Strămutare. Decizia nr. 1602/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1602/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 6256/2/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1602 R
Ședința din Camera de Consiliu din 28.10.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
…………………..
Pe rol soluționarea cererii de strămutare a dosarului nr._ *, aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, la o altă instanță egală în grad, formulată de recurenta M. A., domiciliată în București, ., ., în contradictoriu cu intimata C. L. de Aplicare a legilor Fondului Funciar Corbeanca, cu sediul în ., ., jud. Ilfov.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu se prezintă recurenta M. A. reprezentată de avocat Braileanu Teofrastus, cu îmuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata C. L. de Aplicare a legilor Fondului Funciar Corbeanca.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București de a soluționa cererea de strămutare și pune în vedere recurentei să precizeze care dispoziții sun aplicabile în prezenta cauză, respectiv cele ale noului Cod de procedură civilă sau cele ale vechiului Cod de procedură civilă.
Apărătorul recuentei M. A., în opinia lor dispozițiile aplicabile în prezenta cauză sunt cele ale Noului Cod de procedură civilă. Solicită a se avea în vedere, că la acest moment când se solicită strămutarea cauzei unica lege aplicabilă este Noul Cod de procedură civilă. Consideră că nu suntem în prezența unor raporturi juridice anterioare intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă ca să putem discuta problema competenței vechiului Cod de procedură civilă. Apreciază că legea aplicabilă este Noul Cod de procedură civilă.
După deliberare, Curtea apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, având în vedere că litigiului ce formează obiectul dosarului nr._ *, aflat pe rolul Tribunalului Ilfov a fost promovat anterior intrării în vigoare a normelor prevăzute de Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care atât litigiul, cât și cererile incidente sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la momentul promovării litigiului, respectiv ale vechiului Cod de procedură civilă.
În raport de dispozițiile art. 39 alin. 2 C.pr.civ., Curtea pune în discuția părților excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de strămutare.
Apărătorul recurentei M. A. solicită declinarea competenței de soluționare a cererii de strămutare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
CURTEA
Soluționând cererea de strămutare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 14.10.2014, petenta M. A. a solicitat strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului civil nr._ * aflat pe rolul Tribunalului Ilfov în calea de atac a recursului, în temeiul art. 140 și urm. Din Codul de procedură civilă, respectiv pentru motive de bănuială legitimă.
În motivarea cererii, petenta a arătat că are îndoieli că respectiva cauza se va soluționa corect la instanța Tribunalului Ilfov. Astfel, obiectul dosarului mai sus menționat îl constituie contestația la executare pe care C. L. Corbeanca a formulat-o împotriva executării silite pornită în dosarul nr. 237/2009 de către executorul judecătoresc I. V..
Motivele care o determină să considere că soluționarea prezentului recurs nu se va face cu imparțialitate sunt legate de influențele pe care primarul comunei Corbeanca, A. V.; le poate exercita asupra completului de judecata, atât prin intermediul domnului avocat S. A., fost judecător în cadrul Judecătoriei B. și fost coleg de birou și de complet cu doamna judecător A. L., actuala șefă a completului care judecă recursul în dosarul nr._, cât și datorită strânsei prietenii pe care domnul primar A. V. o are cu domnul judecător C. A., fost coleg de birou cu domnul avocat S. A. și cu doamna judecător A. L..
La termenul din 28.10.2014, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Analizând în prealabil, potrivit art. 137 Cod Procedură Civilă, excepția de procedură, absolută și de ordine publică invocată, Curtea reține următoarele:
Litigiul a cărui strămutare se solicită are ca obiect contestația la executare formulată de C. locală Corbeanca împotriva actelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc I. V. in dosarul de executare nr. 237/2009 - dosarul nr._ * aflat pe rolul Tribunalului Ilfov în calea de atac a recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 24 Noul Cod de Procedură Civilă „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
În cazul executării silite, este aplicabilă legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se impune, prin raportare la dispozițiile art. 622 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă, din care rezultă că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.
În măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silită, precum contestațiile la executare. Această calificare, de incident apărut în cursul executării silite, se întemeiază pe dispozițiile exprese ale art. 650 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.
Prin intermediul cererilor formulate în faza executării silite, de regula, nu este dedus pentru prima oară judecății un conflict de drept substanțial, pentru a obține o rezolvare cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți și, eventual, constituirea unui titlu executoriu. Dimpotrivă, aceste cereri se formulează cu privire la o executare silită deja începută și au ca obiect verificarea regularității executării silite sau a actelor de executare, precum și soluționarea altor situații litigioase în legătură cu executarea silită în curs.
În cazul contestației la executare, se discută regularitatea executării silite ori a actelor de executare raportate la legea în vigoare la data pornirii executării silite ori, după caz, la data săvârșirii actului de executare silită.
Executarea silită este un proces de sine stătător, cu incidente procedurale, căi de atac etc. În raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, legea veche este incidentă, în ansamblul său, asupra tuturor actelor de procedură, incidentelor și căilor de atac aferente procedurii de executare silită.
Nu trebuie confundate dispozițiile generale ale art. 3 alin. 1 cu cele ale art. 3 alin. 2, care se referă la o chestiune particulară: determinarea lex temporis processus în ipoteza înregistrării (nu comunicării) unei cereri introductive de instanță după 15 februarie 2013.
Or, prin „proces”, în sensul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, se înțelege un proces de fond, ori cel puțin de sine stătător, iar nu o procedură judiciară în legătură cu executarea silită.
Chiar și în situația în care contestația la executare reprezintă un proces de sine stătător, respectiv în situația în care aceasta este formulată de un terț care invocă un drept real asupra bunului sau bunurilor urmărite, problema legii aplicabile trebuie rezolvată în mod asemănător. Deși în aceste cazuri avem de a face cu o veritabilă judecată în fond, ceea ce trebuie să primeze în analiza legii aplicabile este natura incidentală a acestei cereri față de executarea silită și intenția legiuitorului de a evita aplicarea dispozițiilor vechiului și noului cod în una și aceeași procedură.
Ca urmare, din perspectiva dreptului intertemporal și a intenției legiuitorului, de a permite stabilirea certă a legii aplicabile întregii faze a procesului civil (în cazul de față, întregii executări silite), cererile formulate în legătură cu o executare silită în curs constituie incidente procedurale, care păstrează un anumit caracter „accesoriu” sau numai ,,incidental” față de executarea silită și care trebuie supuse aceleiași legi ca și executarea silită însăși.
În concluzie, pentru toate executările începute anterior intrării intrării în vigoare a noului cod, legea veche va guverna atât regulile după care se va stabili legalitatea sau nelegalitatea actelor de executare contestate, cât și regulile de procedură: competența instanței, calitatea părtilor, forma cererii de chemare în judecată, înregistrarea acesteia la instanță (nu se aplică dispozițiile art. 200 si 201 NCPC), regulile privind suspendarea judecății (inclusiv modul de calcul al cauțiunii), forma hotărârii judecătorești și căile de atac susceptibile de a fi exercitate.
În ceea ce privește strămutarea, pornind de la situarea Titlului VI, care reglementează această materie, în Cartea I a Codului de procedură civilă - „Competența instanțelor judecătorești”, se apreciază că aceasta constituie o formă de prorogare judecătorească de competență. Prin strămutare se desemnează trecerea unei cauze, în situațiile strict determinate de lege, de la o instanță competentă la o altă instanță de același grad. Or, aceasta presupune prin concept existența unei cauze - deci a unui proces declanșat - aflate pe rolul unei instanțe de la care să fie trecută la o altă instanță în urma formulării unei cereri de către partea interesată.
De altfel, potrivit punctelor de vedere exprimate în doctrină, cererea de strămutare constituie un incident de procedură, sintagmă prin care se înțelege orice contestație care se grefează pe cererea principală și care este de natură să suspende, să întrerupă sau să stingă cursul judecății sau să modifice soluția. Instanța sesizată cu o cerere este competentă să soluționeze toate incidentele propriu zise, precum cele referitoare la compunerea și constituirea instanței (incompatibilitatea, abținerea, recuzarea, greșita compunere sau constituire a instanței); la competență (excepția de necompetență); la probele administrate (verificarea de scripte, procedura falsului); la nulitatea actelor de procedură; la suspendarea judecății; la perimarea cererii etc. Sunt însă unele cazuri în care asupra incidentelor de procedură se pronunță în mod obligatoriu o altă instanță: cererea de delegare a instanței se rezolvă de Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 23 Cod procedură civilă); cererea de strămutare este de competența instanței ierarhic superioare sau a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de motivele invocate (art. 39 Cod procedură civilă). Între cele două tipuri de incidente de procedură nu este nicio diferență de natură juridică, astfel încât, având un anumit caracter „accesoriu” sau numai ,,incidental” față de cererea principală, trebuie supuse aceleiași legi ca și aceasta.
Pe cale de consecință, dispozițiile noului Cod de procedură civilă nu se aplică și cererilor de strămutare formulate în cauze cărora le sunt aplicabile dispozițiile legii vechi.
Or, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 2 din vechiul Cod procedură civilă, „Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție”.
Având în vedere că petenta a invocat în cererea de strămutare cazul de bănuială legitimă reglementat de dispozițiile art. 37 al.2 vechiul Cod de Procedură Civilă, Curtea urmează ca, în temeiul art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă, să admită excepția de necompetență materială și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a cererii de strămutare a dosarului nr._ *, aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, la o altă instanță egală în grad, formulată de recurenta M. A., domiciliată în București, ., ., în contradictoriu cu intimata C. L. de Aplicare a legilor Fondului Funciar Corbeanca, cu sediul în ., ., județul Ilfov, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. Z. D. F. G.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 2 ex.
17.11.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1700/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1702/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
