Anulare act. Decizia nr. 511/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 59756/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.511A
Ședința publică de la 4 decembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - G.-M. V.
**************
După admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă Fundația C. București, cu sediul ales la SCA „Sulica P. V.”, în București, ..27, sector 1, împotriva sentinței civile nr.829/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, cauza având ca obiect „anulare act”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 28 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 4 decembrie 2014.
CURTEA
Asupra cererii de apel reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 10.12.2010, reclamanta Fundația C. București a chemat în judecată pe pârâtul M. București pentru constatarea nulității absolute a actului de donație autentificat sub nr. 8949 din 19.12.1951 încheiat între Comunitatea Evreilor din București și Sfatul Popular al Raionului N. B., act completat cu actul adițional de donațiune nr. 2376 din 12.03.1952.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut inexistența cauzei contractului de donație, a intenției sale de a gratifica Statul Român, lipsa animus donandi, iar în drept a invocat dispozițiile art. 948 pct. 4, art. 966 și art. 967 cod civil (1865).
Prin sentința civilă nr. 829 din 2604.2012 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins acțiunea pentru lipsă de interes, cu motivarea că, în condițiile în care reclamanta nu a formulat, în termen legal, o cerere de retrocedare a imobilului în litigiu, acest bun se va întoarce în patrimoniul statului și nu în cel al reclamantei, în cazul admiterii cererii de anulare a donației, astfel că, reclamanta nu justifică un interes în promovarea prezentei cereri.
Prin decizia civilă nr. 191 din 29.05.2013, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Fundația C., susținând atât excepția lipsei de interes în promovarea cererii, cât și,în plus, lipsa calității procesuale active, de vreme ce Fundația C. nu are mandat de reprezentare a Federației Comunităților Evreiești din România.
Prin decizia civilă nr. 1523 din 14.04.2014. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta-apelantă Fundația C. împotriva hotărârii pronunțate în faza apelului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, stabilind atât existența calității de reprezentant a reclamantei cât și calitatea și interesul acesteia în formularea cererii de chemare în judecată.
Rejudecând apelul, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă și constatând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului și că părțile nu au cerut expres trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță – prezenta instanță de apel va anula sentința, deoarece interesul în promovarea cererii a fost stabilit prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sus menționată, și va judeca ea însăși procesul în fond, având în vedere regulile procedurale aplicabile la data depunerii cererii la instanță (10.12.2010).
Asupra fondului cererii reclamantei, reține următoarele:
În fapt, prin actul de donație încheiat în anul 1952 (fila 5 dosar fond) Comunitatea Evreilor din București a donat Sfatului Popular al Raionului N. B. mai multe imobile identificate și descrise în actul adițional (fila 8 dosar fond) în scopul unei mai bune utilizări obștești a bunurilor menționate.
În prezent, reclamanta Fundația C. susține că nu a avut intenția de a gratifica Statul Român ci, dimpotrivă, donația a fost un mijloc prin care au fost preluate abuziv imobilele donate, cu scopul final de lichidare a proprietății private și înlocuirea acesteia cu proprietatea obștească, a întregului popor. De asemenea, exploatarea imobilelor menționate, reprezenta o sarcină impusă Comunității Evreiești de persoanele care i-au transmis bunurile, iar beneficiul rezultat era destinat protejării și dezvoltării Comunității Evreiești, fiind, astfel, evidentă lipsa intenției de a gratifica Statul Român pentru o utilizare obștească, în condițiile în care bunurile puteau fi utilizate în același scop și în propriul beneficiu de Comunitatea Evreiască.
Observând ansamblul actelor depuse la dosar, instanța constată că afirmațiile invocate de Comunitatea Evreiască în cererea de chemare în judecată pentru a demonstra lipsa intenției de a gratifica Statul Român sunt pur teoretice și generale deoarece, în fapt, donația a fost făcută în scopul imediat și mediat de a gratifica Statul Român, scopul real al actului juridic fiind acela de a înstrăina un bun degradat, care nu mai putea servi intereselor comunității. Astfel, Comunitatea Evreiască a ales să transmită, în anul 1952, cu titlu gratuit, către Statul Român, dreptul de proprietate asupra unor bunuri degradate, în scopul realizării obiectivelor generale de administrare ale Comunității, pentru o utilizare cât mai eficientă a propriilor bunuri, în interesul obștesc al comunității, realizând, totodată, un act de liberalitate, în interesul Statului Român.
Afirmațiile menționate sunt susținute de actele aflate la dosar, din care rezultă că toate bunurile donate se aflau în stare de degradare ori erau defectuos construite. Astfel, din actul adițional la contractul de donație (fila 8 dosar fond) în care sunt individualizate și descrise bunurile donate, rezultă că marea majoritate a clădirilor donate se află în „completă stare de degradare”, „stare de ruină”, „foarte veche, stare de degradare”, „fundație insuficientă” cu tâmplărie deformată, acestea fiind caracteristicile esențiale ale bunurilor donate. De asemenea, întreprinderea de stat care a preluat bunul donat în administrare a constatat că acesta este „în completă stare de deteriorare, neputând în prezent să fie folosit, cu excepția câtorva încăperi, deoarece zidăria exterioară și interioară este în cea mai mare parte dărâmată, lemnăria, tavanul și acoperișul sunt stricate, iar dușumeaua lipsește” (fila 88 dosar fond).
Având în vedere situația de fapt a bunurilor donate, la data încheierii actului de donație, instanța apreciază că scopul Comunității Evreiești, la încheierea actului de donație, a fost acela de a dona, pentru protejarea propriilor interese, actul de donație fiind mijlocul juridic cel mai profitabil la data respectivă în condițiile în care „prin donarea acestor bunuri către organele Puterii de Stat urmează a se da la scădere toate impozitele, amenzile, cotizațiile și contribuțiile de orice fel datorate până în prezent oricăror organe ale Puterii de Stat, referitoare la imobilele donate prin prezentul act” – astfel cum rezultă, în mod expres, din actul de donație.
Rezultă că scopul mediat și subiectiv al actului de donație a fost acela de realizare a unor obiective pur pragmatice ale comunității Evreiești din anul 1952, iar mijlocul juridic general de realizare a acestor obiective personale a fost contractul de donație, având ca scop imediat și abstract, general, caracteristic oricărui act de donație, intenția de a gratifica o altă persoană.
În condițiile de fapt menționate, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru constatarea nulității actului de donație, deoarece imobilele nu au fost donate sub imperiul unei constrângeri psihice sau prin exercitarea abuzivă a atribuțiilor puterii de stat, astfel că cererea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă Fundația C. București, cu sediul ales la SCA „Sulica P. V.”, în București, ..27, sector 1 împotriva sentinței civile nr.829/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Anulează sentința menționată.
Reține dosarul pentru soluționarea cauzei în fond.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta reclamantă Fundația C. București împotriva pârâtului M. București prin Primarul General.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. P.. I. P.
GREFIER
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. GC 4 ex
08.01.2015
Jud. fond T. B.. S. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 3/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 105/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
