Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1202/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1202/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-07-2014 în dosarul nr. 3079/2/2014
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1202R
Ședința publică de la 14 iulie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. STELUȚA C.
JUDECATOR - R. P.
JUDECĂTOR – P. F.
GREFIER - G. M. V.
**************
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea D. L. împotriva deciziei civile nr.708R/07.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. G. și S. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea personal și asistată de avocat M.-C. G. și intimații personal și asistați de avocat P. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează că a fost atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată.
Apărătorul contestatoarei depune la dosar precizări la motivele contestației în anulare și înmânează apărătorului intimaților un exemplar de pe acestea. Invederează că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimaților invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea contestației în anulare.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost precizată și întemeiată pe dispozițiile art.318 alin 1 teza I C.pr.civ., hotărârea contestată fiind rezultatul unei greșeli materiale. Arată că instanța de recurs a avut în vedere vechiul domiciliu al recurentei, contestatoarea de astăzi. La momentul declarării recursului a precizat că recurenta își modificase domiciliul procesual, tocmai pentru a primi hotărârea mai repede. Susține că recurenta nu mai locuia la vechea adresă de mai mult de un an de zile, iar instanța de recurs nu a observat existența declarației de recurs cu arătarea domiciliului procesual și a nesocotit dreptul la un proces echitabil, încălcând astfel dispozițiile art.6 CEDO.
Apărătorul intimaților solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei contestate, ca fiind temeinică și legală. Arată că față de precizările depuse astăzi la dosar, aceasta nu se încadrează în dispozițiile art.318 alin.1 C.pr.civ. Recurenta a depus cererea prin care a indicat noul domiciliu ales pentru a fi citată la instanța de recurs. Hotărârea instanței de apel i s-a comunicat la domiciliul care figura în acel dosar. Aceasta a solicitat și acordarea ajutorului public judiciar, iar în susținerea acestei cereri a depus la dosar copia cărții de identitate din care rezultă adresa de domiciliu.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatoarea D. L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 708/7.04.2014, solicitând anularea acesteia, admiterea recursului, anularea deciziei Civile nr. 213A/06.03.2013 pronunțată în apel, în sensul respingerii apelului declarat de către intimați și în consecință menținerea dispozițiilor sentinței civile prin care Judecătoria Sectorului 1 București a constatat că pârâta-reclamantă a cumpărat de la reclamanții-pârâți, cu prețul de 135.200 lei, achitat la data convenției - 22.02.2007, imobilul situat în București, .. 78, ., sector 1, astfel cum a fost identificat prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 757/22.02.2007 de B.N.P. C. I.; sentința ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare; Obligă pe reclamanții-pârâți la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 3953 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat că cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul București în data de 13.06.2013. Prin această cerere a solicitat și stabilirea domiciliului procesual ales la cabinetul avocatului, spre a-i fi comunicată decizia pronunțată în apel.
Grefa Tribunalului București nu a avut în vedere această cerere și nu i-a comunicat decizia din apel la domiciliul procesual ales.
Ulterior, după cercetarea site-ului Ecris, avocatul a motivat recursul și l-a expediat la Tribunalul București la data de 28.10.2013, în termenul legal.
Procedând astfel, Tribunalul București a încălcat dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ. cu trimitere la art. 105 alin. 2 C.pr.civ., coroborat și cu art. 6 CEDO; fiind lipsită de dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe imparțiale.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
La termenul din data de 14.07.2014 contestatoarea D. L. a formulat precizare invocând faptul că instanța de recurs s-a pronunțat anulând cererea de recurs având în vedere vechiul domiciliu al recurentei, fără a ține cont de cererea privind stabilirea domiciliului procesual la sediul cabinetului avocatului.
Contestatoarea arată că era obligatorie orice comunicare la această nouă adresă solicitată prin însăși cererea de recurs.
Contestatoarea consideră că instanța a fost în eroare materială și invocă dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Istoricul dosarului nr._ :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, reclamanții S. G. și S. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta D. L. să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 757/22.02.2007 de B.N.P. C. I..
Pârâta D. L. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 78, ., în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 757/22.02.2007 de B.N.P. C. I..
Prin sentința civilă nr._/20.09.2011 Judecătoria Sectorului 1 București a respins acțiunea ca neîntemeiată; a admis cererea reconvențională; a constatat că pârâta-reclamantă a cumpărat de la reclamanții-pârâți, cu prețul de 135.200 lei, achitat la data convenției – 22.02.2007, imobilul situat în București, .. 78, ., sector 1, astfel cum a fost identificat prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 757/22.02.2007 de B.N.P. C. I.; a dispus ca prezenta sentință să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și a obligat reclamanții-pârâți la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 3953 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S. G. și S. M..
Prin decizia civilă nr. 213A/06.03.2013, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă în sensul că a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată; a înlăturat obligația reclamanților-pârâți de plată a cheltuielilor de judecată; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței; a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel formulată de intimata-pârâtă-reclamantă.
Împotriva deciziei civile nr. 213A/6.03.2013 a formulat recurs pârâta-reclamantă D. L..
Prin decizia civilă nr. 708/7.04.2014 Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă a constatat nul recursul formulat de recurenta pârâtă D. L. împotriva deciziei civile nr. 213A/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că motivele de recurs au fost formulate peste termenul legal instituit de dispozițiile art. 306 alin. (1) Cod procedură civilă.
Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) Cod procedură civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) ce se referă la motive de ordine publică.
În cauză, motivele de recurs au fost depuse la data de 30.10.2013 (fila 6 recurs), iar comunicarea hotărârii judecătorești a fost primită de către recurenta D. L. la data de 03.10.2013 conform dovezii aflate la fila 97 din dosarul tribunalului.
Ca urmare, constatând că în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) Cod procedură civilă, Curtea a reținut că motivele de recurs au fost depuse cu depășirea termenului legal de 15 zile.
Analizând contestația în anulare formulată, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Cu privire la admisibilitatea contestației în anulare promovate, Curtea constată că este îndeplinită condiția ca hotărârea atacată să fie irevocabilă (cerință impusă de art. 317 alin. 1 teza I C.pr.civ.), în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. 2 C.pr.civ., întrucât este pronunțată de o instanță de recurs; și că este îndeplinită și condiția ca petenta să nu fi putut invoca aceste motive pe calea apelului sau a recursului, deoarece contestatoarea (recurentă în dosarul nr._ ) nu mai avea la îndemână calea de atac a apelului sau a recursului în cadrul căreia să invoce aceste motive de nelegalitate.
Pe fondul contestației în anulare, Curtea reține că prin contestația în anulare cu care a fost investită instanța, s-au invocat ca temei de drept dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
Potrivit art. 317 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Verificând existența acestui motiv de contestație în anulare obișnuită, Curtea constată că nu este incident în cauză, întrucât la termenul când a avut loc dezbaterea recursului, din data de 7.04.2014, recurenta-pârâtă D. L. a fost prezentă personal și asistată de avocat M. C. G..
În al doilea rând, prin cererea precizatoare, contestatoarea a invocat existența unei erori materiale a instanței de recurs, constând în aceea că nu a observat faptul că prin cererea de recurs înregistrată la Tribunalul București în data 13.06.2013 recurenta-pârâtă D. L. și-a ales domiciliul procesual la cabinetul avocatului, contestatoarea susținând că în această situație se impunea ca tribunalul să comunice decizia pronunțată în apel la domiciliul procesual ales, astfel încât anularea recursului ca nemotivat este rezultatul unei erori materiale a instanței de recurs.
Potrivit art. 318 alin. 1 C.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În jurisprudența constantă a instanțelor judecătorești date în aplicarea acestor dispoziții legale, s-a statuat în sensul că noțiunea de „greșeală materială” reprezintă acea eroare materială evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea în mod greșit ca tardiv a unui recurs, deși la dosar exista plicul privind depunerea în termen la oficiul poștal; sau anularea recursului ca netimbrat deși la dosar se afla dovada de achitare a taxei judiciare de timbru, sau anularea recursului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, deși la dosar se afla procura respectivă, și altele asemănătoare.
Conform dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ., greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanța de recurs a unui act de procedură, cu condiția ca asupra acelui act de procedură instanța de recurs să nu fi făcut nicio judecată, să nu-i fi cunoscut existența.
Or, în cauza de față, la termenul din data de 7.04.2014 instanța de recurs a pus în discuția părților problema de drept a motivării recursului înăuntrul termenului legal, aspect care include inclusiv problema legalei comunicări a hotărârii recurate către recurenta-pârâtă, iar prin decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, s-a pronunțat în sensul nulității recursului pentru nemotivare în termen de 15 zile de la momentul comunicării hotărârii recurate către recurenta-pârâtă.
De aceea, Curtea consideră că, în realitate, critica formulată de contestatoare prin precizarea contestației în anulare reprezintă în realitate critici de nelegalitate aduse hotărârii pronunțate de instanța de recurs.
Aspectul susținut de contestatoare, conform căruia instanța de recurs trebuia să observe că prin cererea de recurs recurenta-pârâtă a formulat și o cerere de alegere de domiciliu la avocat nu constituie o „eroare materială” în înțelesul art. 318 alin. 1 C.pr.civ., ci contestatoarea aduce critici cu privire la o problemă de procedură soluționată în mod irevocabil de instanța de recurs, motiv pentru care nu mai pot face obiectul analizei instanței de față, deoarece, în caz contrar, s-ar transforma într-o instanță de control judiciar a instanței de recurs, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, întrucât contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, deschisă părților doar pentru situațiile limitativ prevăzute de lege, în temeiul dispozițiilor art. art. 317 alin. 1 pct. 1 și art. 318 teza I C.pr.civ., Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea D. L. împotriva deciziei civile nr. 708/07.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. G. și S. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.07.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. Steluța P. R. F. P.
GREFIER
G. M. V.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored. T.I./16.07.2014
2 ex./
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 623/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 497/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
