Legea 10/2001. Decizia nr. 1018/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1018/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 7345/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1018R
Ședința publică de la 6 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - F. C.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr.2016/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Ț. D., Ț. M., Ț. O. și . SA și intimatul-pârât M. București prin Primarul General, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001, obligație de a face, alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă Ț. O., reprezentată de avocat Toia P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Apărătorul intimatei-reclamante Ț. O. invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatei-reclamante Ț. O. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Arată că A. nu a fost sesizată direct de notificator, însă a fost sesizat M. București prin Primarul General, care era obligat, în baza art.27 din Legea nr.10/2001, să stabilească unitatea deținătoare a imobilului în litigiu și să trimită notificarea spre competentă soluționare acesteia. În al doilea rând, A. a fost introdusă în cauză și putea formula apărări. Cu privire la cheltuielile de judecată, apreciază că, într-adevăr, A. nu este în culpă, dar au fost efectuate pentru că s-a declanșat această procedură ca urmare a culpei Municipiului București, care nu și-a îndeplinit obligația legală să stabilească unitatea deținătoare.
CURTEA
Prin cererea din 09.03.2012, reclamanții Ț. T., Ț. O. și S.C. R. G. Invest S.A au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar General și Statul Român, soluționarea pe fond a notificării nr. 6949/2001, în sensul restituirii în natură sau prin echivalent la valoarea de piață, potrivit standardelor internaționale de evaluare, a imobilului situat în București, . nr. 32, sectorul 3, compus din teren în suprafață de 198 mp și construcție de 50 mp; obligării Municipiului București să transmită dosarul de notificare împreună cu hotărârea imediat și direct la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și obligării pârâtului Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la înregistrarea dosarul transmis.
În motivare, reclamanții au arătat că, prin notificarea nr. 6949/2001 transmisă prin executor judecătoresc, au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul sus-menționat, imobil preluat în mod abuziv de către stat.
Pe acest teren au edificat o construcție fără autorizație în perioada 1958 – 1959, iar prin Decretul nr. 85/1982, imobilul teren și construcție a fost expropriat, trecând abuziv în proprietatea statului, fără despăgubiri. Deși au depus toate actele doveditoare, unitatea deținătoare a refuzat să soluționeze notificarea
La termenul din 15.10.2012, reclamanții și-au precizat și modificat acțiunea, în sensul că la pct. 2 au solicitat în subsidiar obligarea Municipiului București să transmită dosarul aferent notificării către Prefectura Municipiului București și, totodată, au arătat că renunță la capătul 3 de cerere.
La termenul din 18.02.2013, reclamanții au făcut o nouă precizare și completare a acțiunii în sensul că în raport de concluziile expertizei, înțeleg să cheme în judecată, alături de M. București și A. pentru Administrarea Activelor Statului în privința măsurilor reparatorii pentru teren.
Pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 2016 din 18.11.2013, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiate și a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții Ț. O., Ț. D., Ț. M. și S.C. R. G. Invest S.A., în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar General și A. pentru Administrarea Activelor Statului. Astfel, a fost obligată pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului să emită dispoziție motivată prin care să propună în favoarea reclamanților, pentru terenul în suprafață de 198 mp situat în București, . nr. 32, sector 3, astfel cum este identificat prin raportul de expertiza topografica întocmit de expert D. M., măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România. Capătul 2 de cerere precizat a fost respins, ca neîntemeiat. Totodată, a fost respins capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, ca neîntemeiat. Pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului a fost obligată la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
P. a hotărî astfel, instanța a reținut că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții inițiali Ț. T. și O. au solicitat acordarea de măsuri reparatorii bănești pentru imobilul situat în București, . nr. 32, sectorul 3.
Până la data introducerii prezentei acțiuni, notificarea nu a fost soluționată de către pârât, prin emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii, sau de respingere a notificării, așa cum rezultă din adresa nr.1651/2009, emisă de Primăria Municipiului București.
Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de acordare a măsurilor reparatorii solicitate, iar acest refuz trebuie cenzurat de instanță, întrucât procedura de restituire prevăzută de Legea nr. 10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, astfel că dacă este temporizată, deschide celui vătămat accesul la jurisdicția civilă pentru a fi finalizată.
De altfel, prin decizia nr. 20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond, inclusiv acțiunea persoanei îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În soluționarea pe fond a notificării, tribunalul a reținut că imobilul, compus din terenul in suprafața de 198 mp situat în București, . nr. 32, sectorul 3, a fost proprietatea reclamanților inițiali Ț. T. și O., fiind dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4022/236/04.07.1957 la notariatul Principal de Stat al Capitalei.
Din adresa din 08.07.2009 emisă de Direcția de Evidență Imobiliară a Municipiului București, din adresa nr. 6249/2009 a Consiliul Local sectorul 3 – DITL din Decretul nr. 85/1982 și din extrasul-anexă la acest decret rezultă că imobilul a trecut în proprietatea statului prin expropriere prin Decretul nr. 85/1982, de la fostul proprietar Ț. T..
În prezent, conform raportului de expertiză topografică efectuat de expert D. M., terenul de 198 mp, situat în București, . nr. 32, sectorul 3, se află în incinta actualei . privatizată de A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Expertul a mai concluzionat că terenul astfel cum a fost identificat este identic cu cel deținut de reclamanți, conform înscrisurilor depuse la dosar, însă terenul nu poate fi reconstituit în natură fiind în incinta unei societăți comerciale, iar pe teren sunt în prezent amplasate și construcții.
În urma decesului numitului Ț. T., au rămas ca moștenitori Ț. O., Ț. D., Ț. M., conform certificatului de moștenitor nr. 64/2013.
În concluzie, în raport de situația de fapt expusă în cele ce preced, tribunalul a apreciat că reclamanții sau autorul lor au fost proprietarii imobilului care a trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 85/1982.
Pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului are obligația de a se pronunța asupra fondului cererii formulate, respectiv, de a se pronunța în ce măsură se justifică restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri prin echivalent asupra terenului ce formează obiectul cauzei.
În consecință, tribunalul a obligat pe pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului să emită decizie motivată prin care să propună reclamanților măsuri compensatorii, în condițiile Legii nr. 165/2013 privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, pentru terenul în suprafață de 198 mp situat în București, . nr. 32, sector 3, identificat prin raportul de expertiza topografica întocmit de expert D. M..
În acest sens, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, conform cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate. În situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Tribunalul a admis în parte acțiunea, în sensul că a propus acordarea de măsuri doar pentru teren nu și pentru pretinsa construcție de 50 mp, întrucât în privința acestei construcții nu s-a depus nici un act de proprietate, nici o autorizație de construire, iar actul de vânzare-cumpărare se referă doar la imobilul-teren nu și la imobilul-construcție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către A. pentru Administrarea Activelor Statului, instanța a reținut că este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se propun prin decizia motivată a Autorității pentru Administrarea Activelor Statului.
De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 302/2009, în procesele și cererile având ca obiect stabilirea, potrivit prevederilor prezentului articol, a măsurilor reparatorii prin echivalent și/sau a valorii recalculate a acțiunilor, A. pentru Administrarea Activelor Statului se substituie și dobândește calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice și instituțiilor publice implicate, preluând toate drepturile și obligațiile procesuale ale acestora, începând cu data de 12 octombrie 2009. Întrucât calitatea procesuală rezultă din lege, este fără nici un fel de relevanță dacă pârâtei i s-a comunicat sau nu până în prezent dosarul administrativ.
Această pârâtă a avut posibilitatea să-și facă apărări pe fondul notificării în prezentul litigiu, întrucât necesitatea introducerii sale în cauză a rezultat din probele efectuate, reclamanții nefiind în culpă că M. București nu și-a declinat până în prezent competența de soluționare a notificării în favoarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului.
De asemenea, și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului a fost găsită neîntemeiată, întrucât inadmisibilitatea este definită ca acea sancțiune procesuală care intervine în situația în care partea formulează o acțiune sau o cale de atac la care nu are acces ( care nu este prevăzută de lege ), sau la care nu poate recurge decât după îndeplinirea unei proceduri prealabile.
În speța dedusă judecății, obiectul litigiului este o contestație în baza Legii nr. 10/2001, astfel încât în mod evident nu se poate pune problema inadmisibilității acțiunii formulate, fiind fără relevanță în ce măsură dosarul administrativ nu se află în posesia Autorității pentru Administrarea Activelor Statului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . SA, aceasta a fost găsită neîntemeiată, întrucât această calitate este dovedită prin contractul de cesiune nr. 362/16.02.2012, autentificat la Notarul Public F. M. M., prin care reclamanții inițiali au cesionat o cotă parte de 25% din drepturile la măsuri reparatorii asupra imobilului.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pe pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului, care a arătat că instanța a interpretat și a aplicat greșit prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât nu ea a fost notificată de către reclamanți pentru imobilul din litigiu, ci pârâtul M. București, astfel încât, acestuia din urmă îi revenea în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, obligația de a soluționa notificarea.
De asemenea, instanța a făcut și o aplicare greșită a prevederilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, când a obligat-o la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în condițiile în care este lipsită de culpă procesuală.
Curtea reține că recursul este, în parte, întemeiat.
Astfel, se constată că, într-adevăr, Ț. T. și Ț. O. au înaintat notificarea nr. 6949/18.12.2001, pentru restituirea terenului în suprafață de 198 mp și a construcției de 50 mp, amplasată în București, . nr. 32, sector 3, către Primăria Municipiului București.
De-abia după efectuarea raportului de expertiză de identificare a imobilului, de către expertul D. M., în cauză s-a constatat că acesta are o suprafață de 198 mp și se află în incinta fostei Întreprinderi 23 August, actualmente . împrejmuit cu un gard betonat, este ocupat de construcții – hale industriale și pavilioane administrative și nu poate fi restituit în natură.
În aceste condiții, reclamanții s-au aflat în situația de a modifica cadrul procesual, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, completându-și, în același timp, și temeiul juridic al acțiunii cu prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Din adresa nr. 19.756/14.05.2013, rezultă că A. pentru Valorificarea Activelor Statului mai deține un procent de 1,772% din acțiuni la ..
În aceste condiții, în mod just instanța a apreciat că în cauză au devenit incidente dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, conform cu care, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. 1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată, a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
De asemenea, conform art. 29 alin. 3 din același act normativ, în situația imobilelor prevăzute la alin. 1 și 2 din lege măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. 1, fiind aplicabile în mod corespunzător.
În consecință, Curtea reține că în mod just a fost obligată recurenta la emiterea dispoziției prin care să propună măsuri reparatorii pentru imobilul din litigiu.
Faptul că inițial nu s-a cunoscut care este unitatea deținătoare a imobilului, că M. București nu a întreprins nici un fel de măsuri pentru a o identifica din anul 2001 și până în prezent și de a transmite notificarea către A. pentru Administrarea Activelor Statului, nu poate conduce la respingerea acțiunii.
Cum în baza textelor legale menționate A. pentru Valorificarea Activelor Statului este obligată să soluționeze notificarea, iar aceasta nu a primit o rezolvare în cei 13 ani de la data intentării acesteia, pe bună dreptate, instanța pentru a asigura celeritatea în valorificarea dreptului subiectiv recunoscut de lege pentru reclamanți, a obligat-o pe aceasta să emită dispoziție pentru măsuri reparatorii. Așa fiind, critica formulată în acest sens este neîntemeiată.
În schimb, este greșită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât nu se află în culpă pentru nesoluționarea notificării.
În consecință, se va admite recursul, se va modifica în parte sentința și se va înlătura obligația recurentei la plata cheltuielilor de judecată de 1500 lei.
În culpă procesuală pentru efectuarea acestei cheltuieli de către reclamanți, se află M. București, care nu a identificat unitatea deținătoare și nu i-a înaintat în termen notificarea, astfel încât, în baza art. 274 Cod procedură civilă, acesta va fi obligat la plata cheltuieli de judecată.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința, în sensul susmenționat
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă A. pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 2016/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Ț. D., Ț. M., Ț. O. și . SA și intimatul-pârât M. București prin Primarul General.
Modifică în parte sentința recurată.
Înlătură obligarea recurentei A. pentru Administrarea Activelor Statului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe M. București să plătească reclamanților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată din primă instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. F. C.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
30.06.2014
Jud. fond: I. Târțău
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1452/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1243/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
