Legea 10/2001. Decizia nr. 3/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 18407/3/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3 A
Ședința publică de la 07.01.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. C.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
GREFIER – S. V.
………………..
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă D. M. Z., domiciliată în București, ., ..3, ., sector 4 și la mandatar Z. S., în București, Calea Văcărești nr. 304, ..A, ., împotriva sentinței civile nr. 1612/11.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. București și P. G. al M. București, ambii cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, având ca obiect „Legea 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă D. M. Z. personal, lipsind intimații pârâți P. M. București și P. G. al M. București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apelanta reclamantă D. M. Z. personal arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelanta reclamantă D. M. Z. personal solicită admiterea apelului. Arată că au primit doar ½ din dreptul lor.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 16.05.2013, sub nr. de dosar_, reclamanta D. M. Z. a chemat în judecată pârâții P. M. București și P. G. al M. București solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea Dispoziției nr._/15.04.2013, prin care s-a propus acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru cota de ½ din imobilul situat in București, ., sector 4, compus din teren în suprafața de 907 m.p. și construcție demolată în suprafață construită desfășurata de 88,57 m.p.,în sensul de a se propune acordarea de masuri reparatorii în echivalent, pentru o cota de 1/1.
Tribunalul a reținut că reclamanta a acceptat doar moștenirea de pe urma mamei, renunțând la moștenirea de pe urma tatălui, astfel cum rezultă din certificatele de moștenitor anterior menționate.
Dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 se referă numai la succesibili neacceptanți, per a contario, rezultând că succesibilii renunțători nu beneficiază de prevederile legii. Dreptul de acrescământ este reglementat de dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, potrivit căruia,de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Dar, reclamata a beneficiat de dreptul de acrescământ numai pentru cota din moștenire de pe urma mamei, nu și de pe urma tatălui, la a cărui moștenire a renunțat, și prin urmare nu mai putea fi repusă în termenul de acceptare a moștenirii prin notificarea formulată .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta D. M.-Z. (născută O.), solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentintei instantei de fond, în sensul modificării Dispozitiei nr._/15.04.2013, prin care s-a propus acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru o cota de 1/2 din imobilul situat în Bucuresti, ., compus din teren în suprafata de 907 m.p. și constructie demolata în suprafata Jita desfasurata de 88,57 m.p., în sensul de a se propune acordarea de masuri reparatorii în echivalent, pentru o cota de 1/1.
Au fost invocate dispozițiile art. 10 alin 2 din Legea nr. 10/2001,potrivit cărora în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv, s-au edificat noi construcții, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localități lor urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Potrivit dispozițiilor art.21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul imobilelor de unitățile administrativ - teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către a îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, care poate fi atacata în termen de 30 de zile de la comunicare, la sectia civila a tribunalului.
Conform art. 4,alin,4 din Legea nr.10/2001:
De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007, prevad faptul la pct.4.7 ca "In cazul în care nu toate persoanele care au calitatea de mostenitor al persoanei fizice îndreptățite au solicitat restituirea imobilului reluat abuziv de cotele cuvenite celor care nu au depus notificări vor profita ceilalți moștenitori care au depus în termen cerere de restituire. Solutia prevăzută la art. 4 alin. (4) din lege este în acord cu dispozițiile legale aplicabile în materie de succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art. 697 din Codul civil, potrivit căruia Partea renunțătorului profită coerezilor săi" .. .). "
Apelanta a mai susținut că ca în speță, nu este incident pct.4.1 din Norme,deoarece aceasta a solicitat restituirea imobilului în numele ambilor părinți (care au fost coproprietari în cote egale) si nu se poate interpreta în sensul ca numai o parte dintre foștii proprietari ar fi solicitat restituirea: "In cazul în care numai o parte din foștii proprietari a solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora."
In drept, s-au invocat dispozițiile art.466 si următoarele din Codul de procedura civila, prevederile invocate din Legea 10/2001 si din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, Curtea a constatat următoarele :
Reclamanta a solicitat modificarea Dispoziție nr._/15.04.2013, prin care s-a propus acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/2 din imobilul situat in București, ., sector 4, compus din teren în suprafața de 907 m.p. și construcție demolată în suprafață construită desfășurata de 88,57 m.p.,în sensul de a se propune acordarea de masuri reparatorii în echivalent, pentru o cota de 1/1.
Critica reclamantei vizează numai dreptul de acrescământ.
Art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 stabilește că: „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”. Astfel, în situația în care numai o parte dintre moștenitorii proprietarilor deposedați de stat au cerut restituirea imobilului, acesta se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr.10 / 2001, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale. Succesorii nu dobândesc în nume propriu dreptul la restituire ci ca moștenitori ai antecesorului lor, singurul cu privire la care se pune problema funcționării dreptului de acrescământ.
Față de prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001, care se coroborează cu art. 697 Cod civil, persoanele îndreptățite la cota-parte din imobil care nu au formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001, sunt asimilate renunțătorilor, operând acrescământul.
Renunțarea expresă însă produce efecte ținând seama, când este cazul, de ordinea claselor de moștenitori legali și de împărțirea pe tulpini sau pe linii de moștenitori. Partea renunțătorului se cuvine, prin acrescământ, comoștenitorilor sau se va deferi moștenitorilor următori, pe care prezența moștenitorului renunțător îi păgubea, fie reducându-le partea succesorală, fie împiedicându-i să aibă o chemare utilă la succesiune.
Moștenitorii subsecvenți nu dobândesc partea succesorală de la cel care renunță, ci direct de la cel care lasă moștenirea, fiind succesori în drepturi ai defunctului.
Dacă toți moștenitorii dintr-o clasă de moștenitori renunță la succesiune, renunțarea profită moștenitorilor din clasa următoare.
Potrivit art.4 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite. Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Reclamanta însă a acceptat doar moștenirea de pe urma mamei decedată în anul 1970 renunțând la moștenirea de pe urma tatălui decedat ulterior în anul 1978, astfel cum rezultă din certificatele de moștenitor .
Numai în situația în care nu ar fi renunțat expres la moștenirea tatălui său,reclamanta putea beneficia de prevederile legale sus amintite.
De asemenea numai în situația în care deși ar fi renunțat la moștenirea tatălui acesta ar fi predecat mamei sale se putea pune problema culegerii întregii moșteniri a mamei sale care ar fi cumulat și moștenirea tatălui reclamantei predecedat ,situație ce nu se reține în speță.
Dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 se referă numai la succesibili neacceptanți, per a contrario, rezultând că succesibilii renunțători nu beneficiază de prevederile legii.
În consecință, tribunalul a apreciat în mod corect că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru cota de 1/2 din imobilul situat în București, ., sector 4, cotă ce-i revine ca urmare a moștenirii mamei, la moștenirea tatălui renunțând.
Faptul că numai reclamanta a formulat notificare iar ceilalți moștenitori nu au formulat notificare, nu o îndreptățește la măsuri reparatorii pentru întreg imobil,în condițiile în care acest imobil aparținea părinților săi, fiecare având o cotă de 1/2, iar reclamanta a renunțat la moștenirea tatălui.
Pentru considerentele arătate, apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă D. M. Z., domiciliată în București, ., ..3, ., sector 4 și la mandatar Z. S., în București, Calea Văcărești nr. 304, ..A, ., împotriva sentinței civile nr. 1612/11.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă,în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. București și P. G. al M. București, ambii cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. C. D. L. M.
GREFIER
S. V.
RED.FC
Tehnored.MȘ/ 4 ex.
14.01.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Anulare act. Decizia nr. 511/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
