Cereri. Decizia nr. 300/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 3838/4/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.300 R
Ședința publică din data de 13.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant M. D. C. împotriva deciziei civile nr.809A/ 03.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți C. P. DIN ROMÂNIA, C. DE D. ȘI DISCIPLINĂ DIN C. COLEGIULUI P. DIN ROMÂNIA și D. D., cauza având, ca obiect, „anulare act; alte cereri; obligație de a face; pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant M. D. C., reprezentat de avocat A. O., cu împuternicire avocațială la dosar, și intimata pârâtă D. D. personal și asistată de avocat M. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata pârâtă D. G. a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare, în 2 exemplare.
Apărătorul recurentului reclamant depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și i se comunică un exemplar al întâmpinării, precizând că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentului reclamant M. D. C. solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, primul motiv de recurs vizând modalitatea în care instanțele au încadrat actele contestate în sfera actelor administrative. Astfel, arată că acest Colegiu al P. nu este o instituție de utilitate publică, aspect reliefat în principal de extrasul de pe pagina de internet a Camerei Deputaților, atașat motivelor de apel, de care, însă, instanța de apel nu a ținut cont. Mai arată că Legea nr.544/2004 definește actul administrativ ca fiind acel act emis de o instituție publică sau de o instituție de drept privat de interes public, or, în opinia sa, instanța de apel confundă noțiunea de „interes public” cu aceea de „utilitate publică”.
Un alt motiv de recurs, arată apărătorul recurentului reclamant, vizează faptul că instanța de apel, deși investită și cu un petit privind procedura administrativă pe care instanța de fond a reținut că ar fi trebuit să fie parcursă, nu se pronunță în niciun fel pe acest motiv de apel.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocațial, conform facturilor pe care le depune la dosar, precum și taxele de timbru achitate.
Apărătorul intimatei pârâte D. D. solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârilor recurate, ca fiind legale și temeinice. În combaterea recursului, arată că respectivul Colegiu al P. este un corp profesional constituit în folosul cetățenilor, având o utilitate publică. Pe de altă parte, apreciază că motivele de recurs, astfel cum au fost formulate, nu constituie critici reale la adresa hotărârii recurate, întrucât nu se indică nici un motiv concret de netemeinicie sau nelegalitate a hotărârii. Fără cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul recurentului reclamant arată că a făcut dovada că nu există această utilitate publică atribuită Colegiului P., iar partea adversă nu a făcut dovada că ar exista această utilitate publică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/21.12.2012 Judecătoria sector 4 București a admis excepția inadmisibilității primelor două capete de cerere în cauza privind pe reclamantul M. D. C. în contradictoriu cu pârâții C. P. din România, C. de D. și Disciplină din C. P. din România, D. D., Psiholog la Poliția Locală Sector 1; a respins primele doua capete de cerere ca inadmisibile; a respins acțiunea în pretenții pentru daune morale, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile sus menționate a formulat, în termen, recurs motivat (înregistrat și soluționat ca apel) reclamantul M. D. C. care afirmând nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe
În susținerea căii de atac declarate, apelantul a arătat că sentința atacată a fost luată cu greșita interpretare a actului juridic dedus judecății și greșită aplicare a legii, căci hotărârea Comisiei a cărei anulare a solicitat-o nu reprezintă un act administrativ, C. psihologilor nefiind de utilitate publică, ci este constituit ca un corp profesional. Judecătoria a realizat o interpretare greșită a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și ale legii nr. 213/2004, iar pentru a fi aplicabil art. 56 din legea nr. 213/2004 se impune ca în prealabil să existe o sancționare a psihologului, ceea ce nu este cazul în speță.
În drept, apelantul a indicat legea nr. 554/2004, codul civil, legea nr. 213/2004.
În dovedire, apelantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata pârâtă D. D. a formulat întâmpinare la apelul declarat solicitând respingerea acestuia și menținerea sentinței judecătoriei, față de prevederile art. 23 alin 1 din legea nr. 213/2004.
În apel, nu au fost administrate probe.
Prin decizia civilă nr. 809 A/0.09.2013 Tribunalul București- Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant M. D. C. împotriva sentinței civile nr._/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 în contradictoriu cu intimații-pârâți C. P. din România, C. de D. și Disciplina din cadrul colegiului P. din România și D. D..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prima critică a apelantului reclamant vizează natura juridică a actului a cărui anulare a solicitat-o, respectiv Hotărârea Comisiei de D. și Disciplină din cadrul Colegiului P. din România prin care i-a fost respinsă plângerea din 26.10.2011, precum și statul de instituție publică sau nu a Colegiului P. din România.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M. D. C..
În motivarea recursului, care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, se arată că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre nelegală, invocând prevederile art. 123 alin. 1 din Legea nr. 213/2004 și art. 2 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, recurentul invocă art. 38 din OG 26/2000, potrivit căruia, o asociație, fundație sau federație poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții și anume: activitatea acesteia să se desfășoare în interes general sau al unor colectivități, după caz, să funcționeze de cel puțin 3 ani, să prezinte un raport de activitate din care să rezulte desfășurarea unei activități anterioare semnificative, să dețină patrimoniu, membrii și personal angajat, să facă dovada existenței unor contracte de colaborare cu instituții publice și a obținerii unor rezultate semnificative privind scopul propus.
Reiese că utilitatea publică de dobândește de către asociațiile care au o activitate de interes general.
Se mai invocă art. 54 și 56 din Legea nr. 213/2004.
Analizând recursul declarat, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru considerentele care vor urma.
Conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 213/2004 C. P. din România este o organizație profesională cu personalitate juridică, de interes public, cu patrimoniu și buget proprii, având rolul de a reprezenta și de a ocroti la nivel național și internațional interesele profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.
Analizând actul a cărui anulare se solicită și anume hotărârea Comisiei de D. și Disciplină din cadrul Colegiului P., Curtea constată că natura juridică a acestei hotărâri, (prin care i-a fost respinsă plângerea) este aceea de act administrativ, putând fi contestat în cadrul reglementat de legea specială nr. 554/2004.
Conform art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Potrivit art. 84 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire greșită.
Instanța de judecată este obligată să dea o calificare corectă acțiunii deduse judecății și să stabilească instanța competentă a o soluționa.
Având în vedere dispozițiile Legii nr. 554/2004, potrivit cărora, autoritate publică este orice organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează pentru satisfacerea unui interes legitim public, sunt asimilate autorităților publice, în interesul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat, care, potrivit legii, au obținut statut de autoritate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public în regim de putere publică. Actul administrativ este actul unilateral emis de o autoritate publică în regim de putere publică, fiind asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect, punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
Astfel, instanța de recurs, stabilind că în speță, competența de soluționare aparține Curții de Apel București - Secția de C. Administrativ, în primă instanță, va admite recursul, va modifica decizia recurată, va admite apelul, va anula sentința primei instanțe și admițând excepția necompetenței materiale a judecătoriei ca instanță civilă, va declina competența de soluționare a cauzei în primă instanță la Curtea de Apel București - Secția C. Administrativ, conform art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă rap. la art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant M. D. C. împotriva deciziei civile nr.809A/03.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți C. P. din România, C. de D. și Disciplină din C. Colegiului P. din România și D. D..
Modifică decizia recurată.
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant M. D. C. împotriva sentinței civile nr._/21.12.2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 4.
Anulează sentința primei instanțe și admițând excepția necompetenței materiale a judecătoriei ca instanță civilă:
Declină competența de soluționare a cauzei în primă instanță la Curtea de Apel București - Secția C. Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. M. S. G. G. D. M.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
27.02.2014
Jud. apel: M. A. G.
L. I. G.
| ← Expropriere. Decizia nr. 238/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 132/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
