Anulare act. Decizia nr. 1805/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1805/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 2697/303/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1805 R
Ședința publică de la 25.11.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
…………………….
Din partea Ministerului P. – P. de pe lângă Curtea de Apel București participă procuror D. B..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât B. N., împotriva deciziei civile nr. 234A/25.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. de pe lângă Curtea de Apel București, intimații pârâți B. A. M., N. R. C., N. P. D. C. și N. P. F. D. și intimatul P. de pe lângă Judecătoria Sector 6, având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât B. N. reprezentat de mandatar B. V. și intimatul pârât B. A. M. personal, lipsind intimatul reclamant P. de pe lângă Curtea de Apel București, intimații pârâți N. R. C., N. P. D. C. și N. P. F. D. și intimatul P. de pe lângă Judecătoria Sector 6.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimatul pârât B. A. M. întâmpinare, în 6 exemplare.
Instanța procedează la identificarea mandatarului recurentului pârât, numitul B. V., care se legitimează cu C.I. . nr._, eliberat de Secția 8, la data de 24.01.2005 și a intimatului pârât B. A. M., care se legitimează cu C.I. . nr._, eliberat de SPCEP Sector 6, la data de 13.01.2012.
Instanța comunică mandatarului recurentului pârât B. N. o copie a întâmpinării.
Curtea pune în discuția părților excepția nulității recursului invocată de intimatului pârât B. A. M. prin întâmpinare.
Mandatarul recurentului pârât B. N. arată că a fost un abuz foarte mare din partea notarului public, care avea obligația de a solicita un certificat medical pentru tatăl său. Dorește a se aplica o corecție tuturor celor care se fac vinovați. Pe fond solicită admiterea recursului și respingerea excepției nulității recursului.
Intimatul pârât B. A. M. personal solicită a se avea în vedere concluziile formulate prin întâmpinare.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea excepției nulității recursului, să se constate că motivele expuse în recurs nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 304 C.pr.civ. Pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat. în mod corect au apreciat instanțele că notarii publici și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu și au adus la cunoștința părților conținutul actelor cu care acestea au fost de acord și au semnat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București sub nr._ P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a solicitat prin adresa nr. 2019/P/2012 din 1.02.2013 desființarea parțială a înscrisurilor „contract de donație”, „declarație” și contract de împrumut de garanție imobiliară autentificate de către notarii publici F. D. și C. D., în ceea ce privește mențiunea „după citirea actului”, din încheierile de autentificare cu numerele 1739/16.09.2009; 1512/22.12.2011 și 1509/22.12.2011.
Prin sentința civilă nr. 7925/26.09.2013 Judecătoria Sector 6 București a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rezoluția din 17.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în dosar nr. 2019/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții B. A. M. și F. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1 și 3 C.penal, neînceperea urmăririi penale față de notarii publici D. F. și D. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 C.penal, neînceperea urmăririi penale față de notarul public D. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.267 C.pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul F. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.267 și art. 189 C.pen. și sesizarea Judecătoriei Sector 6 în vederea desființării parțiale a înscrisurilor „contract de donație”, „declarație” și „ contract de împrumut cu garanție imobiliară”, autentificate de notarii publici F. D. și C. D., în ceea ce privește mențiunea „după citirea actului” din încheierile de autentificare cu numerele1739/16.09.2009, 1512/22.12._ și 1509/22.12.2011.
În fapt, s-a reținut că numitul B. V. a formulat plângere penală împotriva notarului public D. C., motivat de faptul că tatăl său, B. N., a fost indus în eroare de numiții B. A. M. și F. F. și determinat să semneze declarația de renunțare la dreptul de uzufruct viager, întrucât, fiind nevăzător, nu putea să citească respectivul înscris.
S-a mai reținut de către P. de pe lângă Curtea de Apel București că din declarațiile date de D. F. și D. C. a rezultat că notarii publici menționați au citit personal numitului B. N. înscrisurile autentificate și că aceștia nu au cunoscut faptul că este nevăzător și nu le-a citit, în fața lor semnând în locurile indicate contractul de donație, declarația de renunțare la dreptul de uzufruct viager și contractul de împrumut cu garanție imobiliară. De asemenea, notarii publici au mai arătat că au respectat dispozițiile în materie privind autentificarea înscrisurilor, au adus la cunoștința părților conținutul acestora, cu care au fost de acord, semnând personal în fața lor toate exemplarele înscrisului, fără ca vreuna dintre părți să le informeze că numitul B. N. este nevăzător, motiv pentru care în încheierea de autentificare au făcut mențiunea referitoare la citirea personală a cuprinsului contractului.
S-a mai reținut că în conformitate cu art. 100 din Legea 36/1995 înscrisul autentic notarial face dovada deplină, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals cu privire la constatările făcute personal de cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.
S-a reținut de asemenea că potrivit legii, reprezintă constatări personale ale notarului cele făcute prin propriile simțuri: a) prezența părților, b) stabilirea identității lor, c) locul și data încheierii actului și c) exteriorizarea consimțământului.
S-a reținut de asemenea că împrejurările consemnate în încheierile de autentificare în sensul că B. N. a citit actul nu reprezintă constatări personale ale notarului. În consecință, chiar dacă această mențiune nu corespunde realității nu se poate reține faptul că este falsă, câtă vreme a fost încheiată de notar în baza declarației părților în conformitate cu care actul a fost citit, iar aceste declarații fac dovada până la proba contrară.
În consecință instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel Ministerul P. – P. de pe lângă Judecătoria Sector 6 București și B. N..
În motivarea cererii formulate de B. N. prin curator B. V. se arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii civile și penale, respectiv a dispozițiilor art. 117 și 118 C.pr. penală în scopul aflării adevărului în cauză.
Apelantul susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului (art. 3 C.pr.penală) și cu încălcarea art. 6 alin. 1, 2, 3 din CEDO și a liberului acces la justiție.
Judecătorul cauzei „a rămas imun”, susține apelantul, la aflarea adevărului în cauză, la efectuarea de expertize pentru aflarea adevărului. Un alt aspect vizează hotărârea prin care s-a dispus punerea sub interdicție a apelantului.
Referitor la apelul formulat de P. se reține că acesta a fost înregistrat conform vizei de primire la data de 05 decembrie 2013.
Prin decizia civilă nr. 234 A din 25.02.2014, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins ca tardiv apelul formulat de apelantul P. de pe lângă Judecătoria Sector 6 București și ca nefundat apelul formulat de apelantul-pârât B. N. reprezentat de B. V..
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, având în vedere data comunicării hotărârii apelate către reclamantul P. de pe lângă Judecătoria sector 6 București, respectiv 17 oct. 2013 și dispozițiile art. 284 C.pr.civ. conform cărora termenul de formulare a apelului este de 15 zile (termen ce curge de la data comunicării hotărârii), că apelul este tardiv formulat.
În ce privește apelul formulat de pârâtul B. N., tribunalul a reținut că toate criticile au un caracter general, ele privesc încălcarea unor principii ale procesului civil, principiul aflării adevărului, principiul rolului activ al judecătorului și al dreptului la apărare fără însă ca apelantul să explice concret când s-au produs aceste încălcări și în ce au constat. Cu excepția menționării probei cu expertiză psihiatrică – neadministrată la prima instanță, apelantul nu detaliază în nici un fel motivele de apel, așa încât instanța trebuie să facă aplicarea art. 292 alin. 2 C.pr.civ.
În ce privește proba cu expertiza psihiatrică, tribunalul a constatat că în fața instanței de fond pârâtul B. N. nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în combaterea acțiunii. De altfel apelantul nu a motivat utilitatea probei, în raport de obiectul acțiunii, așa încât proba nu este concludentă și pertinentă.
În conformitate cu art. 292 alin. 2 C.pr.civ. tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect situația de fapt în sensul că mențiunea cuprinsă în încheierea de autentificare în sensul că B. N. a citit actul nu reprezintă constatarea personală a notarului. Așa cum corect a reținut prima instanță, chiar dacă această mențiune nu ar corespunde adevărului, nu se poate reține că reprezintă un fals al notarului câtă vreme legea nu impune ca actul să fie citit de parte cu voce, iar constatarea notarului se bazează în primul rând pe declarația părții.
În consecință prima instanță a aplicat corect legea, având în vedere că anularea actului de către instanța civilă nu poate avea drept cauză decât lipsa consimțământului, falsa reprezentare sau eroarea obstacol, lipsa cauzei etc., nu și falsul.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs B. N., prin curator B. V..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond și de apel a făcut o cercetare sumară a cauzei, întrucât nu s-a insistat pentru aflarea adevărului conform art. 22 N.C.proc.civ.
Recurentul a mai arătat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 20, 30, 31, 32, 35, 38, 39 N.C.proc.civ.
De asemenea, recurentul apreciază că nu au fost respectate dispozițiile art. 99, 100, 104, 105 C.proc.civ.
Recurentul mai arată că la dosar există documente care atestă că este nevăzător, iar dispozițiile art. 117, 118 C.proc.pen. contravin dispozițiilor art. 22, și 30 C.proc.civ.
De asemenea, se mai arată că tribunalul reține greșit aplicarea dispozițiilor art. 292 alin. 2 C.proc.civ.
La termenul din 25.11.2014, intimatul B. A. M. a invocat excepția nulității recursului, apreciind că motivele invocate prin cererea de recurs nu reprezintă motive de nelegalitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, atât sub aspectul excepției invocate de intimatul B. A. M. cât și al motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.306 pct.3 C.proc.civ., dacă dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art.304, recursul nu este nul.
În speță, analizând criticile aduse hotărârii judecătorești pronunțată de către instanța de apel, Curtea apreciază că acestea pot fi încadrate în motivul prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., întrucât se invocă neexercitarea rolului activ al judecătorului pentru aflarea adevărului, urmând a respinge excepția nulității recursului ca nefondată.
În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea reține că dispozițiile art. 245 Cod procedură penală cu alin. c1) reglementează dreptul procurorului de a dispune prin ordonanța de netrimitere în judecată măsura complementară a sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris.
În speță, prin rezoluția din 17.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în dosar nr. 2019/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții B. A. M. și F. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1 și 3 C.penal, neînceperea urmăririi penale față de notarii publici D. F. și D. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 C.penal, neînceperea urmăririi penale față de notarul public D. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.267 C.pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul F. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.267 și art. 189 C.pen. și sesizarea Judecătoriei Sector 6 în vederea desființării parțiale a înscrisurilor „contract de donație”, „declarație” și „ contract de împrumut cu garanție imobiliară”, autentificate de notarii publici F. D. și C. D., în ceea ce privește mențiunea „după citirea actului” din încheierile de autentificare cu numerele1739/16.09.2009, 1512/22.12._ și 1509/22.12.2011.
În fapt, s-a reținut că numitul B. V. a formulat plângere penală împotriva notarului public D. C., motivat de faptul că tatăl său, B. N., a fost indus în eroare de numiții B. A. M. și F. F. și determinat să semneze declarația de renunțare la dreptul de uzufruct viager, întrucât, fiind nevăzător, nu putea să citească respectivul înscris.
S-a mai reținut de către P. de pe lângă Curtea de Apel București că din declarațiile date de D. F. și D. C. a rezultat că notarii publici menționați au citit personal numitului B. N. înscrisurile autentificate și că aceștia nu au cunoscut faptul că este nevăzător și nu le-a citit, în fața lor semnând în locurile indicate contractul de donație, declarația de renunțare la dreptul de uzufruct viager și contractul de împrumut cu garanție imobiliară. De asemenea, notarii publici au mai arătat că au respectat dispozițiile în materie privind autentificarea înscrisurilor, au adus la cunoștința părților conținutul acestora, cu care au fost de acord, semnând personal în fața lor toate exemplarele înscrisului, fără ca vreuna dintre părți să le informeze că numitul B. N. este nevăzător, motiv pentru care în încheierea de autentificare au făcut mențiunea referitoare la citirea personală a cuprinsului contractului.
Astfel cum a reținut instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 1 din Legea 36/1995 „Înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
Potrivit alin. 2, „Reprezintă constatări personale ale notarului cele făcute prin propriile simțuri: a) faptul prezentării părților și a tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare, precum și identificarea acestora; b) locul și data încheierii actului; c) exteriorizarea consimțământului”.
Împrejurările consemnate în încheierile de autentificare în sensul că B. N. a citit actul nu reprezintă constatări personale ale notarului. În consecință, chiar dacă această mențiune nu corespunde realității, ea nu poate afecta valabilitatea actului juridic, această consemnare având la bază declarația părților în conformitate cu care actul a fost citit.
Prin urmare, chiar dacă această mențiune nu ar corespunde adevărului, nu se poate reține că reprezintă un fals al notarului câtă vreme legea nu impune ca actul să fie citit de parte cu voce, iar constatarea notarului se bazează în primul rând pe declarația părții.
Din această perspectivă, precum și în raport de limitele învestirii instanței, documentele medicale care îl privesc pe recurentul pârât B. N. nu constituie dovezi concludente, care să ajute la rezolvarea pricinii, afecțiunile de care suferă acesta putând avea relevanță, eventual, în cadrul unei acțiuni în constatarea nulității actelor juridice bazată fie pe lipsa consimțământului, grefată pe lipsa de discernământ a donatorului, ori pe eroarea obstacol, dedusă din handicapul permanent de care suferă donatorul (nevăzător).
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea deciziei și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât B. N., împotriva deciziei civile nr. 234A/25.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. de pe lângă Curtea de Apel București, intimații-pârâți B. A. M., N. R. C., N. P. D. C. și N. P. F. D. și intimatul P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. F. G. D. Z.
GREFIER,
S. V.
Red. DML
Tehnored. DML/PS 2 ex.
09.01.2015
Jud. apel: C. A. T.
S. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1409/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1449/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
