Evacuare. Decizia nr. 554/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 11473/299/2008
Dosar nr._
(212/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 554
Ședința publică de la 03.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât D. D., împotriva deciziei civile nr.934 A din 01.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. D..
P. are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul - pârât D. D., personal, lipsind intimatul - reclamant S. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea recurentului - pârât D. D., cu CI . nr._, CNP_, eliberată de SPCEP Sector 1 la data de 18.10.2013.
Recurentul - pârât învederează că nu mai are alte cereri sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul - pârât personal solicită admiterea recursului, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauze spre rejudecare, deoarece instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Arată că prin motivele de apel cât și prin notele scrise, a invocat excepția lipsei de interes a intimatului - pârât S. D. în susținerea cererii de chemare în judecată, dar tribunalul prin decizie s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes a apelantului în susținerea apelului, motiv pentru care apreciază că tribunalul s-a pronunțat asupra a ceea ce nu a cerut.
Menționează că în cazul în care instanța de recurs va reține cauza spre rejudecare, apreciind că se poate schimba motivarea instanței de apel, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii ca fiind promovată de o persoană fără interes.
Arată că pe parcursul judecării cauzei a făcut dovada interesului pe care îl are în susținerea apelului, iar atâta timp cât se solicită evacuarea sa dintr-un imobil, pentru care a fost făcută dovada calității sale de unic proprietar al imobilului, dovedește interesul în promovarea apelului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București în data de 09.07.2008, reclamantul S. D. a chemat în judecată pe pârâtul D. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună evacuarea acestuia din imobilul situat în București, ., ., pe care îl ocupă în mod abuziv, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.61 din Legea nr.114/1996, art.112 C.pr.civ., reclamantul a arătat că este titularul dreptului de administrare a imobilului situat în București, ., sector 1, conform împuternicirii nr.842/09.06.2008, încheiată cu proprietarii acestuia, numiții C. I. și C. M..
A precizat, totodată, că este titularul contractului de închiriere înregistrat cu nr._/18.06.2008 la AFP Sector 1, privind imobilul din București, ., ., sector 1, pentru intervalul 01.07._10.
A mai menționat că în legătură cu acest imobil s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.1729/31.07.2002 de BNP Ș. C. G., între numiții C. I. și C. M., proprietarii imobilului, în calitate de promitenți-vânzători și părțile din prezenta cauză, în calitate de promitenți-cumpărători, vânzare ce urmează a fi perfectată după expirarea termenului de 10 ani, impus de art.9 din Legea nr.112/1995.
Imobilul este ocupat în prezent de pârât, împotriva voinței proprietarilor, fără niciun drept și fără nicio justificare.
Pârâtul a formulat întâmpinare la data de 15.10.2008, prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât locuiește în imobil în baza unui titlu valabil, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.1729/2002. Totodată, pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate, în situația în care se apreciază că titlul său nu este valabil, că este titularul unui drept de uzufruct asupra imobilului.
Prin petiția depusă la data de 31.03.2009, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
În ședința publică din data de 12.11.2008, reclamantul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-reclamant, pe cererea reconvențională.
În ședința publică din data de 01.04.2008, reclamantul a precizat că înțelege să formuleze prezenta acțiune în calitate de chiriaș, iar nu de mandatar al proprietarilor.
Totodată, prin încheierea de ședință de la aceeași dată, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamantului, pentru considerentele menționate în cuprinsul acesteia.
Prin sentința civilă nr._/16.12.2009, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea principală formulată de reclamant, a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în București, ., ., sector 1; a respins cererea de suspendare formulată de pârâtul – reclamant ca neîntemeiată; a disjuns cererea reconvențională și a acordat termen acesteia la data de 31.03.2010, C 7, cu citare părți; a obligat pârâtul - reclamant la plata sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr._, numiții C. I. și C. M. au dobândit, în temeiul Legii nr.112/1995, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., ..
Potrivit art.9 din același contract, locuința dobândită nu poate fi înstrăinată 10 ani de la data cumpărării, conform art.9 din Legea nr.112/1995.
La data de 31.07.2002, s-a încheiat între numiții C. I. și C. M., pe de o parte, și reclamantul–pârât S. D. și pârâtul-reclamant D. D., pe de altă parte, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1729 de BNP Ș. C. G..
La calificarea naturii juridice a acestuia, instanța a avut în vedere nu denumirea acestuia, ci conținutul său, astfel încât, în condițiile în care numita C. M., personal și ca mandatară a lui C. I., s-a obligat să vândă (alin.3 din contract) părților din prezenta cauză respectivul imobil, iar părțile din prezenta cauză declară că vor cumpăra apartamentul (alin.7 din contract), intenția părților a fost aceea de a încheia un antecontract de vânzare-cumpărare (această noțiune fiind utilizată, de altfel, de două ori în cuprinsul aceluiași act juridic).
Un argument în plus, reținut de prima instanță, că aceasta a fost intenția părților l-a constituit și declarația autentificată sub nr.1743/01.08.2002 la BNP Ș. C. G., prin care numita C. M., personal și ca mandatară a lui C. I., a arătat că a primit restul de preț datorat, că nu mai are nici o pretenție de orice natură și se obligă să se prezinte pentru autentificarea actului de vânzare-cumpărare propriu-zis îndată ce condițiile legale o vor permite.
Mai mult, prin încheierea de carte funciară nr._/21.11.2003, a fost admisă cererea de înscriere a imobilului situat în București, ., ., ., însă a fost respinsă cererea de întabulare a dreptului de proprietate în favoarea lui D. D. și S. D..
Având în vedere că reclamantul-pârât a justificat un drept de locațiune asupra imobilului, fiind titularul contractului de închiriere înregistrat sub nr.1992/18.06.2008, pentru perioada 01.07._10, reținând și poziția acestuia exprimată în ședința publică din data de 01.04.2008, în sensul că înțelege să formuleze prezenta acțiune în calitate de chiriaș, în condițiile în care pârâtul-reclamant nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1729/31.07.2002 de BNP Ș. C. G. (plata impozitelor la Administrația Financiară nefăcând dovada dreptului de proprietate), față de împrejurarea că acesta nu a făcut dovada că ocupă apartamentul în baza unui titlu locativ, iar prin răspunsul la interogatoriu (pct.4 și 5) aceasta recunoscut că ocupă întreg spațiul din imobil și că nu este de acord să-l elibereze, instanța a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului-reclamant din spațiul pe care-l ocupă în imobilul situat în București, ., ., sector 1.
Văzând și dispozițiile art.274 C.proc.civ., instanța a obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamantul-pârât a sumei de 10,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, taxă de timbru și timbru judiciar.
Față de împrejurarea că potrivit art.120 alin.1 C.pr.civ. cererea reconvențională se judecă o dată cu cererea principală, iar conform alin.2, când însă numai cererea principală este în stare de judecată, instanța o poate judeca deosebit, în condițiile în care numai cererea principală se afla în stare de judecată, pe cererea reconvențională pârâtul-reclamant neînțelegând să achite taxa de timbru stabilită în sarcina sa, formulând mai multe cereri de reexaminare și de acordare a ajutorului public judiciar, instanța de fond a apreciat că este întemeiată măsura disjungerii cererii reconvenționale, și, pe cale de consecință, a respins cererea de suspendare a cererii principale până la soluționarea cererii reconvenționale, ca neîntemeiată, întrucât această măsură nu se impune.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul, solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate și respingerea acțiunii în evacuare, susținând că intimatul-reclamant nu a probat nici existența vreunui drept asupra imobilului, drept care i-ar fi conferit calitate procesuală activă, cererea fiind formulată în calitate de mandatar al proprietarilor, și nici existența unui interes legitim, personal, născut și actual, deoarece interesul său de a locui în imobil sau de a-l administra a încetat în anul 2003, întrucât la data de 10.05.2003 i-a înstrăinat cota indiviză pe care o deținuse în baza contractului de închiriere.
A arătat apelantul și că, pentru a putea fi promovată o acțiune în evacuare, este necesară existența unui raport de locațiune între părți, inexistent în cauză, astfel că instanța de fond a procedat în realitate la o comparare de titluri, ce nu este posibilă într-o acțiune în evacuare.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare, iar în ședința publică de la 07.09.2010 judecata a fost suspendată, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, având ca obiect cererea apelantului de a se constata că este titularul unui drept de uzufruct asupra imobilului.
Prin decizia civilă nr.934/A/01.10.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei interesului și, în consecință, a respins apelul declarat de pârât, ca fiind lipsit de interes.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, urmare a cererii formulate la data de 05.06.2013, judecata a fost redeschisă, cauza fiind reținută spre soluționare pe excepția lipsei de interes astfel cum a fost argumentată în ședința publică de la 01.10.2013, respectiv ca o consecință a dobândirii de către apelant a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Având în vedere că, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 3006/19.08.2010, la B.N.P. P. și Asociații, încheiat între vânzătorii C. I. și C. M. și cumpărătorii D. D. și S. D., și din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.694/19.10.2010, la Biroul Notarial Accepter, între S. D. – intimatul în cauză - și S. V., în calitate de vânzători, și apelantul D. D., în calitate de cumpărător, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2, situat la etajul 1 al imobilului din ., . în proprietatea apelantului și a soției sale, Tribunalul a constatat că litigiul a fost soluționat pe cale amiabilă, lipsind de interes apelul promovat împotriva hotărârii primei instanțe întrucât, astfel cum apelantul a arătat, în condițiile în care a devenit unic proprietar al imobilului litigios, intimatul-reclamant, care i-a vândut cota sa de drept de proprietate, nu îi mai poate cere evacuarea.
Dată fiind soluția asupra excepției lipsei de interes, determinată de schimbarea situației de fapt și de drept avută în vedere de prima instanță, tribunalul a apreciat că nu se mai impune analiza excepțiilor inițial invocate prin motivele de apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul D. D., solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii ca fiind introdusă de o persoană lipsită de interes.
În motivare, recurentul pârât a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel este netemeinică și nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.6, 8 și 9 C.proc.civ.
Astfel, prin cererea de repunere pe rol, pârâtul a invocat (ca și prin motivele de apel) excepția lipsei interesului intimatului S. D., întrucât acesta nu ar mai justifica un interes personal și direct, născut și actual, juridic și protejat, atâta timp cât contractul de închiriere și-a încetat efectele prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, ba, mai mult decât atât, intimatul reclamant a formulat cererea în nume propriu și nu ca mandatar al proprietarilor.
De asemenea, a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, ca urmare a faptului că pârâtul a devenit unic proprietar al imobilului.
Recurentul pârât a considerat că instanța de apel s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes a acestuia în promovarea apelului, ceea ce este greșit, deoarece instanța de apel trebuia să se pronunțe asupra excepției lipsei de interes a reclamantului în evacuarea pârâtului din imobil.
Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra unui aspect ce nu a fost solicitat.
De asemenea, recurentul a apreciat că instanța de apel a interpretat greșit efectul juridic al contractului de vânzare-cumpărare, respectiv faptul că, devenind unic proprietar al imobilului din care se solicită evacuarea sa, îi anulează interesul în promovarea apelului.
Dimpotrivă, apreciază că dobândirea de către pârât a calității de unic proprietar, dovedește interesul său în promovarea apelului și lipsește de interes pe intimatul reclamant în solicitarea de a evacua imobilul și, totodată, lipsește de obiect acțiunea în evacuare.
Recurentul pârât a menționat că prin respingerea apelului, hotărârea pronunțată de instanța de fond a devenit definitivă, deci executorie.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând cererea de recurs, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și la dispozițiile legale incidente, constată următoarele:
Așa cum se poate reține din considerentele instanței de apel, la pronunțarea deciziei atacate, instanța de apel a avut în vedere cererea formulată la data de 05.06.2013, prin care s-a solicitat repunerea cauzei pe rol, la data de 01.10.2013 fiind pusă în discuția părților excepția lipsei de interes ca o consecință a dobândirii de către apelant a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Astfel, Curtea are în vedere, ca și instanța de apel, faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 3006/19.08.2010, de B.N.P. P. și Asociații, vânzătorii C. I. și C. M. au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului apartament nr.2, situat la etajul 1 al imobilului din ., . D. D. și S. D..
Totodată, Curtea are în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.694/19.10.2010, de Biroul Notarial Accepter, încheiat între S. D. (ce are calitatea de intimat reclamant în prezenta cauză) și S. V., în calitate de vânzători, și apelantul D. D., în calitate de cumpărător, s-a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2, situat la etajul 1 al imobilului din ., . apelantului și a soției sale.
Deși codul de procedură civilă nu definește noțiunea interesului, drept condiție a formulării unei cereri în justiție, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a acțiunii judiciare.
Interesul trebuie să fie legitim, respectiv să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, să fie născut și actual, ceea ce presupune să fie născut în momentul în care este formulată cererea și să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune.
Aceste considerații doctrinare sunt valabile și în ceea ce privește cererea de învestire a unei instanțe cu o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța inferioară, apelantul având obligația de a justifica folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare a apelului, acest interes trebuind să fie actual pe toată durata soluționării căii de atac.
Or, de vreme ce litigiul ce a determinat învestirea instanței de fond a fost soluționat de către instanța de fond pe baza unor acte opozabile părților, fără a se avea în vedere perfectarea contractelor sus-menționate, ce au ca și consecință dobândirea de către apelant a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar prin sentința de fond s-a dispus admiterea cererii reclamantului și evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu, Curtea apreciază că în mod greșit instanța de apel a apreciat că apelantul pârât nu mai are interes în soluționarea căii de atac a apelului.
De altfel, așa cum a arătat și recurentul, excepția lipsei de interes a fost pusă în discuția contradictorie a părților din perspectiva dobândirii de către apelant a dreptului de proprietate asupra imobilului, ceea ce impunea în cadrul apelului declanșat, analiza raporturilor dintre părți, litigioase la momentul sesizării primei instanțe, tribunalul în mod greșit apreciind că o asemenea analiză nu s-ar mai fi impus de vreme ce părțile și-au reglementat în mod amiabil situația litigioasă.
Curtea apreciază că în mod greșit tribunalul a respins calea de atac a apelului pe excepția lipsei de interes în promovarea acestuia întrucât, astfel cum apelantul a arătat, deși acesta a susținut că a devenit unic proprietar al imobilului litigios, în baza sentinței instanței de fond, ce a devenit definitivă și executorie, potrivit art. 377 și art.376 Cod procedură civilă, intimatul reclamant poate proceda la îndepărtarea sa din imobil.
Dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu de către apelantul pârât impunea discutarea acestei împrejurări de către părțile implicate în contradictoriu și pronunțarea asupra excepției rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, respectiv a excepției lipsei de interes a reclamantului în evacuarea pârâtului din imobil și nicidecum a excepției lipsei de interes în promovarea apelului.
Ca urmare, față de considerațiile expuse mai sus, apreciind că recurentului pârât i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei atacate, Curtea, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât D. D. împotriva deciziei civile nr.934/A/01.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. D..
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M.-A. I. D. M. I.
N.-G.
GREFIER
I. A. G.
Red.I.D.
Tehnored.B.I.cs
2 ex/15.04.2014
-----------------------------------------------
T.B- Secția a V-a – A.M.G.
- F.L.
Jud.Sector 1 – R.V.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 1764/2014.... | Anulare act. Decizia nr. 1912/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
