Legea 10/2001. Decizia nr. 1449/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1449/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 13189/3/2012
Dosar nr._
(639/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1449
Ședința publică de la 9.10.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul contestator C. C., împotriva sentinței civile nr. 2328 din 14.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata P. M. BUCUREȘTI.
P. are ca obiect:acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că termenul a fost acordat pentru a se pune în discuție incidentul procedural al perimării, motivat de faptul că la data de 04.06.2013 s-a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților. La data de 15.07.2014, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției perimării și s-a acordat termen de judecată la data de 9.10.2014, C 10, cu citarea părților.
Curtea reține cauza în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării, având în vedere faptul că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de zile din vina părților, fiind astfel incidente dispozițiile art. 248 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a V-a Civilă sub nr._, reclamantul C. C., în contradictoriu cu parata P. M. București prin Primar General a formulat contestație împotriva dispozițiilor nr._/16.11.2011 și nr._/16.11.2011 ale Primarului General al M. București pe care le considera incomplete.
În motivare, a arătat că cele doua dispoziții nu conțin avizul de legalitate al Instituției Prefectului, nu cuprind instituția statului care urmează sa facă plata, nu se cunoaște care este persoana căreia i se propun despăgubiri.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.10/2001.
Parata nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.2328/14.12.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr._/16.11.2011 emisă de P. municipiului București - prin Primar General în temeiul art.26 din Legea nr.10/2001, se ia act de decizia civila nr.331/2009 pronunțată de Curtea de Apel București, care constată calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent a numiților C. C. și C. E. P. și se propune în favoarea acestora, astfel cum rezultă din cuprinsul art.2, acordarea de măsuri reparatorii.
Prin dispoziția nr._/16.11.2011 emisă de P. municipiului București prin Primar General în temeiul art.7, art.9 și art.25 Legea nr.10/2001, se ia act de decizia civila nr.331/2009 pronunțată de Curtea de Apel București, care constată calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent a numiților C. C. și C. E. P. și se dispune modificarea art.1 al dispoziției nr.2040/10.12.2003, în sensul ca se restituie în natura în proprietatea notificatorilor imobilul teren în suprafața de 230 mp, astfel cum rezulta din cuprinsul art.2.
În temeiul art.26 alin 3 din Legea nr.10/2001, decizia motivata de respingere a notificării poate fi atacata de persoana îndreptățita. Reclamantul îndeplinește cerința privind calitatea de persoana îndreptățită, însă pretențiile formulate de acesta pe calea contestației nu au nicio legătură cu temeiul din legea speciala. Împrejurările invocate de reclamant nu pot fi analizate într-o cerere de chemare în judecata de sine stătătoare, ci sunt lămuriri sau obligații ale paratei care deriva din lege.
Pentru lămurirea petentului, tribunalul a indicat reclamantului că trebuie sa aibă în vedere și Titlul VII din Legea nr.247/2005, prin care au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, prevăzute în Cap.V Titlul VII al actului normativ menționat. Totodată, odată cu adoptarea O.U.G nr.81/2007, atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin noua Direcție pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, și nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Astfel, potrivit pct.20 din O.U.G. nr. 81/2007 „Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar."
În aceste condiții, tribunalul a reținut că dispozițiile contestate sunt temeinice și legale și a respins în consecință contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul C. C., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul obligării Primăriei M. București, în calitate de entitate învestită cu soluționarea notificărilor, să completeze Decizia nr._/16.11.2011 sau Decizia nr.5186/2006 cu sarcinile ce-i revine și să transmită dosarul complet Instituției Prefectului M. București.
La termenul de judecată din 04.06.2013, Curtea a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
La data de 15.07.2014, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 09.10.2014.
Curtea reține că în conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care niciuna dintre părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a cererii de recurs și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art.248 și următoarele Cod procedură civilă, va constata, din oficiu, perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurentul contestator C. C. împotriva sentinței civile nr.2328/14.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M. A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.I.D.
Tehnored.B.I.
2 ex/20.10.2014
-------------------------------------------
T.B.-Secția a V-a – C.L.B.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1805/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 519/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
