pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 11.621 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, constând în taxă de timbru (6.771 lei), timbru judiciar (5 lei), contravaloare expertiza (2.845 lei) și onorariu avocat (2.000 lei) .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, invocând, în esență, faptul că în mod greșit, instanța de fond a apreciat faptul ca intimata-reclamanta a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a apelantului-pârât, potrivit art. 998-999 cod civil.
S-a susținut că raportul de expertiza contabila întocmit în cauza nu poate conduce la stabilirea unui prejudiciu cert în sarcina apelantului-pârât C. M. si, în lipsa de alte probe care sa concluzioneze în sens contrar, cererea de chemare în judecată trebuia să fie respinsă.
În dezvoltarea acestui prim motiv de apel, a mai arătat că expertul în mod greșit a calculat valoarea totala a penalităților de întârziere aferente perioadei aprilie 2003- august 2006, în baza unui tabel recapitulativ emis de către personalul din subordinea Directorului RADET, și că nu exista documente justificative.
La data de 19.04.2012, expertul s-a prezentat la sediul reclamantei unde a constatat ca Asociația de proprietari nu poate pune la dispoziția expertului documentele necesare efectuării expertizei, motiv pentru care, de comun acord, aceștia au solicitat „sprijinul RADETULUI", în sensul de „a dispune personalului din subordinea dl Director al RADET sa pună la dispoziția expertului datele necesare pentru a răspunde obiectivelor stabilite de instanța de judecata".
În urma discuțiilor purtate, expertul a expediat către RADET o sesizare prin care a solicitat sa-i pună la dispoziție datele necesare expertizei, ocazie cu care „RADET a răspuns . (Oglinda Abonatului) cuprinzând 54 file".
Consideră apelantul că expertul trebuia sa calculeze valoarea totala a penalităților de întârziere aferente perioadei aprilie_10, în baza facturilor emise de către RADET în perioada aprilie 2003-august 2006, precum și a următoarelor documente: Registrele adunărilor generale ale Asociației de P.; Registrele obligatorii care trebuie întocmite de către Asociația de Proprietari în conformitate cu prevederile legale privind conducerea contabilității în partida simpla, respectiv, registrul de încasări și plați, registrul pentru evidenta fondului de rulment și a fondului de reparații, etc.; Listele de plata a cotelor de întreținere din perioada aprilie 2003- august 2006; Contractul de furnizare a energiei termice nr. 228/6T/AL/06.1999, încheiat intre RADET și Asociația de Proprietari . adiționale ale acestuia din care reiese faptul ca valoarea majorărilor de întârziere nu depășește cuantumul debitului; Contractul de colaborare încheiat intre pârâtul C. M. și reclamanta Asociația de Proprietari . sa reiasă întinderea și modalitatea de răspundere a administratorului asociației.
Întrucât aceste documente nu au fost luate în calcul de către expert la efectuarea expertizei contabile, deși sunt esențiale în vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului suferit de către intimata-reclamanta, rezultă că prejudiciul constatat nu este cert.
Cu privire la răspunsul expertului la obiectivul nr. 2, a susținut apelantul că nu exista documente justificative cu privire la stabilirea cu exactitate a prejudiciului produs în sarcina pârâtului C. M.. La stabilirea cuantumului penalităților de întârziere ocazionate de restanțierii din . în vedere un „Tabel nominal cu restanțierii blocului de cel puțin 3 luni", nedatat, din care nu reies în niciun mod penalitățile aplicate sumelor restante și nici dacă majorările de întârziere au curs în perioada aprilie_10.
La obiectivul nr. 6, consideră apelantul că expertul și-a exprima opinia în mod părtinitor, nefiind justificată prin documente doveditoare concluzia potrivit căreia suma de 4.455 lei a fost cheltuita pentru achitarea unei părți din obligațiile curente ale condominiului către furnizor.
Apelantul a mai susținut și că în mod nelegal instanța de fond a respins obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiza efectuat în cauza, motivat de faptul ca acestea nu au fost depuse cu 5 zile înainte de termenul de judecată, considerând că astfel i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare.
În raport de criticile aduse raportului de expertiză, apelantul consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicita, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciul produs, or în cauză, nu rezulta care este prejudiciul adus intimatei-reclamante.
În fine, prin ultimul motiv de apel, apelantul consideră nelegală obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 11.621 lei. În acest sens a arătat că, deși expertul nu a efectuat niciun calcul cu privire la stabilirea prejudiciului, cuprinzând în raportul de expertiza concluziile reprezentantului RADET, instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a majorat onorariul expertului fără să pună în discuția pârtilor cererea de majorare onorariu formulata de către expert.
Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefundat, susținând în esență că prejudiciul suferit ca urmare a faptei ilicite a apelantului pârât este cert, constă în penalitățile aplicate de RADET la facturile neachitate în mod culpabil de către pârât și a fost recunoscut de acesta.
Prin decizia civilă nr. 655 A/17.06.2013, a admis apelul formulat de apelantul pârât dispunându-se schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul că a fost admisă în parte cererea. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 199.615,01 lei reprezentând despăgubiri cu titlu de penalități, către reclamantă, și a sumei de 4.845 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic, pe baza probatoriului administrat în cauză și față de dispozițiile art. 22 alin.1 Cod procedură penală, faptul că reclamanta a dovedit existența faptei ilicite a pârâtului și a prejudiciului, precum și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu: în procesul penal anterior s-a reținut în mod definitiv împrejurarea că pârâtul și-a însușit sume de bani din gestiunea asociației, ceea ce a generat calculul de penalități la furnizori (art.11 din contract fila 24 și următoarele fond). Prin hotărârile penale pârâtul a fost obligat la plata sumelor însușite neputând fi calculat la acel moment și prejudiciul constând în penalitățile generate de plata cu întârziere a debitelor principale.
D. consecință, au fost înlăturate susținerile apelantului în sensul că nu s-ar fi dovedit existența acestor condiții ale răspunderii civile delictuale. Totodată, în mod corect a utilizat expertul „oglinda abonatului” comunicată de RADET, câtă vreme Asociația nu deține documente justificative, iar registrele și listele de plată pentru perioada aprilie 2003 - august 2006, nu conțin date referitoare la penalitățile percepute de acest furnizor, tocmai datorită culpei apelantului, deoarece la predarea gestiunii (06.09.2006 – fila 62) registrele asociației nu erau întocmite, iar acesta nu a efectuat plățile către furnizori, însușindu-și sumele de bani încasat, astfel cum s-a reținut în procesul penal.
Tribunalul a apreciat că nu prezintă relevanță împrejurarea că aceste înscrisuri - „oglinda abonatului” - au fost puse la dispoziția expertului direct de către RADET, câtă vreme acestea au fost anexate la raportul de expertiză, părțile le-au putut cunoaște, iar instanța a apreciat asupra utilității probei, așa cum rezultă din considerentele hotărârii. În ceea ce privește împrejurarea că nu s-a avut în vedere contractul de colaborare pe care l-a încheiat cu intimata - reclamantă Asociația de Proprietari . sa reiasă întinderea și modalitatea de răspundere a administratorului asociației, Tribunalul a apreciat că acesta nu prezintă relevanță, față de hotărârea penală în care s-a stabilit răspunderea delictuală a apelantului, în speță nefiind vorba despre o răspundere contractuală.
Față de cele de mai sus, a fost înlăturat și motivul de apel referitor la nelegala decădere a apelantului din dreptul de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză, deoarece aceste obiecțiuni, fiind analizate în apel, nu au fost găsite întemeiate decât în parte, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, Tribunalul a apreciat că, în raport de apărările pârâtului, întinderea prejudiciului nu este cea reținută de către prima instanță.
În acest sens, prin raportul de expertiză contabilă expertul a concluzionat că penalitățile care au fost aplicate de către RADET din culpa pârâtului, și care nu au fost achitate aferente perioadei aprilie 2003- august 2006 și ulterior, până la data de 09.04.2010, sunt în cuantum de 266.053,65 lei.
Apelantul a susținut prin obiecțiunile formulate, precum și în motivele de apel, că nu a fost avut în vedere, la acest calcul, Contractul de furnizare a energiei termice nr. 228/6T/AL/06.1999, încheiat între RADET și Asociația de Proprietari . adiționale ale acestuia, din care reiese faptul ca valoarea majorărilor de întârziere nu poate depăși cuantumul debitului.
Într-adevăr, analizând clauzele contractuale ale actului adițional la Contractul de furnizare a energiei termice nr. 228/6T/AL/06.1999, încheiat între RADET și Asociația de Proprietari . copie certificată la fila 30 dosar fond (primul ciclu procesual), Tribunalul a reținut că pentru întârzierea la plata se aplică penalități de 0,2% pe zi, iar valoarea penalităților nu va depăși cuantumul debitului.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că intimata reclamantă nu poate pretinde de la apelantul pârât mai mult decât ar putea fi ea însăși obligată către furnizor, potrivit contractului, deoarece în caz contrar, ar opera o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, în condițiile în care prejudiciul produs asociației prin fapta ilicită a apelantului pârât nu poate fi decât cel datorat de asociație furnizorului, conform clauzelor contractuale.
D. consecință, reținând că debitul principal, așa cum a fost stabilit de instanța penală, este în cuantum de 199.615,01 lei (fără a se avea în vedere dobânda legală, deoarece la dobândă nu se pot calcula penalități), Tribunalul a apreciat că se impune limitarea cuantumului penalităților de întârziere la această sumă, ce constituie prejudiciul cert cauzat intimatei prin fapta ilicită a apelantului.
Cât privește cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul de către instanța de fond, Tribunalul a reținut că acestea au fost în mod legal și temeinic stabilite, față de culpa procesuală a acestuia și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă, cu excepția celor plătite cu titlul de taxă de timbru și timbru judiciar de către reclamantă, care nu erau datorate conform legii. Onorariul avocatului ales al reclamantei este real și rezonabil, nefiind criticat în apel, iar onorariul expertului contabil este justificat cu decontul depus la fila 121 fond, fiind de asemenea real și justificat în raport de complexitatea lucrării și munca depusă.
În plus, Tribunalul a reținut că problema limitării penalităților în raport de debitul principal reprezintă o apărare în drept a pârâtului, ce trebuia a fi analizată de către instanță, iar nu de expertul contabil, astfel că nu prezintă nicio influență asupra onorariului datorat acestuia.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul C. M..
În motivarea recursului astfel promovat se arată în esență că:
Situația de fapt reținuta de instanța penală,în ce privește modalitatea de comitere a faptei precum si vinovăției pârâtului C. M. este rezultatul interpretării corecte a probatoriului administrat in dosarul cauzei nr._ .
În ceea ce privește prejudiciul creat de către parat, instanța de apel a constatat ca acesta este in cuantum de 199.615,01 lei, conform raportului de expertiza contabila judiciara efectuat în cursul judecații apelului.
La întocmirea acestui raport de expertiza s-au avut în vedere toate chitanțele, bonurile, facturile si toate documentele justificative aflate in posesia pârtilor.
Prin sentința instanței de fond in mod neîntemeiat si nelegal – în opinia recurentului – a fost admisă acțiunea astfel cum a fost precizata de intimata-reclamanta.
Față de motivarea succinta a instanței de fond si de argumentele cuprinse in hotărârea acesteia recurentul a declarat apel.
Instanța de apel a reținut că, prin raportul de expertiza contabila expertul a concluzionat ca penalitățile care au fost aplicate de către RADET din culpa pârâtului si care nu au fost achitate aferente perioadei aprilie_10 sunt in cuantum de 266.053,65 lei. Față de acest aspect, analizând clauzele contractuale ale actului adițional la Contractul de furnizare a energiei termice nr. 228/6T/AL/06.1999, încheiat între RADET si Asociația de Proprietari . corect, Tribunalul București retine ca pentru întârzierea la plata se aplica penalități de 0,2% pe zi, iar valoarea penalităților nu va depăși cuantumul debitului.
Cu privire la celelalte apărări formulate de către recurent, acesta apreciază ca in mod eronat au fost respinse de instanța de apel, pronunțându-se astfel o hotărâre nelegala si netemeinica in cauza.
Recurentul – pârât precizează ca raportul de expertiza contabila întocmit in cauza nu poate conduce la stabilirea unui prejudiciu cert in sarcina sa, si in lipsa de orice alte probe care sa concluzioneze in sens contrar, aplicând principiul „in dubio pro reo” urmează să se dispună respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata.
Expertul a arătat ca s-a prezentat la sediul reclamantei unde a constatat ca Asociația de proprietari nu poate pune la dispoziția expertului documentele necesare efectuării expertizei, motiv pentru care, de comun acord, aceștia au solicitat „sprijinul RADETULUI", in sensul de „a dispune personalului din subordinea dl. Director al RADET sa pună la dispoziția expertului datele necesare pentru a răspunde obiectivelor stabilite de instanța de judecata”.
Urmare a răspunsului RADET-ului, expertul a răspuns punctual la fiecare obiectiv al expertizei stabilit de către instanța de judecata.
Cu privire la răspunsul expertului la obiectivul nr. l, se arată că în mod greșit s-a calculat valoarea totala a penalităților de întârziere aferente perioadei aprilie 2003- august 2006, in baza unui tabel recapitulativ emis de către personalul din subordinea dlui Director al RADET.
Nu exista documente justificative, astfel că expertul trebuia să calculeze valoarea totala a penalităților de întârziere in baza facturilor emise de către RADET in perioada aprilie 2003- august 2006, precum si a următoarelor documente: Registrele adunărilor generale ale Asociației de P.; Registrele obligatorii care trebuie întocmite de către Asociația de Proprietari in conformitate cu prevederile legale privind conducerea contabilității in partida simpla, respectiv, registrul de încasări si plați, registrul pentru evidenta fondului de rulment si a fondului de reparații, etc.; Listele de plata a cotelor de întreținere din perioada aprilie 2003- august 2006; Contractul de colaborare încheiat intre paratul C. M. si reclamanta Asociația de Proprietari . sa reiasă întinderea si modalitatea de răspundere a administratorului asociației.
Aceste documente sunt esențiale in vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului suferit de către intimata-reclamanta, mai ales ca acțiunea in răspunderea delictuala ce face obiectul prezentei cauze presupune ca si condiție sine qua non constatarea prejudiciului cert.
Principul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicita in vederea stabilirii situației anterioare a victimei prejudiciului.
Nu trebuie confundat caracterul ilicit al faptei cu existenta prejudiciului.
Potrivit art.1169 C.civ., reclamanta avea obligațiade a face dovada îndeplinirii cumulativ a tuturor condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale care reglementează o astfel de acțiune, dovadă ce nu a fost făcută în speță.
Din întregul material probator administrat in cauză, nu rezulta care este prejudiciul adus intimatei-reclamante.
De asemenea, susține recurentul ca in mod nelegal instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de către parat împotriva raportului de expertiza efectuat in cauza, încălcându-se astfel in mod flagrant dreptul pârtii la apărare.
Un alt motiv de nelegalitate relativ la dispozițiile instanței de fond este invocat în ce privește obligarea apelantului-parat la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 11.621 lei.
In aceste sens, recurentul învederează că, deși expertul nu a efectuat niciun calcul eu privire la stabilirea prejudiciului, instanța de fond, in mod netemeinic si nelegal, a majorat onorariul expertului fără ca nici măcar sa nuna in discuția părților cererea de majorare onorariu formulata de către expert.
Față de motivele arătate mai sus, concluzionează recurentul că nu sunt întrunite cumulativ cerințele cuprinse in art.998-999 C.civil pentru a fi antrenata răspunderea sa civila delictuala
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 lit. 8si lit. 9 C.proc.Civ.
Recurs scutit de taxa de timbru.
Intimata – reclamantă Asociația de Proprietari .-b din ., . formulat întâmpinare la recursul astfel susținut.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin art. 304 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Recursul este o cale de atac extraordinară, în cadrul căreia – potrivit exigențelor stabilite prin art. 304 partea introductivă raportat la art. 299 alin. 1 din C.pr.civ. – pot fi analizate exclusiv aspecte care interesează legalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel.
În raport de limitele imperativ stabilite prin normele procedurale menționate anterior, Curtea constată că nu pot forma obiect al analizei, în cadrul procesual determinat de recursul promovat de recurentul pârât împotriva hotărârii instanței de apel, criticile care vizează judecata făcută de prima instanță, și nici cele care privesc modalitatea în care instanțele de fond și apel au stabilit situația de fapt pe baza evaluării făcute asupra probatoriului administrat în etapele procesuale anterioare (acestea din urmă vizând temeinicia deciziei, iar nu legalitatea acesteia).
Curtea notează că instanța de apel, devoluând asupra pricinii corespunzător criticilor pe care recurentul apelant le-a formulat împotriva hotărârii primei instanțe - conform rigorilor stabilite prin art. 296 C.pr.civ. -, a apreciat cu privire la situația de fapt, și, în raport de aceasta, a reținut întrunirea condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului recurent, în urma unei analize coroborate a ansamblului probelor administrate în cauză.
Determinarea, pe baza raportului de expertiză administrat în cauză, a întinderii prejudiciului pentru care a fost angajată răspunderea civilă a recurentului este conformă prevederilor art. 201 și următoarele din C.pr.civ., care permit instanței să solicite părerea unui specialist pentru lămurirea unor împrejurări de fapt.
În condițiile în care respectivul raport de expertiză a fost întocmit în baza unor înscrisuri pe care instanțele de fond și apel le-au apreciat ca reprezentând probe concludente în cauză, iar o atare apreciere constituie – în lumina prevederilor art. 167 din C.pr.civ. – un atribut conferit prin lege instanțelor judecătorești, nu se poate reține că expertul a fost cel care a stabilit prejudiciul, astfel cum eronat pretinde recurentul. Opinia expertului a fost valorificată numai sub aspectul cuantificării acestui prejudiciu, însă stabilirea lui a fost făcută pe baza unui probatoriu complex, a cărui analiză a fost realizată de respectivele instanțe, și în privința căreia nu este permis un control al instanței de recurs.
Curtea notează că instanța de apel a arătat în mod explicit rațiunile pentru care înscrisurile pe care expertul și-a fundamentat concluziile au fost reținute ca relevante în cauză, precum și motivele pentru care lipsa unor documente (în privința cărora recurentul apelant a susținut că era imperios necesar a fi depuse de Asociația de proprietari reclamantă) nu poate justifica o concluzie în sensul lipsei de concludență a expertizei efectuate în cauză, și implicit a lipsei certitudinii în privința prejudiciului reclamat prin cererea de chemare în judecată.
Neexistând vreo critică prin care recurentul să tindă a demonstra nelegalitatea argumentelor astfel expuse de instanța de apel, urmează a se constata că nu există temei spre a se reține nelegalitatea deciziei recurate dintr-o atare perspectivă.
Critica prin care recurentul susține caracterul eronat al concluziei expuse de expert la unul dintre obiectivele stabilite (cel cu nr. 6) are valențele unei obiecțiuni la raportul de expertiză ce a fost realizat la judecata cauzei în primă instanță, iar o atare critică este – potrivit limitelor stabilite prin art. 304 C.pr.civ. – incompatibilă cu recursul, astfel că ea nu va fi analizată.
Curtea notează că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut, în urma analizei probatoriului administrat, întrunirea tuturor condițiilor reglementate prin art. 998-999 C.civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a recurentului reclamant, constatând astfel existența faptei ilicite a acestuia, a unui prejudiciu cert, a vinovăției pârâtului recurent, precum și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În absența oricărei critici prin care recurentul să evidențieze vreun aspect de nelegalitate a analizei astfel efectuate, Curtea nu poate reține vreun viciu al deciziei pronunțate sub acest aspect.
În ce privește susținerea potrivit căreia dispoziția instanței de fond în sensul majorării onorariului de expert a fost luată fără a fi pusă în prealabil în discuția părților – onorariu care ulterior s-a reflectat în cuantumul cheltuielilor de judecată puse în sarcina recurentului – Curtea reține caracterul nefondat al acesteia. Prin decizia recurată a fost analizată justețea onorariului final aferent probei cu expertiză, reținându-se că acesta este unul justificat în raport de complexitatea expertizei și de efortul solicitat expertului pentru efectuarea acestei expertize. În condițiile în care apelul este o cale de atac devolutivă, recurentul apelant avea posibilitatea să expună în fața instanței de apel argumente pertinente de natură a reliefa lipsa de temeinicie a solicitării de majorare a onorariului expertului, astfel că eventuala vătămare ce s-ar fi produs acestuia în ipoteza în care nu ar fi avut posibilitatea de a-și expune, în primă instanță, punctul de vedere sub acest aspect putea fi înlăturată prin analiza efectuată de instanța de apel.
Or, în raport de analiza făcută de instanța de apel cu privire la justețea onorariului final stabilit de prima instanță, și în absența oricărei critici care să vizeze analiza astfel făcută, Curtea constată că nici din această perspectivă nu poate reține nelegalitatea deciziei atacate prin recursul pendinte.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de recurent deciziei atacate cu recurs, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 .pr.civ., respingerea ca atare a recursului astfel susținut.
Reținând că, față de soluția astfel pronunțată asupra recursului, recurentul se situează pe poziția părții căzute în pretenții, Curtea va constata că cererea intimatei de acordarea cheltuielilor de judecată este întemeiată, urmând a dispune, în temeiul art. 274 alin. 1 din C.pr.civ., obligarea recurentului la plata către intimată a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariul pentru asistența juridică de care intimata a beneficiat în etapa recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât C. M. împotriva deciziei civile nr.655 A din 17.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .-B DIN . SECTOR 4.
Ia act că recurentul nu a cerut cheltuieli de judecată.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. I. S. C. G.
GREFIER
N. C. I.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
2 ex./
TB-S.5 – G.R.; E.D.
Jud.S.4 – P.G.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 319/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 505/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
