Pretenţii. Decizia nr. 1807/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1807/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 3027/299/2012**
Dosar nr._
(2142/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1807
Ședința publică de la 02.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
JUDECĂTOR - M. H.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă P. I. CORPORATION împotriva deciziei civile nr. 978 A din data de 14.10.2014, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ „IMPRIMERIA NAȚIONALĂ” S.A.
Obiectul pricinii – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat R. G., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante P. I. CORPORATION și consilier juridic M. M. B., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte C. NAȚIONALĂ „IMPRIMERIA NAȚIONALĂ” S.A., în baza împuternicirii nr. 26 din data de 28.11.2014, emise de Colegiul Consilierilor Juridici din București (pe care o depune).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, apărătorul recurentei-reclamante, susține că are cunoștință de împrejurarea că dovada calității sale de reprezentant a depus-o la dosarul cauzei.
Curtea constată că reprezentantul recurentei-reclamante nu are depusă la dosarul cauzei dovada calității sale și dispune lăsarea cauzei la ordine pentru a se face o astfel de dovadă.
La ordine, la a doua strigare a cauzei se prezintă avocat R. G., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante P. I. CORPORATION și consilier juridic M. M. B., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte C. NAȚIONALĂ „IMPRIMERIA NAȚIONALĂ” S.A., în baza împuternicirii nr. 26 din data de 28.11.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă, prin apărător, depune împuternicirea avocațială nr._/2014 emisă de Baroul București, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3.486,59 lei, potrivit ordinului de plată emis de Raiffeisen Bank la data de 01.12.2014, chitanței nr._/1 din data de 17.11.2014, în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,5 lei, aferente recursului promovat, precum s-a stabilit prin rezoluția administrativă.
Intimata-pârâtă, prin apărător, depune copia certificatului de înregistrare privind actualul sediu, respectiv București, .. 244 D, sector 6, solicitând ca actele de procedură să fie comunicate la această adresă. De asemenea, solicită a i se comunica un exemplar al motivelor de recurs.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al motivelor de recurs reprezentantului intimatei-pârâte.
Intimata-pârâtă, prin apărător, având cuvântul, solicită instanței a verifica dacă avocatul părții adverse a avut mandat special în exercitarea prezentei căi de atac.
Recurenta-reclamantă, prin apărător, precizează că partea reclamantă este reprezentată de doamna avocat C. P. și de domnul avocat R. G., iar împuternicirea avocațială încheiată între părți conferă acestora dreptul de a exercita prezenta cale de atac.
Curtea, procedând la verificări, constată că pe împuternicirea avocațială depusă la acest termen de judecată sunt menționați d doamna avocat C. P. și de domnul avocat R. G. și că a fost eliberată pentru redactare, semnare, depunerea și susținerea cererii de recurs și a înscrisurilor.
Intimata-pârâtă, prin apărător, solicită lăsarea cauzei la a treia strigare, pentru studiul motivelor de recurs.
Curtea, în urma deliberării, față de solicitarea reprezentantului intimatei-reclamante, dispune lăsarea cauzei la a treia strigare.
La a treia strigare a cauzei, se prezintă avocat R. G., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante P. I. CORPORATION, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emise de Baroul București, și consilier juridic M. M. B., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte C. NAȚIONALĂ „IMPRIMERIA NAȚIONALĂ” S.A., în baza împuternicirii nr. 26 din data de 28.11.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-reclamantă P. I. CORPORATION, prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, având în vedere cele trei critici invocate:
Învederează că instanța de apel a schimbat natura onorariului de succes, reținând că acesta reprezintă o bonificație, o recompensă acordată în mod străin de proces și de activitatea pentru care a fost angajat avocatul. Or, în temeiul actelor normative aplicabile profesiei de avocat, onorariul de succes este element constitutiv al onorariului avocațial și reprezintă o recompensă alături de onorariul fix pentru activitatea desfășurată de asistență juridică acordată.
Mai mult, în hotărâre există considerente contradictorii. Instanța a reținut că onorariul de succes a fost în legătură cu procesul și este prevăzut în completarea onorariului fix, însă acest argument este contradictoriu cu primul raționament expus, motiv pentru care sunt incidente în cauză dispozițiile pct. 8 și 7 din art. 304 Cod procedură civilă și în virtutea prevederilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă solicită modificarea hotărârii instanței.
Pe fond, a arătat că instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă reținând că onorariul de succes este nerezonabil și disproporționat prin prisma faptului că ponderea onorariilor fixe achitate în ciclurile procesuale ar reprezenta 16% din valoarea despăgubirilor obținute, în timp ce suma tuturor onorariilor ar fi de 32 % din valoarea acestor despăgubiri. Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă nu există o proporție prestabilită de legiuitor în virtutea căreia instanța trebuie să dispună reducerea onorariului de succes, astfel că procentele stabilite sunt irelevante.
Pe de altă parte, criteriile în virtutea cărora se cuantifică onorariul de succes sunt enumerate în art. 132 din Statului profesiei de avocat, iar dintre acestea primordial este interesul clientului. În cauză, interesul clientului nu a fost să își asigure o apărare ieftină în cauză, ci una eficientă, care să conducă la despăgubirea sa cu 450.000 euro. Având în vedere acest interes, onorariul avocațial este rezonabil și proporțional, întrucât la finalul ciclurilor procesuale clientul și-a realizat acest interes.
Sub un alt aspect, a arătat că în speță procesul s-a desfășurat de-a lungul a patru ani, au existat două cicluri procesuale, șase etape procesuale și în fiecare etapă recurenta-reclamantă și-a angajat un avocat căruia trebuia să îi achite un onorari fix cuvenit activității sale desfășurate, acesta fiind motivul pentru care s-a ajuns la un onorariu fix substanțial. Al doilea ciclu procesual ce a urmat hotărârii pronunțate în anul 2006 de către instanța supremă este consecința exclusivă a culpei intimatei-pârâte, având în vedere că în respectiva hotărâre s-au statuat strict limitele de casare, în sensul că pârâta a săvârșit o faptă ilicită în mod culpabil și că a fost cauzat un prejudiciu; singurul motiv pentru care s-a trimis cauza spre rejudecare a fost evaluarea prejudiciului. La acel moment procesual, intimata-pârâtă avea posibilitatea de a achiesa pretențiilor recurentei-reclamante, caz în care nu se mai impunea ca aceasta din urmă să își angajeze avocat și să achite onorariile avocațiale respective.
În evaluarea caracterului rezonabil al onorariului avocațial, instanța trebuie să se raporteze și la calitatea părților. În speță, există două entități juridice puternice din punct de vedere financiar, motiv pentru care a depus contractul de asistență juridică încheiat de intimata-pârâtă în anul 2009, potrivit căruia au fost achitați anual 700.000 euro + TVA numai pentru consultanță juridică. În aceste condiții, onorariul achitat de recurenta-reclamantă avocatului său este derizoriu.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ „IMPRIMERIA NAȚIONALĂ” S.A., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, față de următoarele considerente:
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, recurentei-reclamante i s-au acordat cheltuieli de judecată în cadrul litigiului, respectiv prin sentința comercială nr. 6612/2008 pronunțată de către Tribunalul București, prin decizia comercială nr. 187/2009 pronunțată de Curtea de Apel București, precum și prin decizia comercială nr. 16/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța supremă a dispus prin încheierea de ședință din data de 22.06.2010, pronunțată în dosarul nr._, îndreptarea erorii materiale din dispozitivul hotărârii.
Consideră că pretențiile nu au un caracter rezonabil în raport cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că recurenta-reclamanta pretinde plata unor sume achitate către două societăți de avocatură. Apreciază că nu se justifică angajarea mai multor avocați și nu pot fi solicitate astfel de cheltuieli de la partea care a pierdut procesul.
Potrivit contractului de asistență juridică nr._/2010, Societatea Civilă „Z., R., P.” a fost angajată doar pentru faza recursului, iar onorariul cuvenit a fost compus din onorariul fix în cuantum de 5.000 euro + TVA + onorariul de succes de 5 % din valoarea litigiului. Având în vedere că în faza procesuală a recursului sunt cercetate doar motivele de nelegalitate și nu sunt administrate probe noi, rezultă că onorariul este nejustificat de mare raportat la serviciile prestate de avocat. Întâmpinarea depusă în dosarul nr._ a fost formulată de Societatea Civilă „S. și Asociații”, iar Societatea Civilă „Z., R., P.” nu a asigurat decât reprezentarea părții în faza recursului.
Din punctul său de vedere, cheltuielile pretinse nu sunt rezonabile, onorariul de succes nu intră în categoria cheltuielilor de judecată potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, acesta având caracter suplimentar și nu reprezintă cheltuieli de judecată ca preț al prejudiciului ocazionat de litigiului dintre părți, ci are caracter voluptoriu.
Cu privire la contractul de asistență juridică invocat, respectiv contractul pe care l-a încheiat intimata-pârâtă cu Societatea de Avocatură „S. și Asociații”, a arătat că acesta nu face obiectul prezentului dosar.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul, susține că instanța de apel a reținut că onorariul de succes reprezintă cheltuieli de judecată, că se plătește în mod firesc ulterior finalizării cauzei, astfel că toate argumentele referitoare la rambursarea onorariului fix sunt irelevante.
În ceea ce privește reprezentarea recurentei-reclamantei de către Societatea Civilă „Z., R., P.” în recurs, nu se poate ignora faptul că era ultima fază procesuală, la finalul căreia s-a constatat, în mod irevocabil, dreptul acesteia la acordarea de despăgubiri în cuantum de 450.000 euro și, mai mult, reprezentarea părții în această fază procesuală a fost realizată de către un avocat cu notorietate, respectiv domnul avocat C. Z..
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.12.2010 pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Comercială sub nr._/3/2010, reclamanta P. I. CORPORATION a chemat în judecată pe pârâta C. NAȚIONALĂ „IMPRIMERIA NAȚIONALĂ” S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 25.388 euro, reprezentând cheltuieli de judecată sub forma onorariului de succes achitat către S.C.A. „Z., R., P.”, și 41.650 euro, reprezentând cheltuieli de judecată sub forma onorariului de succes achitat către Cabinetul de Avocat „C. R. P.”.
La termenul din 17.03.2011, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale.
Prin încheierea din data de 17.03.2011, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat cauza Conducerii Tribunalului în vederea repartizării unei secții civile, constatând că litigiul este de natură civilă, nu comercială, față de temeiul legal al cererii – art. 274 Cod procedură civilă.
La data de 06.04.2011, cauza a fost repartizată Secției a V-a Civilă a Tribunalului București, fiind înregistrată sub nr._/3/2010*.
La termenul de judecată din data de 16.11.2011, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr. 2026 bis/16.11.2011, Tribunalul București - Secția V-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, reținând că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este sub 500.000 lei și se circumscrie ipotezei art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată la data de 25.01.2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/29.06.2012, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantei i s-au acordat deja cheltuieli de judecată, chiar în cadrul litigiului care a generat aceste cheltuieli, iar pârâta a dat dovadă de bună-credință, achitând sumele la care a fost obligată. Dispozițiile art. 134 alin. 1 din Statutul Profesiei de Avocat sunt incidente raportului dintre avocat și client cu privire la forma onorariului de succes, pârâta având calitate de terț privind aceste raporturi. Din aceeași rațiune instanța nu a primit nici motivul invocat de reclamantă, conform căruia plata onorariului de succes s-a făcut ulterior pronunțării hotărârii în recurs, deoarece obligația de plată conform contractului era supusă îndeplinirii condiției suspensive ca instanța să respingă calea extraordinară de atac, și nu ca respectivul onorariu a fost plătit întrucât reclamanta a fost mulțumită de prestațiile avocatului său. Achitarea onorariului de succes nu se impune, deoarece are caracter suplimentar, pe lângă cel complementar, fiind onorariul care nu a fost plătit în timpul și în legătură cu procesul părților; plata apare astfel ca o bonificație, o recompensă pe care partea a plătit-o avocatului său, indiferent de modalitatea expresiei sale contractuale, neputând fi impusă celeilalte părți, cu care raportul litigios era deja finalizat. Faptul că reclamanta a angajat mai multe cabinete de avocat atrage concluzia că este vorba de cheltuieli nenecesare.
Împotriva acestei sentințe, la data de 04.10.2012 a declarat apel reclamanta P. I. CORPORATION, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția VI-a Civilă.
La termenul din 15.03.2013, apelanta-reclamantă a invocat excepția necompetenței funcționale.
Prin încheierea din 15.03.2013, Tribunalul București - Secția VI-a Civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului către președintele instanței pentru repartizarea acestuia la una din secțiile civile ale Tribunalului București, reținând că nu este aplicabilă în cauză prezumția de comercialitate prevăzută de art. 4 Cod comercial, întrucât natura civilă a litigiului rezultă chiar din temeiul juridic al pretențiilor deduse judecății, respectiv angajarea răspunderii civile delictuale a părții care a căzut în pretenții pentru recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate de către partea care a câștigat procesul.
Cauza a fost reînregistrată la data de 17.04.2013 pe rolul Tribunalul București - Secția V-a Civilă sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 978A/14.10.2013, Tribunalul București - Secția V-a Civilă a respins ca nefondat apelul.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în materia cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, este reglementat că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Textul aplică în plan procesual principiul reparării integrale a prejudiciului produs prin fapta ilicită, având la bază culpa procesuală a celui ce a pierdut procesul.
Totodată, contrar apărărilor eronate ale intimatei, Tribunalul a apreciat că nu există niciun impediment legal pentru solicitarea cheltuielilor de judecată ori doar a unei părți a acestora (cum este onorariul de succes) printr-o acțiune separată, cu atât mai mult cu cât la data finalizării litigiului acestea nu puteau fi pretinse, câtă vreme nu fuseseră încă achitate de beneficiarul asistenței, nefiind cunoscută, mai înainte de pronunțarea hotărârii, soarta litigiului, respectiv atingerea rezultatului pentru care părțile au stabilit, prin acte adiționale la contractele de asistență judiciară, achitarea onorariilor de succes.
Pe de altă parte, deși nu se poate considera - de plano - că onorariul de succes are întotdeauna caracter voluptoriu, de recompensă din partea clientului, în această materie asupra întinderii prejudiciului judecătorul național are un drept de apreciere, instituit de dispozițiile alin. 3 al art. 274 Cod procedură civilă 1865, în sensul că poate aprecia asupra caracterului nepotrivit de mic sau de mare al onorariului avocatului, putând, după caz, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, să procedeze la mărirea sau micșorarea onorariului.
În practica instanței supreme s-a stabilit în mod constant că această apreciere nu trebuie să fie discreționară, fiind necesară o bază obiectivă de raportare, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze.
Din această perspectivă, Tribunalul a reținut, în speță, potrivit probatoriului administrat, faptul că apelanta-reclamantă a beneficiat, pe tot parcursul proceselor, de asistență juridică calificată, complexă, sub aspectul pregătirii apărării, al volumului efectiv de muncă, cauza având un grad sporit de dificultate, valoarea pretențiilor câștigate fiind în final de 426.689,36 Euro, avocații depunând toate diligențele în scopul realizării drepturilor deduse judecății.
Totodată, s-a constatat că apelanta-reclamantă a recuperat deja cu titlul de cheltuieli de judecată, în temeiul contractelor de asistență, sumele de 49.318 euro, 4.895 lire și 66.506,54 lei, achitate de intimată potrivit sentințelor și deciziilor pronunțate în cadrul litigiilor în care s-a prestat asistența juridică.
S-a mai reținut că cele două onorarii de succes, de 25.388 euro achitat către S.C.A. „Z., R., P.” și de 41.650 euro achitat către cabinet avocat „C. R. P.” au fost prevăzute prin acte adiționale încheiate înainte de finalizarea proceselor, respectiv pentru faza recursului, fiind așadar, în legătură cu procesul, precum și că acestea sunt prevăzute în completarea onorariilor fixe, pentru atingerea unui anumit rezultat, condiție îndeplinită în ambele situații.
Prin urmare, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, rămânând de analizat, în temeiul dreptului de apreciere al Tribunalului, potrivit celor deja arătate mai sus, întinderea prejudiciului, prin raportare la caracterul real, necesar și rezonabil al sumelor pretinse cu titlul de onorariu de succes.
În acest sens, contrar susținerilor apelantei-reclamante, Tribunalul a apreciat că implicarea, reputația și experiența avocaților, precum și rezultatul litigiului se reflectă în onorariile fixe deja acordate, reprezentând peste 16% din valoarea litigiului, nefiind justificată obligarea părții adverse la suportarea unor onorarii de succes de încă 67.038 euro, cu atât mai mult cu cât acestea din urmă vizează o singură fază procesuală – a recursului și în condițiile în care, prin cumularea onorariilor fixe cu cele de succes, s-ar ajunge la un onorariu total de peste 32% din valoarea litigiului.
D. consecință, Tribunalul a apreciat că onorariul de succes depășește, prin cuantumul la care a fost convenit, limitele unei necesități procesuale rezonabile.
Potrivit dispozițiilor legale și principiilor mai sus enunțate, în dreptul intern există posibilitatea de a obliga partea adversă la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de succes, numai în limita în care aceste cheltuieli, împreună cu cele calculate ca onorariu fix/forfetar, sunt - per total - reale, necesare și rezonabile. În concret, tribunalul a apreciat, dimpotrivă, față de circumstanțele cauzei, că onorariile de succes achitate peste cele fixe apar ca o bonificație, o recompensă pe care reclamanta a plătit-o avocaților și, indiferent care este modalitatea expresiei lor contractuale, nu pot fi impuse celeilalte părți, față de dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă 1865. Această soluție nu contravine art. 34 din Legea nr. 51/1995, deoarece nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a pierdut, față de natura pricinii și de complexitatea apărărilor.
Împotriva acestei decizii, la data de 11.08.2014 a declarat recurs reclamanta P. I. CORPORATION, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 13.10.2014.
1. În motivarea cererii sale, recurenta-reclamantă a arătat că instanța a schimbat natura onorariului de succes, contrazicând propriile considerente.
În primul rând, considerentul instanței de apel care a condus la concluzia că onorariul de succes ar fi o bonificație este contrazis tocmai de argumentele inițiale ale aceleiași instanțe, potrivit cărora onorariul de succes face în mod firesc obiectul cererii formulate pe cale separată, de vreme ce este achitat ulterior soluționării cauzei.
În al doilea rând, instanța de apel a interpretat greșit noțiunea onorariului de succes, schimbând natura acestuia, din remunerație cuvenită pentru asistența juridică acordată într-un dosar finalizat cu succes, în recompensă acordată suplimentar și fără legătură cu asistența juridică acordată.
Or, onorariul achitat în speță avocaților reprezintă, așa cum a susținut și anterior, un întreg compus din onorariul fix și onorariul de succes.
Contrar interpretării greșite a instanței de apel, prin convenirea asupra onorariului de succes părțile raportului nu stabilesc un mod de bonificare a avocatului pentru victorie, ci convin asupra unui onorariu fix inferior, angajându-se să suporte împreună soluția incertă ce urmează a se pronunța: în eventualitatea respingerii pretențiilor sale, clientul va fi plătit un onorariu mai mic, iar activitatea avocatului va fi fost remunerată inferior valorii sale efective, iar în eventualitatea admiterii pretențiilor sale, clientul va fi plătit un onorariu corespunzător.
2. Instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Aceste prevederi legale trebuie interpretate în lumina dispozițiilor art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora stabilirea onorariului de avocat depinde - între altele - de importanța intereselor în cauză, notorietatea, experiența și reputația avocatului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului.
În acest context, recurenta-reclamantă a precizat că formularea acțiunii în pretenții a fost primită cu reținere de reputați avocați în domeniu, aceștia apreciind că șansele de reușită ale unei asemenea acțiuni sunt infime. Pentru acest motiv, ideea introducerii cererii, aparținând doamnei avocat C.-R. P., se impune a fi remunerată proporțional cu valoarea sa, rațiune pentru care onorariul de succes achitat acesteia nu poate face obiectul reducerii reglementate de art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Totodată, a arătat că în faza recursului a fost reprezentată și de S.C.A. „Z., R. și P.", respectiv de însuși avocat C. Z., practician recunoscut pentru succesele obținute în fața instanțelor de judecată.
Se impune precizarea că onorariul de succes a fost convenit pentru etapa recursului din al doilea ciclu procesual numai în raportul cu S.C.A. .Z., R. și P.". Onorariul de succes stabilit prin contractul de asistență juridică nr._/28.03.2007 încheiat cu Cabinet de Avocat „C.-R. P.” a fost convenit încă de la momentul formulării cererii de chemare în judecată.
Așadar, onorariul de succes convenit cu acest din urmă apărător vine în completarea tuturor onorariilor fixe stabilite pentru etapa recursului din primul ciclu procesual și pentru toate etapele celui de-al doilea ciclu procesual.
În acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._, recurenta-reclamantă a urmărit repararea prejudiciului suferit prin faptele ilicite săvârșite de intimata-pârâtă cu ocazia licitației organizate la data de 22.12.2000, când, în urma favorizării unui participant, acesta a fost declarat câștigător, deși ofertele altor participanți au fost mai bune, fiind însă nelegal depunctate.
De asemenea, a arătat că procesul s-a desfășurat pe parcursul a două cicluri procesuale, pe durata a aproape 4 ani, ceea ce face ca onorariul total al avocaților angajați (onorariul fix cumulat cu onorariul de succes) să fie rezonabil.
Totodată, a subliniat faptul că prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă nu reglementează o pondere a cheltuielilor de judecată din valoarea obiectului cererii. În aceste condiții, raportarea obiectivă a instanței de apel la ponderile de 16% și 32% este neconcludentă.
Prioritar pentru edificarea asupra caracterului proporțional al onorariului nu este identificarea unei valori obiective, ci identificarea interesului clientului.
Or, recurenta-reclamantă este o entitate înființată pentru obținerea de profit, iar valoarea foarte mare a despăgubirilor pe care le-a solicitat prin cererea principală a îndreptățit-o să convină asupra unor onorarii avocațiale corespunzătoare.
Recurenta-reclamantă a mai menționat că, prin decizia nr. 3878/28.11.2007, instanța de recurs a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, stabilind limite de casare fără echivoc, în sensul că instanța de fond urma a stabili doar cuantumul prejudiciului, fără a mai analiza îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte.
În aceste condiții, intimata-pârâta putea achiesa la pretențiile sale încă de la acel moment, evitând obligarea sa la plata cheltuielilor reprezentând onorariile fixe achitate în al doilea ciclu procesual și onorariul de succes achitat către S.C.A. „Z., R., P.",
În concluzie, suma onorariilor este substanțială exclusiv din culpa intimatei-pârâte, care a insistat în susținerea apărărilor sale neîntemeiate până la căderea sa în pretenții prin hotărâre irevocabilă.
Totodată, caracterul rezonabil al onorariului plătit de recurenta-reclamantă, dincolo de circumstanțele concrete ale cauzei (interesul acesteia, noutatea litigiului și numele avocaților), este susținut și de onorariile convenite și achitate de intimata-pârâtă cu proprii avocați.
În acest sens, a arătat că, începând cu data de 01.07.2008, intimata-pârâtă a plătit în schimbul consultanței/asistenței juridice acordate de către avocații săi următoarele onorarii: - onorariu lunar 3.500 Euro + TVA, reprezentând echivalentul a 20 de ore de consultanță/asistență juridică; - 120 Euro/h + TVA, consultanță/asistență juridică ce depășește plafonul de 20 h; - 100 Euro/h + TV A, consultanță/asistență juridică ce depășește plafonul de 40 h; - 80 Euro/h + TV A, consultanță/asistență juridică ce depășește plafonul de 60 h.
Mai mult decât atât, la data de 23.09.2009, intimata-pârâtă a încheiat un contract de „achiziție de servicii de asistență juridică" valabil pentru 3 ani chiar cu S.C.A. S. & Asociații. Valoarea acestui contract, apreciată a fi rezonabilă de către intimata-pârâtă, este de 691.755,00 Euro fără TVA.
Or, în aprecierea caracterului rezonabil al onorariului avocațial, instanța de judecată trebuie să se raporteze și la calitatea părților, atât recurenta-reclamantă, cât și intimata-pârâta fiind entități cu potențial financiar solid.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia civilă recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I. Cel de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Nu există nicio contradicție de ordin logic între afirmația instanței de apel potrivit căreia onorariul de succes intră în categoria cheltuielilor de judecată supuse restituirii de către partea adversă în temeiul art. 274 Cod procedură civilă și cea potrivit căreia „față de circumstanțele speței” (indicate anterior ca fiind aspectele ce au condus instanța la concluzia că suma reprezentând totalul onorariile achitate, adică atât cele de succes, cât și cele fixe, nu îndeplinește condiția de a fi rezonabilă) onorariile de succes achitate de recurenta-reclamantă peste cele fixe reprezintă o bonificație, deci nu corespund cerinței, comune pentru toate cheltuielile de judecată reprezentând onorarii avocațiale (atât de succes, cât și fixe), de a fi rezonabile. Prin cea de-a doua statuare Tribunalul nu a exclus onorariul de succes din categoria cheltuielilor de judecată supuse restituirii de către partea adversă în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, ci i-a aplicat întregul regim juridic propriu acestei forme de răspundere civilă, respectiv atât alin. 1: „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.”, cât și alin. 3: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
II. Cel de-al optulea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Or, în cauza de față, nu s-a pus problema existenței unui act juridic civil, unilateral sau bilateral, care să fi ridicat probleme de interpretare. Conceptul juridic de „onorariu de succes” nu reprezintă un act juridic civil, adică o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a naște, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
III. Cel de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată; așadar, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile proprii, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul. Conform alin. 3 al acestui text de lege: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Fundamentul acestei obligații, care constituie un caz particular de răspundere civilă, îl constituie culpa procesuală, adică împrejurarea că partea, prin atitudinea sa în proces, a determinat aceste cheltuieli, fie solicitând recunoașterea unui drept pe care nu îl are, fie neexecutându-și o obligație care îi incumbă. Temeiul acestei obligații îl poate constitui așadar fapta de a promova o acțiune în justiție în condițiile arătate, precum și aceea de a formula apărări în proces, însă nu prin sine însăși, ci prin prisma împrejurării că reflectă nerecunoașterea și implicit nerespectarea dreptului reclamantului.
Culpa procedurală este cea care determină aplicarea efectelor contractului de asistență juridică dintre avocat și partea în favoarea căreia s-a soluționat litigiul și asupra părții căzute în pretenții, conform principiului că regula în materia reparării prejudiciului în domeniul răspunderii civile delictuale este repararea integrală a prejudiciului produs.
De asemenea, conform art. 132 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat din 2004, onorariile avocațiale sunt stabilite în funcție de dificultatea, complexitatea și durata cazului. Mai mult, alin. 3 al aceluiași art. 132 prevede că onorariile avocaților vor fi stabilite în considerarea următoarelor elemente: timpul și volumul muncii depuse pentru executarea mandatului primit sau a activității solicitate de client, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat, situația financiară a clientului, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
În fine, criteriile aplicate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului se referă la realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, inclusiv al onorariilor avocaților (cauza S. și P. împotriva României, hotărârea din 28.09.2009).
Fără a nega respectarea criteriilor impuse de art. 132 din Statutul profesiei de avocat din 2004 în raporturile juridice dintre recurenta-reclamantă și avocații săi, date fiind timpul și volumul muncii depuse pentru executarea a activității solicitate de client – procesul a durat aproape 4 ani, sub acest aspect reflectându-se și culpa intimatei-pârâte, care nu a recunoscut dreptul recurentei-reclamante nici după soluția instanței de recurs din primul ciclu procesual, noutatea și dificultatea cazului – formularea acțiunii în pretenții a fost primită cu reținere de reputați avocați în domeniu, aceștia apreciind că șansele de succes ale unei asemenea acțiuni sunt infime, reputația avocaților angajați și importanța intereselor în cauză, apreciată subiectiv de către recurenta-reclamantă, Curtea reține în schimb că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 274 Cod procedură civilă pentru suportarea totalului onorariilor de către intimata-pârâtă, respectiv caracterul corespunzător cu „valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”, privit, prin prisma aplicării criteriului „tabloul onorariilor minimale”, în raport de limitele cuantumului onorariilor percepute de regulă de avocați pentru cauze cu un grad de dificultate asemănător. De fapt, niciunul din cele două criterii (proporționalitatea cu valoarea pricinii și proporționalitatea cu munca îndeplinită de avocat) nu poate fi privit izolat și în abstract, fiind necesar să se ia în considerare, în estimarea pe care o face instanța asupra rezonabilității onorariului, și un indicator obiectiv și concret de evaluare a muncii prestate de avocat la care să se raporteze acele criterii, iar singurul instrument utilizabil în scopul arătat este dat de limitele cuantumului onorariilor percepute de regulă de avocați pentru cauze cu un grad de dificultate asemănător - aplicându-se astfel regulile generale de stabilire a valorii de piață a unui serviciu.
Așadar, contrar susținerilor recurentei-reclamante, art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă instituie expres un raport de proporționalitate între valoarea obiectului litigiului și cea a sumelor de bani la care instanța poate obliga partea adversă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin urmare, în mod corect a apreciat Tribunalul că este suficientă suportarea de către intimata-pârâtă a onorarilor fixe, reprezentând peste 16% din valoarea litigiului, nefiind justificată obligarea acesteia la suportarea unor onorarii de succes de încă 67.038 euro, în condițiile în care, prin cumularea onorariilor fixe cu cele de succes, s-ar ajunge la un onorariu total de peste 32% din valoarea litigiului.
Sub un alt aspect, Curtea mai reține că onorariul achitat de intimata-pârâtă avocatului său în același litigiu, deși principial poate fi avut în vedere cu titlu orientativ, nu are însă un caracter reprezentativ pentru limitele cuantumului onorariilor percepute de regulă de avocați în litigii cu caracter patrimonial, în care sumele de bani pretinse cu titlu de cheltuieli de judecată nu depășesc, în regulă generală, 16% din valoarea litigiului.
Față de aceste considerente, nereținând niciuna din criticile formulate, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă P. I. CORPORATION împotriva deciziei civile nr. 978 A/14.10.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. NAȚIONALĂ IMPRIMERIA NAȚIONALĂ S.A., ca nefondat.
Ia act că recurenta-reclamantă și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. S. C. G. M. H.
GREFIER
S. R.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
Ex. 2/30.01.2015
T.B. Secția a V-a Civilă - G. R.
- E .D.
Jud. Sector 1 București - E. R.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 206/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 56/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
