Pretenţii. Decizia nr. 1472/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1472/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 45192/299/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1472 R
Ședința publică din data de 09.10.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: B. A. C.
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă . împotriva deciziei civile nr.290A/ 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât E. V., cauza având, ca obiect, „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta reclamantă ., reprezentată de avocat M. I. M., cu împuternicire avocațială la dosar, și intimatul pârât E. V., reprezentat de avocat M. V. H., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimatul pârât a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind comunicat recurentei.
Recurenta reclamantă ., prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și 0,5 lei timbru judiciar și solicită proba cu înscrisuri, în cadrul căreia să se emită o adresă către instituția prestatoare de servicii telefonice, pentru a ne confirma dacă data transmiterii faxului este 27 mai sau 28 mai 2013, astfel cum apare pe rezoluția instanței Judecătoria sectorului 1 București. Având în vedere faptul că pe înscrisul transmis prin fax, recepționat de către Judecătoria sector 1, mențiunea primirii tipărită de către aparatul de fax este 02.04.2004, inadmisibil față de momentul înregistrării dosarului și față de momentul pronunțării hotărârii atacate, consideră că proba datei certe a transmiterii acestui document prin fax se poate face, din interpretarea coroborată a disp. art.1182 C.civ. cu art.86 alin.3 C.pr.civ., numai cu data care a fost înscrisă în registrul informatizat al operatorului de telefonie. Apreciază că operatorul de servicii telefonice poate să adeverească dacă această transmitere de fax s-a făcut cu o zi înainte de data înregistrării la instanță a faxului.
Intimatul pârât E. V., prin avocat, arată că în realitate cele două date și ore care nu corespund sunt data și ora furnizată de Romtelecom, în acest sens existând la dosar o dovadă a unei convorbiri telefonice, respectiv data și ora ce apar în antetul faxului, care nu este generat de către aparatul-fax primitor, ci de către aparatul-fax transmițător. Apreciază că sunt suficiente datele deja comunicate de către Romtelecom, respectiv numărul apelant, numărul apelat, ora și data apelului și durata convorbiri telefonice. Pe de altă parte, raportat la teza probatorie invocată, consideră că proba solicitată nu este concludentă și pertinentă, nu este de natură să conducă la soluționarea recursului.
Curtea, după deliberare, respinge proba solicitată de recurenta reclamantă, apreciind că nu este edificatoare față de cele susținute în vederea dovedirii depunerii în termen a apelului și că în funcție de actele aflate la dosar, instanța va dispune dacă măsura aceasta a fost sau nu legală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta reclamantă ., prin avocat, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii excepției tardivității și a admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinței și anularea obligației de plată a onorariului de avocat.
În susținerea recursului, apărătorul recurentei arată că din actele dosarului rezultă declararea căii de atac prin fax, înregistrat în ziua ulterioară transmiterii acestui document, iar acest fapt, care este dovedit în mod indubitabil, trebuie coroborat cu listing-ul general în intervalul 17 mai până la sfârșitul lunii iunie 2013 de către operatorul de telefonie mobilă, unde pentru data de 27 mai apare o singură transmisiune. Din aceste două chestiuni coroborate rezultă foarte clar, în opinia sa, că apelul a fost declarat prin fax la data de 27 mai ora 21.00, fax care a ajuns în registrul informatizat al instanței în aceeași zi. Având în vedere disp. art.93 alin.1 și art.93 alin.41 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin H.C.S.M. 387/2005, corob. cu disp. art.786 alin.3 C.pr.civ., care arată că sunt valabile comunicările de acte procedurale prin orice mijloc de transmitere care asigură confirmarea de primire, apărătorul recurentei apreciază că pentru a se respecta liberul acces la justiție se impune respingerea excepției tardivității în mod nelegal admisă de către instanța de apel.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Depune la dosar practică judiciară.
Intimatul pârât E. V., prin avocat, solicită respingerea recursului, precizând că în contextul indicării disp. art.304 pct.9 C.pr.civ., se critică greșita aplicare a unor norme juridice cu caracter strict administrativ, deoarece în cadrul motivelor de recurs ce au fost invocate sunt cele din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Mai arată că aceste norme privesc strict activitatea personalului auxiliar și nu a judecătorilor, și reprezintă chestiuni administrative care, chiar dacă ar ține de activitatea magistraților, nu pot atrage sancțiuni de ordin procedural ci, eventual, de ordin disciplinar. Prin urmare, în opinia sa, nu pot fi invocate astfel de texte de lege ca pretins greșit aplicate.
Apărătorul intimatului pârât mai arată faptul că prin motivele de recurs se încearcă a se pretinde neaplicarea corectă a acestor norme pentru a se încerca să fie investită instanța de recurs cu o reapreciere a probatoriului, chestiune ce ține numai de etapele devolutive ale procesului, nu de etapa recursului, în care se analizează numai motive de nelegalitate.
În ceea ce privește actele depuse în susținerea motivelor de recurs, apărătorul intimatului apreciază că nu pot face dovada a ceea ce se susține în recurs, deoarece, pe de o parte, faxul privește o anumită dată și o anumită oră, iar listing-ul vizează convorbiri telefonice, în care partea adversă a indicat o convorbire la o cu totul altă dată și o cu totul altă oră. Pe de altă parte, apreciază că și în măsura în care s-ar fi făcut această dovadă, nu se putea ajunge la o altă concluzie atâta vreme cât numai transmiterea prin expediție poștală recomandată are eficiență cu privire la data certă.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care a depus-o la dosar.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 27.10.2011, reclamanta S.C G. C. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul E. V. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-l oblige pe acesta la plata sumei de 500.000 lei ca urmare a exercitării abuzive a drepturilor sale civile si procesuale in dosarele civile:_/3/2008,_/3/2008,_/3/2008,_/3/2010, ale Tribunalului București si nr._ al Înaltei Curți de Casație si Justiție.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că prin acțiunea formulata in dosarul nr._/3/2008 paratul a solicitat sa se dispună pe calea ordonanței președințiale, oprirea lucrărilor de construcție pe care reclamanta le executa la acea vreme in mod legal in baza autorizației de construire nr. ICP 54/30.08.2007, acțiunea fiind in opinia reclamantei una de rea credința. De asemenea mai susține reclamanta ca prin promovarea recursului in dosarul nr._/3/2008 de către parat, dovedește exercitarea abuziva a drepturilor procesuale. Același lucru s-a întâmplat si prin formularea unei cereri in anulare a procesului verbal de recepție privind imobilul reclamantei, care a făcut obiectul dosarului nr._/3/2010 soluționat prin respingerea ca prematura a acțiunii.
Prinsentința civila nr. 79/7.01.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția de netimbrare, a anulat cererea ca netimbrată și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 4.960 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ., ce a fost înregistrat la Tribunalul București - Secția a III-a Civila, la data de 05.06.2013, sub nr._ . Calea de atac a fost recalificată de către tribunal ca fiind recurs, conform dispozițiilor prevăzute de art. 2821 din C.pr.civ., prin încheierea pronunțată la data de 05.11.2013.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de apel.
Prindecizia civilă nr. 290 A/11.03.2014 Tribunalul București - Secția a III-a Civilăa respins ca tardiv formulat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C G. C. S.R.L împotriva sentinței civile nr. 79/07.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimatul-pârât E. V. și a obligat apelanta la plata către intimat a sumei de 992 lei, cheltuieli de judecată.
Excepția tardivității apelului a fost admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 284 din C.pr.civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel.
Conform dovezii de comunicare aflate la fila 41 din dosarul de fond, hotărârea primei instanțe a fost comunicată apelantei-reclamante la data de 10.05.2013, de la această dată începând să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 din C.pr.civ.. Cererea de apel a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București la data de 28.05.2013, după expirarea termenului de apel.
Tribunalul a considerat că înscrisurile depuse la dosar de către apelantă nu fac dovada declarării în termenul legal de 15 zile a cererii de apel, întrucât nu se poate face nici o legătură cu documentul înregistrat la instanță, intitulat „motive de recurs”, nici sub aspectul datei, nici în ceea ce privește ora. Data certă se dă, conform Regulamentului de ordine interioară a instanțelor, prin ștampila aplicată la serviciul de registratură și, de asemenea, dată certă are expedierea prin serviciul poștal.
Data menționată pe înscrisul înregistrat la Judecătoria Sectorului 1 București nu poate fi reținută, această mențiune nu dovedește formularea în termen a cererii de apel atât timp cât aceasta este ,,02-Aprilie-04”, iar hotărârea apelată a fost pronunțată la data de 07.01.2013 și a fost comunicată la data 10.05.2013. De asemenea, înscrisul aflat la fila 21 nu dovedește formularea în termen a cererii de apel, întrucât mențiunile pe care acesta le cuprinde nu constituie nicio dovadă în acest sens.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta S.C G. C. S.R.L.
În motivarea recursului s-a invocat încălcarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de apel:
Pentru dovedirea declarării în termen a apelului, reclamanta a depus la dosarul cauzei o evidență rezultând din baza de date a faxului de la care s-a transmis cererea motivată, precum si un înscris emanând de la furnizorul de servicii de telefonie, din ambele înscrisuri rezultând atât numărul de la care s-a transmis (al apărătorului recurentei – reclamante), cât și numărul către care s-a transmis faxul (al instanței de fond, Judecătoria Sectorului 1).
Instanța de apel a reținut greșit că potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, cererile de apel primesc dată certă prin ștampila aplicată la serviciul Registratură și in cazul depunerii acestora la oficiul poștal.
Instanța de apel nu a lămurit cauza sub toate aspectele în ceea ce privește momentul depunerii cererii de apel. Faxul a fost transmis la o oră târzie, ceea ce face ca momentul depunerii la instanță să fie în termen legal, iar cel al procesării cererii să fie al zilei următoare. Instanța de apel nu a reținut înscrisurile depuse de reclamantă nici măcar ca început de dovadă, ci le-a respins de plano fără a oferi argumente în acest sens, cu încălcarea art. 83 alin. 1 punctele 1 și 11 din Regulamentul de ordine interioară al Instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 38V/2005, publicat în Monitorul Oficial nr. 958/2.8.10.2005, precum si a dispozițiilor art. 111 din același Regulament.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei toate înscrisurile de care a putut să dispună având în vedere transmiterea prin fax, însă instanța de apel a ignorat efectuarea unei adrese la instanța de fond Judecătoria Sector 1 în vederea comunicării, în baza Registrului general al dosarelor ori al Registrului de evidența a căilor de atac, a unui istoric din memoria faxului instanței, momentul depunerii cererii de recurs, modalitatea de depunere cu anexarea in extras a înscrisurilor doveditoare.
Prin neexercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 Cod de Procedură Civilă, instanța de apel a îngrădit nepermis dreptul de acces la un tribunal, cu încălcarea art. 6 alin. 1 CEDO.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta – reclamantă a învederat că prin calea de atac a solicitat modificarea în parte a hotărârii apelate, în sensul diminuării cheltuielilor de judecată aferente judecării cauzei pe excepția de netimbrare având în vedere dispozițiile art. 274 alin.3 din Codul de procedura Civilă.
Partea care câștigă procesul nu poate pretinde ca pârâtul să suporte întregul onorariu negociat cu avocatul care îi asigură apărarea, interpretarea dată de Curtea Constituțională art. 274 alin. (3) din Codul de procedură civilă, fiind în direcția recunoașterii prerogativei instanței de a cenzura cuantumul onorariului avocațial "prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse". În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Susținând greșita admitere a excepției de tardivitate a apelului, recurenta-reclamantă invocă neefectuarea de către instanța de apel a unor demersuri suplimentare probatoriilor reclamantei, care să lămurească data de transmitere prin fax a declarației sale asupra căii de atac.
Curtea apreciază că demersul prin efectuarea unei adrese către instanța de fond, pentru comunicarea unui istoric din memoria faxului instanței de fond, nu era unul necesar, câtă vreme simpla dovada a apelării prin fax a unui post telefonic, cum este și cea detaliată prin listing de convorbiri (depus de reclamantă la fila 21 dosar apel) nu include și dovada actului care a fost transmis, astfel că nu poate fi efectuată o legătură în sensul celor susținute de reclamantă, așa cum a reținut și instanța anterioară.
Neexistând un început de dovadă scrisă, care să justifice un demers suplimentar, nu poate fi imputată instanței de apel lipsa de rol activ, în baza art. 129 Cod de Procedură Civilă anterior, nici încălcarea art. 6 alin. 1 CEDO.
În atare condiții, este corectă concluzia instanței referitoare la conferirea de dată certă înscrisurilor depuse prin registratură sau expediate poștal.
Pe de altă parte, recurenta susține că probatoriile depuse erau suficiente pentru a aprecia asupra aspectului de tardivitate în discuție.
Curtea reamintește că, în temeiul dispozițiilor art. 304 Cod pr. civilă anterior, în faza procesuală a recursului, aspectele care pot fi luate în dezbatere privesc legalitatea măsurilor dispuse de către instanțele anterioare și nu temeinicia soluției pronunțate în baza unui probatoriu care a fost evaluat până la acest moment procesual. Astfel, valoarea probelor nu poate face obiectul unei noi analize în recurs, instanța de control judiciar fiind chemată a stabili numai măsura în care administrarea acestora a respectat limitele de legalitate, astfel cum s-a procedat mai sus.
Cât privește susținerile recurentei-reclamante pe fondul dreptului, respectiv cele referitoare la justificarea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată, Curtea reține că aceste aspecte nu pot face obiectul dezbaterii, câtă vreme fondul cauzei nu a fost analizat de instanțele de fond datorită impedimentelor de ordin procedural menționate.
Față de considerentele ce preced, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul, decizia atacată fiind păstrată în tot.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C G. C. S.R.L împotriva deciziei civile nr. 290 A/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât E. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. B. A. C. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red. ACB
Tehnored. GC/ACB/ 2 ex
Jud. apel A. D. B., A. E. P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 412/2014. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 1907/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
