Legea 10/2001. Decizia nr. 1131/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1131/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 2928/87/2012
Dosar nr._
(49/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1131
Ședința publică de la 7 iuie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-revizuientă B. D., împotriva sentinței civile nr.565 din 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații F. I. R. și A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI .
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 30 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 7 iulie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul_, revizuienta B. D., în contradictoriu cu intimații F. I. R. și A. – București a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 850/_ pronunțată de Tribunalul Teleorman, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 4 teza a doua C. .
Legat de admisibilitatea cererii de revizuire a arătat că hotărârea primei instanțe evocă fondul, prin sentința civilă atacată cu revizuire a fost admisă cererea și obligată . restituie către aceasta și către F. I. R. imobilul situat în ., jud. Teleorman; hotărârea atacată a rămas definitivă prin respingerea apelului ca nefondat.
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de pct.4, teza a II a, art.332 C. proc. Civ. a arătat că, prin sentința civilă a cărei revizuire o solicită s-a reținut că imobilul solicitat a fi restituit a aparținut lui L. Bildirecscu, moștenit de către A. Bildirescu și Lăzarescu R. conform certificatului de moștenitor nr. 33/17.06.2002 emis de către BNP M. G., iar L. R. a fost moștenit de către F. I. R., potrivit certificatului de legatar nr. 36/17.03.2000 emis de notar N. loan, instanța statuând astfel asupra calității lui F. I. R. de persoană îndreptățită la restituirea în natură.
Prin decizia penală nr. 379/A pronunțată la data de 20.12.2011 de Curtea de Apel București, în dosarul nr._ au fost menținute dispozițiile sentinței penale nr. 689/31.07.2009 pronunțate de Tribunalul București, cu privire la anularea testamentului olograf datat 11.12.1988 și a certificatului de legatar universal nr.36/17.03.2000 eliberat de către notarul N. I..
în legătură cu cele două înscrisuri menționate anterior, instanța penală a reținut că testamentul olograf datat 11.12.1988 în baza căruia a fost emis certificatul de legatar nr.36/17.03.2000 este fals, că nu a fost scris, datat și semnat de L. R., astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză grafoscopică efectuate în cauză, și a dispus anularea certificatului de legatar menționat anterior.
A mai arătat că, întrucât hotărârea pronunțată s-a dat în temeiul certificatului de legatar nr.36/17.03.2000, declarat fals, se impune admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a sentinței atacate și obligarea pârâtei . restituirea doar către aceasta a imobilul situat în ., jud. Teleorman.
A depus la dosarul cauzei înscrisuri: sentința penală nr. 689 pronunțată la data de 31.07.2009 de către Tribunalul București în Dosar nr._ ; decizia penală nr. 379A pronunțată la data de 20.12.2011 de către Curtea de Apel București în Dosar nr._ ;
La_ intimata A. București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire și excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Privitor la excepția tardivității cererii de revizuire a arătat că, așa cum se poate constata din actele cauzei și fată de motivarea în drept a cererii de revizuire, revizuienta a luat la cunoștință de înscrisul considerat fals prin Decizia penala nr. 379A/20.12.2011 pronunțata de Curtea de Apel București la data de 20.12.2011,
În consecință, termenul de o lună a fost depășit încă de la momentul promovării cererii declarative de revizuire, deoarece fata de data de_ când a fost pronunțată decizia penala nr. 379A/20.12.2011 a Curții de Apel București , aceasta este tardiva și putea fi introdusa cel târziu la data de 20.01.2012.
Cu referire la excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire a arătat că, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. art. 322 din Codul de procedura civila întrucât, motivele invocate în susținerea cererii de revizuire promovate de revizuienta sunt argumente ce țin exclusiv de fondul pricinii și nu se pot invoca pe calea extraordinara solicitata, care nici nu are caracter devolutiv, pentru a se administra iarăși probatoriul de la fond, având în vedere ca la soluționarea cauzei de fond nu sau invocat motive de nulitate.
Cererea de revizuire, nu se încadrează în motivele prevăzute de art.322 Cod procedura civila și cu atât mai puțin la pct.4.
Cu referire la fondul cauzei a arătat că, solicitarea privind restituirea în natură a imobilului revendicat nu poate fi primită întrucât A. nu are obligația legală de a restitui în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, această atribuție revenind exclusiv unității deținătoare a imobilului conform art. 21 din legea nr. 10/2001 .
Prin încheierea din_ Tribunalul a dispus, în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 C., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție .
La data de_ revizuienta B. D. a solicitat repunerea cauzei pe rol motivând că dosarul nr._ aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce a stat la baza suspendării judecății a fost soluționat.
La solicitarea instanței, revizuienta a completat probatoriul cu înscrisurile depuse la filele 89- 97.
Prin decizia civilă nr.565/22.10.2013, Tribunalul Teleorman a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
Examinând excepțiile invocate de intimata A. București prin întâmpinare, în conformitate cu prevederile art.137 C.pr.civ., Tribunalul le-a respins, ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu referire la excepția tardivității cererii de revizuire .
Art. 324 )1 alin. 1 indice 2: Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 4 teza a doua din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea care a declarat fals înscrisul.
Față de dispozițiile textului de lege menționat, Tribunalul reținând că revizuienta a luat cunoștință de decizia penală nr. 1561 pronunțată în dosarul nr._, la data de_, data pronunțării hotărârii, față de data solicitării de repunere pe rol a cauzei, respectiv data de 31 /05/2013, se consideră ca fiind formulată în termen cererea de revizuire, cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 324 ) 1 C..
Cu referire la excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată numai în situațiile în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile expres stabilite de normele procedurale proprii acestei materii.
Potrivit art. 322 – partea introductivă – din C.pr.civ., o primă condiție care trebuie îndeplinită (alături de cele speciale specifice fiecăruia dintre cazurile de revizuire prevăzute la pct. 1-9 din acest articol) este aceea de a se ataca pe această cale o „hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, preum și o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”.
Cererea de revizuire pendinte este formulată împotriva hotărârii nr.850/_ a Tribunalului Teleorman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 270/A/_ .
Prin raportare la această soluție pronunțată de instanța de apel, condiția de admisibilitate anterior menționată apare ca fiind îndeplinită, respectiv instanța de apel nu a evocat fondul pricinii, ci a menținut hotărâre pronunțată de instanța de fond .
Potrivit art.312 alin.1 din C.pr.civ. „instanța de recurs poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui”, iar potrivit B.. 4 al aceluiași articol „în caz de casare, curțile de apel și tribunalelevor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop”.
Astfel, singura ipoteză în care se poate vorbi de evocarea fondului de către instanța de recurs este aceea în care soluția pe care o pronunță este de admitere a recursului și casare a hotărârii recurate, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale menționate, Tribunalul a constatat că cererea de revizuire formulată de revizuenta B. D. împotriva sentinței civile nr.850/_ îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, așa încât excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire se constată nefondată.
Cu privire la fondul cauzei:
Dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a doua, stabilesc: revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă hotărârea s-a dat în temeiul unei înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății .
Potrivit textului invocat de revizuientă, drept temei juridic al cererii de revizuire și anume art. 322 pct. 4 teza II Cod pr. civ. Tribunalul a reținut că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății pe de o parte, iar pe de altă parte, așa cum s-a decis în doctrina și s-a arătat în jurisprudență pentru a fundamenta admiterea cererii de revizuire, înscrisul trebuie să fi fost determinant în darea hotărârii în sensul că în lipsa sa, soluția ar fi fost alta.
La baza demersului judiciar al revizuientei a stat susținerea acesteia potrivit căreia prin sentința a cărei revizuire o solicită s-a dat eficienta juridică testamentului olograf datat_ în baza căruia a fost emis certificatul de legatar nr. 36/_ de notar N. I., certificat în baza căruia instanța de fond a statuat asupra calității de moștenitor a reclamantului F. I. R. ca persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului situat în comuna Băneasa, ., înscrisuri care au fost declarate false prin sentința penală nr.689/_ pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, menținută prin decizia penală nr. 379/A/_ a Curții de Apel București rămasă definitivă.
Este adevărat că prin sentința penală nr. 689/_ a Tribunalului București, în baza art.348 C.pen. s-a dispus anularea celor două înscrisuri invocate de revizuientă – fila 8 dosar - iar prin decizia penală nr.379/A/_ a Curții de Apel București s-au menținut dispozițiile sentinței penale nr. 689/_ în această privință, însă prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu se poate reține că s-ar fi dat eficiență juridică acestor înscrisuri, pe de o parte, sau că acestea ar fi fost determinante în darea acelei hotărâri, de vreme ce în hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu se face vorbire de aceste înscrisuri, și nici nu se poate susține că instanța de fond și-a fundamentat hotărârea pronunțată pe cele două înscrisuri.
În hotărârea a cărei revizuire se solicită instanța de fond a reținut în considerente că imobilul situat în comuna Băneasa, . a fost proprietatea numitului L. Bildirescu, autorul contestatorilor F. I. R. și B. D., revizuienta din prezenta cauză, că a fost preluat abuziv de stat și că, potrivt legii 10/2001, imobilul se impune a fi restituit acestora în calitate de persoane îndreptățite.
Față de considerentele expuse, Tribunalul reținând că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond nu a avut loc o operațiune de alterare a realității, împrejurările fiind corect reținute de instanța de fond, a respins ca nefondată cererea astfel formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs B. D., apreciind-o nelegală și netemeinică.
Prin sentința civilă nr.850/17.11.2004, s-a reținut că imobilul solicitat a fi restituit a aparținut lui L. Bildirescu, autorul recurentei și al intimatului F. I. R., că a fost preluat abuziv de stat și, ca urmare, s-a dispus restituirea în natură către persoanele îndreptățite, respectiv moștenitorii lui L. Bildirescu.
Moștenitorii lui L. Bildirescu au fost A. Bildirescu și L. R., conform certificatului de moștenitor nr.33/17.06.2002, intimatul F. I. R., fiind moștenitorul lui L. R., în temeiul certificatului de legatar testamentar nr.36/2000, iar revizuenta recurentă moștenitoarea lui Bildirescu A..
Prin sentința penală nr.689/31.07.2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, s-au anulat testamentul olograf datat 11.12.1988 și certificatul de legatar universal nr.36/17.03.2000 eliberat de către notarul N. I..
Această sentință a fost menținută în ceea ce privește dispozițiile de anulare a celor două înscrisuri menționate anterior prin decizia penală nr.379/20.12.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
În ceea ce privește cele două înscrisuri menționate, instanța penală a reținut că testamentul olograf datat 11.12.1988, în baza căruia a fost emis certificatul de legatar nr.36/17.03.2000 este fals, că nu a fost scris, datat și semnat de L. R., astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză grafoscopică efectuată în cauză, acesta fiind motivul anulării.
Apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele art.322 pct.4 C.proc.civ., deoarece certificatul de legatar, declarat fals pe cale judecătorească, a avut calitatea de înscris determinant în stabilirea calității de persoană îndreptățită la restituire a intimatului F. I. R..
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite recursul, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001 „Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora”.
Conform art.4 din același act normativ, „(1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.(2) De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.(4) De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”.
Obiectul cauzei soluționate prin sentința civilă nr.850/17.11.2004 de către Tribunalul Teleorman – Secția Civilă l-a constituit o contestație formulată în temeiul art.26 din Legea nr.10/2001, împotriva deciziei nr.1/1.03.2004, emisă de S.C. SIMPAS S.A. în procedura Legii nr.10/2001.
La pronunțarea acestei sentințe s-a avut în vedere că s-a formulat notificarea prevăzută de lege de către F. I. R. și B. D., ambii întemeindu-se pe calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Astfel, intimatul F. I. R. și-a întemeiat calitatea de moștenitor al autorului Bildirescu L. pe certificatul de legatar testamentar nr.36/2000, de pe urma defunctului L. R., care avea calitatea de nepot de soră predecedată a lui Bildirescu L..
Revizuienta reclamantă B. D. și-a întemeiat calitatea de persoană îndreptățită pe certificatul de calitate de moștenitor nr.33 din 17.06.2002, de pe urma defunctului Bildirescu P. L. (L.), de pe urma căruia au rămas ca moștenitori Bildirescu A., în calitate de soție supraviețuitoare și L. R., nepot de soră predecedată.
De pe urma defunctei Bildirescu A. s-a emis certificatul de moștenitor nr.90/24.09.2002, rămânând ca succesori reclamanta B. D., în calitate de nepoată de fiu, căreia i-a revenit întreaga masă succesorală.
Prin sentința penală nr.689/31.07.2009 pronunțată de tribunalul București – Secția a II-a Penală rămasă definitivă prin decizia penală nr.379/20.12.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, s-a constatat falsul testamentului olograf datat 11.12.1988, dispunându-se anularea pentru acest temei a certificatului de legatar universal nr.36/17.03.2000, în ceea ce-l privește pe intimatul F. I. R..
Certificatul de moștenitor nr.36/17.03.2000 este un înscris determinant în soluția pronunțată de instanță prin sentința civilă nr.850/17.11.2004, deoarece prin acest certificat de moștenitor i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită intimatului F. I. R., în condițiile reglementate de art.3 și 4 din Legea nr.10/2001.
Față de această situație de fapt și de drept, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele art.322 pct.4 teza a II-a C.proc.civ., deoarece în lipsa certificatului de moștenitor nr.36/2000, nu s-ar fi reținut calitatea de persoană îndreptățită decât în ceea ce o privește pe revizuienta B. D., aceasta având vocație în temeiul acelorași dispoziții asupra întregului imobil, fost proprietatea lui Bildirescu L., astfel descris în dispozitivul sentinței.
Prin urmare, Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că va admite cererea de revizuire, va schimba în parte sentința nr.850/17.11.2004, în sensul că va respinge contestația formulată de F. I. R. împotriva deciziei nr.1/1.03.2009, decizie pe care o va anula.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței, referitoare la revizuienta contestatoare B. D., aceasta având calitatea de persoană îndreptățită după defunctul Bildirescu L., asupra întregului imobil, situat în ., județul Teleorman,astfel descris în dispozitivul sentinței susmenționate, având în vedere dispozițiile art.3 și 4 din Legea nr.10/2001, referitoare la dreptul de acrescământ.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-revizuientă B. D., împotriva sentinței civile nr.565 din 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații F. I. R. și A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI .
Modifică sentința, în sensul că:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuienta B. D. împotriva sentinței civile nr.850/17.11.2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Schimbă în parte sentința, în sensul că respinge contestația formulată de F. I. R. împotriva deciziei nr.1/1.05.2009, pe care o anulează.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la revizuienta contestatoare B. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.07.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/9.07.2014
--------------------------------
T.Teleorman – M.V.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 285/2014. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 321/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
