Anulare act. Decizia nr. 1519/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1519/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 27244/3/2013
Dosar nr._
(1566/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1519
Ședința publică de la 20.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă Ț. A. F., împotriva deciziei civile nr. 397 A din 21.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți Ț. P. A., I.–B. M. C. și A. A..
Cauza are ca obiect – anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat C. T., în calitate de reprezentant al recurentei pârâte Ț. A. F., în baza împuternicirii avocațiale nr.1765211din 18.06.2014, emisă de Baroul București, aflată la fila 16 din dosar și intimatul reclamant Ț. P. A., personal și în calitate de reprezentant al intimatei reclamante I. B. M. C., lipsind intimata reclamantă A. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură a unei întâmpinări formulate de intimații reclamanți, la data de 22.08.2014, care a fost comunicată recurentei pârâte.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe aspectul încadrării criticilor în memoriul de recurs prevăzut de art.304 pct.1-9 din codul de procedură civilă și pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei pârâte învederează că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, având în vedere că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre fără temei legal și a interpretat în mod greșit actele aflate la dosarul cauzei.
Apreciază că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel au fost date cu încălcarea prevederilor legale, respectiv, art.9 din Codul deontologic medical al Colegiului Medicilor din România, având în vedere că instanța de fond, a apreciat ca element probatoriu un certificat medical emis de către clinica Dacmed, clinică care nu există.
La interpelarea instanței, de a preciza cu privire la această critică în sensul dacă aceasta a fost formulată și la instanța de apel sau direct în recurs, apărătorul recurentei pârâte, învederează că această critică a fost formulată și la instanța de apel, dar mai mult a formulat și o cerere de înscriere în fals a certificatului emis, cerere care a fost respinsă de instanță. Scopul său nu este să se administreze o proba cu acte de înscriere în fals împotriva acestui înscris, ci de a arăta că hotărârea pronunțată în apel este nelegală deoarece nu se putea întemeia pe un înscris fals, având în vedere că, înscrisul pe care s-au bazat instanțele și care a fost luat în considerare de INML este un certificat emis cu încălcarea competenței de către medicul care a fixat diagnosticul; acest act a fost emis la o dată ulterioară decesului testatoarei, respectiv, la data de 28.01.2006, atestând o stare de sănătate a testatoarei încă din anul 2005; nu relevă o examinare efectivă a pacientei; medicul care l-a întocmit nu deține specializarea necesară diagnosticării afecțiunii pacientei iar diagnosticul menționat prin certificatul Dacmed nu se coroborează cu nici un alt document medical emis pe numele testatoarei. În opinia sa, această critică se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, fiind un motiv de nelegalitate care face referire la pertinența probelor, în sensul că, instanța a interpretat greșit această probă.
Mai arată că instanța de apel, în mod eronat, a reținut valoarea probatorie a certificatului Dacmed și a raportului de expertiză emis în baza acestui certificat, în condițiile în care actul pretins medical atestă împrejurări care nu corespund realității. Certificatul Dacmed este un înscris fals, deoarece atestă numai o stare sau situație existentă la momentul emiterii sale și nu la un moment anterior, îndepărtat în timp, iar reclamanții nu au depus la dosarul cauzei actele medicale care atestă vizitele periodice pe care testatoarea le-ar fi făcut la clinica Dacmed; or, în lipsa documentelor pe care certificatul s-a fundamentat, nici instanța și nici INML nu putea să-l rețină ca element probatoriu definitoriu pentru stabilirea discernământului în persoana defunctei. Potrivit certificatului medical, emis cu mai puțin de 3 luni înainte de momentul întocmirii testamentului, pletitudinea facultăților mintale exista în persoana testatoarei, aceasta fiind conștientă și cooperantă, notarul public a procedat la autentificarea testamentului verificând totodată capacitatea testatoarea de a dispune prin testament de bunurile sale.
Mai arată că testamentul a fost întocmit în fața notarului public, iar acesta a avut la dispoziție certificatul medical și nu a solicitat acte medicale suplimentare privitoare la starea de sănătate a testatoarei, astfel încât notarul nu a avut îndoieli cu privire la deplinătatea facultăților mintale ale testatoarei. Testamentul autentic face dovada până la declararea falsului în ceea ce privește constatările personale ale notarului, iar intimații nu au înțeles să apeleze la procedura înscrierii în fals expres instituită prin art.180-184 din Codul de procedură civilă, în acest sens.
În consecință, solicită a se avea în vedere că nu au fost răsturnate prezumțiile de autenticitate și validitate de care se bucură înscrisurile autentice, intimații nu și-au îndeplinit sarcina probei și, prin urmare, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civite atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul reclamant Ț. P. A., solicită respingerea recursului ca nelegal și neîntemeiat, menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că atât soluția pronunțată de instanța de apel cât și sentința pronunțată de instanța de fond au avut în vedere un ansamblu probator complex format din declarațiile de martori și avizul comisiei superioare medico legale care au avut la bază toate înscrisurile ce au determinat soluțiile pronunțate.
Apreciază că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, întrucât prin motivele formulate în prezenta cauză nu se regăsesc critici cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate ceea ce atrag nulitatea recursului.
În subsidiar, solicită a se avea în vedere că motivele de recurs pe care recurenta le-a precizat sunt neîntemeiate.
Menționează că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală, a avut în vedere ansamblul probator administrat în cauză de-a lungul ciclului procesual și solicitarea făcută la primul termen de judecată de înscriere în fals care nu a fost motivat separat ca un motiv de apel de sine stătător.
Mai mult înscrisul la care se face referire se afla la dosarul cauzei de la data introducerii acțiunii și a fost avut în vedere de expertizele efectuate în cauză, iar în apel a apărut ca fiind un înscris fals care, instanța față de dispozițiile art.184 din Codul de procedură civilă, a considerat că este inadmisibilă o astfel de cerere formulată direct în calea de atac a apelului.
Față de aceste aspecte, solicită să se constate nulitatea recursului, iar în subsidiar, să se constate că prezentul recurs este nelegal și neîntemeiat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sector 1 București la data de 24.04.2007, reclamanții Ț. P. A., I. B. M. C. și A. A. M. au chemat în judecată pe pârâta Ț. A.-F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea testamentului defunctei M. M., al cărei beneficiar este pârâtul, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.7730/5.04.2013, Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea și a anulat testamentul autentificat sub nr.1150/16.05.2005 de BNP M. P. și Asociații.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Ț. A. F., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.389 A/21.03.2014 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – pârâtă Ț. A. F..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere probele administrate de judecătorul fondului și că, față de dispozițiile art.295 alin2 din Codul de procedură civilă, refacerea expertizei medico – legală ori întocmirea unui raport de anchetă socială, chiar dacă apelul este devolutiv, apare ca nefondată întrucât necesitatea refacerii probei nu apare ca necesară prin motivarea că partea se declară nemulțumită de expertiza efectuată în primă instanță. Tribunalul a mai arătat și că efectuarea în apel a unei contraexpertize ar conduce prelungirea fără limite a probațiunii la cererea părții nemulțumite. Având în vedere probele administrate instanța de apel a statuat că acestea sunt de natură să înlăture prezumția (relativă) a existenței discernământului la data încheierii actului, prezumție la care face referire apelanta. Concluzia instanței de apel a rezultat din coroborarea expertizei medico-legale psihiatrică cu declarațiile martorilor Văduvan M. V., B. R. M. și F. G.. Reținând probele deja administrate în cauză, tribunalul a mai arătat, cu privire la certificatul medical emis la data de 28.02.2006 de către DACMED, că este emis într-adevăr după decesul testatoarei M. M. și că nu poate avea o valoare probatorie de sine stătătoare, că nu constituie o probă esențială de natură să justifice soluția anulării care apare temeinică prin raportare la restul probelor administrate.
Împotriva acestei decizii, la data de 19.06.2014 a declarat recurs pârâta Ț. A. F. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 07.07.2014.
Prin recursul formulat împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a susținut că în mod nelegal și nefundamentat instanța de apel s-a întemeiat pe certificatul emis de DACMED, înscrisul fiind fals și a reținut valoarea probatorie a acestui înscris. Acest înscris a fost emis la o dată ulterioară decesului, este un înscris fals, este lipsit de suport probatoriu, nu relevă o examinare efectivă a pacientei, este un înscris întocmit pro causa și cu încălcarea dispozițiilor elementare prevăzute de art.9 din Codul deontologic medical al Colegiului Medicilor din România.
Existența discernământului în persoana testatoarei, susține recurenta, la momentul încheierii testamentului este relevată prin certificatul medical nr.C/255/28.02.2005 emis de Spitalul Clinic de Urgență București – Secția Neurologie.
În cauză se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, deoarece prezumțiile de autenticitate și validitate nu au fost răsturnate deși testatoarea și-a exprimat în mod valabil consimțământul în momentul încheierii actului după cum dispune art.59 din Legea nr.36/1995.
Prin întâmpinarea formulată la data de 21.08.2014 intimații – reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că la momentul întocmirii testamentului dispunătoarea se afla într-o stare de tulburare mentală suficient de gravă pentru a o priva de discernământ.
La termenul de judecată din 23.06.2014 Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului.
Curtea, analizând excepția urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.3021 pct.3 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Motivele de nelegalitate ce pot fi invocate în recurs sunt strict și limitativ reglementate de dispozițiile art.304 pct.1 – 9 Cod procedură civilă.
Conform art.306 Cod procedură civilă, neindicarea motivelor de recurs sau indicarea greșită a acestora nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Curtea observă că motivele de recurs reprezintă o reproducere fidelă, o reluare tip copy - paste a motivelor de apel. O astfel de abordare nu cuprinde criticile de nelegalitate ce se aduc deciziei instanței de control judiciar ci doar pe acelea imputate primei hotărâri și care au format deja obiect al controlului judiciar exercitat de instanța anterioară. Prin urmare, criticile din memoriul de recurs sunt străine argumentelor avute în vedere de instanța de apel astfel că prezentul recurs este nul.
În condițiile arătate, Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat recurenta pârâtă Ț. A. F., împotriva deciziei civile nr. 397 A din 21.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți Ț. P. A., I.–B. M. C. și A. A..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red. D.M.
Tehnored. C.S.
Ex.2/12.11.2014
T.B.Secția a IV-a Civ. – R.N.
- L.Ghe.Z.
Jud.sectot 1 București- S.V.I.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 338/2014. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 72/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
