Anulare act. Decizia nr. 866/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 866/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 10638/302/2012
Dosar nr._
(296/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.866.
Ședința publică din 21.05.2014
Curtea constituită din:
Președinte - Andreea Doris Tomescu
Judecător - M. G. R.
Judecător - E. V.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul reclamant Al K. R., împotriva deciziei civile nr.966 A din 18.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți A. I. L. și A. V..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act – acord de mediere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 07 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 14 mai, apoi la 21 mai 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.489/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantul AL K. R. împotriva pârâților A. I. L. și A. V. si s-a constatat nulitatea absolută a Acordului de mediere din data de 04.04.2012, încheiat în baza Contractului de mediere nr. 5/04.04.2012 de către Biroul de mediator A. A., între cei doi pârâți.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 2.512,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut in vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 09.05.2012 sub nr._, reclamantul Al K. R. i-a chemat în judecată pe pârâții A. I. L. și A. V., solicitând instanței să dispună constatarea nulității acordului de mediere încheiat în baza contractului de mediere nr. 5/04.04.2012, la biroul de mediator A. A., între pârâți, având ca obiect partajul bunurilor comune ulterior divorțului, cu cheltuieli de judecată.
La data de 09.11.2010, reclamantul Al K. R., în calitate de împrumutător și pârâtul A. I. L., în calitate de împrumutat au încheiat contractul de împrumut autentificat de Notarul Public R. de Herbay sub nr. 2259 (f.260), având ca obiect suma de 120.000 euro, ce trebuia restituită până la data de 01.10.2011, în 10 rate lunare a câte 2.000 euro și o rată finală de 100.000 euro.
În temeiul acestui contract de împrumut, la data de 04.01.2011, reclamantul a înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P. C. G. cererea de executare silită a pârâtului A. I. L., pentru recuperarea unei datorii de 120.000 euro, formându-se dosarul de executare silită nr. 1/2011 (f.259).
În urma încuviințării executării silite de către Judecătoriile sectoarelor 1-6 București, executorul judecătoresc a emis mai multe adrese de înființare a popririi, cu privire la care l-a înștiințat pe pârâtul-debitor, prin adresa emisă în data de 11.04.2011 (f.209) și comunicată acestuia prin afișare, în urma refuzului de primire, conform dovezii de comunicare de la fila 196 din dosar.
Din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3042/09.12.1997 de Notarul public I. M. (f.273), rezultă că pârâții A. V. și A. I. L., în calitate de soți, au dobândit un drept de proprietate cu privire la imobilul situat în ., ..
Din sentința civilă nr. 8940/31.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București pronunțată în dosarul nr._/302/2011 (f.13-14), rezultă că, la data de 20.06.2011, pârâta A. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. I. L. desfacerea căsătoriei prin acord, păstrarea numelui dobândit în urma căsătoriei, încredințarea minorilor spre creștere și educare, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere și partajul bunurilor comunie.
Pentru soluționarea acestui litigiu, prin cererea nr. 2/15.06.2011 (f.288), pârâții i-au solicitat mediatorului A. A. serviciul de mediere. Ca urmare, a fost încheiat contractul de mediere nr. 2/15.06.2011 (f.9-10), în baza căruia, ulterior, a fost emis acordul de mediere din 15.06.2011 (f.8), prin care părțile au stabilit efectele desfacerii căsătoriei și partajarea bunurilor comune, imobilul situat în ., ., . fiind atribuit în totalitate către pârâtă.
Acordul de mediere din 15.06.2011, a fost corectat la data de 14.10.2011 (f.11), în sensul scoaterii din masa partajabile a două imobile ce nu au legătură cu prezenta cauză. Ulterior, acordul de mediere a fost din nou modificat, imobilul situat în ., ., . fiind, de asemenea, scos din masa partajabilă.
Prin sentința civilă nr. 8940/31.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București, acțiunea pârâtei a fost admisă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de pârâți prin acord și s-a luat act de voința acestora cu privire la cererile accesorii divorțului.
Cererea având ca obiect partajul bunurilor comune a fost disjunsă, fiind format un nou dosar cu nr._/302/2011 soluționat prin sentința civilă nr.9515/05.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București, prin acordul de mediere încheiat la data de 15.06.2011, astfel cum a fost corectat și modificat ulterior.
Instanța nu s-a pronunțat asupra partajării bunului situat în ., ., sector 5, București constatând atât că părțile l-au exclus pe acesta din masa partajabilă cât și faptul că, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, se află înregistrat dosarul nr._/302/2011, ce are ca obiect partajarea acestui bun la solicitarea creditorului pârâtului A. I. L..
Instanța a constatat că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._/302/2011 al Judecătoriei Sectorului 5 București (f.20-22) reclamantul, creditor chirografar pentru pârâtul A. I. L., a solicitat partajarea imobilului - bun comun din ., ., București prin atribuirea acestuia către pârâtul A. I. L., cu obligația corelativă de plată a unei sulte către pârâta A. V.. Din consultarea portalului instanțelor judecătorești, instanța reține că cererea nr._/302/2011 a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 10.06.2011, cu 10 zile înainte de înregistrarea de către pârâți a acțiunii de divorț, ce a făcut obiectul dosarului nr._/302/2011.
Ulterior, la data de 04.04.2012, pârâții au încheiat cu mediatorul A. A. un nou contract de mediere cu nr. 5/04.04.2012 (f.296-299), în baza căruia a fost emis acordul de mediere din 04.04.2012 (f.8), prin care părțile au convenit din nou ca imobilul situat în ., ., . să fie atribuit în totalitate către pârâtă, precizând suplimentar faptul că acesta a fost achiziționat din banii dați părților de către mama pârâtei, P. M..
Instanța a constatat că, în drept, cererea în constatarea nulității absolute a acordului de mediere din data de 04.04.2012 este guvernată de dispozițiile Codului civil din 2009 (denumit în continuare Cod civil), conform art. 6 alin. 1 din acest act normativ, prin raportare la data întocmirii înscrisului a cărui anulare s-a solicitat.
Cauza actului juridic civil, conform art. 1235 cod civil este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul. Pentru a fi validă din punct de vedere juridic, cauza trebuie să existe, să fie licită și morală, astfel cum rezultă din art. 1236 Cod civil.
Cauza ilicită este definită de art. 1236 alin. 2 ca fiind aceea contrară legii și ordinii publice, art. 1237 Cod civil stipulează totodată că aceasta cuprinde și situația în care contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.
Instanța a apreciat că, deși ca regulă cauza licită este prezumată relativ, în prezenta cauză această prezumție a fost răsturnată, reclamantul dovedind intenția frauduloasă a pârâților la încheierea Acordului de mediere din data de 04.04.2012, pentru motivele ce urmează.
Pârâtul A. I. L. este supus procedurii executării silite, în dosarul de executare nr. 1/2011, la cererea reclamantului, în calitate de creditor. Instanța se va raporta la acest element de fapt obiectiv, fără să analizeze în vreun mod legalitatea executării silite, respectiv susținerile pârâților privind cuantumul sumei împrumutate și valabilitatea titlului executoriu (respectiv încheierea acestuia prin violență), aspecte cu privire la care nu a fost sesizată și care pot fi analizate doar pe calea procedurii speciale a contestației la executare.
Reclamantul, în calitate de creditor chirografar, are dreptul de a urmări toate bunurile debitorului, până la concurența creanței sale, astfel că o acțiune prin care debitorul alege să-și diminueze activul patrimonial, fără a-și diminua și pasivul, este de natură a-l prejudicia pe acesta. Dacă acțiunea de diminuare a patrimoniului se efectuează pe calea unui act juridic al cărui motiv determinant pentru debitor este de a-și spori insolvabilitatea, creditorul are dreptul de a cere anularea actului respectiv pentru cauză ilicită.
În cauză, pârâții i-au solicitat instanței care a soluționat cererea lor de divorț, partajarea bunurilor comune și atribuirea imobilului din ., ., .,Bucuresti către pârâtă. Instanța care soluționa respectiva cauza le-a învederat faptul că partajarea acestui bun imobil face obiectul unui alt dosar, promovat de către creditorul Al K. R., astfel că le-a solicitat să elimine acest bun din masa partajabilă supusă împărțelii, aspect ce rezultă expres din răspunsul pârâtului A. L. I. la întrebarea nr. 11 din interogatoriul ce i-a fost administrat.
Pârâții s-au conformat solicitării instanței în respectiva cauză dar, ulterior, au încheiat un nou acord de mediere, prin care au dispus din nou atribuirea imobilului către pârâtă, arătând de această dată și aspectul că acesta ar fi fost dobândit exclusiv din banii oferiți pârâtei de către mama sa.
Faptul că pârâții au insistat în atribuirea în totalitate și fără plata unei sulte a imobilului către pârâtă, în pofida existenței acțiunii de partaj formulate de către creditor, coroborat cu menționarea acestei surse de proveniență a banilor doar după excluderea din masa partajabilă a imobilului de către instanța care a soluționat divorțul, atrage concluzia că acordul de mediere din 04.04.2011 a fost încheiat cu intenția frauduloasă de a sustrage acest bun din patrimoniul pârâtului, ce este supus executării silite.
Instanța a reținut că veridicitatea aspectelor privind sursa de proveniență a banilor cu care a fost dobândit imobilul supus partajului nu trebuie analizată în prezenta cauză, ci poate face obiectul acțiunii de partaj aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._/302/2011.
Calitatea de bun comun sau de bun propriu a acestuia și temeinicia atribuirii bunului în totalitate către reclamantă trebuie supusă controlului judiciar al instanței de partaj, ce a fost învestită cu o astfel de cerere înainte ca pârâții să manifeste vreo intenție de a-și partaja bunurile comune sau chiar de a divorța.
Încercarea de a clarifica aceste aspecte pe cale extrajudiciară, împotriva intereselor creditorului, fără acordul acestuia și în pofida existenței respectivei acțiuni de partaj, introduse anterior intenției părților de a divorța, reprezintă în opinia instanței dovada certă că acordul de mediere din data de 04.04.2012 nu a fost încheiat de către pârâți cu bună-credință, ci, din contră, a avut o cauză ilicită, aceea de a sustrage cota pârâtului A. I. L. din imobilul situat în ., ., . Bucuresti de la executare silită.
În baza art. 1238 alin.2 Cod civil, sancțiunea pentru cauza ilicită a actului juridic este nulitatea absolută si instanța, in temeiul acestui text de lege si față de considerentele reținute anterior va constata nulitatea absolută a Acordului de mediere din data de 04.04.2012, încheiat în baza Contractului de mediere nr. 5/04.04.2012 de către Biroul de mediator A. A. între cei doi pârâți, pentru existența cauzei ilicite.
În ce privește motivul de nulitate invocat de reclamant prin cererea precizatoare depusă la fila 266 din dosar, instanța a constatat că dispozițiile art. 58 alin. 4 din Legea nr. 192/2006, în forma în vigoare la momentul încheierii acordului de mediere, prevăd ca: În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privată privind bunurile imobile, părțile vor prezenta acordul redactat de către mediator notarului public sau instanței de judecată pentru îndeplinirea condițiilor de fond și de formă impuse de lege, sub sancțiunea nulității absolute.
Acordul de mediere are valoarea unui înscris sub semnătură privată și naște drepturi și obligații între părțile semnatare, astfel cum rezultă din art. 58 alin.1 din legea anterior menționată. Pentru a avea un efect translativ de proprietate, acordul de mediere, conform alineatului 4, trebuie autentificat de un notar public sau prezentat instanței de judecată.
Actul juridic, respectiv acordul de mediere, privit ca instrumentum juris va fi lovit de nulitate, în baza dispoziției anterior menționate din legea specială, dacă va fi sustras de la controlul ce urmează a fi efectuat de către instanță sau de către notar, privind condițiile de fond și formă impuse de lege. Ca negotium juris, însă, el va lega doar părțile implicate în procedura de mediere, care au consimțit la încheierea acordului, ca rezultat al principiului relativității efectelor actului juridic civil.
În prezenta cauză, părțile au încheiat, ca negotium juris, acordul de mediere, pe care apoi l-au prezentat în dosarul nr._/302/2011 pentru ca instanța să îl aprobe și să îl autentifice, instrumentum juris.
Ca atare, dispozițiile art. 58 alin. 4 din Legea nr. 192/2006, nu sunt aplicabile, cu atât mai mult cu cât, în prezenta cauză, reclamantul urmărește anularea actului civil pentru cauză ilicită, motiv de nulitate absolută, ce vizează actul juridic ca și negotium juris.
Împotriva sentinței civile nr. 489/21.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, în termen legal au formulat apel pârâții A. I. L. și A. V., apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, la data 09.04.2013 sub același număr de dosar
În motivarea apelului său apelanții pârâți susțin în principal următoarele aspecte:
A anula un acord de mediere fără a-i da posibilitatea primei instanțe să se pronunțe tocmai cât privește aplicarea dispozițiilor art.58 alin 4 din Legea nr.192/2006 este o încălcare a drepturilor conferite de aceasta lege pentru consfințirea de către instanța de judecata a acordului de voința al său si fostei sale soții.
Instanța de judecată, în aprecierea probatorului, a sesizat că imobilul supus partajării a fost scos din primul acord de mediere din data de 15.06.2011, supus spre aprobare si autentificare de prima instanța de partaj, tocmai motivat pe faptul că în timpul procesului de partaj, de la biroul de publicitate imobiliara au sosit extrasele cu notarea procesului deschis de creditor privind partajarea bunului.
Prin urmare, apartamentul a rămas să se partajeze ulterior in procesul deschis de creditor dosar nr._/302/2011, prin acțiune oblică .
Aprecierea instanței că intenția apelanților pârâți, in încheierea
acordului de mediere din data de 04.04.2012, a fost de a eluda interesul creditorului este subiectiva, iar considerarea cauzei ilicite in încheierea acordului de mediere, care atrage nulitatea absoluta a actului încheiat este de asemenea neargumentata .. Instanța trebuia sa aprecieze daca, creditorul avea posibilitatea sa solicite anularea acestui act care are caracter personal si nu are calitatea unui act de notorietate publica, așa cum afirma instanța .
Prin imixtiunea creditorului prin aceasta acțiune sunt încălcate drepturile lor conferite de art. 58 alin 4 din Legea nr.192/2006 privind aprobarea si ratificarea acordului de mediere din data de 04.04.2012.
Prin decizia civilă nr.966 A/18.10.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelanții-pârâți A. I. L. și A. V., împotriva sentinței civile nr. 489/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant Al K. R., a schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat intimatul reclamant la plata sumei de 1.006,15 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanții-pârâți.
Analizând sentința civila apelata prin prisma motivelor de apel si in raport de prevederile art. 295 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul a reținut că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reținut că, in speță de față, acordul de mediere a cărui nulitate s-a solicitat, a fost încheiat de către apelanții pârâți cu scopul de a produce efecte juridice, respectiv sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat in ., ., . București, bun comun dobândit in timpul căsătoriei pârâților, astfel încât se poate susține că ne aflam in prezența unui act juridic.
In concret însă, acesta este lipsit de posibilitatea de a modifica realitatea juridica existentă a coproprietății devălmașe a apelanților pârâți asupra imobilului sus menționat, in condițiile in care art.58 alin.4 din Legea nr.192/2006 stabilește că ”in cazul in care conflictul mediat vizează transferul de proprietate privind imobile (…) partaje, sub sancțiunea nulității absolute, va fi prezentat instanței de judecată pentru ca aceasta având la baza acordul de mediere, să verifice condițiile de fond si de forma si să emită o hotărâre judecătoreasca cu respectarea procedurilor legale.
Pe de altă parte acordul de mediere încheiat de apelanții pârâți nici nu este apt a fi încuviințat de către instanța investită cu soluționarea acțiunii având ca obiect partaj la cererea creditorului in dosarul nr._/302/2011 întrucât acordul de mediere nu a fost încheiat între parți aflate in conflict ci între parți având aceeași poziție procesuală, respectiv aceea de pârâți, or potrivit art.43 din Legea nr.192/2006 doar părțile aflate in conflict se pot prezenta la mediator pentru soluționarea diferendului in procedura stabilita de acest act normativ prin încheierea unui acord de mediere, art.58 alin.4 vorbește de „conflictul mediat”.
In concluzie pentru a da eficiență unei cauze de nulitate absolută ca aceea a unei cauze ilicite, actul juridic trebuie să fie apt a produce efectele juridice pentru care a fost încheiat, să se realizeze obiectul sau, numai in aceasta situație existând posibilitatea stabilirii, identificării unei cauze ilicite propriu-zise, reale si implicit prejudicierea intereselor legale ale intimatului reclamant creditor personal al unuia dintre cei doi soți si aceasta ipoteza nu este întrunita in cauza de față in considerarea celor mai sus reținute, astfel încât in baza art. 296C.proc.civ., tribunalul a admis apelul si a schimbat in tot sentința civila apelată in sensul ca a respins acțiunea ca neîntemeiată.
In baza art. 274 alin.1 Cod de procedură civilă a obligat intimatul reclamant la plata sumei de 1.006,15 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanții-pârâți reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat conform dovezilor aflate la dosar.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul Al K. R., criticând-o pentru nelegalitate.
Solicită recurentul modificarea deciziei recurate in tot in sensul respingerii apelului formulat de pârâți împotriva sentinței civile nr.489/21.01.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, si menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală si temeinică.
1) „Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" - art.304 pct.9 Cod pro.civ.
Deși instanța califica corect Acordul de mediere a cărui nulitate o solicită recurentul – reclamant ca "fiind un act juridic încheiat de intimații pârâți cu scopul de a produce efecte juridice, respectiv sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat in București, ., ., .", pronunță o hotărâre nelegală ca urmare a interpretării si aplicării greșite a dispozițiilor Legii nr.192/2006 privind medierea.
In prezenta cauza instanța a fost investita cu solicitarea de a constata nulitatea absoluta a acordului de mediere (actul juridic dedus judecații) încheiat cu încălcarea condiției de fond privind cauza acestui act juridic prevăzuta de art.1236 alin.1 Cod civil ("cauza trebuie sa existe sa fie licita si morala"), fiind incidente dispozițiile art.1237 Cod civil -frauda la lege -"cauza este ilicita atunci când contractul este doar mijlocul pentru a se eluda aplicarea unei norme legale imperative".
Solicitarea recurentului – reclamant de a se constata cauza ilicita a acordului de mediere este justificata de necesitatea prevenirii producerii efectelor juridice a unui act juridic (Acordul de mediere nr.5/04.04.4012) care reprezintă doar mijlocul pentru a eluda dispozițiile legale aplicabile partajării bunurilor si executării silite a unuia dintre soți - debitor personal al recurentului - reclamant.
Prin Acordul de mediere prezentat in dosarul nr._/302/2011 având ca obiect partajul bunurilor comune ale intimaților pârâți, intimații parați intenționau sistarea stării de indiviziune si implicit prejudicierea intereselor recurentului - reclamant, in calitate de creditor personal al intimatului pârât A. I. L., in condițiile in care bunul supus partajării era calificat - prin acord de voința al codevălmașilor - ca bun propriu al soțului nedebitor. În mod corect instanța învestita cu soluționarea partajului a suspendat dosarul nr._/302/2011 în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod proc.civ., constatând ca soluționarea partajului "atârna de existenta sau neexistenta unui drept" ce face obiectul judecații prezentei cauze.
In mod nelegal instanța de apel apreciază că "acordul de mediere nu este apt a fi încuviințat de către instanța investita cu soluționarea acțiunii având ca obiect partaj (dosar nr._/302/2011), întrucât acordul de mediere nu a fost încheiat între părți aflate in conflict, ci între părți având aceeași poziție procesuală".
Interpretarea dată de instanța dispozițiilor art.43 din Legea nr.192/2006 este eronată, având in vedere următoarele considerente:
- Obiectul dosarului nr._/302/2011 este partaj, iar partajarea bunurilor se putea face doar in ce-i privește pe cei doi pârâți codevalmași, care au aceeași calitate procesuala - pârâți, însă "aflate in conflict" in ce privește cota de proprietate ce revine fiecărei părți, modul de atribuire si eventuala sulta cuvenita pârtii căreia nu i-a fost atribuit bunul.
- Recurentul – reclamant, in calitate de creditor personal al unuia dintre soți, este interesat in soluționarea partajului bunurilor pârâților, in scopul recuperării datoriei pe calea executării silite pe care o are față de A. I. L..
- Însăși instanța investita cu soluționarea partajului a apreciat întemeiata cererea de suspendare a judecații partajului pana la soluționarea irevocabila a cauzei având ca obiect constatarea nulității absolute a Acordului de mediere încheiat in data de 04.04.2012, apreciind ca analizarea condițiilor de fond ale acestui act juridic - cauza ilicita a acestuia este justificata de necesitatea prevenirii producerii efectelor sale juridice.
Recurentul – reclamant apreciază că trebuie menținută hotărârea instanței de fond care a constatat nulitatea absolută a Acordului de mediere încheiat in baza Contractului de mediere nr.5/04.04.2012 între pârâții A. V. si A. L. I., având in vedere cauza ilicita a actului încheiat.
Instanța de fond apreciază in mod corect ca încheierea celui de-al doilea Acord de mediere in baza Contractului de Mediere nr.5/04.04.2012, de către numiții A. I. L. si A. V. a fost făcuta cu intenția frauduloasa de a scoate din masa partajabila supusa împărțelii apartamentul nr.1 situat in București, ., ., ., in scopul de a fi înstrăinata si partea ce se cuvine pârâtului A. I. L., sustrăgându-se astfel de la obligația de plata a debitului in valoare de 120.000 euro pe care acesta îl are sub forma de împrumut față de recurentul – reclamant.
Acest lucru reiese foarte clar din modalitatea prin care aceștia încearcă prin orice mijloace să scoată din masa partajabila apartamentul susmenționat.
Cauza ilicită definita de art.1236 alin.2 Cod civil este ca fiind aceea contrara legii si ordinii publice, iar art.1237 Cod civil stipulează totodată ca aceasta cuprinde si situația in care contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.
Încercarea de a scoate apartamentul din masa partajabila pe cale extrajudiciara împotriva interesului creditorului, in pofida existentei unei acțiuni de partaj introdusa anterior intenției părților de a divorța, reprezintă in opinia instanței, dovada certa ca acordul de mediere încheiat in data de 04.04.2012 a fost încheiat de către pârâți cu rea credința, având o cauză ilicita aceea de a sustrage cota parte din apartamentul nr.1 situat in ., ., ce ar reveni pârâtului A. I. L..
Pentru cele arătate mai sus in mod corect instanța de fond a apreciat ca acest Acord de mediere a fost încheiat cu încălcarea normelor legale si potrivit art.1238 alin.2 Cod civil sancțiunea pentru cauza ilicita a actului juridic este nulitatea absoluta.
Față de cele sus menționate, recurentul – reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate in tot, în sensul respingerii apelului formulat de pârâți împotriva sentinței civile nr.489/21.01.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, si menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală si temeinică.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Prealabil, curtea constată că, prin acțiunea introductivă, recurentul - reclamant a solicitat constatarea nulității acordului de mediere încheiat la data de 5.02.2013 între pârâți, invocând două cauze de nulitate absolută, respectiv nulitatea actului juridic determinată de nerespectarea unei condiții de fond, esențială pentru încheierea valabilă a actului, cauza ilicită și nulitatea actului juridic determinată de nerespectarea dispozițiilor art. 58 alin. 4 din legea 192/2006, respectiv lipsa formei ce constă în necesitatea prezentării acordului de mediere instanței sau notarului public, în vederea verificării condițiilor de fond și de formă.
Astfel, dacă în ceea ce privește nulitatea determinată de nerespectarea dispozițiilor din legea 192/2006, ambele instanțe au reținut, în mod corect de altfel, că nu este întemeiată, motivat de faptul că acordul de mediere a fost depus în dosarul nr._/302/2011 al Judecătoriei sectorului 5 București, ce are ca obiect acțiunea oblică promovată de recurentul - reclamant împotriva intimaților - pârâți, prin care acesta solicită partajarea imobilului proprietatea comună a soților, această instanță urmând să verifice îndeplinirea cerințelor legale, în ceea ce privește nulitatea determinată de lipsa cauzei, prima instanță a analizat acest motiv de nulitate și l-a găsit întemeiat, în timp ce tribunalul a apreciat că nu se impune a fi analizat, raportat la faptul că acordul de mediere nu este apt să producă efecte juridice.
Practic, aspectul litigios în prezentul dosar este determinat de ordinea analizării cauzelor de nulitate, tribunalul apreciind că, în lipsa formei impusă de cerințele legii speciale, actul juridic este lipsit de efecte, astfel că este inutil a fi analizată cauza de nulitate determinată de nerespectarea condiției de fond reglementată de dispozițiile art. 1236 și 1237 Cod civil.
Sub acest aspect, curtea constată că, în ipoteza în care se invocă mai multe cauze(motive) de nulitate absolută, prin aceeași cerere de chemare în judecată nu există o ordine în care instanța trebuie să analizeze aceste motive, fiind suficientă analizarea uni singur motiv de nulitate, în cazul în care este găsit întemeiat și actul este desființat și devenind inutil să se cerceteze și celelalte motive.
Însă, în cazul de față, când acțiunea în nulitate a fost practic respinsă de tribunal, în mod greșit acesta a apreciat că este inutil a fi cercetat și motivul de recurs vizând lipsa cauzei, raportat la lipsa de efecte a contractului de mediere, fiind obligatorie analizarea tuturor motivelor de nulitate invocate.
Prin urmare, în ceea ce privește motivul de nulitate referitor la cauza ilicită, curtea apreciază că sunt întemeiate criticile recurentului, intenția frauduloasă a intimaților - pârâți fiind dovedită.
Astfel, în condițiile în care acordul de mediere a fost depus în dosarul de partaj în discuție, ce are ca obiect acțiunea oblică promovată de creditorul unuia dintre soți, este evident că încheierea actului are drept rezultat scoaterea bunului din masa partajabilă, fără ca intimații să administreze probele necesare din care să rezulte contribuția exclusivă a intimatei - pârâte la dobândirea bunului și fără ca reclamantul să aibă posibilitatea să combată susținerile pârâților. Cu alte cuvinte, curtea reține că este necesar ca părțile, în cadrul dosarului de partaj, să supună dezbaterii contradictorii caracterul de bun comun cu contribuție exclusivă a intimatei – pârâte a apartamentului în litigiu, să administreze probe în acest sens și nu să încheie prezentul acord de mediere.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 C. pr. civ. curtea admite recursul, modifică în tot decizia recurată, în sensul că respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant AL K. R., împotriva deciziei civile nr.966 A din 18.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți A. I. L. și A. V..
Modifică în tot decizia recurată și respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții – pârâți A. I. L. și A. V., împotriva sentinței civile nr.489/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.-D. T. M. G. R. E. V.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L./A.D.T.
2 ex./24.06.2014
TB-S.3 – I.L.M.; S.M.P.
Jud.S.5 – I.S.
| ← Anulare act. Decizia nr. 664/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 97/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
