Contestaţie la executare. Decizia nr. 375/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 375/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 14058/4/2012
Dosar nr._
(256/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.375
Ședința publică de la 6.03.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IONELIA DRĂGAN
JUDECĂTOR - M. I.
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul contestator T. V., împotriva deciziei civile nr. 2513 A din 15.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata B. R. S.A. – membră a GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE.
P. are ca obiect – contestație la executare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 27.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 6.03.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.05.2012, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ , contestatorul T. V. a formulat contestație la executare împotriva somației de plată nr. 532/2011 emisă în dosarul de executare nr. 532/2011 al B. T. N.-V..
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în fapt, a dobândit imobilul situat în București, ., nr. 42, ., ., la data de 15.03.2012, conform actului de donație nr. 456/15.03.2012.
La data de 17.04.2012 a primit de la Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 încheierea nr. 32/16.03.2012, prin care a fost încunoștințat de notarea somației de plată nr. 532/2011 din data de 14.03.2012.
A mai precizat contestatorul că acest imobil i-a fost donat de către debitor, întrucât acesta a avut și nu are serviciu, este în vârstă și foarte bolnav, iar contestatorul s-a obligat să îi asigure întreținere pentru tot restul vieții. Titlul executoriu, respectiv contractul de credit bancar nr._/16.08.2007, acordat pentru nevoi personale, instituie la art. 11 numai o garanție reală mobiliară asupra conturilor, nu și asupra bunurilor imobile.
De asemenea, în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile contractuale, banca are dreptul de a declara întregul credit scadent și să declanșeze procedura executării silite.
Or, debitorul nu a achitat nici o rată la acest credit, iar procedura executării silite se putea declanșa începând cu data primei rate scadente.
A fost invocată în acest sens prescripția dreptului de a cere executarea silită, potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958, considerând că acest drept s-a născut încă de la data de 28.08.2007, de la data la care debitorul nu a mai achitat creditul de nevoi personale.
Au fost invocate și dispozițiile art. 373 C.proc.civ., apreciind că, competența soluționării cererii privind executarea silită revine executorului judecătoresc din circumscripția Judecătoriei Sectorului 4 unde se află bunul imobil, iar B. T. N.-V. este situat în sectorul 5.
În consecință, s-a solicitat instanței să constate prescris dreptul de a cere executarea silită, și dacă instanța va trece peste această excepție, s-a solicitat admiterea contestației, anularea actului de executare contestat și radierea notării din cartea funciară a somației de plată nr. 532/2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399, alin.2, indice 1 C.proc.civ., art. 401, alin. 1, lit. b, art. 404 C.proc.civ..
La data de 01.06.2012, contestatorul a formulat cerere precizatoare, prin care a arătat că înțelege să formuleze prezenta contestație la executare în contradictoriu cu intimata creditoare B. R. SA MEMBRA A GRUPULUI N. BANK OF GREECE.
La data de 20.08.2012, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
S-a solicitat verificarea legalității în ceea ce privește timbrarea, și a fost invocată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că a încheiat cu debitorul T. S., în calitate de împrumutat, contractul de credit bancar nr._/16.08.2007, prin care acesta din urmă a beneficiat de un credit pentru nevoi personale în sumă de 27.200 de lei.
Ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către debitorul T. S., banca a fost nevoită să demareze procedura executării silite, solicitând executorului judecătoresc să efectueze acte de executare împotriva acestuia, astfel încât la data de 15.09.2011, executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Sectorului 4 București încuviințarea executării silite.
În ceea ce privește afirmația contestatorului cu privire la faptul că art. 11 din Contractul de credit bancar încheiat cu debitorul T. S. prevede numai o garanție reală mobiliară asupra conturilor, nu și asupra bunurilor imobile ale debitorului, s-a arătat că potrivit art. 2324 N.C.Civ., ,,Cel care este obligat personale, răspunde cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare”.
B., în calitate de creditor urmăritor, este îndreptățită conform prevederilor art. 371, indice 1 C.proc.civ., ,, Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare”.
În ceea ce privește excepția prescripției invocate de contestator, art. 14.1 din contractul de credit bancar nr._/16.08.2007 prevede că banca are dreptul de a declara întregul credit scadent anticipat și să declanșeze procedura executării silite în cazul în care există o clauză de culpă contractuală din partea împrumutatului T. S., în speță, neîndeplinirea obligațiilor de plată astfel cum au fost convenite la semnarea contractului de credit. S-a învederat instanței că debitorul nu a achitat nici o rată de credit în baza titlului executoriu, fiind evidentă reaua-credință a debitorului. Mai mult decât atât, debitorul, pentru a se sustrage în continuare de la îndeplinirea obligațiilor de plată, a încheiat actul de donație cu contestatorul, având în vedere că la data încheierii actului de donație, 15.03.2012 avea cunoștință despre demararea executării silite împotriva sa.
Mai mult decât atât, în actul de donație depus de contestator la dosarul instanței, debitorul a arătat că a încheiat un act de partaj voluntar la data de 17.09.2003, prin care apartamentul supus executării silite îi revenea în întregime.
Astfel, debitorul a stat în pasivitate ani la rând, fără a deschide carte funciară imobilului, și abia după ce constată că este urmărit de către creditoare înțelege să doneze imobilul fratelui său, care deschide ulterior carte funciară imobilului pe numele său, în calitate de nou proprietar.
Intimata apreciază că este eronată afirmația potrivit căreia dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data de 20.08.2007, adică de la data scadenței primei rate de credit pe care debitorul avea obligația să o achite.
Astfel, banca este îndreptățită să demareze procedura executării silite de la data declarării scadenței anticipate a creditului și nu de la data scadenței primei rate de credit astfel cum susține contestatorul.
Contractul de credit bancar a încetat și toată suma în baza acestui contract a devenit exigibilă la data de 19.03.2008, data la care banca este îndreptățită să își recupereze debitul.
A mai arătat intimata că dreptul de a cere executare silită nu este prescris, având în vedere faptul că a fost formulată și înaintată cerere de executare silită către Corpul executorilor bancari la data de 21.03.2008, a fost formulată și înaintată cerere de executare silită către Corpul executorilor bancari la data de 30.06.2009, prin încheierea din camera de consiliu din data de 13.05.2010, Judecătoria Sectorului 4 București a respins cererea de încuviințare a executării silite pe motiv că imobilul supus executării silite nu este proprietatea exclusivă a debitorului, a fost formulată și înaintată cerere de executare silită către Corpul executorilor bancari la data de 21.02.2011, ultimul act de executare întocmit de Corpul Executorilor bancari a fost la data de 13.07.2011 și constă în proces-verbal de închidere dosar pentru imposibilitatea valorificării de bunuri, pe baza comunicării făcute de OCPI-Serviciul de Publicitate Imobiliară Sector 4 cu nr._/13.11.2009, de unde rezultă faptul că imobilul identificat de executor ca fiind proprietatea debitorului nu era înscris în cartea funciară, iar pentru continuarea executării, dosarul a fost transmis către B. T. A.-M. și T. N.-V. la data de 17.08.2011.
Prin urmare, termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data declarării scadenței anticipate, nu s-a împlinit.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de anulare a somației imobiliare, s-a menționat faptul că nu sunt arătate motivele de nelegalitate pe actele de executare, în privința somației, s-au respectat toate regulile de fond și de formă impuse de dispozițiile Codului de Procedură Civilă în această materie.
În ceea ce privește competența soluționării cererii privind executarea silită, față de prevederile art. 373, alin.1 C.proc.civ., executorul judecătoresc este competent, având în vedere că imobilul supus executării silite situat în sectorul 4 se află în circumscripția Curții de Apel București.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ..
La termenul de judecată din data de 21.08.2012, instanța a luat act că, intimata nu mai susține excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția netimbrării contestației la executare.
Prin sentința civilă nr. 6337/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosar_ , s-a respins contestația la executare, ca neîntemeiată; s-a respins cererea având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, reținându-se în motivare următoarele:
În fapt, la data de 16.08.2007, a fost încheiat Contractul de credit bancar nr._/16.08.2007, între B. R. SA MEMBRA A GRUPULUI N. BANK OF GREECE în calitate de creditor, și T. G. S., în calitate de împrumutat, având ca obiect acordarea de către bancă a unui împrumut pentru nevoi personale în sumă de 27.100 lei, pentru o perioadă de 120 de luni.
Prin adresa nr._/01.04.2008, debitorului T. S. i s-a comunicat faptul că figurează în evidențele băncii cu un debit în sumă de 27.619, 35 RON, în consecință, acesta fiind somat să plătească suma restantă într-un interval de 3 zile de la data primirii notificării.
La data de 29.08.2011, creditoarea a formulat cerere de executare silită adresată B. T. A.-M. ȘI T. N.-V., prin care a solicitat executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat prin Contractul de credit nr._, fiind format dosarul de executare nr. 532/2011.
În data de 31.08.2011, B. T. A.-M. ȘI T. N.-V. a solicitat Judecătoriei Sectorului 4 București încuviințarea executării silite, prin Încheierea din data de 15.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2011, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite, fiind încuviințată executarea silită debitorului T. S., la cererea creditoarei B. R. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE, de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „T. A.-M. și T. N.-V.”, în dosarul de executare al acestuia nr. 532/2011, pentru sumele de bani datorate de către debitor conform titlului executoriu constând în contractul de credit bancar nr._/16.08.2007, plus cheltuieli de executare, prin executare mobiliară și imobiliară, asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea debitorului, situate în sectorul 4 București, precum și prin poprire în mâinile terților popriți cu domiciliul/sediul în sectorul 4 București.
La data de 05.10.2011 a fost emis procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, prin care au fost stabilite cu titlu de cheltuieli de executare următoarele sume: 220 lei taxe de timbru, timbre judiciare, taxe poștale, taxă evidența persoanelor, taxe ITM și alte taxe, 5.548 lei, onorariu executor judecătoresc cu TVA inclus.
La data de 05.10.2011 a fost emisă somația nr. 532/2011 prin care debitorul T. S. a fost somat ca în termen de 1 zi să achite creditoarei suma totală de 50.507, 69 de lei, din care 44.739, 69 de lei reprezentând debit restant și suma de 5.768 lei reprezentând cheltuieli de executare, somația fiind comunicată debitorului la data de 18.10.2011.
La data de 21.12.2011 debitorul T. S. a formulat o solicitare aprobare acord de plată, prin care a solicitat creditoarei aprobarea privind încheierea unui acord de plată pentru rambursarea integrală a tuturor creanțelor față de bancă, obligându-se să achite până la data de 30 a fiecărei luni suma de 500 de lei, acest angajament de plată fiind aprobat de către bancă.
În data de 14.03.2012, a fost întocmit procesul-verbal de situație imobiliară, în temeiul dispozițiilor art. 496 C.proc.civ., executorul judecătoresc deplasându-se la imobilul situat în București, ., nr. 42, ., at.1, apt. 48, sect.4, din care se urmărește silit cota indiviză aparținând debitorului T. S., acest imobil fiind identificat.
La data de 14.03.2012 a fost emisă somația nr. 532/2011 prin care debitorul în baza dispozițiilor art. 387 C.proc.civ., și art. 497 și urm. C.proc.civ., a fost somat ca în termen de 15 zile de la comunicare să achite creditoarei sumele de 43.739, 69 lei+dobânzile, penalitățile și alte sume datorate în baza titlului executoriu, până la recuperarea integrală a creditului 5.768 lei cheltuieli de executare la data de 05.10.2011+cheltuielile de executare ulterioare, făcându-i cunoscut că în caz de neconformare se va trece la vânzarea cotei indivize devălmașe care îi aparține din imobilul situat în București, ., nr. 42, ., ., sect.4, identificat conform procesului-verbal de situație întocmit de executorul judecătoresc la data de 14.03.2012, somația fiind comunicată debitorului la data de 04.04.2012.
Somația de plată asupra imobilului mai sus menționat a fost notată în favoarea creditoarei prin Încheierea nr. 32/16.03.2012.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 456/15.03.2012, de BNP A.-C. M., între T. S., în calitate de donator și T. V., în calitate de donatar, T. S. a donat fratelui său, T. V. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., nr. 42, ., sect.4, donatorul rezervându-și dreptul de abitație viageră asupra întregului apartament.
Prin Încheierea nr._/03.05.2012, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 a admis cererea de reexaminare formulată de T. V. în sensul respingerii cererii având ca obiect notare somație de plată emisă în dosar nr. 532/2011, la data de 14.03.2012, de B. T. A.-M. ȘI T. N.-V., deoarece cartea funciară era blocată cu extras de autentificare nr. 6000/12.03.2012 sub C.2 din Cartea Funciară_-C1-_ București Sectorul 4.
Instanța a reținut că prezenta contestație la executare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apărarea contestatorului în sensul că bunul imobil nu aparține debitorului, ci aparține contestatorului, fiind încălcate dispozițiile art. 371, indice 3 C.proc.civ., instanța a reținut că această apărare este neîntemeiată, având în vedere că prin contestația la executare s-a solicitat anularea somației nr. 532/2011 din data de 14.03.2012, însă actul de donație nr. 456/15.03.2012, prin care contestatorul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., nr. 42, ., ., sect.4 a fost autentificat de BNP A.-C. M. la data de 15.03.2012, deci ulterior emiterii somației din data de 14.03.2012.
Având în vedere că potrivit art. 813 C.civ., contractul de donație se încheie prin act autentic, contestatorul T. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., nr. 42, ., ., sect.4 la data încheierii contractului de donație autentificat, și anume la data de 15.03.2012, deci la data emiterii somației, 14.03.2012, acesta nu era titularul dreptului de proprietate, ci dreptul de proprietate asupra imobilului aparținea în continuare debitorului T. S., și prin urmare, nu se poate susține că somația a fost emisă asupra unui imobil care nu aparținea debitorului, ci care aparținea contestatorului.
În ceea ce privește faptul că cererea având ca obiect notarea somației de plată emisă la data de 14.03.2012 în dosarul de executare nr. 532/2011 a fost respinsă prin încheierea nr._/03.05.2012, instanța reține că potrivit art. 497, alin. 2 C.proc.civ., ,,Executorul va lua măsuri ca somația prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciară”, înscrierea somației imobiliare în cartea funciară fiind o cerință de opozabilitate față de terți, și producând efectele prevăzute de alin. 4 din art. 497 C.proc.civ. ,, Drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor și adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau terțul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanțelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare.”. Prin urmare, în cazul respingerii înscrierii somației în cartea funciară, efectul este acela că drepturile reale înscrise ulterior vor putea fi opuse creditorului, însă acest fapt al respingerii, în urma cererii de reexaminare a înscrierii somației, nu poate conduce la anularea somației din data de 14.03.2012, somație care este un act de executare diferit de procedura înscrierii somației în cartea funciară și care, astfel cum s-a arătat anterior, a fost emisă anterior dobândirii dreptului de proprietate de către contestator.
Somația din data de 14.03.2012 a fost întocmită cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de art. 497 C.proc.civ..
În ceea ce privește solicitarea având ca obiect radierea din cartea funciară a somației de plată nr. 532/2011 instanța a reținut că această solicitare a rămas fără obiect, întrucât prin Încheierea nr._/03.05.2012, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 a admis cererea de reexaminare formulată de T. V., în sensul respingerii cererii având ca obiect notare somație de plată emisă în dosar nr. 532/2011, la data de 14.03.2012, de B. T. A.-M. ȘI T. N.-V..
În ceea ce privește apărarea privind intervenția prescripției executării silite, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 405 C.proc.civ. ,, Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”, iar potrivit dispozițiilor art. 405, indice 2 C.proc.civ., ,,Cursul prescripției se întrerupe: pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent”.
Instanța a reținut că prescripția dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat prin Contractul de credit bancar nr._/16.08.2007 a început să curgă nu la data de 20.08.2007, adică data scadenței primei rate de credit pe care debitorul avea obligația de a o achita, ci de la data declarării scadenței anticipate a creditului, și anume la data de 19.03.2008, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de intimată la dosar. Instanța a reținut că termenul de prescripție care a început să curgă de la această dată a fost întrerupt la data de 21.03.2008, când, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către creditoare, a fost formulată cerere de executare silită către Corpul Executorilor Bancari, de la data întreruperii începând să curgă un nou termen de prescripție, termenul de prescripție fiind de asemenea întrerupt la data de 01.04.2008, când, potrivit adresei nr._/01.04.2008, creditorul a fost somat să achite debitul restant în interval de 3 zile. Instanța a reținut că la data de 21.02.2011, deci anterior împlinirii termenului de prescripție, a fost formulată și înaintată cerere de executare silită către Corpul Executorilor Bancari, din verificările efectuate în sistemul ECRIS rezultă că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea pronunțată la data de 17.03.2011, în dosarul nr._, ultimul act de executare întocmit de Corpul Executorilor Bancari fiind la data de 13.07.2011 și constând în procesul-verbal de închidere dosar pentru imposibilitatea valorificării de bunuri, pe baza comunicării făcute de OCPI - Serviciul de Publicitate Imobiliară Sector 4, dosarul fiind transmis către B. T. A.-M. și T. N.-V. în vederea continuării executării silite. Deși cererea de încuviințare a executării silite a fost respinsă prin încheierea din data de 13.05.2010, cu toate acestea respingerea cererii de încuviințare a executării silite se referea la cererea de executare silită din data de 30.06.2009, nu la cea din data de 21.03.2008. În subsidiar, chiar dacă nu ar fi operat întreruperea termenului de prescripție ca urmare a formulării cererii de executare silită, întreruperea termenului de prescripție s-a realizat și prin somația din data de 01.04.2008.
Prin urmare, executarea silită în dosarul de executare nr. 532/2011 nu este prescrisă, apărarea contestatorului în acest sens fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește apărarea în sensul că titlul executoriu, respectiv contractul de credit bancar nr._/16.08.2007, acordat pentru nevoi personale, instituie la art. 11 numai o garanție reală mobiliară asupra conturilor”, nu și asupra bunurilor imobile, instanța a reținut că această apărare este neîntemeiată, având în vedere că instituția bancară nu era obligată să execute numai eventualele conturi deținute de către debitor la instituțiile bancare, ci avea dreptul de a desfășura executarea silită asupra oricărui bun mobil sau imobil proprietatea debitorului, până la realizarea integrală a creanței, având în vedere dispozițiile art. 1718 C.civ., potrivit căruia ,, Oricine este obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare”, precum și dispozițiile art. 3711 C.proc.civ., ,, Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare”.
În privința apărării în sensul că debitorul nu a achitat nici o rată la acest credit, iar procedura executării silite se putea declanșa începând cu data primei rate scadente, instanța a reținut că această apărare este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 14.1 din contractul de credit, care, potrivit art. 969 C.civ., este obligatoriu pentru părți ,,Nerespectarea de către împrumutat sau codebitor a oricărei obligații asumate prin prezentul contract, constituie caz de culpă și acordă dreptul băncii de a declara întregul credit scadent indiferent de graficul de rambursare și ca urmare, de a lua orice măsură pe care o consideră necesară pentru a-și recupera pagubele cauzate în acest mod”.
Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă concluzia că banca avea dreptul de a demara procedura executării silite începând cu data declarării creditului scadent anticipat, și nu de la data scadenței primei rate de credit.
În ceea ce privește apărarea contestatorului privind necompetența executorului judecătoresc, cu sediul în sectorul 5 București, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 373 C.proc.civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, ,,Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea”, B. T. A.-M. ȘI T. N.-V. având sediul în raza teritorială a Curții de Apel București.
Instanța a reținut că actele de executare desfășurate în dosarul de executare nr. 532/2011 au caracter legal și temeinic, fiind întocmite în baza încuviințării executării silite pronunțate de către instanța de executare, de asemenea, procesul-verbal privind cheltuielile de executare din data de 05.10.2011 a fost în mod legal întocmit, onorariul executorului judecătoresc și celelalte cheltuieli de executare fiind calculate cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 371, indice 7 C.proc.civ., iar somația din data de 05.10.2011 și procesul-verbal de situație imobiliară din data de 14.03.2012 fiind de asemenea legal întocmite.
Instanța a respins cererea având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că în sarcina acesteia, care nu a decăzut în pretenții, nu poate fi reținută culpa procesuală.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate, în termen legal a formulat recurs contestatorul T. V..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, la data 18.10.2012, și a fost recalificat ulterior de către instanță ca apel.
În motivarea apelului său apelantul a susținut, în principal, următoarele aspecte:
Primul motiv se întemeiază pe disp. art. 304 pct.7 și 8 C.pr.civ. A formulat contestație la executare silita împotriva somatei nr. 532/2011, somație comunicata debitorului T. S. la data de 04.04.2012", și despre care a luat cunoștință la data de 17.04.2012, solicitând anularea somației în temeiul disp. art. 3713 din C.pr.civ. având în vedere înscrisul depus la dosarul cauzei, respectiv "contractul de donație nr. 456/15.03.2012", care atesta ca este proprietarul imobilului înscris în somația atacata.
În mod netemeinic și nelegal a apreciat apelantul că instanța de fond a reținut ca prezenta contestație la executare este neîntemeiata și a respins-o, întrucât așa cum a putut dovedi: bunul imobil aparține lui T. V. și nu debitorului urmărit T. S..
Somația 532/2011 a fost emisa pe data de 14.03.2012, înainte cu o zi de încheierea contractului de donație nr. 456/15.03.2012, însă a fost comunicata debitorului T. S. tocmai la data de 04.04.2012 și acestuia la data de 17.03.2012, astfel ca atât debitorul cat și contestatorul au fost în imposibilitate de a avea cunoștință la data încheierii contractului de donație despre această somație. Somația devine opozabila terților de la data înscrierii/notarii acesteia în cartea funciara.
Notarea somației în cartea funciara s-a făcut ulterior încheierii contractului său de donație astfel ca cererea privind notarea somației fiind soluționata la data de 21.03.2012 nu putea fi notată la data de 16.03.2012 (data înregistrării cererii); astfel ca nu îi putea fi opozabila la data încheierii de către acesta a actului său juridic dedus judecații, respectiv contractul de donație nr. 456/15.03.2012; cu atât mai mult cu cat nu îi putea fi opozabila nici la data de 14.03.2012 data emiterii somației (redactării acesteia).
Astfel, în mod contradictoriu și nelegal instanța de fond deși retine ca "a devenit proprietarul bunului imobil la data de 15.03.2012 și ca înscrierea somației este o cerința de opozabilitate față de terți" deci nu îmi poate fi opozabila până la notarea în cartea funciara a somației, apreciază totuși eronat ca data emiterii somației respectiv data de 14.03.2012 ar fi fost data la care acesta trebuia sa iau cunoștință despre existenta acestei somații, această dată fiind anterioara datei încheierii contractului său de donație.
Ori este neîndoios, a apreciat apelantul, ca la data emiterii somației nici debitorul și nici acesta nu aveau cum să afle despre aceasta somație ( aflată încă în biroul executorului judecătoresc) și ca tocmai după doua zile a fost înregistrata cererea la cartea funciara, cererea fiind soluționata la data de 21.03.2012 (deci mult după autentificarea contractului său de donație) pentru ca deabia după încă 20 de zile sa fie comunicata debitorului T. S., iar acesta după încă 13 zile.
Daca s-ar ignora aceste termene procedurale de luare la cunoștință și de opozabilitate față de terți, ar însemna ca simpla emitere a unui act sa fie necesara și suficienta pentru producerea efectelor juridice; lucru absurd și total nelegal.
Mai mult decât atât, instanța de fond retine de asemenea în mod nelegal, ca "nici respingerea somației din cartea funciara nu poate conduce la anularea somației nr. 532/2011 întrucât, din nou repeta instanța de fond,"somația a fost emisa anterior dobândirii dreptului de proprietate de către subsemnatul".
Ori dispozițiile art.497 al.4 din c.pr.civ. astfel cum au fost relatate chiar de către instanța în hotărârea atacata, stabilesc ca drepturile reale înscrise înainte de notarea somației, vor putea fi opuse creditorului.
Prin urmare, respingerea somației din cartea funciara echivalează cu neînregistrarea acesteia astfel ca somația nefiind înregistrata nu poate produce efecte și nu poate fi opozabilă terților, adică nici acestuia.
În consecința, singurul drept real înregistrat în cartea funciara la acest moment este dreptul său de proprietate, dobândit prin act autentic, perfect valabil.
Cel de-al doilea motiv de recurs, astfel cum a fost formulat de către apelant, este întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Astfel, somația nr. 532/2011, deși a fost emisa la data de 14.03.2011, la data de 15.03.2011 nu îi era opozabila deoarece nu fusese înregistrată în cartea funciara, cererea privind înscrierea somației 532/2011 a fost soluționata la data de 21.03.2012 deci după 6 zile de la încheierea de către acesta a contractului de donație.
A luat la cunoștință despre aceasta somație deabia la data de 17.04.2012 când, a putut solicita reexaminarea încheierii nr.32/16.03.2012 și ataca prezenta somație.
Potrivit încheierii nr._/03.05.2012 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliara sector 4, înscrierea acestei somații a fost respinsa; aspect care dovedește încă o data inopozabilitatea acesteia față de cel care a încheiat și înregistrat un drept real de proprietate ce poate fi opus creditorului urmăritor.
Instanța de fond, deși retine ca drepturile sale reale pot fi opuse creditorului ca urmare a respingerii notarii somației în cartea funciara potrivit dispozițiilor art.497 al.4 c.pr.civ. retine totuși, în contradicție cu aceste dispoziții legale și împotriva încheierii de respingere a notarii somației că încheierea de respingere nu poate conduce la anularea somației întrucât somația a fost emisa anterior dobândirii dreptului său de proprietate.
Sigur ca încheierea de respingere nu conduce în mod direct la anularea actului/somației, fapt pentru care apelantul a precizat că a și formulat prezenta contestație împotriva actului care îl prejudiciază și în baza dispozițiilor art.3713 (pot fi supuse executării silite numai veniturile și bunurile debitorului); art. 399 al.1, al.2 și al.22; art.401 al. l, lit. a ; art.497 al. 4 c.pr.civ.; art.404 c.pr.civ.
Somația atacată nu își mai poate produce efectele întrucât conține date nereale privind titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului 48 situat în .. 42, ., acest imobil nefiind nici măcar la data emiterii somației în "coproprietate și devălmășie", astfel cum greșit s-a reținut de către executorul judecătoresc, cu atât mai mult în prezent, când imobilul aparține unei alte persoane decât debitorul urmărit.
Bunul urmărit, la data emiterii somației - respectiv la 14.03.2012, nu era înscris în cartea funciara,ori potrivit disp.art.488 și 489 c.pr.civ. pot fi urmărite numai bunurile imobile înscrise în cartea funciara.
Cat privește prescripția dreptului de a cere executarea silita, invocata de către acesta, excepție absoluta ,dirimanta și de drept, apelantul solicită să fie admisă constatând că în mod greșit instanța de fond a apreciat și asupra acesteia, ca termenul de prescripție de 3 ani nu începe să curgă de la data de 19.03.2008 ci de la data de 20.08.2007 potrivit disp. art. art. 6 din Decretul 167/1958 "Dreptul de a cere executarea silita în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar potrivit disp. art. 7 „Prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silita”.
În obligațiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept.
Ori dreptul la acțiune al creditoarei s-a născut la data scadentei primei rate de credit care nu a fost achitata.
Cat privește cererea de executare silita formulata la data de 19.03.2008 solicită să se constate că, urmare a disp. art. 389 C.pr.civ., aceasta cerere s-a prescris de drept iar o noua cerere a mai fost formulata la data de 30.06.2009 cerere a cărei încuviințare a fost respinsa.
Or, potrivit disp. art. 16 al. 2 "Prescripția nu este întrerupta, daca s-a pronunțat încetarea procesului, daca cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a făcut-o a renunțat la ea."
O noua cerere de încuviințare a executării silite, cea prezenta, a fost formulata din nou la data de 21.02.2011 deci după termenul de prescripție de 3 ani.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecința admiterea contestației în temeiul disp. art. 399 C.pr.civ. sa se constate ca somația nr. 532/2011 nu îi poate fi opozabila și sa se dispună anularea acesteia întrucât bunul imobil descris în acesta somație este proprietatea sa și nu poate fi urmărit pentru datoriile debitorului iar cat privește cererea de executare silita formulata de creditoarea B. Româneasca SA Membra a Grupului N. Bank Of Greece să se constate ca este prescrisa și sa fie respinsă ca atare.
În drept „recursul” a fost întemeiat pe disp. art.299-316 C.pr.civ., precum și pe celelalte texte de lege enunțate mai sus.
Intimata B. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie respins ca nelegal și neîntemeiat apelul formulat de recurentul T. V. împotriva Sentinței civile nr. 6337 din 04.09.2012 pronunțata de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._, și implicit sa menținerea sentinței recurată ca fiind legala și temeinică.
A invocat excepția tardivității formulării căii de atac având în vedere ca dispozițiile art. 301 Cod procedura civilă prevăd că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Aceste termen de 15 zile nu a fost respectat de către recurent, astfel:
Hotărârea a fost pronunțata de instanța de fond la data de 04.09.2012. Aceasta a fost comunicata în data de 25.09.2012, data poștei. Din informațiile de pe portalul instanțelor, recursul formulat de T. V. a fost înregistrat la data de 18.10.2012, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut pentru formularea caii de atac. În consecința, solicită admiterea excepției și sa să fie respins apelul ca fiind tardiv formulat.
Pe fond, intimata a arătat că recursul formulat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
I. Față de dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 8 Cod procedura civila:
Deși recurentul își întemeiază calea de atac pe aceste dispoziții, nu arata de fapt care sunt neregularitățile hotărârii pronunțate de instanța de fond, fiind numai nemulțumit de hotărârea data și arătând aceleași motive ca și la dezbaterile publice în față instanței de fond.
Hotărârea pronunțata cuprinde motivele pe care se sprijină, iar instanța de fond, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, respectiv actele de executare din dosarul execuțional, a constatat ca nu exista nici o nelegalitate a executării silite.
Instanța este obligata, în temeiul principiului disponibilității sa se limiteze la obiectul cererii dedus judecații.
Prin contestația la executare formulata, contestatorul a solicitat doar anularea Somației imobiliare din data de 14.03.2012, ori instanța de fond tocmai pe aceasta cerere s-a pronunțat și constatând ca nu exista motive de nelegalitate, a respins cererea cu privire la anularea somației imobiliare.
Somația imobiliara din data de 14.03.2012 a fost emisa anterior încheierii contractului de donație între recurent și debitorul T. S., astfel ca la data emiterii somației imobiliare proprietarul imobilului urmărit silit era T. S.. Pentru acest considerent, instanța de fond în mod temeinic a apreciat ca nu pot fi susținute cererile reclamantului din prezenta cauza cu privire la faptul ca somația ar fi fost emisa pentru un imobil ce nu aparținea debitorului T. S., pentru ca la data de 14.03.2013, data emiterii somației, proprietar era încă T. S..
Deci nu poate fi vorba nici de interpretarea greșita a actului juridic, nici de schimbarea naturii ori înțelesului actului juridic în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C..
II. Față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila:
Hotărârea instanței de fond este întemeiata și respecta în totalitate prevederile legale, astfel: ani la rând debitorul a stat în pasivitate fără a deschide Carte Funciara imobilului ce face obiectul prezentei executări, iar la momentul la care a demarat executarea silita prin B. T. N. V. și T. A., a donat imobilul supus urmării silite către fratele sau, în baza unui act de donație, din punctul intimatei de vedere încheiat numai pentru a se sustrage executării silite și în scopul fraudării creditorilor urmăritori. Nu prezintă relevanta faptul ca înscrierea somației imobiliare s-a efectuat la data de 16.03.2012, adică după data autentificării actului de donație, întrucât debitorul T. S. avea cunoștința despre executarea silita demarata împotriva acestuia și din alte acte de executare anterioare, comunicate acestuia.
Recurentul repeta afirmația ca somația imobiliara nu i-a fost opozabila la data autentificării actului de donație întrucât somația imobiliara nu era înscrisa în Cartea Funciara. Dar care Carte Funciara? În condițiile în care aceasta nu era deschisa de către debitor? Aceasta informație o deține tocmai din Adresa nr. 3603/17.02.2012 emisa de către OPCI Sector 4 și comunicata executorului judecătoresc, în care se arata ca imobilul situat în București, .. 42, ., ., nu figurează cu număr cadastral înscris în cartea funciara. Somația imobiliara a fost înscrisa de către executorul judecătoresc în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni, așa cum reiese din Adresa din data de 14.03.2012 către OCPI Sector 4, asupra imobilului urmărit ce aparține debitorului T. S..
Prin contestația la executare formulata, contestatorul a solicita doar anularea Somației imobiliare din data de 14.03.2012, or instanța de fond tocmai pe aceasta cerere s-a pronunțat și constatând ca nu exista motive de nelegalitate, a respins cererea cu privire la anularea somației imobiliare.
Somația imobiliara din data de 14.03.2012 a fost emisa anterior încheierii contractului de donație între recurent și debitorul T. S., astfel ca la data emiterii somației imobiliare proprietarul imobilului urmărit silit era T. S.. Pentru acest considerent, instanța de fond în mod temeinic a apreciat ca nu pot fi susținute cererile reclamantului din prezenta cauza cu privire la faptul ca somația ar fi fost emisa pentru un imobil ce nu aparținea debitorului T. S., pentru ca la data de 14.03.2013, data emiterii somației, proprietar era încă T. S..
Deci nu poate fi vorba nici de interpretarea greșita a actului juridic, nici de schimbarea naturii ori înțelesului actului juridic în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C..
Față de faptul că „recurentul” a arătat că nu putea fi deja înscrisă somația în cartea funciară la data emiterii acesteia, intimata a precizat că art. 497 alin. 1 Teza 2 Cod procedura civila prevede că "somația de plata ce va fi comunicata debitorului, cuprinde pe lângă cele arătate de art. 387 și datele de identificare ale imobilului cuprinse în procesul verbal de situație, precum și mențiunea ca s-a luat măsura înscrierii în cartea funciara."
A solicitat să se respinsă afirmația „recurentului” cu privire la faptul ca ar fi nelegala înscrierea somației în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni pe motiv ca aceasta s-ar înscrie numai în cartea funciara, deoarece în cazul în care identificarea cadastrala a imobilului nu este posibila, ca și în situația de față, se vor folosi celelalte registre de publicitate imobiliara existente și sarcinile de orice natura înscrise în acestea vor fi preluate de cărțile funciare la deschiderea acestora pentru fiecare imobil în parte.
În ceea ce privește excepția prescripției invocata de către „recurent”, solicită să se aibă în vedere că data de la care începe sa curgă termenul de prescripție este data declarării scadentei anticipate a creditului ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plata de către debitor, adică la data de 19.03.2008 când contractului de credit nu mai era în ființa, fiind declarat scadent anticipat. Instanța de fond în mod corect și legal a constatat întreruperea cursului prescripției, având în vedere ca de la data declarării scadentei anticipate a creditului au fost întocmite o . acte de executare împotriva debitorului, atât de către Corpul Executorilor Bancari cat și de B. T. A. și T. N. V..
A mai apreciat că în mod rău voit se invoca aceasta excepție, fiind încă o încercare de a se îngreuna executarea silita demarata, iar actele de executare existente la dosarul cauzei fac dovada netemeiniciei acestei excepții.
De asemenea, a mai apreciat intimata că singurul îndreptățit să invoce excepții cu privire la debitul urmărit este debitorul T. S., debitor care a recunoscut creanța Băncii, motiv pentru care a și semnat un acord de plata cu executorul judecătoresc, efectuând și plata sumei de 500 de lei la data de 13.02.2012.
În concluzie, intimata a solicitat să se constate că recursul declarat este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin.(l) C.proc.civ, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a căii de atac și menținerea sentinței recurate ca legala și temeinica.
Prin decizia civilă nr.2513R/15.10.2013 Tribunalul București - Secția III-a Civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul contestator T. V..
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în cauză sunt incidente prev. art. conform art. 402, alin. 2 C.pr.civ raportat la art. 401 alin 2 C.pr.civ, având în vedere că apelantul contestator T. V. are poziția de terț față de procedura de executare silită care formează obiectul dosarului de executare silită nr. 532/2011 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați T. A.-M. și T. N.-V..
Acest dosar de executare silită privește pe creditoarea B. R. SA – Membră a Grupului Național Bank of Greece și pe debitorul T. S., executarea silită efectuându-se în temeiul Contractului de credit bancar nr._/16.08.2007 încheiat între creditoare și debitor.
În cadrul acestui dosar de executare silită a fost emisă somația nr.532/2011 din 14.03.2012 (f. 102 dos. primă instanță) prin care debitorul T. S. a fost somat să plătească suma totală de 44.739,69 lei în termen de 15 zile, urmând ca în caz de neconformare să se treacă la vânzarea cotei indivize devălmașe care îi aparține din imobilul situat în București, . nr. 42,, ., imobilul fiind dobândit prin contractul de schimb autentificat sub nr._/30.06.1993 de notar public L. L. M. încheiat alături de soția sa cu o terță persoană.
La solicitarea executorului judecătoresc de a fi notată somația în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni, întrucât anterior se comunicase că imobilul nu are deschisă carte funciară, prin încheierea nr. 32/16.03.2012 OCPI București – BCPI Sector 4 a admis cererea și a dispus notarea somației de plată imobiliare.
Prin încheierea nr._/03.05.2012 a aceleiași instituții a fost admisă cererea de reexaminare formulate de către apelantul contestator T. V. împotriva încheierii anterioare și a fost respinsă cererea de notare a somației imobiliare, constatându-se că la data de 16.03.2012 cartea funciară era blocată de un extras pentru autentificare (f. 115 dos. primă instanță).
Din actul de donație autentificat sub nr.456/15.03.2012 (fila 110 dosar primă instanță) rezultă că la această dată debitorul T. S., necăsătorit a donat apelantului T. V., căsătorit, dreptul de proprietate asupra apartamentului 48 situat în București, . nr. 42,, ., rezervându-și „dreptul de habitație viageră asupra întregului apartament”.
Față de această situație reținută și de prima instanță, Tribunalul a apreciat că, în calitatea sa de terț față de procedura de executarea silită, apelantul contestator T. V. nu poate formula apărări decât în ceea ce privește urmărirea bunului imobil asupra căruia se pretinde proprietar. Acesta nu are calitate și nici interes pentru a formula apărări în ceea ce privește executarea silită înseși sau titlul executoriu, acestea fiind apărări care au legătură și ar fi putut fi formulate numai de către debitorul din procedura de executare silită, numitul T. S..
Prin urmare, Tribunalul nu a analizat criticile formulate de către apelant împotriva sentinței primei instanțe referitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silită, respectiv dreptul băncii de a declanșa urmărirea silită în temeiul contactului de credit întrucât acestea privesc executarea silită înseși.
Astfel, Tribunalul a analizat numai critica vizând respingerea contestației la executare prin care s-a solicitat anularea somației nr. 532/2011 din 14.03.2012.
În ceea ce privește solicitarea inițială de radiere din cartea funciară a notării acestei somații, este de remarcat faptul că această cerere a fost și este lipsită de obiect întrucât somația nu este notată în cartea funciară, ca efect al Încheierii nr._/03.05.2012 a OCPI București – BCPI Sector 4.
Apelantul T. V. a apreciat ca nelegală și contradictorie hotărârea primei instanțe, care, deși a reținut că apelantul contestator a devenit proprietar al imobilului urmărit încă din data de 15.03.2012, înainte de formularea cererii de notare în cartea funciară a somației imobiliare emise față de debitorul T. S., totuși nu a dispus anularea somației respective.
În acord cu motivarea primei instanțe și temeiurile de drept invocate, Tribunalul a apreciat că această soluție este întemeiată, întrucât trebuie făcută distincție între valabilitatea somației și opozabilitatea acesteia.
Într-adevăr, ca urmare a faptului că prin actul de donație autentificat sub nr.456/15.03.2012, de la această dată apelantul contestator a devenit proprietar al apartamentului, dată la care era blocată orice înscriere în cartea funciară ca urmare a extrasului de autentificare solicitat de notarul public, ulterior actul de donație fiind înscris în cartea funciară. De la această dată a devenit opozabilă terților calitatea de proprietar asupra apartamentului a apelantului contestator. Este motivul pentru care cererea de notare a somației nr.532/2011 din 14.03.2012 a fost în final respinsă, întrucât la data solicitării această somație nu era opozabilă titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară.
Pe de altă parte, validitatea somației nr.532/2011 din 14.03.2012, înseamnă respectarea condițiilor de validitate la data emiterii acestui act de executare. Or, la data de 14.03.2012, debitorul T. S. era încă proprietar sau coproprietar al apartamentului urmărit, astfel încât, neidentificându-se alte încălcări ale condițiilor de fond și de formă ale actului de executare, actul a fost în mod valabil emis.
Prima instanță nu a reținut, astfel cum a interpretat apelantul, faptul că acesta trebuia să ia cunoștință de existența somației la data emiterii acesteia, 14.03.2012.
Nici prevederile art. 497 alin.4 Cod procedură civilă, invocate de apelantul contestator, nu sunt de natură a duce la o altă concluzie, întrucât și acestea fac referire la „opozabilitate” și nu la validitate.
Cu alte cuvinte, deși somația nr.532/2011 din 14.03.2012 este emisă în mod valabil, fiind un act valid, întrucât aceasta îl privește pe debitorul T. S., ea este inopozabilă actualului titular al dreptului de proprietate T. V., deoarece acesta a înscris cu prioritate în cartea funciară dobândirea dreptului său. Așadar, nu este vorba despre o contradicție, astfel cum susține apelantul contestator, ci o problemă de eficacitate a unui act juridic valabil.
Împotriva acestei decizii, la data de 28.01.2014, a declarat recurs contestatorul T. V., recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 03.02.2014.
În motivarea recursului său, recurentul a arătat că primul motiv de recurs se întemeiază pe disp.art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă „când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" și "Când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecații a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia"și pct.9 Cod procedură civilă ."când hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal sau a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii";
Astfel, recurentul a formulat contestație la executare silita împotriva somatei nr.532/2011, somație despre care a luat cunoștința de abia la data de 17.04.2012, solicitând anularea acesteia în temeiul disp.art.371 ind.3 din Cod procedură civilă având în vedere înscrisul depus la dosarul cauzei, respectiv "contractul de donație nr.456/15.03.2012",care atesta ca este proprietarul imobilului înscris în somația atacata.
În mod netemeinic și nelegal instanța de apel ca și instanța fond a reținut ca prezenta contestație la executare este neîntemeiata și a respins-o, împotriva susținerilor sale,și anume ca: - bunul imobil îi aparține și nu debitorului urmărit T. S.; - somația nr. 532/2011 chiar daca a fost emisa pe data de 14.03.2012 înainte cu o zi de încheierea contractului său de donație nr.456/15.03.2012, a fost înregistrata la 16.03.2012 la o zi după încheierea contractului său de donație nr.456/15.03.2012 (în condițiile în care soluționarea acestei cereri de notare s-a făcut pe 21.03.2012) așa cum rezulta din încheierea nr.32/16.03.2012.
A mai arătat instanței ca somația i-a fost comunicata la data de 17.03.2012, astfel încât nici debitorul (care a luat cunoștința la data de 4.04.2012) și nici el nu aveau cunoștința de existenta somației la data încheierii contractului de donație .
Somația devine opozabila terților de la data înscrierii/notarii acesteia în cartea funciara (art.497 al.2 și 4 Cod procedură civilă); Or, ca urmare a radierii somației din cartea funciara (conform încheierii nr._/03.05.2012) aceasta devine inopozabila recurentului cât și terților și deci nu poate produce efecte juridice daca legea prevede ca o condiție de forma. publicitatea, notarea aceștia în cartea funciara.
Astfel, în mod contradictoriu și nelegal instanța de apel ca și instanța de fond deși retine ca "recurentul a devenit proprietarul bunului imobil la data de 15.03.2012 și ca înscrierea somației este o cerința de opozabilitate față de terți" deci nu îi poate fi opozabila până la notarea în cartea funciara a somației apreciază nelegal ca "în acord cu motivarea primei instanțe, trebuie făcuta distincție între valabilitatea somației și opozabilitatea acesteia".
Mai retine instanța de apel, în mod netemeinic și nelegal, că "validitatea somației nr.532/2011 din 14.03.2012 înseamnă respectarea condițiilor de validitate la data emiterii acestui act de executare." .. "astfel încât neexistând încălcări ale condițiilor de fond și de forma ale actului de executare, actul a fost emis în mod valabil"
Or, nu arata instanța la ce se refera respectarea condițiilor de forma ale acestui act de executare altfel decât cel prevăzut în dispozițiile art.497 al.2 și 4 Cod procedură civilă pag.17 și 18 a Deciziei atacate).
Mai mult, instanța de apel apreciază ca "nici prevederile art.497 a1.2 și 4 c.pr.civ. invocate nu sunt de natura a duce la altă concluzie, întrucât și acestea fac referire la"opozabilitate "și nu la "validitate".
Or, validitatea unui act juridic se referă, așa cum a reținut și instanța, atât la respectarea condițiilor de fond dar și de formă care se refera tocmai la disp.art.497 a1.2 și 4 c.pr.civ. publicitatea acesteia în vederea opozabilitatii.
Prin urmare, validitatea somației nu poate exista în afara respectării condiției de forma la care se refera art.497 al.4 c.pr.civ. întrucât ar însemna în opinia acestei instanțe ca actul poate fi valabil chiar daca nu produce efecte juridice.
De asemenea ,instanța de apel trebuia sa aibă în vedere, în virtutea rolului sau activ, și efectele pe care le produce aceasta somație și sa motiveze "eficacitatea acestuia act juridic" atunci când afirma acest lucru și când arata ca deși valabila aceasta somație care îl vatamă . său ea îi este inopozabila, ca urmare a respingerii notarii din cartea funciara a somației prin încheierea nr._/03.05.2012.
În acest caz,al radierii notarii din cartea funciara a somației, nici terților nu le este opozabila aceasta somație de vreme ce ea nu este nici acum notata în cartea funciara.
Este de neînțeles că instanța de apel ignora o dispoziție legala, aceea a art.497 alin.2 și 4 Cod procedură civilă, care prevede clar că somația trebuia notata în cartea funciara, condiție fără de care somația nu își poate produce efectele.
Or, nerespectarea condiției de forma (publicitatea) a somației prevăzuta de lege în acest caz nu poate produce efecte juridice de vreme ce nu a fost respectata.
Prin urmare, o condiție de validitate a actului juridic este înregistrarea acestuia (art.497 al.al.2 și 4c.pr.civ.), iar daca prevede în mod expres condiționează constituirea sau efectele lui juridice.
În cazul în care un act a fost radiat se prezuma că nu exista și deci nu poate produce efecte juridice.
Or, așa cum a susținut până acum, la data emiterii somației nici debitorul și nici recurentul nu aveau cum sa afle despre aceasta somație (aflata încă în biroul executorului judecătoresc) și ca de abia după doua zile a fost înregistrată cererea la cartea funciara, cererea fiind soluționată la data de 21.03.2012 (deci mult după autentificarea contractului de donație) pentru ca de abia după încă 20 de zile sa fie comunicata debitorului, iar recurentului, după încă 13 zile.
Daca am ignora aceste termene procedurale, de luare la cunoștința și de opozabilitate față de terți, ar însemna ca simpla emitere a unui act sa fie necesara și suficienta pentru producerea efectelor juridice, lucru absurd și total nelegal.
Prin urmare, respingerea somației din cartea funciara echivalează cu neînregistrarea acesteia astfel ca somația nefiind înregistrata, nu poate produce efecte și nu poate fi opozabila terților,adică nici recurentului.
În consecința singurul drept real înregistrat în cartea funciara la acest moment este dreptul recurentului de proprietate, dobândit prin act autentic, perfect valabil care poate, fi opus creditorului situație în care nu mai putem vorbi de eficacitatea acestui act juridic, act care rămâne fără eficienta juridică.
Pentru aceste considerente, recurentul solicită să se rețină că: somația nr.532/2011 deși a fost emisa la data de 14.03.2011, la data de 15.03.2011 nu îi era opozabila deoarece nu fusese înregistrata în cartea funciara; cererea privind înscrierea somației 532/2011 a fost soluționata la data de 21.03.2012 deci după 6 zile de la încheierea de către recurent a contractului de donație și este datata cu 16.03.2012; recurentul a luat la cunoștința despre aceasta somație de abia la data de 17.04.2012 când, a putut solicita reexaminarea încheierii nr.32/l6.03.2012 și ataca prezenta somație; potrivit încheierii nr._/03.05.20 12 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliara sector 4, înscrierea acestei somații a fost respinsa; instanța de fond, deși reține că drepturile reale ale recurentului pot fi opuse creditorului ca urmare a respingerii notarii somației în cartea funciara potrivit dispozițiilor art.497 aI.4 Cod procedură civilă retine totuși, în contradicție cu aceste dispoziții legale și împotriva încheierii de respingere a notarii somației ca, încheierea de respingere nu poate conduce la anularea somației întrucât "somația a fost emisa anterior dobândirii dreptului său de proprietate. "; somația atacata nu își mai poate produce efectele întrucât conține date nereale privind titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului urmărit, deoarece imobilul nu se mai afla în patrimoniul debitorului ci aparține unei alte persoane decât debitorului urmărit, iar art.3713 Cod procedură civilă prevede ca pot fi urmărite numai bunurile debitorului; bunul urmărit, la data emiterii somației - respectiv la 14.03.2012, nu era înscris în cartea funciara, or, potrivit disp.art.488 și 489 c.pr.civ. pot fi urmărite numai bunurile imobile înscrise în cartea funciara; bunul imobil ce face obiectul somației nefiind înscris în cartea funciara la data emiterii somației nu putea fi urmărit.
Pe cale de consecința, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii contestatei formulate în temeiul disp.art.399 Cod procedură civilă, să se constate ca somația nr.532/2011 îi este inopozabila și ca urmare a faptului ca îl prejudiciază deoarece se refera la un bun imobil proprietatea sa și nu a debitorului urmărit, rămâne fără eficienta juridica și să se dispună anularea acestei somații nr.532/2011 emisa la 14.03.2012, întrucât bunul imobil descris în acesta somație nu poate fi urmărit pentru datoriile debitorului deoarece nu se mai afla în patrimoniul sau, iar recurentul deține un drept real asupra acestui imobil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă, precum și textele de lege enunțate mai sus.
La data de 20.02.2014 intimata-pârâtă B. R. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei ca fiind temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării, intimata-pârâtă a arătat că hotărârea pronunțata cuprinde motivele pe care se sprijină, iar atât instanța de fond cat și cea din apel pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei respectiv actele de executare din dosarul execuțional, au constatat ca nu exista nicio nelegalitate a executării silite deoarece: a) trebuie observat ca atât instanța de fond cat și instanța de apel au analizat toate aspectele ce țin atât de valabilitatea actului de executare contestat, cat și de opozabilitatea și eficacitatea acestuia; b) ambele instanțe au motivat extrem de laborios soluția data, analizând pe de o parte aspectele de legalitate ale somației imobiliare, iar pe de alta parte au analizat și motivat temeinic și legal și situația proprietății asupra imobilului în succesiunea operațiunilor juridice prezentate și de ce opozabilitatea s-a realizat ulterior, pe considerentul blocării cărții funciare pentru donație nu ne aflam nici în ipoteza a doua a textului art. 304 pct.7 - motive contradictorii sau străine de natura pricinii, cat timp recurentul nu indica exact care sunt acele motive sau atunci când indica, se dovedește a fi în eroare.
Atât instanța de fond cat și cea de apel s-au pronunțat asupra acestui act de executare și au constatat ca actul de executare respecta întocmai prevederile în materia executării silite.
Prin urmare nu poate fi vorba nici de interpretarea greșita a actului juridic, nici de schimbarea naturii ori înțelesului actului juridic în sensul dispozițiilor art.304 pct.8 Cod procedură civilă, ci dimpotrivă cel care nu înțelege nuanța dintre opozabilitatea și validitatea actului de executare este recurentul.
Față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, se arată că hotărârea instanței de apel este întemeiata și respecta în totalitate prevederile legale, astfel:
Instanța de fond fiind investita cu o contestație la executare întemeiata pe dispozițiile art.399 Cod procedură civilă aceasta este obligata sa verifice condițiile de forma și fond ale încheierii actului de executare contestat, în speța somația imobiliara. Atât timp cat la întocmirea acestui act de executare au fost respectate dispozițiile Codului de procedura civila în materia executării silite, este evident ca instanța de judecata nu putea dispune anularea unui act de executare legal întocmit.
Nu prezintă relevanta faptul ca recurentul T. V. nu avea cunoștința de întocmirea somației imobiliare la data semnării donației, întrucât debitorul subscrisei T. S. avea cunoștința de demararea executării silite împotriva sa și de faptul că, în cazul neîndeplinirii obligațiilor de plata datorate în baza contractului de credit, se va proceda la executarea silita a bunurilor imobile aflate în proprietatea sa.
Consideră ca recursul este în fapt o reiterare a motivelor de fond, asupra cărora s-a pronunțat deja instanța de apel.
Cu alte cuvinte, învederează instanței de recurs ca din punctul său de vedere recursul este nemotivat, doar invocându-se motive pe art. 304 Cod procedură civilă, nefiind însa justificate și întemeiate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.308, art.312(1) Cod procedură civilă.
Nu au fost depuse înscrisuri noi în recurs.
Examinând decizia recurată și actele dosarului în raport de criticile de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Forma unui act juridic a fost definită în literatura juridică ca fiind o condiție extrinsecă, generală și, după caz, esențială sau neesențială care se referă la modalitatea de exteriorizarea voinței juridice exprimată cu intenția de a produce efecte juridice.
Din rațiuni de ordine publică sau în scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor unor terțe persoane, prin lege s-au instituit excepții de la principiul consensualismului care guvernează forma actului juridic, legiuitorul apreciind, deci, că simpla manifestare de voință nu este suficientă pentru ca actul juridic să ia naștere în mod valabil din punct de vedere al formei sale.
Astfel, există situații când legea cere o anumită formă pentru valabilitatea actului juridic ori instituie o formă pentru opozabilitatea actului față de terți. In acest ultim caz, dacă nu este respectată forma cerură de lege, sancțiunea nu constă în nulitatea actului, ci doar în inopozabilitatea acestuia, adică în ineficacitatea lui în raport de terțele persoane cărora actul ar fi trebuit să le fie adus la cunoștință în modalitățile reglementate de lege.
In acest sens trebuie remarcat că înscrierea prin notare a unor drepturi de creanță, fapte sau raporturi juridice care privesc imobilele cuprinse în cartea funciară are, în general, ca efect tocmai opozabilitatea față de terți a acestora, astfel încât respectivele raporturi/situații juridice nu pot fi valorificate contra unor terțe persoane interesate decât în măsura notării lor.
In raport de aceste considerente teoretice incidente în speța de față, Curtea constată că, în mod corect, tribunalul a reținut că, deși somația nr.532/2011 din 14.03.2012 emisă de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. A.-M. și T. N.-V. este un act valid, întrucât aceasta îl privește pe debitorul T. S., ea este inopozabilă actualului titular al dreptului de proprietate T. V., deoarece acesta a înscris cu prioritate în cartea funciară dobândirea dreptului său prin actul de donație autentificat sub nr.456/15.03.2012.
In acest sens, s-a reținut că la data de 16.03.2012 era blocată orice înscriere în cartea funciară ca urmare a extrasului de autentificare solicitat de notarul public, ulterior actul de donație autentificat fiind înscris în cartea funciară, devenind opozabilă terților calitatea de proprietar asupra apartamentului a recurentului-contestator.
Termene procedurale de luare la cunoștință în privință conținutului somației și de opozabilitate față de terți a acesteia, invocate de recurent, nu au nicio legătură cu problema pusă în discuție, a valabilității actului.
Astfel, somația fiind inopozabilă terțului, nu i se poate solicita acestuia să respecte situația juridică născută, valabil, din actul respectiv.
Față de cele reținute, Curtea nu identifică nici un motiv contradictoriu ori străin de natura pricinii în cadrul considerentelor deciziei recurate, susținerile recurentului privind incidența motivului de recurs prev. de art. 304 pct.7 C.proc.civ. fiind deci contrazise de conținutul hotărârii ca face obiectul controlul judiciar, în care se regăsesc argumentele care susțin soluția instanței, cu referire punctuală asupra criticilor aduse prin motivele de apel.
Curtea constată totodată că este corectă statuarea tribunalului în sensul că validitatea somației nr.532/2011 din 14.03.2012 înseamnă respectarea condițiilor de validitate la data emiterii acestui act de executare, sancțiunea nulității fiind operantă în cazul nerespectării unor cerințe imperative ale legii la momentul emiterii actului juridic contestat. Altfel spus, în cazul nulității, lipsirea de efecte a actului juridic presupune existența unor cauze de ineficacitate contemporane încheierii/emiterii sale, cauze care să constituie încălcări ale unor norme edictate pentru încheierea sa valabilă.
In ceea ce privește interpretarea dată de tribunal prevederilor art.497 alin. 2 și 4 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este incident motivul de modificare a hotărârii prev. de art. 304 pct.9 C.proc.civ., instanța de apel apreciind în mod judicios asupra condițiilor de fond și de formă cerute de lege pentru valabilitatea somației ca act de executare, întrucât notarea somației în cartea funciară nu reprezintă o condiție de formă impusă de lege pentru nașterea valabilă a acestui act .
Sunt deci neîntemeiate susținerile recurentului referitoare la ignorarea de către instanța de apel a acestor dispoziții legale care prevăd că somația trebuie notată în cartea funciară.
Referitor la motivul de recurs prev. de art. 304 pct.8 C.proc.civ., Curtea trebuie să remarce că acesta sancționează o hotărâre care a nesocotit principiul înscris în art. 969 din Codul civil, trecând peste voința părților exprimată în convenție (actul juridic încheiat de acestea), o asemenea situație neregăsindu-se însă în cauză.
In consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator T. V. împotriva deciziei civile nr.2513 A din 15.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata B. R. S.A. – membră a GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. D. M. I. M.-A. N.-G.
GREFIER,
M. C.
Red. M.A.N.G
Tehnored. C.S./M.
Ex.2/5.05.2014
T.B.Secția a III-a Civilă – A.G.
- I.P.
Jud.sector 4 București – M.R.M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 28/2014. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 412/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
