Cereri. Decizia nr. 390/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 15666/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.390R
Ședința publică de la 21 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. C.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât M. București prin P. G., împotriva sentinței civile nr.569/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. A. și D. R. F. și intimatul-intervenient . SA, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001, pretenții, obligație de a face, alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații-reclamanți, reprezentați de avocat Toia P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul-pârât și intimatul-intervenient.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul intimaților-reclamanți invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 3 mai 2012, sub nr._, reclamanții B. A. și D. R. F., prin mandatar B. A., conform procurii speciale autentificate sub nr. 546/09.04.2012 la BNP Asociați G. E., S. S., D. T., F. B., au chemat în judecată pe pârâtul M. BUCUREȘTI prin P. G. pe capătul l și 2 de cerere, precum și personal P. G. pe capătul 3 de cerere, pentru ca în contradictoriu cu aceștia și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care:
1. Să se soluționeze pe fond Notificarea nr. 720/30.07.2001, transmisa prin executor judecătoresc, privind imobilul situat în București, . I. M.) nr. 35, sectorul 1, format din apartamentul de la etajul l si dependințe si terenul aferent in suprafața de 74 mp, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, în sensul de a dispune fie restituirea acestuia în natura, fie acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale, al căror cuantum urmează a se stabili prin expertiză la valoarea de piață a imobilului de la momentul soluționării;
2. Să fie obligat M. București să transmită imediat și direct către CCSD, dosarul nr._, aferent Notificării nr. 720/30.07.2001, însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în prezenta cauză;
In subsidiar, în situația în care se va aprecia că, față de soluționarea pe cale judecătorească a notificării, sunt totuși aplicabile disp. art. 16 alin 2l din Legea nr. 247/2005, au solicitat obligarea Municipiului București să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București, în vederea centralizării și continuării procedurii administrative;
3. Să fie obligat pârâtul M. BUCUREȘTI în solidar cu P., la plata unei despăgubiri pentru repararea prejudiciului cert actual creat datorită refuzului nejustificat de a soluționa notificarea prin emiterea unei dispoziții, despăgubire care se va determina prin expertiză tehnică și care se compune din:
a) diferența între valoarea de piață a imobilului la data la care trebuia soluționată Notificarea nr. 720/30.07.2001, respectiv 05.02.2011 și valoarea de piață actuală de la momentul soluționării, pentru imobilele imposibil de restituit în natură;
b) câștigul nerealizat reprezentând dobânda legală aplicată la suma menționată la pct. a) calculată de la momentul soluționării prezentei cereri și până la momentul transmiterii dosarului către CCSD;
4. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
I. In motivarea acțiunii, referitor la capătul 1 de cerere, reclamanții au arătat că prin Notificarea nr. 720/30.07.2001, transmisa prin executor judecătoresc la Primăria Municipiului București, ce face obiectul dosarului nr._, reclamanții D. R.-F. și B. S.-Z. au solicitat despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 74 mp precum și pentru apartamentul de la etajul l, împreuna cu dependințe, situat în București, fosta ., fostul Bld. l Mai, actual Bld. I. M. nr. 35, sector l, imobil preluat în mod abuziv.
II. Referitor la dreptul de proprietate, arată că imobilul compus din teren în suprafață de 74 mp și construcție - apartamentul de la etajul l și dependințe la mansardă situat în București, C. M. G. nr. 35 a fost dobândit de autorul nostru L. N. în baza Actului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția notariat sub nr. 9810/03.03.1945.
Conform adresei nr._/08.01.2002, emisa de DITL Sector l, autorul s-a înregistrat in evidentele fiscale cu imobilul mai sus menționat înca din anul 1945 si pana in 1950, când imobilul a fost preluat in mod abuziv de către stat.
Astfel, consideră că au făcut dovada continuității dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu de la momentul dobândirii acestuia si pana la preluare.
La momentul dobândirii imobilului acesta era situat pe . nr. 35. Aceasta artera a purtat ulterior următoarele denumiri: . 1948), .-1997), iar din anul 1997 poarta denumirea de „. nr._/9500/20.08.2002, emisa de Direcția Patrimoniu Evidenta proprietati-Cadastru - PMB).
III. Referitor la preluarea abuzivă, arată că imobilul a fost stăpânit de autorul L. N. până în anul 1950, când, în baza Decretului nr. 92/1950, imobilul de la adresa mai sus menționată a trecut în mod abuziv în proprietatea statului, ulterior imobilul fiind demolat conform Decretului Prezidențial nr. 185/30.06.1977.
Prin sentința civilă nr.569/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă s-a admis cererea formulată de reclamanții B. A. D. R.-F., precum și cererea de intrevenție în interes propriu și al reclamanților formulată de intervenienta . SA, în contradictoriu cu M. București, reprezentat prin P. G. al Municipiului București;s-a stabilit dreptul reclamanților și al intervenientei de a primi despăgubiri echivalente privind imobilul situat în M. București, . I. M.), nr. 35, Sectorul 1, format din apartamentul de la etajul I, compus din 3 camere și dependințe, dependințele situate la mansardă cu o suprafață utilă de 54,73mp și terenul aferent apartamentului de 74 mp (construcție demolată), imposibil de restituit în natură; a obligat pe P. G. al Municipiului București, să emită o Dispoziție prin care să-i propună pe reclamanți și pe intervenientă, pentru acordarea de despăgubiri echivalente privind imobilele menționate mai sus și să înainteze: Dispoziția, prezenta Sentință, Notificarea, precum și întreaga documentație aferentă, către Comisia Centrală pentru Stabilirea și Acordarea Despăgubirilor; a obligat M. București, reprezentat prin P. G. al Municipiului București, să le plătească reclamanților B. A. și D. R.-F. suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru nesoluționarea Notificării; a obligat M. București, reprezentat prin P. G. al Municipiului București, să le plătească reclamanților și intervenientei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel,tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilul în litigiu .
Imobilul a fost stăpânit de autorul L. N. până în anul 1950, când, în baza Decretului nr. 92/1950, a trecut prin naționalizare în proprietatea statului, construcțiile fiind demolate conform Decretului Prezidențial nr. 185/30.06.1977.
Pentru imobilul revendicat nu s-au încasat despăgubiri de către statul român.
La momentul preluării apartamentul era format din patru încăperi si dependințele de la mansarda în suprafața de 54,73 mp.
Solicitanții, care au formulat Notificarea nr. 720/2001, au calitatea de persoane îndreptățite potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari deposedați abuziv.
Imobilul ce face obiectul prezentului dosar, din motivele arătate, nu poate fi restituit în natură.
Din economia dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 și în mod special alin. 9 din acest articol, rezultă că atunci când construcțiile au fost demolate, iar terenul este afectat integral unor construcții noi autorizate, solicitantul beneficiază de măsuri reparatorii echivalente, valoarea de piață corespunzătoare întregului imobil, teren și construcții, fiind stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Conform art. 25 alin. 1 și 7 din Legea nr. 10/2001, în vederea realizării efective a dreptului pretins și pentru a evita litigii ulterioare având aceeași finalitate, va fi obligat P. G. al Municipiului București, să emită o Dispoziție prin care să-i propună pe reclamanți și pe intervenientă, pentru acordarea de despăgubiri echivalente privind imobilele menționate mai sus și să înainteze: Dispoziția, prezenta Sentință, Notificarea, precum și întreaga documentație aferentă, către Comisia Centrală pentru Stabilirea și Acordarea Despăgubirilor, abilitată potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor în concret.
Având în vedere cererea modificată a reclamanților, în sensul că au solicitat acordarea unor daune morale pentru nesoluționarea Notificării, tribunalul apreciază că această cerere este întemeiată astfel că a obligat M. București, reprezentat prin P. G. al Municipiului București, să le plătească reclamanților B. A. și D. R.-F. suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru nesoluționarea Notificării într-un interval de timp de peste 10 ani, deși era posibilă soluționarea potrivit legii.
Sub acest aspect, pe lângă perioada îndelungată de pasivitate a autorității administrative, se reține și vârsta solicitantelor, dar și aspectul că una dintre solicitante a și decedat în această perioadă, fără a putea să-și vadă realizat dreptul legal pretins și să se bucure personal de acesta.
Pârâtul M. București prin P. G. a formulat recurs și motive de recurs împotriva sentinței civile nr.569/19.03.2013,pronunțată de Tribunalul București,în dos.civil nr._ în temeiul art. 304 pct. 9 cod proc. civ.,pentru următoarele motive:
Motivul de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila: "hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii" .
Din înscrisurile existente la dosar,rezulta ca imobilul a fost preluat în proprietatea statului conform Decretului nr.92/1950.
Potrivit art.25 alin 1 din legea nr.10/2001,termenul de 60 zile în care unitatea detinatoare este obligata sa emita dispozitie, începe sa curga de la data depunerii notificarii sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevazute de art.22 din lege. Legiuitorul a stabilit prin art.22 din legea nr.10/2001 ca unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau dupa caz, dispozitie motivata,asupra cererii de restituire în natura sau de acordare de "masuri reparatorii.
Modalitatea de restituire potrivit legii nr.l65/2013 nu mai sunt aplicabile dispozitiile Titlului VII din legea 247/2005,deci unitatea detinatoare nu mai poate fi obligata sa emita dispozitie cu propunere de acordare a masurilor reparatorii in conditiile acestei legi conform art.1 al l si a1.2,art.4,art.16,si art.50 din legea 165/2013,M. Bucuresti urmeaza sa fie obligat sa emita dispozitia, în sensul art.1 ,a1.2,respectarea prin puncte pentru imobilul in litigiu.
M. Bucuresti are obligatia sa înainteze dosarul catre Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti în vederea întocmirii unui aviz de legalitate.Art.16 din titlul VI prevede in mod expres faptul ca valoarea echivalenta a imobilului solicitat urmeaza a fi stabilita de catre Comisia N..pentru compensarea imobilelor,iar potrivit dispozitiilor art.l6 alin.2 ind.l din O.U.G. nr.81/ 2007 institutia noastra înainteaza întreg dosarul catre Institutia Prefectului Municipiului Bucuresti.in vederea întocmirii ordinului de legalitate.
Prin urmare, acordarea daunelor morale, daca este admisibilă, ca urmare a clasificării dihotomice a prejudiciului, trebuie să-și găsească suportul în prejudiciul moral suferit.
In ceea ce priveste obligatia institutiei de a suporta cheltuielile de judecata în cuantum de 600 lei s-a considerat că în cauza nu sunt îndeplinite dispozitiile art. 274 alin. 1 Cod de procedura Civila.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la motivele de recurs, curtea a constatat următoarele :
Prima instanță a obligat M. București prin Primar G. la emiterea dispoziției pentru reclamanți și intervenientă cuprinzând măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu.Folosirea sintagmei „prin echivalent” urmată de precizarea temeiului juridic,respectiv Legea 165/2013 nu conduce la concluzia altor măsuri reparatorii decât cele prevăzute de dispozițiile Legii nr 165/2013.
Concluzia este evidentă cu atât mai mult cu cât însuși tribunalul a constatat că Legea nr.165/2013 este legea specială la momentul de față, iar conform art. 50 lit. c din noua lege, orice dispoziții contrare se abrogă, astfel încât unica modalitate de reparație alternativă restituirii în natură, anume compensarea prin puncte, se aduce la îndeplinire în cadrul procedurii instituite prin legea specială nr. 165/2013 publicată în M.Of. nr. 278/2013.
Față de aceste considerente ,critica apelantului cu privire la inaplicabilitatea dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, în sensul că unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii este nefondată.
Cu privire la incidența art 16 alin 2 ind 1 din Titlul VII din Legea nr 247/2005 ,care stabilește în ceea ce privește dosarele care nu pot fi restituite în natură că după termenul de contestație prevăzut de art 26 alin 3 din Legea 10/2001,dispozițiile/deciziile împreună cu dosarul aferent se înaintează Instituției Prefectului, în vederea realizării controlului de legalitate,în speță ,în virtutea plenitudinii de competență, controlul legalității s-a realizat de către instanța de fond ,astfel încât un asemenea control al legalității nu mai este necesar a fi efectuat de către Prefectul Municipiului Bucureșți.
În ceea ce privește procedura de înaintare a documentației notificării către Prefect pentru exercitarea controlului de legalitate, acest control de legalitate exercitându-se exclusiv asupra actelor emise de primari si fiind exclus a se concepe un control de legalitate pe care Prefectul l-ar exercita asupra hotărârii judecătorești.
Este, în mod evident, excesiv si total nejustificat in contextul cerințelor impuse de art. 6 din CEDO, sa fie înaintată documentația catre Prefect doar ca aceasta institutie sa o inainteze in mod centralizat catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, devenită în prezent Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelelor ,centralizarea la nivelul Prefectului a documentatiilor administrative nefiind un scop in sine, o etapa delimitata ca atare – cu un anumit scop- in cadrul procedurii, ci inaintarea documentatiei catre Prefect are ca scop controlul de legalitate, centralizarea reprezentand o simpla metoda de lucru.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată ,critica este nefondată pentru următoarele considerente.
Conform dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, „partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata”..
În speta, se constata ca pretentiile reclamantelor în raport cu pârâtul au fost admise integral, situatie în care în conformitate cu art. 274 Cod procedura civila prima instanta, în mod judicios a obligat acesti pârâti la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamante în litigiu, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 600 lei sumă ce se constată că nu este nejustificată în raport de munca avocațială depusă și prin urmare nu se impune diminuarea acesteia.
Critica privind acordarea daunelor morale este fondată ceea ce va determina admiterea prezentului recurs.
Deși, de principiu, nu se poate retine ca aceasta pretentie este inadmisibila, totusi ea nu poate fi retinuta ca fondata, în conditiile în care în lipsa unui raspuns la notificarea formulata în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au avut deschisa calea unei actiuni în justitie pentru cenzurarea refuzului nejustificat al pârâtilor de a raspunde notificarii, dar reclamantii au uzat de aceasta actiune cu întârziere, dupa mai mult de10 ani de la data notificarii.
Pe de altă parte în lipsa unor dovezi privind atingerea adusă de către pârât unor drepturi personale nepatrimoniale ale reclamanților nu se justifică acordarea unei astfel de despăgubiri.
Pentru considerentele arătate în baza art 312 rap la art 304 pct 9 c pr civ Curtea a admis apelul formulat de apelantul-pârât M. București prin P. G., a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererea privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiată. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât M. București prin P. G., împotriva sentinței civile nr.569/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. A. și D. R. F. și intimatul-intervenient . SA.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea de obligare a Municipiului București la daune morale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. C. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.FC
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
25.02.2014
| ← Anulare act. Decizia nr. 342/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la legea electorală. Decizia nr. 222/2014. Curtea... → |
|---|
