Conflict de competenţă. Sentința nr. 99/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 99/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 17223/300/2014
Dosar nr._
(1930/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.99 F
Ședința din camera de consiliu de la 20.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Cornetu, în cauza civilă privind pe creditorul B. T. G., petenta B. M. A. E. și debitoarea B. SA.
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 08.07.2014 sub nr._, petentul B. „M. A. E. a solicitat instanței încuviințarea executării silite, în toate modalitățile prevăzute de lege, la cererea creditorului B. „T. G.” cu privire la debitoarea B. S.A., în baza procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor din data de 06.07.2012 și procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare din data de 27.03.2014, pentru suma de 3398,15 lei precum și cheltuielile de executare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 Cod proc. civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform ordinului de plată atașate la dosarul cauzei nr. 185/04.07.2014 (fl. 9 dosar jud. Cornetu).
În sprijinul cererii formulate, au fost atașate la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul: notificare către .. (fl. 4 dosar); proces-verbal întocmit la data de 06.07.2012 în dosar nr. 625/2012 (fl. 5 dosar); proces-verbal de cheltuieli suplimentar încheiat la data de 27.03.2012 (fl. 6 dosar); încheierea prin care executorul judecătoresc a dispus înregistrarea și deschiderea dosarului de executare în copie certificată pentru conformitate cu originalul (fl. 7,8 dosar); cererea creditoarei pentru punerea în executare a titlurilor executorii (fl. 2 dosar).
Prin încheierea pronunțată la data de 24.07.2014 în dosarul civil nr._, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a prezentei cereri de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
În esență, instanța a reținut că, deși potrivit art. 650 alin. 1 Cod proc. civ., Judecătoria Cornetu ar fi fost competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite formulate, de la data înregistrării cererii pe rolul instanței și până la data pronunțării soluției a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 529/16.07.2014, Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, prin care alineatul 1 al art. 650 Cod proc. civ., a fost declarat neconstituțional.
S-a mai arătat că, deși decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 16.07.2014, respectiv ulterior înregistrării acțiunii pe rolul Judecătoriei Cornetu, aceasta este obligatorie în soluționarea cauzei, reținându-se prevederile art. 147 alin. 1 din Constituție, potrivit cărora, dispozițiile din legile în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval parlamentul nu pune de acord prevederile necontituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept.
În acest sens, instanța a constatat că, problema efectelor deciziilor Curții Constituționale asupra acțiunilor în curs, a fost dezlegată prin decizia nr. 12/19.09.2011, pronunțată de Î.C.C.J., în soluționarea unui recurs în interesul legii, ocazie cu care instanța supremă a stabilit că decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale producea efecte juridice în privința proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotătâre definitivă.
În consecință, Judecătoria Cornetu a apreciat că, prin similitudine, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de încuviințare a executării silite înregistrate anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, însă aflate pe rol la această dată, nu poate face aplicarea unor norme suspendate prin efectul legii, ca urmare a neconformității acestora cu ordinea constituțională.
Prin urmare, constatându-se lipsa unor norme de competență teritorială în materia executării silite, caracterul necontencios al procedurii, precum și faptul că debitorul are sediul în mun. București, sector 2, în temeiul art. 528 alin. 2 Cod proc. civ. rap. la art. 107 Cod proc. civ., Judecătoria Cornetu a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea prezentei instanțe.
Judecătoria sectorului 2 București prin încheierea din 13.08.2014 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București invocată de instanță din oficiu; a declinat competența de soluționare a prezentei cauze având ca obiect „cerere de încuviințare a executării silite” formulate de B. „M. A. E.”, la solicitarea creditorului B. „T. G. privind pe debitoarea B. S.A. către Judecătoria Cornetu; a constatat ivit conflict negativ de competență; a înaintat dosarul spre soluționarea conflictului de competență Curții de Apel București.
În considerentele sentinței s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 650 alin. 1 Cod proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prezenta cerere de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 08.07.2014, iar ulterior, la data de 16.07.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 529/16.07.2014, Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, prin care textul de lege menționat a fost declarat neconstituțional.
În procesul de identificare a instanței de executare, urmează a fi avut în vedere caracterul procedural al normelor ce reglementează competența precum și faptul că aceasta se determină exclusiv prin raportare la data înregistrării cererii pe rolul primei instanței sesizate, iar nu cu ocazia soluționării dosarului.
În acest sens, este de reținut că, potrivit dispozițiilor art. 147 din Constituție, deciziile Curții Constituționale produc efecte de la data publicării în Monitorul Oficial al României, textul de lege declarat neconstituțional, fiind suspendat de drept până la intervenția legiuitorului, singurul în drept să îl pună în acord cu legea fundamentală. Totodată, efectele deciziilor Curții Constituționale se produc numai pentru viitor, de la momentul publicării.
Din această perspectivă, raționamentul expus de instanța supremă în decizia nr. 12/19.09.2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, nu poate fi aplicat mutatis mutandis în prezenta cauză pentru a justifica aplicabilitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014.
Astfel, hotărârea Î.C.C.J., tratează aplicabilitatea unei decizii a Curții Constituționale în cauzele civile aflate în curs de soluționare, la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, prin raportare la normele de drept substanțial, apte să fundamenteze soluții pe fond, pronunțate de instanțe legal învestite.
Potrivit instanței supreme, „(...)consecințele declarării caracterului neconstituțional sunt similare celor produse de abrogare, în sensul că actul normativ încetează să mai aibă existență juridică și deci să mai constituie temei al pretențiilor în justiție” și că „decizia Curții Constituționale este general obligatorie, atât pentru autoritățile și instituțiile publice, cât și pentru particulari”, producând efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut.
Se reține, de asemenea că„împrejurarea că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite”, iar aceasta „presupune, referitor la problema analizată, în care este vorba de situații juridice în curs de constituire (facta pendentia) în temeiul Legii nr. 221/2009 - având în vedere că dreptul la acțiune pentru a obține reparația prevăzută de lege este supus evaluării jurisdicționale - că acestea sunt sub incidența efectelor deciziilor Curții Constituționale, care sunt de imediată și generală aplicare.”
În argumentarea deciziei, instanța supremă distinge, prin urmare, nu doar între situațiile juridice de natură legală, cărora li se aplică legea nouă, în măsura în care aceasta le surprinde în curs de constituire, și situații juridice voluntare, care rămân supuse, în ceea ce privește validitatea condițiilor de fond și de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naștere, ci și între situații juridice de natură legală în curs de constituire sau deja constituite(trecute), doar primele intrând sub incidența efectelor imediate ale unei decizii a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial.
Este necesar a se reține, însă, că decizia instanței supreme a avut ca punct de plecare doar aplicabilitatea unor norme de drept substanțial, declarate neconstituționale, în soluționarea fondului cauzelor de către instanțe legal învestite, acest demers raportându-se, desigur, la momentul pronunțării soluției în cauză. Este și motivul pentru care Î.C.C.J. conchide că instanțele nu puteau da eficiență, în soluționarea pe fond a cauzelor, deci la momentul pronunțării, unor texte de lege suspendate de drept prin efectul deciziei Curții Constituționale.
Nu este, însă, cazul competenței, reglementată prin norme de procedură și în determinarea căreia rămâne fundamentală data înregistrării cererii de încuviințare a executării silite pe rolul instanței.
Într-o atare situație, judecătorul va da eficiență unor norme de competență în vigoare la momentul sesizării, iar nu unor norme suspendate de drept, de vreme ce data publicării Deciziei Curții Constituționale este ulterioară datei cererii. În logica raționamentului instanței supreme, ipoteza din speță ar constitui o „situație juridică de natură legală deja constituită” și căreia, prin urmare, nu i-ar putea fi aplicată soluția instanței de contencios constituțional, fără o încălcare a principiului neretroactivității legii civile.
De altfel, regula potrivit căreia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, decurge și din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor art. 24 coroborat cu art. 25 alin. 2 Cod proc. civ.
Prin urmare, trebuie avut în vedere ansamblul procedurii execuționale precum și finalitatea normelor tranzitorii cuprinse în Codul de procedură civilă, competența instanței legal dobândite constituind nu doar o premisă esențială a executării silite înseși, ci și element de referință pentru orice altă cerere ulterioară formulată în cadrul și în legătură cu executarea silită.
În acest sens, trebuie reținut că filosofia noii reglementări procesuale, din punct de vedere al aplicabilității legii ratione temporis, are în vedere asigurarea unei judecăți respectiv executări silite unitare, prin aplicarea acelorași norme juridice, în vigoare, în raport de fazele procesului civil, garantând, astfel, stabilitatea și previzibilitatea raporturilor juridice procesuale.
Altfel, ad absurdum, raportat la fluctuația legislativă existentă în România, ar însemna ca un aspect esențial cum este competența să rămână supus invariabil, până la soluționarea fondului cererii de încuviințare a executării silite, incertitudinii unor viitoare norme procedurale ori soluții jurisprudențiale general obligatorii, ivite ulterior învestirii instanțelor de judecată, ceea ce apreciem inadmisibil.
Față de considerentele anterior expuse, instanța apreciază că, în prezenta cauză, sunt aplicabile pe deplin dispozițiile alineatului 1 al art. 650 Cod proc. civ., în conținutul în vigoare la data sesizării Judecătoriei Cornetu, astfel încât această instanță este competentă teritorial în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc avându-și sediul în raza sa de competență.
Analizând cauza sub aspectul competenței teritoriale Curtea stabilește competența în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată către Judecătoria B. B. M. A. E. s-a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii pentru recuperarea creanțelor în sumă de 3398,15 lei plus cheltuieli de executare de la debitorul B. cu sediul în București, ..6A,sectorul 2.
Competența teritorială de soluționare a cererii revine Judecătoriei sectorului 2 deoarece prin Legea nr.138/15.10.2014 au fost modificate dispozițiile art.650 alin. 1 NCPC, ca urmare a declarării neconstituționalității acestor dispoziții prin decizia Curții Constituționale nr.348/16.07.2014 .
Având în vedere că normele de drept menționate sunt dispoziții de procedură și de imediată aplicabilitate, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speță, sediul debitoarei B. se află în sectorul 2 al Municipiul București, competența revenind Judecătoriei sectorului 2.
Astfel fiind, Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii privind pe creditorul B. T. G., cu sediul în București, Splaiul Unirii nr.35, ., ., sector 3, petentul B. M. A. E., cu sediul în comuna Cornetu, ., județ Ilfov și debitoarea B. S.A., cu sediul în București, ..6A, sector 2, în favoarea JUDECĂTORIEI SECTORULUI 2 BUCUREȘTI.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.10.2014.
PREȘEDINTE
D. A. B. GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.DAB/B.I
5 ex/11.12.2014
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1746/2014. Curtea... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 451/2014. Curtea... → |
|---|
