Pretenţii. Decizia nr. 383/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 3416/93/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 383A
Ședința publică de la 13 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți U. G. și U. D. ambii cu domiciliul ales la SCA Dirca, G. și Asociații împotriva sentinței civile nr. 1646/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. D. și V. I., având ca obiect: rezoluțiune contract, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți personal și asistați de avocat Dirca G. cu împuternicire avocațială la dosar și intimații pârâți V. D. personal și asistat de avocat T. V. cu împuternicire avocațială la dosar și V. I. reprezentată de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelanții reclamanți au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2840 lei achitată cu chitanța nr._/1/7.07.2014, iar intimații pârâți au formulat întâmpinare și au depus-o la dosar, prin serviciul registratură, la data de 7.08.2014, aceasta fiind comunicată apelanților.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelanților reclamanți având cuvântul în susținerea apelului arată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul trei din cererea de chemare în judecată, cu privire la cheltuielile de amenajare a imobilului, cheltuieli ce nu au fost contestate de către intimații pârâți.
Arată că între părți a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, intimaților revenindu-le obligația de a obține actele de proprietate asupra imobilului, însă aceștia nu și-au îndeplinit obligația de a obține actele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar potrivit art. 1079 alin.2 pct.3 între părți a fost stabilit un termen esențial de încheiere a contractului.
Precizează că termenul inițial a fost prelungit până la data de 20.12.2010 însă intimații nici până la această dată nu au obținut titlul de proprietate asupra imobilului, iar până la această dată, apelanții au efectuat o . îmbunătățiri la imobil, având în vedere starea de sănătate a apelantei și perioada de recuperare a acesteia.
În susținerea motivelor de apel arată că intimații pârâți, prin întâmpinarea formulată și prin răspunsul la interogatoriu au recunoscut amenajările efectuate de către apelanții reclamanți și au precizat că doresc să înapoieze contravaloarea îmbunătățirilor, însă până în prezent, nu s-au achitat de această obligație.
Dezvoltă oral motivele de apel și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, casarea sentinței apelate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
Reprezentantul intimaților pârâți având cuvântul în combaterea apelului arată că la data de 4.05.2010 a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu apelanții, urmând ca la data de 4.10.2010 să se încheie contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, după ce intimații obțineau titlul de proprietate al acestuia.
Precizează că intimații pârâți au făcut demersurile necesare pentru obținerea titlului de proprietate, dar timp de 6 luni nu au obținut acest act și arată că termenul de 6 luni nu era un termen determinat și se putea prelungi printr-un act adițional.
În combaterea motivelor de apel arată că în luna iunie 2010 apelanții au început lucrările de amenajare pentru o cameră și un garaj, însă din probatoriul administrat nu rezultă intenția părților de a rezilia antecontractul de vânzare-cumpărare dacă în termenul de 6 luni intimații nu obțin titlul de proprietate.
Dezvoltă oral motivele întâmpinării și solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamanții U. G. și U. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâții V. D. și V. I. rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în orașul Voluntari, ., județul Ilfov, și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâților la plata sumei de 5000 de euro reprezentând avans primit de promitentul - vânzător, din care 2000 de euro cu ocazia semnării antecontractului în cauza și 3000 de euro primiți la data de 04.09.2010 în baza chitanței de mâna, ca efect al rezoluțiunii contractului, obligarea pârâților la plata sumei de 7532 lei reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse de reclamanți la imobil, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5108/12.09.2013 Judecătoria B. a admis excepția de necompetență materială față de valoarea obiectului cererii și a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Ilfov.
Pe rolul Tribunalului Ilfov cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1646/7.05.2014, Tribunalul Ilfov Secția Civilă a respins acțiunea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Ilfov a reținut că, prin antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 473/4 mai 2010, reclamanții s-au obligat să cumpere iar pârâții să vândă imobilul compus din teren intravilan în suprafață aproximativă de 2346 mp și o casă de locuit compusa din 4 camere, 2 holuri și anexe gospodărești situat în comuna Voluntari, ., jud. Ilfov. Prețul vânzării a fost stabilit la 70.000 EUR din care la momentul semnării antecontractului s-a achitat un avans de 2000 EUR. S-a prevăzut în contract că părțile convin ca actul autentic de vânzare -cumpărare să se perfecteze în termen de 6 luni de la data de 4 mai 2010, cu posibilitatea prelungirii acestui termen prin act adițional iar dacă vreuna dintre părți nu își îndeplinește obligația de a încheia la termen contractul de vânzare-cumpărare, cealaltă parte este în drept să introducă acțiune în instanța spre a se pronunța o hotărâre judecătorească în acest sens.
Tribunalul a reținut că, la 20 decembrie 2010, părțile s-au prezentat în fața notarului public care a consemnat, în încheierea de certificare fapte întocmită, împrejurarea că nu este posibilă încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică dat fiind faptul că, deși pârâtul și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, nu a primit de la Primăria Voluntari documentul solicitat și nici vreo adresă de răspuns în sensul eventualei completări a dosarului.
Tribunalul a reținut că părțile au convenit să se adreseze instanței spre a obține emiterea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare. În cauză însă se constată că neîncheierea contractului de vânzare cumpărare în forma autentificată nu se datorează culpei pârâtului, care și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau cât, mai degrabă culpei reclamantului care, deși la 14 aprilie 2011 pârâtul a obținut titlul de proprietate asupra terenului, a refuzat să mai cumpere imobilul.
Tribunalul a reținut însă că tergiversarea de către aceste autorități a soluționării cererii depuse de pârât încă din luna mai 2010 nu poate fi apreciată, în niciun caz, ca putând conduce la concluzia neexecutării culpabile de către pârât a obligațiilor ce-i reveneau, acesta neputând fi ținut ca răspunzător pentru conduita Primăriei Voluntari. Nici reclamanții nu au apreciat necesară punerea în întârziere a pârâtului cu privire la executarea contractului în luna decembrie 2010, părțile convenind doar să se adreseze instanței spre a obține o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, ceea ce confirma că, la acel moment, ambele părți au înțeles să prelungească tacit termenul antecontractului, până la data sesizării instanței cel puțin (chiar până la data obținerii hotărârii).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și a dispus modificarea în tot a sentinței civile nr.1646 din 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în sensul de a constata rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare a imobilului situat în Voluntari, ., județ Ilfov, autentificat sub nr.473 la data de 4.05.2010 de către BNP V. S.; a dispus obligarea intimaților la plata sumei de 5000 euro reprezentând avansul primit; a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 26.532 lei reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului ce a format obiectul antecontractului de vânzare cumpărare.
În motivarea apelului, apelanții reclamanții au arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că pârâții nu au fost puși în întârziere. Termenul stabilit era un termen esențial pentru ei, deoarece soția sa urma să fie operată la coloana vertebrală urmând o perioadă de recuperare de cel puțin 6 luni, situație ce făcea imposibil ca ei să mai locuiască la . totul surprinzător, instanța de fond a reținut contrar actelor depuse la dosar și a răspunsurilor intimatului la interogatoriu că intimații au fost gata să semneze contractul, dar că nesemnarea acestuia se datorează culpei sale și în plus intimații nu au fost puși în întârziere. Instanța a omis să observe că intimații erau de drept în întârziere față de prevederile art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil vechi. Datorită circumstanțelor care au stat la baza încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, intimații pârâți se aflau de drept în întârziere. Aceștia au obținut documentele necesare încheierii contractului de vânzare cumpărare în termenul stabilit, deși cunoșteau foarte bine faptul că termenul respectiv era unul esențial și motivul pentru care fusese astfel stabilit.
Apelanții au arătat că este greșită aprecierea instanței cu privire la prelungirea tacită a termenului antecontractului. Intimații au recunoscut prin întâmpinarea depusă la dosar, în pagina 8 paragraful al 2 lea și au mărturisit că au încercat să vândă imobilul pentru a se înapoia sumele pe care le datorează.
Apelanții au arătat că trebuie luată în considerare mărturisirea judiciară a intimatului V. D. făcută prin intermediul răspunsului la întrebările 8 și 9 din interogatoriul administrat în care a confirmat încă o dată că dorește să înapoieze banii dar că o va face abia când va vinde imobilul și că în acest sens a făcut demersuri prin punerea de anunțuri de vânzare la mica publicitate.
Apelanții au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului 3 al cererii de chemare în judecată cu privire la obligarea intimaților la plata sumei de 26.532 lei reprezentând cheltuieli de amenajare și renovare a imobilului.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat, pe lângă rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în orașul Voluntari, ., județul Ilfov și repunerea părților în situația anterioară, și obligarea pârâților la plata sumei de 7532 lei reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse de reclamanți la imobil.
Dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b din codul de procedură civilă prevăd obligația instanței de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii pronunțate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. De asemenea, conform art. 425 alin. 1 lit. c din Codul de procedură civilă, dispozitivul trebuie să cuprindă soluția dată tuturor cererilor deduse judecății. Nerespectarea acestor cerințe conduce la nulitatea hotărârii conform art. 175 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința apelată, tribunalul a respins acțiunea reclamanților, însă, din examinarea hotărârii, rezultă că prima instanță s-a pronunțat pe capătul de cerere vizând rezoluțiunea antecontractului, motivând această soluție, fără a menționa însă niciun aspect referitor la cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 7532 lei reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse de reclamanți la imobil.
Curtea constată că, din hotărârea primei instanțe lipsesc considerentele referitoare la soluția instanțe pe această cerere și mai mult, lipsește orice indiciu din care să rezulte că prima instanță s-ar fi pronunțat cu privire la această cerere, în sensul că soluția de respingere din dispozitiv ar viza și cererea menționată.
Lipsa totală a considerentelor deciziei face imposibilă exercitarea controlului judiciar, nefiind cunoscute motivele avute în vedere de instanță la soluționarea acțiunii, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului acestei cereri.
În consecință, în temeiul art. 480 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, reținând că, prin hotărârea dată, prima instanță nu a judecat fondul capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 7532 lei reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse de reclamanți la imobil, și, întrucât soluția care se va pronunța asupra capătului de cerere menționat este dependentă de soluția asupra cererii privind rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare, pentru o judecată unitară a cauzei, Curtea va admite apelul reclamanților și va anula hotărârea atacată. Văzând prevederile art. 480 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea va judeca procesul, evocând fondul, nefiind întrunite condițiile prevăzute de acest alineat pentru trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, părțile nesolicitând în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți U. G. și U. D. ambii cu domiciliul ales la SCA Dirca, G. și Asociații împotriva sentinței civile nr.1646/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. D. și V. I..
Anulează sentința și reține cauza pentru rejudecare.
Termen de judecată la data de 15.12.2014, cu citarea părților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. F. B. I. P.
GREFIER
V. Ș.
RED.DFB
Tehnored.MȘ/ 6 ex.
22.10.2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1129/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1454/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
