Marcă. Decizia nr. 446/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 21639/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.446A
Ședința publică de la 11 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- I. R. T.
JUDECĂTOR – M. STELUȚA C.
GREFIER – G. C. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul reclamant C. P., cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocat S. E. din București, Bulevardul 1 Mai nr. 19, ..2, ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.421/26.03.2014, pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât lorga L., cu domiciliul în București, ..3, ..C, . și cu intimatul-intervenient O. A., cu domiciliul în București, Calea Moșilor nr.231, ..1, ., sector 2, cauza având ca obiect marcă.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 05 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 11 noiembrie 2014.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2013 pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, reclamantul C. P., în calitate de mandatar al formației de muzică rock „COMPACT", în temeiul art.36, raportat la art.35 alin.1, lit. a, b și c, din Legea nr.84/1998, privind mărcile si indicațiile geografice, republicată, raportat la art.139 din Legea nr.8/1996, precum și art.1, 4, 5, 7, raportate la art.9 din Legea nr.298/2001, privind concurența neloială și art.8 lit.d și g din Legea nr.148/2000, privind publicitatea comparativă, a chemat în judecată pe pârâtul L. I., solicitând instanței:
a) obligarea pârâtului să nu mai folosească denumirea (marca) „COMPACT" în afișele, reclamele, spectacolele, contractele sau evenimentele pe care le organizează sau la care participă, singură ori alături sau/și împreună cu alte denumiri de formații de muzică din care face parte pârâtul, sau cu care participă la evenimente, în țară sau străinătate;
b) obligarea pârâtului să înceteze tipărirea, editarea, publicarea sau promovarea oricăror materiale în desfășurarea activității lui, albume, cd-uri etc., pe care le are în derulare, sau le va desfășura în viitor, în care este folosita denumirea (marca) „COMPACT", singură sau asociată cu alte denumiri, în țară sau străinătate;
c) obligarea pârâtului să înceteze imediat oferirea serviciilor, promovarea directă sau electronică, audio-video, cu sau fără fir, pe internet, a serviciilor, în orice formă, verbală și/sau combinată, alb/negru sau/și color, cu sau fără alte elemente verbale și/sau grafice, sub denumirea „COMPACT";
d) obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 Euro, în lei, la data efectuării plații (45.000 lei la data introducerii acțiunii), cu titlu de daune morale;
e) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că formația de muzică rock „COMPACT" este cunoscută la nivel național și internațional încă de la înființarea sa, în anii 1977-1980, susținând de-a lungul timpului numeroase concerte și turnee în țară și străinătate, editând numeroase albume și fiind apreciată de un public larg de ascultători. Produsele formației „COMPACT" sunt melodiile care au dobândit reputație pe piața românească de muzică rock, datorită compoziției și stilului cantabil, melodios și ușor de reținut, datorita versurilor și interpretării.
Denumirea „COMPACT" și-a câștigat în mod meritat renumele, publicul asociind produsele melodice ale formației cu denumirea, aceasta devenind un brand în muzica rock, de notorietate națională și internațională, al cărei lider este reclamantul, în calitate de compozitor, instrumentist și solist vocal. Încă de la înființare, din anul 1977, au făcut parte din formație oameni deosebit de talentați, compozitori, soliști și instrumentiști, precum Teo P. (dispărut tragic în 2004), C. C., P. C., A. (Lelutz) V., M. C., R. Marpozan, V. C., E. Laghia, precum si L. I. și A. O. (între anii 1988- 1995 ), printre albume numărându-se „F. din vis" - 1985, „Cântec pentru prieteni" - 1988, „Cine ești tu oare" -1991, „Mă voi întoarce" - 1994, „Compact 88-95" - 1996, „Pe tine te-am ales" - 1997, „Compact 100%" - 1999, „Compact" - 2002, conținând zeci de cântece îndrăgite de public.
Pentru protejarea drepturilor formației, reclamantul a procedat la efectuarea diligențelor necesare, obținând de la OSIM certificatul de înregistrare a mărcii „COMPACT" nr._, conform Deciziei nr._/10.09.2010, clasele de produse/servicii 16: Afișe, publicații, hârtie, 35: Publicitate; gestiunea afacerilor comerciale, 41: Servicii oferite de o trupa muzicală, servicii educative, spectacole. Înregistrarea mărcii conferă drepturi exclusive titularului/proprietarului său, iar valoarea de piață a mărcii o reprezintă veniturile pe care respectiva denumire are capacitatea de a le atrage singură, indiferent de compania care o utilizează.
Pârâtul I. L. a încălcat drepturile de proprietate intelectuală ale reclamantului, întrucât a folosit în mod repetat denumirea și marca „COMPACT", fără acordul titularului dreptului, profitând de notorietatea mărcii al cărei titular este reclamantul. Folosirea acestei denumiri s-a efectuat atât prin afișele și reclamele spectacolelor la care acesta a participat, cât și verbal, în cadrul spectacolelor susținute cu alte formații de muzică, prin declarații date în presa scrisă și în cadrul unor emisiuni televizate, interviuri etc. Aceste fapte s-au întâmplat după o perioadă de 16 ani de când pârâtul a părăsit formația COMPACT, ulterior cântând cu alte formații, respectiv cu „Schimbul 3", „Pacifica", „Pact" etc. În aceasta perioadă pârâtul a continuat să interpreteze, cu acordul reclamantului, și melodii care au făcut și fac parte din repertoriul formației COMPACT, compoziții ale reclamantului sau ale lui A. O., conform înțelegerii dintre reclamant și acesta din urma. Acest lucru însă nu îi dă dreptul pârâtului să se prezinte încă, în continuare, ca fiind membru al trupei COMPACT, după o perioada de 16-17 ani de la părăsirea formației. Ar putea, de exemplu, să se prezinte ca membru al altor formații („ex Pacific", „ex Sui-Generis", „ex Cargo", „ex Schimbul 3", „ex Pacifica" etc.), cu care de asemenea a cântat, iar nu ca fiind „PACT de la, sau ex COMPACT".
A arătat reclamantul că, cu ocazia concertelor pe care le-a susținut alături de formația „PACIFICA", la diferite spectacole din țară, pe afișele publicitare a apărut: „L. I. ex COMPACT". Cu ocazia concertului din data de 08.03.2013, „DUPĂ 16 ANI DIN NOU ÎMPREUNĂ!" pe afișele publicitare a apărut sintagma „PACT L. I. & A. O. EX COMPACT"; Pentru data de 08.06.2013, în spectacolul susținut la A., denumit Caravana lui A., apare prezentarea grafică „COMPACT cu L. I.”, iar în spectacol este prezentată trupa COMPACT, deși nici un membru al trupei nu a fost prezent și nici informat; În ziarul Teleormanul din 06.07.2013 apare un articol cu titlul „L. D., Compact și Antract vor cânta pentru alexăndreni la Festivalul berii", în text fiind sintagma „Compact cu L. I.", însă sub titlu este publicată o fotografie cu trupa Compact actuală, fără L. I.; În spectacolul susținut cu ocazia Revelionului 2012, la Palatul Ș. din B., organizat de Primărie, a apărut în afișe și publicații mass media forma de publicitate: „L. I. (ex COMPACT) și PACIFICA; În spectacolul organizat în Călărași, de către Consiliul Județean, în 15.06.2013, intitulat „Trupa PACT - L. I. & A. O." - „După ani si ani", s-a făcut publicitate în sensul că va cânta „Compact cu L. I.".
Pentru a produce și mai multă confuzie, pentru a beneficia de notorietatea mărcii, pârâtul a înregistrat la OSIM marca „PACT L. I. - LIO", clasa 41 (Servicii oferite de o trupa muzicala, servicii educative, spectacole), din care nu a folosit niciodată întreaga titulatura, ci doar cuvântul „PACT".
În aceasta situație, este evident că identitatea produselor cărora li se aplică semnul cu produsele și serviciile pentru care marca a fost înregistrată, produce în percepția consumatorilor de muzică un risc major de confuzie, care nu poate avea decât efecte dăunătoare pentru activitatea reclamantului, cauzând un prejudiciu iremediabil. Produsele/serviciile puse pe piață sub marca pârâtului, comunicate public trunchiat, vizual sau verbal, doar prin denumirea „PACT", dar însoțite de expresii precum „ex COMPACT", sau „L. I. ex COMPACT", sau „COMPACT cu L. I." pot fi cu ușurință percepute de consumatorii avizați, sau mai puțin avizați, ca provenind de la titularul mărcii „COMPACT", respectiv formația „COMPACT", existând astfel un risc serios și major de asociere între cele două mărci înregistrate.
Dispozițiile legale încălcate aplicabile în cauză, invocate de reclamant, sunt cele de la art.36, art.35 alin.1, lit. a, b și c, privind mărcile si indicațiile geografice, Legea 298/2001, privind concurența neloială rep., art. 4 și art. 5.
Actele și faptele săvârșite de către pârât, arată reclamantul, aduc atingere dispozițiilor imperative prevăzute de art.8 lit.d și g din Legea nr. 148/2000, privind publicitatea comparativă, care este interzisă, daca se creează confuzie pe piață, între cel care își face publicitate și un concurent, sau între mărcile de comerț, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care își face publicitate și cele aparținând unui concurent, sau dacă se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerț.
Reclamantul invocă și Regulamentul CE nr.207/2009, art. 9, al CEDO, privind protecția mărcilor înregistrate, care conțin dispoziții similare celor din dreptul român, referitoare la mărcile înregistrate.
Pârâtul I. L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
A arătat pârâtul că a fost membru al trupei Compact în perioada 1988-1996, alături de A. O., Vlady C., Teo P., E. Laghia și Leluț V., în "formula de aur a Compactului", perioadă în care au fost lansate operele cunoscute ale formației Compact și implicit ale pârâtului( "Singur în noapte", "Mă voi întoarce", "Să te gândești la mine", "Toamna în sufletul meu", "Trenul pierdut", "Ploaia", "Cine ești tu oare?"). În anii 90 pârâtul a avut o activitate bogată alături de Compact, iar între 1997-2001 a cântat și cu alți artiști, printre care A. O..
Pârâtul arată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.36 din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, privind contrafacerea, invocate de către reclamant, în primul rând pentru că pârâtul nu a folosit niciun moment marca aparținând reclamantului, deși s-a arătat că ar fi promovat prin intermediul unor afișe această denumire. Reclamantul nu probează în nicio modalitate legătura dintre producătorul acestor afișe și pârât, neavând nicio legătură cu vreo acțiunea pârâtului și marca reclamantului.
Pârâtul a invocat lipsa calității sale procesuale pasive în raport cu o pretinsă utilizare a mărcii, arătate printr-un probatoriu neconform și care nu atestă vreo legătură între această pretinsă utilizare și persoana sa. Mai mult decât atât, pârâtul susține că nicio formație muzicală aflată în turneu nu își realizează propriile afișe de prezentare, cu atât mai mult cu cât în respectivul concert există mai mulți artiști invitați să presteze acte artistice, iar în cercetarea temeiniciei acțiunii civile în contrafacerea mărcii (formă atipică a acțiunii în răspundere civilă delictuală) trebuie pornit de la autorul pretinsei fapte ilicite, fapta ilicită, prejudiciul cauzat, vinovăția și legătura de cauzalitate, raportate la dispozițiile legale aplicabile. Din interpretarea literală a dispozițiilor art.36 din Legea nr.84/1998 rezultă că debitorul obligației de a se supune actelor relative la exercițiul dreptului aparținând altei persoane este un comerciant, în persoana căruia trebuie dovedită întrunirea cerințelor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Funcția esențială a mărcii este de a permite consumatorului să identifice proveniența serviciilor sau a produselor.
Analiza pretinselor fapte ilicite indicate de către reclamant, arată pârâtul, determină inexistența unui risc de confuzie din partea consumatorilor cu privire la identificarea reclamantului, respectiv a pârâtului și a formațiilor muzicale în care aceștia performează. Utilizarea permanentă a unor elemente precum "EX-COMPACT" înaintea mărcii reclamantului determină inexistența oricărui risc de asociere. De asemenea, în baza materialului probator administrat, instanța de judecată va constata că această asociere este creată independent de voința pârâtului, în temeiul drepturilor conexe de autor pe care le deține asupra unor piese larg cunoscute, apărute în perioada în care pârâtul performa în trupa Compact. Contextul utilizării unor referințe privind activitatea pârâtului, indicarea ca fost membru al trupei Compact (EX-COMPACT) nu este de natură a determina publicul să consideră că trupa actuală a pârâtului este sau are vreo legătură directă sau indirectă cu trupa, respectiv marca "COMPACT".
Pârâtul a susținut că se bucură de protecția drepturilor nepatrimoniale constând în imaginea sa, identificarea pârâtului în cadrul publicațiilor, a articolelor de presă, a afișelor ca membru al formației EX-COMPACT reprezentând elemente componente ale drepturilor nepatrimoniale aparținând pârâtului L. I., în acest sens dispozițiile art.73 C.civ prevăzând în mod expres că "Orice persoană are dreptul la propria imagine". Asocierea numelui și imaginii pârâtului nu este disociată în domeniul muzical de calitatea deținută în cadrul formației Compact, această asociere fiind realizată întocmai de către opinia publică, având în vedere că formația Compact, în special în perioada în care pârâtul performa ca membru este percepută ca o legendă a rock-ului românesc. Prezentarea pârâtului ca fost membru al trupei Compact nu reprezintă o utilizare a mărcii înregistrate de către reclamant în cadrul activității comerciale, întrucât pârâtul nu utilizează denumirea Compact în sensul noțiunii de marcă, cu atât mai mult cu cât pârâtul avea calitatea de asociat în cadrul societății comerciale cu aceeași denumire Migas-Real Compact Producție Muzicală, înființată în anul 1991.
Pârâtul arată totodată că beneficiază de protecția drepturilor conexe, conform art.96 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor și conexe (dreptul de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări sau execuții; dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol și la fiecare utilizare a înregistrării acestuia; dreptul de a pretinde respectarea calității prestației sale și de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanțiale a interpretării ori execuției sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputația să). Pârâtul a invocat un drept prevăzut de Legea nr.8/1996, născut în anul 1988, la momentul în care a prestat primul act artistic în cadrul formației Compact, iar conform principiului integralității operei, deține un drept absolut, exclusiv și legal recunoscut asupra tuturor prestațiilor artistice aduse la cunoștința publicului sub numele de scenă Compact. In acest context, orice asociere realizată de orice persoană între numele pârâtului, prestațiile artistice și numele Compact este în perfectă concordanță cu prevederile legale.
Referitor la marca "COMPACT", se arată că aceasta a fost înregistrată de către . SRL, societate în care atât pârâtul, cât și reclamantul, alături de alte persoane au fost asociați. Acest lucru s-a datorat în primul rând faptului că părțile au activat în cadrul aceleiași formații, respectiv Compact.
Consideră pârâtul că reclamantul încearcă, printr-un abuz de drept, să confere un caracter legal pentru fapta sa, de a uzurpa marca "COMPACT". Conform principiului seniorității mărcii, statuat în Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiunea codificată), senioritatea era recunoscută pentru titularul . SRL.
Dreptul la senioritatea mărcii, drept recunoscut exclusiv societății Migas-Real Compact SRL, aflat în procedura specială prevăzută de către Legea nr.85/2006, reprezintă un drept exclusiv al societății indicate anterior, urmând a fi valorificat în cadrul acestei proceduri. Prin acțiunea sa, vădit nefondată, reclamantul încearcă să dobândească caracter legal pentru o acțiune ilicită de uzurpare a unui drept legal recunoscut altei persoane.
La data de 19.03.2014 a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului I. L. numitul O. A., solicitând admiterea în principiu a cererii și pe fond respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
Prinsentința civilă nr. 421/26.03.2014, Tribunalul București –Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului C. P., a respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenție accesorie și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către pârât și intervenient.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că reclamantul C. P., la fel ca și pârâtul I. L. și intervenientul O. A. au fost membri ai aceleiași formații de muzică rock, respectiv COMPACT, înființată în 1977. Pârâtul și intervenientul au fost membri ai formației în perioada 1988-1995, iar reclamantul a plecat din formație, dar a revenit în 1996 când s-a reîntors din SUA, când pârâtul și intervenientul au format un nou grup care a activat câțiva ani. În 1996 s-a lansat albumul produs de Roton „Compact 88-95 Best of”. Formația COMPACT a lansat în 1996 trei albume de succes (după albumul „Cine ești tu oare”, compus de A. O. și apărut în 1991): „Pe tine te-am ales”, „100%Compact” și „5.compact”, în formula fără L. I. și A. O.. În 2007 s-a lansat un dublu album „Compact live” cu cele mai cerute piese, compuse de P. Csusi, în perioada 1996-2009 trupa suferind mai multe modificări, dar P. Ciuci a continuat să fie voce-chitară în tot acest timp ca și în prezent(f. 62-63).
Reclamantul a înregistrat marca COMPACT nr._, clasele produse/servicii 16: Afișe, publicații, hârtie, 35: Publicitate; gestiunea afacerilor comerciale, 41: Servicii oferite de o trupa muzicală, servicii educative, spectacole. Anterior însă, societatea în care erau asociați pârâtul și alte persoane, MIGAS REAL a înregistrat la OSIM în 1992 marca COMPACT nr._, clasele 35 și 41, marca expirând în anul 2002.
Tribunalul a constatat că, dacă se reține notorietatea mărcii COMPACT, care coincide cu numele formației de rock, atunci trebuie spus că această notorietate datează încă din perioada în care pârâtul și intervenientul făceau parte din formație, respectiv anii 90, în perioada când marca a fost prima dată înregistrată de societatea pârâtului. În mod firesc, pârâtul a continuat să interpreteze melodii care au făcut și fac parte din repertoriul formației COMPACT, compoziții ale intervenientului A. O., având în vedere că pârâtul și intervenientul activează împreună în mod neîntrerupt, iar reclamantul a fost de acord să-i fie interpretate și melodiile sale. În acest context, nu apare deloc deplasată folosirea formulei ex-Compact pentru L. I. și A. O., pârâtul, respectiv intervenientul din cauză, ținând cont de faptul că respectivele melodii au apărut în albumele COMPACT și sunt recunoscute ca atare de public.
Tribunalul a înlăturat astfel susținerile reclamantului în sensul că pârâtul nu ar avea dreptul să se prezinte ca fost membru al trupei COMPACT, chiar și după 16-17 ani de la părăsirea formației, pârâtul alegând această formulă, iar nu „ex Pacific", „ex Sui-Generis", „ex Cargo", „ex Schimbul 3", „ex Pacifica", cu care de asemenea a cântat, față de împrejurarea că trupa COMPACT este cea mai celebră. Tribunalul a constatat astfel că folosirea formulei ex-Compact pe afișe nu este de natură să afecteze drepturile exclusive ale reclamantului cu privire la marca înregistrată, având în vedere faptul că pârâtul și intervenientul sunt în continuare muzicieni a căror activitate este strâns legată de numele renumit Compact, fiind percepuți în legătură cu denumirea COMPACT de publicul consumator. În ce privește apariția denumirii în cadrul unor articole de presă, faptul nu poate fi imputat pârâtului, iar rațiunile sunt aceleași.
În ce privește susținerile reclamantului în sensul că pârâtul a dorit să
producă prin înregistrarea la OSIM a mărcii „PACT L. I. - LIO", clasa 41 (Servicii oferite de o trupa muzicala, servicii educative, spectacole) confuzie, pentru a beneficia de notorietatea mărcii COMPACT, acestea nu au fost analizate în cadrul acestui dosar, având în vedere că instanța nu este investită în prezenta cauză cu analizarea celor două mărci prin comparație. Așa fiind, discuția despre identitatea produselor cărora li se aplică semnul, cu produsele și serviciile pentru care marca a fost înregistrată, care ar produce în percepția consumatorilor de muzică un risc major de confuzie și care nu poate avea decât efecte dăunătoare pentru activitatea reclamantului, nu poate fi avută în vedere.
Tribunalul a constatat că sunt corecte afirmațiile pârâtului în sensul că din analiza pretinselor fapte ilicite ale pârâtului nu rezultă vreun risc de confuzie din partea consumatorilor cu privire la identificarea reclamantului, respectiv a pârâtului și a formațiilor muzicale în care aceștia performează, prin utilizarea unor elemente precum "EX-COMPACT". Contextul utilizării unor referințe privind activitatea pârâtului, indicarea ca fost membru al trupei Compact nu este de natură a determina publicul să considere că trupa actuală a pârâtului este sau are vreo legătură directă sau indirectă cu trupa, respectiv marca "COMPACT".
Tribunalul a reținut astfel că în cauză nu se poate vorbi de vreo încălcare a drepturilor cu privire la marcă ale reclamantului, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.36 din legea mărcilor sau dispozițiile art. 9 din Regulamentul european, așa cum a susținut reclamantul. Tribunalul a constatat de asemenea că referirile la drepturile de autor și drepturile conexe ale pârâtului și intervenientului din cauză, ca autori ai unor piese apărute sub numele COMPACT și ca artiști interpreți ai pieselor respective nu sunt relevante în ce privește soluționarea acțiunii formulate de reclamant. În același fel, invocarea seniorității mărcii de către pârâtul din cauză nu pot fi luate în considerare, având în vedere că în cauză nu există vreo marcă comunitară, pentru a fi aplicabile dispozițiile invocate de pârât.
Nici susținerile intervenientului în sensul că reclamantul a înregistrat marca cu încălcarea unor drepturi anterioare, recunoscute și protejate prin legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu rea credință, nu pot fi reținute, nefiind întemeiate, dar afirmația potrivit căreia opinia publică identifică atât pe pârât cât și pe intervenient cu trupa COMPACT, independent de acțiunile acestora, iar aceasta nu reprezintă o acțiune ilicită de însușire a unui drept la marcă, ci o identificare biografică de referință în industria muzicală a rockului din România este corectă, așa cum este corectă afirmația privind netemeinicia solicitării daunelor morale de 10.000 euro, pentru care nu s-a dovedit nici un fel de prejudiciu moral suferit de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul C. P., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă la data de 14.05.2014 sub nr._ .
Apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
S-a arătat în dezvoltarea motivelor de apel că argumentele reținute de judecătorul fondului pentru argumentarea respingerii cererii au la bază o necunoaștere a situației de fapt dedusă judecații, o neînțelegere a esenței motivelor acțiunii acestuia, precum și o aplicare greșită a legislației în materie asupra cauzei dedusă judecății. În același timp, instanța nu s-a pronunțat cu privire la actele de concurență neloială și de încălcarea normelor de publicitate concurențială pe care le-a invocat prin cererea introductiva, înlăturând celelalte elemente ale acuzării, probe concludente în dovedirea pretențiilor sale.
A susținut apelantul că a dovedit prin probele administrate că pârâtul folosește în interes propriu nu numai formula „ex-Compact", așa cum reține instanța, ci și alte denumiri care indică apartenența la trupa Compact în mod indiscutabil la timpul prezent, și anume: concert „COMPACT”, „L. I. ex COMPACT”, „PACT L. I. &A. O. EX COMPACT”, concert „COMPACT”, „COMPACT cu L. I.”, „L. lorga (ex COMPACT) si PACIFICA”, „L. lorga și Pact de la Compact”, „CONCERT CU BINE CUNOSCUTA FORMAȚIE COMPACT DIN CLUJ cu L. lorga”, „PACT - fostul COMPACT”, fotografia formației COMPACT, cu P. C. prezentat drept L. I..
Arată apelantul că instanța nu a analizat aceste dovezi și a considerat că este normală folosirea denumirii COMPACT în prezent de alte persoane decât cele din actuala trupă, atât timp cat melodiile cantate de pârât au apărut sub această denumire.
În mod neîntemeiat instanța de fond consideră că ,,discuția
despre identitatea produselor cărora li se aplica semnul, cu produsele si
serviciile pentru care marca a fost înregistrata... nu poate fi avută în vedere", deoarece cauza litigiului o constituie tocmai oferirea acelorași produse de către o persoană neautorizată, sub o identitate contrafăcută, prezentarea unei false imagini, oferită aceluiași segment de piață al consumatorilor de muzică.
Ca o consecință directă, este evident că, dimpotrivă, se produce în percepția consumatorilor de muzică un risc major de confuzie și că acesta nu poate avea decât efecte dăunătoare pentru activitatea reclamantului, fiind vorba despre aceleași produse sau servicii.
Judecătorul fondului reține de asemenea în mod nejustificat și în
contradicție cu piesele dosarului că „nu rezultă vreun risc de confuzie din
partea consumatorilor, cu privire la identificarea reclamantului, respectiv a
pârâtului și a formațiilor muzicale în care aceștia performează".
Dimpotrivă, în lumea muzicala, spre deosebire de alte ramuri de comerț si servicii, se vinde și se cumpăra un nume, în speță „COMPACT".
A susținut apelantul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la actele de concurență neloiala și publicitate concurențială invocate de reclamant prin cererea de chemare in judecată, motivarea fiind nefundamentată juridic si lăsând nerezolvate problemele de drept substanțial ale acțiunii.
Prezenta cerere are ca temei legal, pe lângă prevederile art.36, raportat la art.35 alin.1, lit. a, b si c din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicațiile geografice republicata, și prevederile art.1, 4, 5, 7, raportate la art.9 din Legea 298/2001 privind concurenta neloiala și art. 8, lit. d si g din Legea nr.148/2000, privind publicitatea comparativă.
În calitate de titular al mărcii, apelantul-reclamant l-a notificat pe pârât să înceteze folosirea mărcii sub orice formă, situație în care în speța sunt incidente dispozițiile art.35 alin.1 și 2 din Legea nr.84/1998, întrucât obiectul principal de activitate al pârâtului îl reprezintă clasele de produse si servicii nr.16, 3, 5 și 41 din clasificarea NISA.
Ca urmare, dată fiind identitatea produselor cărora li se aplică semnul COMPACT de către pârât, cu semnul pentru care marca a fost înregistrată, având în vedere că reclamantul nu și-a dat consimțământul cu privire la folosirea mărcii de către pârât, pe de o parte este încălcat dreptul exclusiv asupra mărcii de care se bucură reclamantul, iar pe de altă parte există riscul de a se produce în percepția consumatorilor un risc de confuzie care nu poate avea decât efecte dăunătoare pentru activitatea reclamantului, cauzându-i prejudicii iremediabile.
Asemănarea semnelor folosite de părți, până la confuzie, rezultată din analiza acestora sub aspect lingvistic, este evidentă. Aceasta pentru că îndeplinirea cerinței asemănării nu presupune o identitate a semnelor comparate, ci derivă din impresia generală, de ansamblu pe care o produce; în speță, denumirea mărcii pârâtului asupra consumatorului, în raport cu denumirea mărcii reclamantului. Cum prima denumire include elementul lingvistic de bază al celei de-a doua, deosebirea existentă este practic greu sau imposibil de observat de către un consumator mediu al acestui produs.
Această puternică asemănare determină și un risc de confuzie, care include și riscul de asociere a celor două semne, un criteriu suplimentar ce trebuie avut în vedere în aprecierea unui astfel de risc, fiind și faptul că produsele ambelor părți se adresează aceluiași segment de public consumator. Existența unei denumiri parțial diferită, uneori identică constituie un element esențial pentru a considera că există risc de confuzie, având în vedere că nu exista alte elemente distinctive majore pentru a capta atenția publicului țintă al părților.
Apelantul reclamant a mai arătat că din certificatul de înregistrare a mărcii COMPACT nr._ pentru clasele NISA 16 - Afișe, publicații, hârtie; 35 – Publicitate, gestiunea afacerilor comerciale; 41 - Servicii oferite de o trupa muzicala, servicii educative, spectacole rezultă exclusivitatea dreptului său de utilizare a denumirii înregistrate, în schimb pârâtul folosind în mod repetat denumirea și marca COMPACT fără acordul titularului dreptului, după anul 2010, profitând de notorietatea acestui semn, identic cu semnul protejat al cărui titular este reclamantul. Folosirea acestei denumiri s-a efectuat atât prin afișele si reclamele spectacolelor la care acesta a participat, stradal și in ziare locale, cât și verbal, în cadrul spectacolelor susținute singur sau cu alte formații de muzică, prin declarații date în presa scrisa și în cadrul unor emisiuni televizate, interviuri, etc.
Aceste fapte s-au întâmplat după o perioada de 16 -19 ani de când pârâtul a părăsit formația COMPACT, ulterior cântând cu alte formații, respectiv cu „Schimbul 3", „Pacifica", „Pact", etc. Desigur, în această perioadă a continuat să interpreteze, cu acordul apelantului-reclamant, și melodii care au făcut și fac parte din repertoriul formației COMPACT, compoziții ale acestuia sau ale lui A. O., conform înțelegerii părților.
Acest lucru însă nu îi dă dreptul să se prezinte în continuare ca fiind membru al trupei COMPACT, iar denumirea COMPACT apare în toate aceste afișe disproporționat de mare în comparație cu celelalte cuvinte din publicații. Pârâtul nu a retras si nu a negat existența acestor reclame-afiș, în legătură cu activitatea sa, însă susține că nu este producătorul lor. Dacă nu este producător în fapt, este beneficiar în realitate.
Prejudiciul suferit de apelant nu poate fi cuantificat într-o sumă de bani, într-o perioadă de timp sau numai cu privire la un anumit serviciu sau spectacol, ci își pune amprenta pe întreaga activitate desfășurată de formația Compact de-a lungul timpului, în viitor, în țară și în străinătate.
Produsele/serviciile puse pe piață sub marca pârâtului, comunicate public trunchiat, vizual sau verbal, doar prin denumirea „PACT", dar însoțite de expresii precum „ex COMPACT", sau „L. lorga ex COMPACT", sau „COMPACT cu L. I." pot fi cu ușurință percepute de consumatorii avizați sau mai puțin avizați ca provenind de la titularul mărcii „COMPACT", respectiv formația „COMPACT", existând astfel un risc serios si major de asociere între marca înregistrată, care ființează pe piața muzicală prin reprezentanții săi și un fost membru al formației care folosește după 20 de ani pentru propria reclama denumirea Compact.
În cadrul apărărilor sale, pârâtul a arătat că nu a folosit nici un moment marca COMPACT, motivat de faptul ca nu s-a probat legătura pârâtului cu producătorul afișelor sub care s-au desfășurat evenimentele la care a participat. Apelantul reclamant consideră că pârâtul încearcă să stabilească în sarcina altor persoane vinovăția de a fi participat la diferite evenimente sub marca Compact fără știința sa.
Cu privire la apărarea pârâtului, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, susținând că probatoriul nu atestă vreo legătură între pretinsa utilizare și persoana sa, apelantul-reclamant a arătat că la orice eveniment a participat pârâtul, în mod sigur a încheiat un contract sub un anumit nume, desigur al său; oricine ar fi încheiat contractul, nu putea să-l confunde pe L. lorga cu formația Compact; chiar dacă, prin absurd, ar fi existat o astfel de posibilitate, ea nu putea sa fie decât indusă de către pârât; chiar dacă s-ar fi produs confuzia, era de datoria pârâtului să facă public cuvenitele precizări, în sensul ca este vorba de persoana L. lorga si nu de formația Compact; după o perioada de 17-19 ani de la părăsirea formației, profitând că în general nu s-a făcut cunoscut cu alte cântece decât cele interpretate cu formația Compact, pârâtul se prezintă el însuși ca fiind „Moștenitorul trupei Compact, care duce mai departe moștenirea acesteia"; chiar și după primirea Notificării transmise prin Cabinetul de Proprietate Intelectuala „A. B.", prin care apelantul-reclamant l-a somat să renunțe la folosirea semnului si denumirii Compact, pârâtul a continuat să sfideze normele legale; chiar și după primirea cererii de chemare în judecată, pârâtul a continuat să folosească denumirea consacrată a formației Compact, beneficiind de popularitatea acesteia; chiar prin însăși întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul susține că are dreptul să folosească în continuare marca Compact, fiind apărat de prevederile art.96 din Legea nr.8/1996, privind drepturile de autor si drepturile conexe, lucru care valorează drept o recunoaștere.
Cu privire la susținerea pârâtului în sensul că utilizarea permanentă a unor elemente precum EX înaintea mărcii determină inexistența oricărui risc de asociere ș că această asociere este creată independent de voința pârâtului, apelantul-reclamant arată că pârâtul a mai trecut pe la diferite formații și nu l-ar deranja ca pe afișele si prezentările spectacolelor sale să apară sintagma „EX PACIFIC", „EX SUI-GENERIS", „EX CARGO", „EX SCHIMBUL 3", „EX PACIFICA", sau „EX NAZARETH".
Confuzia pe care a generat-o în mod constant și voit pârâtul provine din perpetuarea unei stări de fapt nereale, neconformă cu realitatea ultimilor 18 -19 ani, stare de fapt pe care, deși o neaga acum, o menține și o folosește din plin în continuare.
În consecință, apreciază apelantul că invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive este contrazisă de toate probele de la dosar și de însăși afirmațiile pârâtului, care recunoaște el însuși că a folosit în mod conștient marca COMPACT.
Apărarea în sensul că "identificarea pârâtului în cadrul publicațiilor, al articolelor de presă, al afișelor, ca membru EX – COMPACT reprezintă elemente componente ale drepturilor nepatrimoniale prevăzute de art.73 C.civ.", reprezintă în mod indubitabil o recunoaștere a acestuia că a folosit și folosește în mod voit și conștient marca COMPACT.
Prin răspunsurile la interogatoriu, deși nesincere, pârâtul încearcă sa arunce vina în seama altora, respectiv a presei, producătorilor sau organizatorilor spectacolelor sau a celor cu care a contractat. Cu toate acestea, răspunde că toate contractele le-a încheiat el însuși prin firma sa si nu a mandatat pe nimeni altcineva să le încheie. În această situație era obligat sa verifice si respectarea întocmai a realizării obligațiilor asumate prin contract de celelalte părți semnatare și sa corecteze greșelile. De asemenea, pârâtul recunoaște că se considera îndreptățit să folosească marca COMPACT întrucât . SRL, din care a făcut parte la un moment dat, a înscris OSIM aceasta marca în anul 1992.
Cu privire la invocarea protecției drepturilor de autor de care
beneficiază pârâtul, s-a arătat că prevederile art.96 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe nu fac obiectul prezentei cereri de chemare in judecată și nu permit încălcarea cu bună-știință a drepturilor pe care le revendică reclamantul.
A arătat apelantul că drepturile . SRL, asupra mărcii COMPACT au expirat la 30.07.2002, iar apelantul-reclamant a înregistrat si obținut dreptul de a folosi marca COMPACT după data expirării dreptului celuilalt titular, la data de 01.09.2010, având data de expirare la 17.03.2020.
Invocarea unor drepturi anterioare de marcă, în condițiile în care acestea au fost înregistrate în anul 1992, nu conferă o protecție actuală, întrucât chiar și în condițiile art.1 din Regulamentul CE nr.40/1994, în vigoare la acea dată, această protecție nu putea funcționa în România înaintea datei de 01.01.2007, când România a devenit parte a Uniunii Europene.
Consideră apelantul că a invoca în apărare o senioritate a unei mărci care nu mai există din anul 2002 este desigur o încercare evidentă de acoperire a unor greșeli făcute conștient, fără regret, dovedind că dimpotrivă, pârâtul se considera îndreptățit să folosească marca Compact, deși a fost notificat ca nu mai are acest drept.
Cu privire la cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului lorga L. formulată de intervenientul O. A., apelantul reclamant a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, iar nu ca rămasă fără obiect, întrucât în cuprinsul cererii intervenientul face referire la drepturile de autor pe care acesta le are asupra unor melodii cântate de parat, făcând referire la aplicarea prevederilor Legii nr. 8/1996.
Apelantul solicită instanței ca, la stabilirea daunelor morale, să aibă în vedere ca acestea să fie proporționale cu drepturile încălcate, să fie descurajatoare și să fie aplicate astfel încât să evite crearea de obstacole în calea desfășurării viitoare a activității trupei COMPACT, astfel încât să ofere acesteia protecție împotriva folosirii abuzive a drepturilor titularilor mărcii.
Au fost invocate prevederile art.4 alin.1 lit.f) din Legea nr.11/1991, privind combaterea concurentei neloiale, arătându-se că o cerință esențială pentru săvârșirea acestei fapte constă în caracterul fals al informațiilor comunicate de către comerciant în legătură cu propriile servicii sau produse, această disimilare a propriei activități a comerciantului fiind de natură a-i crea o situație favorabila în raport cu competitorii săi de pe piață.
Actele si faptele săvârșite de către pârât aduc atingere dispozițiilor imperative prevăzute de art.8 lit. d si g, din Legea nr.148/2000, privind publicitatea comparativă, care este interzisă dacă d) „se creează confuzie pe piață, între cel care își face publicitate și un concurent, sau între mărcile de comerț, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care își face publicitate și cele aparținând unui concurent; g) „se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerț, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent.”
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 Cod proc.civ., cu aplicarea art. 36 raportat la art.35 alin.1 lit. a, b și c din Legea nr.84/1998 privind mărcile si indicațiile geografice, republicată, precum si art.1, 4, 5, 7 raportate la art. 9 din Legea 298/2001, privind concurența neloială si art.8 lit.d si g, din Legea nr.148/2000, privind publicitatea comparativa și Regulamentul CE nr. 207/2009, art.9.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât I. L. a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat.
S-a arătat că în mod corect a apreciat prima instanță în sensul netemeiniciei cererii de chemare în judecată, deoarece prezentarea intimatului pârât drept fost membru al formației COMPACT nu reprezintă o utilizare a mărcii înregistrate de către apelantul-reclamant în cadrul activității comerciale, iar intimatul pârât nu utilizează denumirea COMPACT în sens de marcă, această asociere fiind realizată de opinia publică.
A arătat intimatul că pretinsa notorietate a mărcii COMPACT datează inclusiv din perioada când el însuși făcea parte din formație, precum și că printre motivele relative de refuz a înregistrării mărcilor se numără și inexistența notorietății mărcii care urmează a fi înregistrate.
S-a susținut că în mod greșit reproșează apelantul instanței omisiunea de a analiza identitatea dintre marca PACT L. I. – LIO și marca COMPACT, deoarece o atare cerere nu a făcut obiectul învestirii instanței.
În mod corect a reținut tribunalul inexistența riscului de confuzie, deoarece utilizarea unor elemente precum EX-COMPACT determină inexistența oricărui risc de asociere, iar aceasta este creată independent de voința intimatului-pârât, în temeiul drepturilor conexe pe care le deține asupra unor piese larg cunoscute, apărute în perioada în care pârâtul activa în trupa COMPACT, iar indicarea de către pârât că a fost membru al trupei COMPACT nu este de natură a determina publicul să considere că acesta are vreo legătură cu trupa.
Contrar susținerilor apelantului, intimatul consideră că instanța s-a pronunțat asupra pretenției sale întemeiată pe Legea nr. 11/1991, arătând că prevederile legale invocate nu sunt aplicabile cauzei, iar intimatul pârât nu este un profesionist în sensul legii.
De asemenea, s-a susținut că nici prevederile Legii nr.148/2000 privind publicitatea comparativă nu sunt aplicabile, deoarece nu există pretinsul risc de confuzie.
S-a solicitat înlăturarea criticii referitoare la cererea de intervenție, deoarece intervenientul formulase cererea în interesul pârâtului, pentru că era posibilă formularea aceleiași acțiuni și împotriva altor foști membri ai trupei COMPACT.
Cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a sa la plata de
daune morale, pârâtul intimat a arătat că nu a săvârșit un fapt ilicit, astfel încât răspunderea sa delictuală în condițiile acțiunii în contrafacere nu poate fi angajată. În plus, apelantul nu a dovedit prejudiciul suferit prin acțiunea formulată, cererea sa fiind astfel neîntemeiată.
În apel nu a fost încuviințată administrarea de probe noi.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de critică formulate și în acord cu dispozițiile art.477 și art.479 Cod proc.civ., curtea constată că apelul este fondat, pentru considerentele și în limitele care urmează a fi expuse.
Se impune cu prioritate sublinierea împrejurării că în speță apelantul reclamant a dedus judecății pretinsa încălcare a dreptului său asupra mărcii naționale individuale verbale COMPACT nr._, număr depozit M 2010_ de către pârâtul intimat, iar aprecierea instanței în privința existenței actelor de încălcare se face în acord cu prevederile art.36 din Legea nr. 84/1998 republicată, iar apărările prin care pârâtul intimat a invocat existența unor drepturi de autor pot fi primite numai în contextul în care aceste drepturi ar permite intimatului utilizarea semnului protejat ca marcă, acestea fiind coordonatele în care urmează a fi analizate apărările în discuție.
În acord cu apelantul-reclamant, curtea observă că prima instanță a reținut că fapta pârâtului nu poate îmbrăca forma unei încălcări a dreptului la marcă, refuzând astfel analiza specifică unei acțiuni în contrafacerea mărcii, analiză ce implica o comparație între semnul folosit de pârât și cel protejat în beneficiul reclamantului, precum și verificarea cerințelor art.36 din Legea nr. 84/1998.
Pârâtul intimat a susținut în mod corect că instanța nu era învestită cu analiza comparativă a mărcilor deținute de părți, COMPACT și respectiv PACT L. I. – LIO, însă critica apelantului reclamant nu se referea la o atare analiză, ci la examinarea utilizării de către pârât a semnului COMPACT pentru care el deține protecție.
Or, în cauză s-a dovedit că, în promovarea concertelor pe care le-a susținut în perioada anterioară sesizării instanței, pârâtul intimat I. L. a folosit pe afișele spectacolelor sintagma EX-COMPACT pentru a indica publicului apartenența sa trecută la formația de muzică rock COMPACT.
Din acest punct de vedere este lipsită de relevanță invocarea de către pârât a drepturilor asupra mărcii sale PACT L. I. – LIO, deoarece nu folosirea semnului astfel cum este protejat în beneficiul pârâtului este imputată de reclamant, ci a semnului COMPACT.
Va fi înlăturată și apărarea pârâtului în sensul că nu s-a ocupat personal de tipărirea afișelor și că nu el a decis conținutul acestora, ci organizatorii concertelor respective, deoarece prin susținerea reprezentațiilor a căror promovare se realiza prin afișele în discuție, intimatul-pârât și-a însușit folosirea semnului în litigiu, care i-a profitat.
Totodată, între semnul folosit și cel protejat prin înregistrarea mărcii verbale COMPACT există o similaritate ridicată, deoarece în afișele ce anunță concertele susținute de pârâtul intimat se menționează expresia „EX-COMPACT”, cu semnificația de a fi făcut parte din formația COMPACT.
Similaritatea conceptuală, fonetică și vizuală a celor două semne este crescută, având în vedere că elementul principal al expresiei folosite de pârât este semnul protejat COMPACT, iar în multe din afișele aflate în fotocopie la dosarul primei instanțe particula EX (folosită cu titlu de prefix), descriptivă, este reprodusă cu caractere semnificativ mai mici decât cuvântul COMPACT.
În consecință, se impune analizarea incidenței prevederilor art.36 alin.2 din Legea nr. 84/1998, în forma aplicabilă speței.
Astfel, în ipoteza prevăzută de art.36 alin.2 lit.b din lege, titularul mărcii poate cere interzicerea folosirii unui „semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă.”
Pe de-o parte, curtea reține că marca reclamantului apelant este înregistrată pentru produse și/sau servicii din clasele 16 – afișe, publicații, hârtie, 35 – publicitate, gestiunea afacerilor comerciale și 41 – servicii oferite de o trupă muzicală, serviciu educative, spectacole.
În consecință, de vreme ce actul de folosire pretins nelegal este săvârșit pentru promovarea unor concerte susținute de pârâtul intimat, prin aplicarea unui semn asemănător pe afișele concertului, curtea reține identitatea între produsele și serviciile pentru care marca este înregistrată și cele pentru care semnul este utilizat de pârât, în privința celor din clasele 16 și 41.
Pe de altă parte, la evaluarea riscului de confuzie se impune examinarea criticilor apelantului față de sentința atacată și totodată analizarea apărărilor formulate de pârâtul intimat sub acest aspect.
Astfel, s-a arătat prin întâmpinare că pârâtul nu folosește semnul COMPACT cu scop de marcă, deci nu este posibilă apariția riscului de confuzie.
Potrivit art.2 din Legea nr. 84/1998 republicată, „Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinații de culori, holograme, semnale sonore, precum și orice combinație a acestora, cu condiția ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.”
Funcția pe care trebuie să o îndeplinească marca este, deci, de a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.
Conform art.3 lit.r din lege, întreprinderea este „orice entitate implicată într-o activitate economică, indiferent de natura sa juridică ori modul ei de finanțare.”
Discuția privind calitatea părților de „comerciant” (la care se face referire în întâmpinare), respectiv de profesionist, nu este deci utilă cauzei, fiind necesar a se stabili dacă pârâtul îndeplinește cerința din art.2 cu trimitere la art.3 lit.f din lege, referitoare la întreprindere.
Din probele administrate nu a rezultat în mod direct că pentru concertele susținute de pârâtul intimat și promovate prin afișele aflate în copie la dosarul cauzei acesta din urmă ar încasa sume de bani, însă este îndeobște cunoscut că și pentru concertele la care ., organizatorul achită o remunerație artiștilor, curtea considerând că această prezumție simplă nu a fost răsturnată de intimatul-pârât.
În consecință, activitatea pârâtului ce include folosirea semnului în litigiu este una cu conținut economic, chiar dacă acesta nu are calitatea de profesionist (sau comerciant, cum a susținut acesta prin întâmpinare).
Or, cât timp acesta prestează serviciile la care face referire însăși clasa 41 (servicii oferite de o trupă muzicală) în cadrul unei activități economice (susținerea de concerte contra unei remunerații bănești), curtea reține că activitatea prestată de intimatul pârât sub semnul EX-COMPACT se încadrează în aceea a unei întreprinderi.
Plecând de la această afirmație, curtea constată că este nefondată apărarea în sensul că pârâtul nu utilizează semnul cu scop de marcă, deoarece afișele în care este reprodus semnul asemănător cu marca (EX-COMPACT) au tocmai scopul de a distinge concertele pârâtului de cele ale altor artiști care prestează servicii muzicale.
Este adevărat că nu rezultă din conținutul afișelor o intenție de a afirma apartenența în prezent a artistului pârât la trupa COMPACT, însă o asemenea intenție nu este cerută pentru analiza riscului de confuzie.
Astfel, cum însuși intimatul-pârât afirmă în întâmpinare, asocierea dintre serviciile prestate de acesta și trupa COMPACT (a cărei denumire este înregistrată ca marcă în beneficiul reclamantului apelant) este realizată de public independent de voința sa.
Acest mecanism este chiar de esența riscului de confuzie, ce include și riscul de asociere, în sensul că, deși folosirea semnului protejat nu indică expres aceasta, publicul țintă va face involuntar o asociere între titularul mărcii și cel care folosește semnul, considerând că între aceștia există o legătură economică.
De aceea, nu este necesar a se face dovada (cum a solicitat în apel reclamantul) a confuziei efective în percepția consumatorului, fiind suficient ca folosirea semnului să fie aptă a produce confuzia sau asocierea în discuție.
Or, în condițiile similarității ridicate între semne și a identității de servicii sau produse, curtea reține și existența riscului de confuzie cerut de art.36 alin.2 lit.b din lege.
În acest context este avut în vedere și gradul de cunoaștere al mărcii COMPACT de către publicul țintă, în sensul că, raportând probele administrate la exigențele art.3 lit.d și ale art.19 din Regulamentul aprobat prin HG nr.1134/2010, a rezultat că marca COMPACT este notorie în cadrul segmentului de public căruia i se adresează.
Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse extrase din presa scrisă și on-line din care rezultă că trupa de muzică menționată se bucură de o largă cunoaștere în rândul publicului care ascultă muzică rock românească.
De altfel, însuși pârâtul-intimat recunoaște prin întâmpinare că marca COMPACT este notorie în lumea muzicii rock din România.
Prin întâmpinarea depusă în apel intimatul-pârât a făcut referire la un pretins motiv de refuz relativ la înregistrarea unei mărci, și anume inexistența notorietății.
Curtea nu este în măsură a identifica în cuprinsul art.6 din Legea nr. 84/1998 prevederea legală la care se referă intimatul-pârât, însă reține această apărare ca fiind lipsită de relevanță, cât timp marca de care se prevalează reclamantul este prezumată a fi validă până la anularea sa prin hotărâre judecătorească. Mai mult, în cauza de față nu se discută validitatea înregistrării mărcii COMPACT, astfel încât orice discuție referitoare la neîndeplinirea condițiilor legale pentru înregistrare este străină cauzei.
Pârâtul a mai susținut că este îndreptățit a folosi denumirea COMPACT pentru că este titularul unor „drepturi conexe asupra unor piese larg cunoscute, apărute în perioada în care pârâtul performa în trupa COMPACT”.
Se impune a sublinia distincția între existența unor drepturi de autor asupra unor opere muzicale (chestiune care nu face obiectul cauzei pendinte) și dreptul de utilizare a denumirii COMPACT, înregistrată ca marcă în beneficiul reclamantului apelant, aspect ce formează obiectul litigiului pendinte.
Presupunând că pârâtul intimat s-ar bucura de drepturile conexe invocate (ale artistului interpret sau executant, probabil) asupra unor interpretări ale operelor muzicale (din perioada în care acesta activa în cadrul trupei COMPACT), acestea nu pot fi opuse reclamantului în cauza de față.
Din acest punct de vedere este străină cauzei și constatarea primei instanțe în sensul că pârâtul este îndreptățit a interpreta opere muzicale din repertoriul formației COMPACT, cât timp acțiunea introductivă nu are ca obiect o pretinsă încălcare a drepturilor asupra acestor opere. De altfel, tribunalul reține în mod contradictoriu cu afirmația de mai sus și că referirile la drepturile de autor și conexe ale pârâtului sunt lipsite de relevanță pentru cauză.
Sunt lipsite de relevanță și considerațiile dezvoltate de apelantul-reclamant cu privire la marca COMPACT nr._, nr.depozit_ din data de 30.07.1992, al cărei titular a fost . Producție Muzicală și care a ieșit din perioada de protecție, după cum rezultă din extrasul OSIM depus la fila 59 în dosarul primei instanțe de către intimatul-pârât.
Aceasta întrucât ulterior încetării protecției oferite de această înregistrare, 30.07.2002, nici fostul titular și niciun terț care ar fi putut folosi marca cu acordul acestuia nu se mai pot prevala de vreun drept asupra sa. Pârâtul a adus în discuție înregistrarea din anul 1992 ca argument în sensul că, având anterior calitatea de asociat în ., se considera îndreptățit la folosirea denumirii COMPACT, însă curtea reține că o atare îndreptățire nu poate fi reținută după ieșirea mărcii din perioada de protecție.
În consecința tuturor argumentelor expuse, curtea constată că în cauză în mod greșit a constatat tribunalul că nu sunt incidente dispozițiile art.36 alin.2 lit.b din Legea nr. 84/1998, acțiunea în contrafacere întemeiată pe această dispoziție legală fiind întemeiată.
Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art.4 alin.1 lit.d din Legea nr.11/1991, curtea reține că nu s-a dovedit în cauză că pârâtul a comunicat sau răspândit în public afirmații asupra activității reclamantului menite a induce în eroare și a-i crea acestuia o situație de favoare în dauna altor concurenți.
În plus, deși a reținut în cele ce preced că pârâtul desfășoară activitate specifică unei întreprinderi, curtea este rezervată în a considera că între părți există concurență în sensul reglementat de actul normativ în discuție, care să atragă incidența textului mai sus evocat.
De asemenea, nu pot fi incidente prevederile art.4 lit.g din Legea nr. 11/1991, față de situația premisă a textului: „deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant” în cauză nefiind administrate probe care să contureze o atare situație de fapt.
Nici prevederile art.4 lit.c din lege, ce interzic „încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unor prestații în mod avantajos, cu condiția aducerii de către client a altor cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare” nu sunt aplicabile cauzei, deoarece din probele administrate nu a rezultat situația de fapt prevăzută în text.
De altfel, înseși faptele concrete imputate de reclamant pârâtului nu îmbracă forma abaterilor reglementate de art.4 lit.c, d și g din Legea nr.
11/1991.
Pentru aceleași rațiuni, curtea consideră că nu sunt aplicabile nici prevederile art.8 lit.d și g din Legea nr.148/2000 privind publicitatea comparativă, invocate de reclamantul apelant.
Evaluând solicitarea reclamantului apelant de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri morale pentru încălcarea constatată a dreptului său exclusiv asupra mărcii COMPACT, curtea constată că, pe de-o parte, fapta ilicită constând în folosirea fără drept a semnului în condițiile art.36 alin.2 lit.b din Legea nr. 84/1998 a fost dovedită, conform celor ce preced.
Este îndeplinită și cerința vinovăției, chiar dacă ea îmbracă forma culpei, înregistrarea mărcii îndeplinind cerințele de publicitate ce o fac opozabilă terților, astfel încât pârâtul nu putea susține că nu a cunoscut existența dreptului reclamantului asupra mărcii.
În schimb, curtea consideră că, deși un prejudiciu de natură morală suferit de titularul mărcii folosite fără drept poate fi recunoscut, în speță acest prejudiciu este reparat în mod satisfăcător prin dispoziția de interzicere a folosirii pentru viitor a semnului protejat de către pârât, nefiind necesară o despăgubire pecuniară în acest scop.
În acest context primesc relevanță și aspectele de fapt ce rezultă din fosta apartenență a pârâtului la trupa COMPACT, precum și faptul că nu a rezultat din probațiune o prejudiciere a imaginii reclamantului, în calitate de titular al mărcii, prin faptele de încălcare ce s-au produs, urmând ca recunoașterea încălcării rezultată din prezenta hotărâre, să constituie o restabilire a drepturilor exclusive ale reclamantului și, cum s-a arătat, o reparație de natură morală.
Cu privire la cererea de intervenție accesorie, ce a fost respinsă de prima instanță ca rămasă fără obiect, curtea reține că, deși s-a formulat prin cererea de apel o critică în sensul respingerii acesteia ca nefondată, regulile devoluțiunii și principiul non reformatio in pejus împiedică instanța de apel să procedeze la evaluarea pe fond a temeiniciei cererii incidentale în discuție.
Astfel, pe de-o parte apelantul reclamant nu este interesat în a provoca o nouă judecată asupra unei cereri ce îi era potrivnică (fiind formulată în interesul pârâtului) și care a fost respinsă de instanță; pe de altă parte, cât timp cererea de intervenție a fost respinsă ca efect al unei excepții de procedură, examinarea sa pe fond ar putea constitui o înrăutățire a situației reclamantului în propria cale de atac.
În consecința argumentelor expuse, curtea constată apelul fondat în limitele arătate, urmând a-l admite în temeiul art.480 alin.2 Cod proc.civ., cu consecința schimbării în parte a sentinței, a admiterii în parte a cererii reclamantului C. P. și a obligării pârâtului I. L. să nu mai folosească marca națională individuală verbală COMPACT nr._, număr depozit M2010_, în afișele, reclamele, spectacolele, contractele sau evenimentele pe care le organizează sau la care participă, singură ori alături sau/și împreună cu alte denumiri de formații de muzică din care face parte pârâtul, sau cu care participă la evenimente, în țară sau străinătate.
Va respinge acțiunea pentru rest și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în fața primei instanțe, reprezentând onorariu avocațial parțial, urmând a păstra sentința sub aspectul soluționării cererii de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant C. P., cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocat S. E. din București, Bulevardul 1 Mai nr.19, ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.421/26.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București - Secția a lll-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. L., cu domiciliul ales la SCA B., P. și Asociații în București, ..2, ., sectorul 4 și cu intimatul-intervenient O. A., cu domiciliul ales la SCA B., P. și Asociații în București, ..2, ., sectorul 4.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul I. L. să nu mai folosească marca națională individuală verbală COMPACT nr._, număr depozit M 2010_, în afișele, reclamele, spectacolele, contractele sau evenimentele pe care le organizează sau la care participă, singură ori alături sau/și împreună cu alte denumiri de formații de muzică din care face parte pârâtul, sau cu care participă la evenimente, în țară sau străinătate.
Respinge acțiunea pentru rest.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în fața primei instanțe.
Păstrează sentința sub aspectul soluționării cererii de intervenție.
Cu drept de recurs în 30 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. R. T. M. Steluța C.
GREFIER,
Red.IRT/ Tehnored. TI, IRT/5 ex./21.09.2015 G. C. A.
TB – SIII - judecător C. M.
| ← Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1045/2014.... | Marcă. Decizia nr. 351/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
