Legea 10/2001. Decizia nr. 1018/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1018/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 46022/299/2011
Dosar nr._
(305/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1018
Ședința publică de la 16.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți, M. M., T. F. și N. M., împotriva deciziei civile nr.463.A. din 26.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți, V. L., D. M., MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect – contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, recurenții, M. M., T. F., personal, legitimați cu C.I. . nr._/04.03.2009, respectiv, . nr._/16.07.1995, asistați de avocatul, D. M., în baza delegației nr._/2014, același avocat reprezentând și interesele recurentei-reclamante, N. M., în baza aceleiași delegații, consilier juridic, M. I., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte, P. M. București, în baza delegației de la dosar, avocatul Feciuc Nadler E. S., în calitate de reprezentant al intimaților-pârâți, V. L. și D. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, eliberată de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
La întrebarea instanței, recurenții reclamanți, M. M. și T. F., având pe rând cuvântul, arată că își însușesc recursul de față, iar lipsa semnăturii recurentei, N. M. este complinită de avocatul ales.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabile.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Avocatul recurenților-reclamanți, M. M. și T. F., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, iar pe cale de consecință admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Arată că din motivarea instanței de apel rezultă a respins ca nelegal excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei M. București, menținând în judecată o entitate fără personalitate juridică, făcând o greșită aplicare a legii, față de împrejurarea că respectiva calitate procesuală pasivă îi revine M. București, prin Primarul General.
Al doilea motiv de recurs constă în nelegalitatea hotărârii din apel, întrucât au fost înlăturate toate apărările lor, cu privire la frauda la lege, ce conduce la nulitatea absolută a deciziei administrative nr. 9218/30.11.2007, prin care s-a dispus retrocedarea, unităților locative ocupate de ei, către autorul intimaților pârâți.
Au dovedit cu înscrisuri și hotărâri irevocabile, faptul că autorul pârâtelor, I. D. I. s-a folosit de un certificat de calitate de moștenitor care nu are nicio valoare juridică, fiind făcut fără respectarea formalităților legale, cât timp după N. P. s-a deschis succesiunea în anul 1993 și s-a emis certificatul de moștenitor nr. 1713/1993 și că nu se putea emite legal un certificat de calitate, cât timp succesiunea după N. P. era dezbătută.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimaților-pârâți, V. L. și D. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile recurate.
În mod legal instanța de apel a respins excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei M. București, deoarece Primarul General, reprezentantul acestei instituții a fost legal citat, fiind așadar înlăturat viciul de procedură.
Cu privire la faptul că instanța de apel, în mod greșit a înlăturat susținerile lor privitoare la frauda la lege, sub aspectul însușirii autorului intimatelor de calitate de persoană îndreptățită, consideră că acțiunea a fost promovată în mod abuziv, recurenții se folosesc de toate metodele pentru a se eschiva de la plata chiriilor pe care le plătesc sporadic, cu atât mai mult cu cât au pierdut procesul care se referea la constatarea nulității absolute a dispoziției Primarului General și care nu se referea la restituirea în natură, ci la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Referitor la susținerea recurenților, respectiv, că certificatul nr. 124/2002 nu poate produce efecte juridice, cât timp nu a fost anulate certificatul de moștenitor nr. 1713/08.09.1993, în opinia sa este o aberație juridică.
Consideră că autorul lor, nu avea motiv să solicite anularea certificatului de moștenitor nr. 1713/1993, legat cu titlu particular, prin care moștenitorii testamentari ai defunctului N. E.-M. și ai defunctei Nicoau P., moștenesc două cote indivize din dreptul de succesiune asupra unui loc de veci.
Cu privire la nelegalitatea invocată în recurs, referitor la lipsa capacității de folosință a Primăriei M. București, consideră că atât instanța de fond cât și cea din apel au probat dreptul de eliberare a acelei dispoziții, în sensul că intimații-pârâți sunt persoane îndreptățite să fie în continuare în posesia acelui imobil.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic al intimatului-pârât, Municipiul București prin Primarul General, având cuvântul solicită respingerea recursului sub ambele aspecte și menținerea ca legală a deciziei civile apelate.
Referitor la chestiunea chemării în judecată a Primăriei M. București, aceasta a fost făcută chiar de recurenții reclamanți, dar instanța de apel a respins în mod corect și legal cererea, în sensul că actul juridic a cărui nulitate absolută se solicită este semnat de Primarul General care figurează în cauză.
Pe fondul recursului, consideră că în mod corect instanța a reținut calitate de persoane îndreptățite a intimaților-pârâți, cu luarea în considerare a tuturor certificatelor de moștenitor cu privire la acel imobil.
Avocatul recurenților reclamanți, având cuvântul în replică, arată că de la dosar, lipsește certificatul de moștenitor din anul 1995 despre care a făcut vorbire partea adversă, chiar și din dosarul administrativ.
Avocatul intimaților-pârâți, având de asemenea cuvântul în replică, precizează că acel certificat nu are relevanță în cauza de față.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/28.06.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții M. M., T. F., N. M. în contradictoriu cu pârâții V. L., D. M. și P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, ca neîntemeiată.
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 2.000 lei către pârâți, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de judecată, a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 02.11.2011, sub nr._, reclamanții M. M., T. F. și N. M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții V. L., D. M. și P. M. București prin Primar General, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 9218/30.11.2007 emisă de Primarul General al M. București, potrivit căreia s-a dispus retrocedarea in parte a unităților locative ocupate de reclamanți, ca urmare a existenței fraudei la lege.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 9218/30.11.2007 I. D. I. a obținut retrocedarea în natură a unităților locative ocupate de reclamanți, cererea de retrocedare fiind întemeiată pe calitatea autorului pârâtelor, I. D. I., de succesor în drepturi al defunctei N. P.. Această susținere este contrazisă de faptul că T. M. A., fiind chemată în judecată de I. D. I. în dosarul civil nr._/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București, invocând excepția lipsei calității procesuale active a obținut câștig de cauză. Reclamanții au mai arătat că succesorii defuncților N. E. M. și N. P. conform certificatului de moștenitor nr. 1713/08.11.1993 sunt T. M. A. și T. V., iar certificatul de calitate de moștenitor nr. 124/06.08.2002 din care reiese că I. D. I. apare ca moștenitor legal al defunctei N. P. nu poate produce niciun efect juridic atât timp cât nu a fost anulat certificatul de moștenitor nr. 1713/08.11.1993. Reclamanții au mai arătat că adevărații moștenitori, T. M. A. și T. V., nu și-au manifestat dorința de a revendica imobilul, iar I. D. I. cu bună știință având cunoștință de faptul că certificatul de calitate de moștenitor nr. 124/06.08.2002 nu poate produce niciun efect juridic atât timp cât nu a fost anulat certificatul de moștenitor nr. 1713/08.11.1993, a solicitat și obținut retrocedarea imobilului situat în București, .. 38, sector 1 prin Dispoziția nr. 9218/30.11.2007 emisă de Primarul General al M. București.
In drept, au fost invocate prevederile art. 26 alin. 3 Legea 10/2001, art. 1, 13, 723 C.pr.civ., art. 962 și urm. C.civ.
La data de 24.04.2012, pârâtele V. L. și D. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtele au invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. București prin Primar General, iar pe fondul cererii au arătat că nu era necesară anularea certificatului de moștenitor nr. 1713/08.11.1993 deoarece acesta se referă la un legat cu titlu particular prin care moștenitorii testamentari ai defuncților N. E. M. și N. P. moștenesc două cote indivize din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci în cimitirul Sf. Vineri, în certificate fiind menționate cele doua testamente ale defuncților, iar soții T. în cererea de deschidere a succesiunii menționează expres că masa succesorală se compune din două locuri de veci.
La solicitarea instanței la dosar au fost depuse relații de către P. M. București (filele 21 - 98).
La termenul din data de 07.06.2012, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. București prin Primar General, pentru considerentele reținute în încheierea de la acel termen.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 9218/30.11.2007 emisă de Primarul General al M. București, s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea lui I. D. I., a apartamentele ocupate cu contracte de închiriere de T. F., T. G., N. M., M. M.
Imobilul din . fost dobândit de M. N. prin contractul de vânzare cumpărare din data de 17.12.1918 (filele 66 - 67).
N. M. a fost căsătorit cu N. (I.) Z. din căsătoria lor rezultând fiul N. E. M. și fiica N. P. (filele 70, 126).
N. E. M. a decedat la data de 04.02.1990 și a fost moștenit de soția sa N. C. - Eustatia și sora sa N. P., care a decedat la data de 23.02.1993 (filele 23, 102 - 103).
Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 124/06.08.2012 emis de BNP M. G. O., A. A. Jean si Asociații, rezultă că I. D. - I. este moștenitorul legal al defunctei N. P. în calitate de văr primar al acesteia (fila 101).
Din certificatul de moștenitor nr. 1713/08.09.1993 emis de notariatul de Stat al Sectorului 1 rezultă că de pe urma defunctei N. P. au rămas ca moștenitori T. V. și T. M. în calitate de legatari particulari conform testamentului autentificat sub nr._/1982 (fila. 104).
Prin testamentul autentificat sub nr._/27.09.1982, N. P. a lăsat lui T. V. și T. M. A. dreptul său de concesiune în cota indiviză ce avea asupra locului de înmormântare situat în cimitirul Sf. Vineri (fila 128).
De asemenea, prin cererea de deschidere a succesiunii T. V. și T. M. A. au arătat că masa succesorală se compune din două locuri de veci.
Din aceste înscrisuri rezultă că T. V. și T. M. A. au doar calitate de moștenitori testamentari fiind legatari cu titlu particular cu privire la locul de veci, însă nu au moștenit și celelalte bunuri din masa succesorală lăsată de defuncta N. P.. Aceste bunuri îi revin moștenitorului legal I. D. - I. conform certificatul de calitate de moștenitor nr. 124/06.08.2012 emis de BNP M. G. O., A. A. Jean și Asociații, autorul pârâtelor din prezenta cauză.
Prin urmare, aspectele invocate de reclamanți privind însușirea calității de moștenitor în mod nelegal și folosirea acestei calități în vederea obținerii actului de retrocedare prin frauda la lege sunt neîntemeiate.
De asemenea, potrivit art. 21.6 din Normele de punere în aplicare a Legii 10/2001, instituția prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de primari și de președinții consiliilor județene, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale (de exemplu, în cazul în care se restituie în natură un imobil pentru care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate sau notificatorul nu face dovada calității de moștenitor al fostului proprietar), vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii contenciosul administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Pentru considerentele reținute mai sus, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
In baza art. 274 C.pr.civ., față de soluția adoptată, instanța a obligat reclamanții, în solidar, la plata sumei de 2.000 lei către pârâții D. M. și V. L., reprezentând cheltuieli de judecata constând în onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile nr._/28.06.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._, au formulat apel reclamanții M. M., T. F. și N. M., criticând-o pentru nelegalitate, iar intimații, întâmpinare, astfel cum s-a reținut în decizia de apel:
„Se invocă lipsa capacității de folosință a Primăriei M. București. Din eroare avocatul care a redactat acțiunea introductiva a nominalizat ca pârât P. M. București, instanța neexercitând rolul activ de a pune în discuția părților lipsa capacității de folosința a acestui pârât, în cauză calitatea procesuală pasivă revenindu-i M. București, prin Primar General, în conformitate cu dispozițiile Legii 215/2001 coroborată cu Decretul Lege nr. 31/1954. In consecința solicită admiterea apelului casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare, urmând să fie introdus în cauza M. București prin Primar.
Sentința apelata este neteminică și nelegală întrucât instanța nu a făcut o corecta aplicare a legii și nu a interpretat corect probele deduse judecații.
Sentința apelată este criticată si sub aspectul încuviințării de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată solicitate de pârâte, cheltuieli nejustificate care urmează a fi respinse ca urmare a admiterii apelului iar în subsidiar în ipoteza în care va fi respins apelul să fie diminuate, întrucât aceste cheltuieli sunt disproporționate în raport de prestația avocatului paratelor, ținând cont și de posibilitățile financiare deosebit de reduse ale apelantelor.
În susținerea cauzelor de nulitate absolută a dispoziției Primarului nr. 9218/30.11.2007 prin care s-a dispus retrocedarea, în parte, a unităților locative ocupate de apelanți, apelanții reclamanți, au invocat frauda la lege, în speță lipsa calității de persoana îndreptățită conform Legii 10/2001 a autorului pârâtelor intimate, lonescu D. loan.
S-a dovedit cu înscrisuri și cu hotărâri judecătorești definitive și irevocabile că autorul pârâtelor s-a folosit de un certificat de calitate de moștenitor care nu are nici o valoare juridică atât timp cât după N. P. s-a deschis succesiunea în 1993 și s-a emis certificatul de moștenitor nr.1713/1993. Nu se putea emite legal un certificat de calitate atât timp cât succesiunea după N. P. era dezbătută, orice alt înscris sau modificare în dosarul succesoral urmând să fie făcută cu trimitere la dosarul de baza al succesiunii. Este evident că emiterea certificatului de calitate nr. 124/2002 s-a făcut fără respectarea formalităților legale(respectiv verificarea dacă se deschisese succesiunea după N. P.), fiind emis cu încălcarea normelor imperative în materia succesiunilor.
În mod greșit a motivat prima instanță în sensul că familia T. ar deține un certificat de legat particular și nu un certificat de moștenitor legal întrucât așa cum au apreciat și instanțele anterioare, noțiunea de legat cu titlu particular din conținutul certificatului de moștenitor este cu siguranța o eroare materiala, în același certificat făcându-se mențiunea expresă că familiei T. îi revine 1/2 din masa succesorală. Acest certificat de moștenitor face ca certificatul de calitate invocat de autorul pârâtelor să fie lipsit de eficiență juridică, asupra acestui aspect pronunțându-se atât Judecătoria Sectorului 1, cât și instanțele de control judiciar, respectiv Tribunalul București și Curtea de Apel București, consfințind aceasta interpretare legala a lipsei calității de moștenitor legal al autorului pârâtelor. S-au depus în acest sens hotărârile judecătorești definitive și irevocabile.
Urmează ca motivele de apel să fie completate până la prima zi de înfățișare.
Se solicită desființarea hotărârii apelate iar pe fond (în ipoteza în care nu va fi trimisă cauza spre rejudecare) admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
In drept se invocă dispozițiile art. 282 și următoarele C.pr.civ.
Se solicită proba cu înscrisuri.
La data de 22.02.2013au formulat întâmpinare V. L. și D. M., solicitând în temeiul art. 296 C.pr.civ., respingerea apelului pentru lipsa temeiniciei motivelor invocate, păstrarea, în tot, a hotărârii atacate, ca temeinică și legală iar, în temeiul art. 274 C.pr.civ., obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Se susține că instanța de fond respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a PMB-ului, excepție invocată de apelante, având în vedere că eroarea materială este, mai mult, de natură semantică, apelanții puteau să solicite îndreptarea acesteia în temeiul art. 281 C.pr.civ.
Acțiunea a fost promovată abuziv, după ce pârâții au pierdut procesul care, avea ca obiect constatarea nulității absolute a dispoziției P.M.B. nr. 9219 din 30.11..2007, act care, nu se referea nicidecum Ia restituirea în natură ci, la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.(filele 117 - 118,119 - 121 dosar fond).
Deși, apelanții precizează că, "au dovedit cu înscrisuri și hotărâri judecătorești definite și irevocabile" frauda la lege, susținerea acestora nu este dovedită.
Din înscrisurile depuse de recurenți la filele 101 - 105,139 - 140, dosar fond, nu se poate constata fraudarea legii, ba dimpotrivă, ele vin să întărească dreptul autorului apelantelor în calitate de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001.
Astfel, din coroborarea cererii soților T. (fila 130, fond), cu certificatul de moștenitor nr. 1713/08.09.1993 (filele 104 și 131, fond) și cu testamentul nr._ /27.09.1982, legalizat sub nr._/06.05.1993 (1*128, fond), rezultă, fără îndoială, că soții T. M. - A. și T. V. sunt doar legatari particulari care, au moștenit dreptul de concesiune asupra unui loc de veci.
Susținerea, greșită, că în certificatul de moștenitor ar fi o eroare materială cu privire componentele masei succesorale de pe urma defunctei N. P. este contrazisă și de legatul particular al fratelui defunctei, N. E.-M., respectiv, testamentul nr._/27.09.1982, legalizat de Notariatul de Stat sub nr._/06.05.1993, (fila 128, fond), prin care soții T. moștenesc doar dreptul de concesiune asupra unui loc de veci.
De aceea, nu era deloc necesar ca autorul intimatelor să solicite anularea acestor legate particulare, așa cum nu era necesară sau obligatorie o dezbatere succesorală.
Prin urmare, certificatele de calitate de moștenitor nr. 123-124/07.07.2003 emise de B.N.P. "M. G. O., A. A. Jean și asociații" (filele 127-128, fond) indică vocația succesorală a autorului apelantelor, singura rudă în viață, cea mai apropiată a defuncților.
În ceea ce privește susținerea însușirii frauduloase a calității de moștenitor se reiterează ascendența autorului apelantelor: conform arborelui genealogic (fila 132, fond) al familiei lonescu - N., rezultă că, din căsătoria lui lonescu N. (N.) cu E. - A. au rezultat doi copii, lonescu N. N. căsătorit cu Caliopi și lonescu N. Z. căsătorită cu N. M. (M.); din căsătoria Iui lonescu N. N. au rezultat doi copii, lonescu N. A., tatăl apelantelor, căsătorit cu M. și lonescu N. D. loan, unchiul apelantelor, căsătorit cu E.; din căsătoria N. Z. (n. lonescu) au rezultat doi copii, N. P. căsătorit Brătășescu și apoi divorțată și N. E. - M. căsătorit cu Eustația - C.
N. M. a decedat la data de 08.01.1955. Conform certificatului de moștenitor emis de Notariatul de Stat al Capitalei R.P.R raionul Gh. G. - D. DFJ București la data de 21.06.1955, dosar nr.100/1955, moștenitorii legali ai defunctului sunt N. E. - M. (fiu) și N. P. (fiică), masa succesorală fiind compusă doar dintr-un loc de veci în cimitirul Sf. Vineri. Soția supraviețuitoare, Z. nu este menționată.
N. Z. a decedat la data de 07.12.1969. N. E. - M. a decedat la data de 4 februarie 1990. N. P. a decedat la data de 23 februarie 1993.
Vocația autorului apelantelor s-a născut după decesul verilor săi și de aceea, s-au emis de B.N.P. M. G. O., A. A. Jean și Asociații, cu sediul în București, .. 30, ., . certificatele de calitate de moștenitor nr.123 și 124 din data de 06.08.2002.
Susținerea că, certificatul nr.124/2002 nu poate produce efecte juridice atâta timp cât nu a fost anulat certificatul de moștenitor nr. 1713/ 08.09.1993 emis de Notariatul de Stat al Sectorului l în dosar 1612-1235/93 pentru moștenitorii testamentari T. V. și T. M. - A., este o aberație juridică.
Nu era necesară anularea deoarece acest certificat de moștenitor este un legat cu titlu particular prin care moștenitorii testamentari ai defunctului N. E.-M. și ai defunctei N. P. moștenesc două cote indivize din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci din cimitirul Sf. Vineri.
Mai mult decât atât, în certificatele de moștenitor emise legatarilor particulari, sunt menționate cele două testamente autentificate ale defuncților,
N. P. a dispus prin testamentul autentificat sub nr._/27.08.1982 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1, că lasă soților T. V. și M. - A. dreptul de concesiune în cotă indiviză a locului de veci din cimitirul Sf. Vineri . Aceeași dispoziție testamentară referitoare la un loc de veci, se regăsește și în testamentul autentificat sub nr._/27.09.1082 al defunctului N. E. - M..
Soții T., prin cererea de deschidere a succesiunii din 1993 de pe urma defuncților, menționează, expres, că masa succesorală se compune din două locuri de veci.
Dacă într-adevăr soții, T. V. și M. - A. ar fi moștenit întreaga masă succesorală de pe urma defunctei N. P., care ar fi fost motivul pentru care, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._ ,au cumpărat unitatea locativă din imobilul revendicat, în temeiul Legii nr. 112/1995. Autorul apelantelor nu a înțeles să solicite anularea testamentului nr. 1713 din data de 08.11.1993, deoarece acesta era un legat cu titlu particular referitor la un loc de veci și a considerat că este moral să rămână fostului ginere al verișoarei sale.
Solicitarea apelanților de diminuare a cheltuielilor de judecată ca nejustificate sau disproporționate, este o cerere, vădit, subiectivă.
Cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul de avocat, au fost just apreciate de instanța de fond care, nu a găsit de cuviință aplicarea prevederilor art. 274 alin 3 C.pr.civ.
Susținerea recurenților că se impune diminuarea cheltuielilor de judecată și datorită posibilităților financiare reduse, nu este justificată deoarece, în toate acțiunile sau plângerile promovate împotriva apelantelor, își permit angajarea unui apărător fără solicitarea unui ajutor public judiciar sau asistență gratuită.
Față de susținerile de mai sus, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii de fond, ca temeinică și legală, obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, s-au invocat art. 115 și urm, art. 274, art. 282 și urm. C.pr.civ.
Se solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei conform opisului anexat întâmpinării”.
Prin decizia civilă nr. 463 A din 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții - reclamanți M. M., T. F. și N. M., reclamanții fiind obligați și la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatele V. L. și D. M., potrivit considerentelor următoare:
„Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 9218/30.11.2007 emisă de Primarul General al M. București, s-a dispus restituirea în natură în proprietatea lui lonescu D. loan a apartamentelor ocupate cu contracte de închiriere, de către T. F., T. G., N. M., M. M..
Prin acțiunea promovată în prezenta cauză, reclamanții T. F. și N. M. au solicitat constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 9218/30.11.2007 emisă de Primarul General al M. București, precum și a actelor subsecvente.
În condițiile în care actul a cărei nulitate se solicită a fost emis de Primarul General al M. București, în mod corect în cauză a fost citat Primarul General, astfel încât, cauza a fost soluționată cu procedura legal îndeplinită.
Este adevărat că, din eroare a fost conceptată și P. M. București, care nu reprezintă decât un sediu al entității administrativ teritoriale, însă această eroare nu a afectat corecta soluționare a cauzei.
Chiar și în condițiile în care calitate procesuală pasivă ar fi avut Municipiul București, entitate administrativ teritorială cu personalitate juridică și capacitate de folosință, aceasta poate sta în judecată prin Primarul General în calitate de reprezentant legal conform art. 23 din Legea nr. 215/1990 a administrației publice locale, astfel că, odată citat Primarul General, se consideră că procedura este legal îndeplinită și cu Municipiul București.
Potrivit art. 105 alin. 2 C.pr.civilă - „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale ..... se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părți o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Cum, în cauză, fiind citat Primarul General, care are și calitate de reprezentant legal al M. București, nu s-a pricinuit părții nicio vătămare, motivul de apel formulat pe acest aspect, va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a numitului lonescu D. I. la retrocedarea în parte a unităților locative ocupate de recurenți, Tribunalul a reținut că, autoarea numitului lonescu D. I., N. P. a întocmit un testament autentificat sub nr. 1052/27.09.1982, la Notariatul de Stat al Sectorului 1 București, în favoarea nepotului său T. V. și a soției sale T. M. A. pentru dreptul de concesiune în cota indiviză asupra locului de veci, situat în Cimitirul „Sf. Vineri" din București (fila 128 dosar fond).
În baza acestui testament s-a emis certificatul de moștenitor nr. 1713/08.09.1993 de Notariatul de Stat al Sectorului 1 (fila 131 dosar fond), în care se precizează că de pe urma defunctei N. P. - decedată la 23.01.1993, au rămas moștenitori, conform testamentului autentificat sub nr._/1982, T. V. și T. M., soți, ambii în calitate de legatari particulari, cu cota de 1/2 din masa succesorală. Masa succesorală constă, conform aceluiași certificat de moștenitor, din cota indiviza de 1/2 din dreptul de concesiune asupra locului de veci din Cimitirul „Sf. Vineri".
În speță nu există nici un temei care să conducă la concluzia că, mențiunea de legat particular din cuprinsul certificatului de moștenitor, ar fi o eroare materială în condițiile în care în testamentul care a stat la baza emiterii certificatului de moștenitor, nu s-a făcut referire la întreaga avere a testatorului, ci numai la un bun determinat - dreptul de concesiune, transcris „ut singuli".
Din aceste documente rezultă că legatarii particulari au calitatea de moștenitori nesezinari, iar certificatul de moștenitor are valoarea unui certificat de trimitere în posesie (art. 895 C.civ.). Emiterea certificatului de trimitere în posesie nu exclude însă posibilitatea acceptării succesiunii defunctei N. P. de către moștenitorii legali,ci chiar o implică, și asupra căreia acești moștenitori legali sunt repuși în termen prin dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001 (potrivit art.4 alin 3 din Legea 10/2001, succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi.) Acesta este temeiul juridic al emiterii certificatului de moștenitor nr. 123/06.08.2012 și nr. 124/06.08.2002 de către B.N.P. M. G. O., A. A. I. și asociații.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, certificatul de moștenitor face dovada deplină a calității de moștenitor acceptant al succesiunii, până la anularea lui pe cale judecătorească.
Ținând seama că pentru emiterea acestor certificate de calitate s-au depus acte de stare civilă din care rezultă gradul de rudenie cel mai apropiat dintre lonescu D. loan și N. P. care nu a avut moștenitori direcți, ci numai colaterali, nu se poate invoca frauda la lege. Frauda la lege implică încălcarea cu rea credință a unor dispoziții imperative ale legii, ceea ce nu este cazul în speță.
Cum, emiterea deciziei administrative a cărei nulitate se solicită s-a făcut pe baza unui certificat de calitate de moștenitor care face dovada deplină a calității de moștenitor a destinatarului, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, suma de 2.000 lei la care au fost obligați apelanții reclamanți nu este disproporționată în raport de volumul de muncă depus în speța de față, astfel că și sub acest aspect, apelul se impune a fi respins ca nefondat”.
Împotriva deciziei civile nr. 463 A din 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr._, au formulat recurs reclamanți M. M., T. F. și N. M. (M.), criticând-o pentru nelegalitate cu invocarea prevederilor art. 304 pct. 5 și 9 c.pr.civ.
- Astfel, din motivarea deciziei recurate rezultă că instanța de apel a respins în mod nelegal excepția capacității de folosință a Primăriei M. București, menținând în judecată o entitate fără personalitate juridică, făcând o greșită aplicare a legii.
În cauză, legitimarea procesuală pasivă are dimpotrivă, Municipiul București prin Primarul General, în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 coroborat cu dispozițiile Decretului Lege nr. 31/1954, și respingând prima critică din apel privind excepția sus menționată, formulată, se apreciază că judecata s-a făcut cu încălcarea prevederilor imperative ale legii procesual civile.
Potrivit art. 20, 21 și 62 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte și sunt reprezentate de primar, în justiție, în speță Municipiul București prin Primarul General.
Conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria unității administrativ - teritoriale este constituită de primar, viceprimar, secretarul și aparatul de specialitate al primarului, reprezentând o structură funcțională cu activitate curentă permanentă privind colectivitatea locală.
Rezultă că primăria nu are personalitate juridică în sensul art. 41 alin. 1 C.pr.civ.: „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
S-a solicitat admiterea acestui motiv de recurs, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
- Cea de-a doua critică vizează nelegalitatea hotărârii recurate, în raport de înlăturarea apărărilor reclamanților cu privire la frauda la lege care conduce la nulitatea absolută a deciziei administrative nr. 9218/30.11.2007 prin care s-a dispus retrocedarea unităților locative ocupate de recurenții - reclamanți, către autorul (fost proprietar) al intimatelor - pârâte.
Or, s-a invocat frauda la lege, contestându-se calitatea de persoană îndreptățită la aplicarea Legii nr. 10/2001 a autorului intimatelor - pârâte, I. D. loan, care s-a folosit de un certificat de calitate de moștenitor ce nu are nicio valoare juridică, atât timp cât, după N. P. s-a deschis succesiunea în anul 1993 și s-a emis certificatul de moștenitor nr. 1713/1993.
Astfel, certificatul de moștenitor nr. 124/2002 s-a emis fără respectarea normelor legale imperative, respectiv, verificarea mai întâi dacă a avut loc anterior dezbaterea succesorală și respectiv dacă s-a și emis certificat de moștenitor iar, orice modificare ulterioară trebuia să facă referire la dosarul succesoral deja existent.
Este lipsit de relevanță, faptul reținut de către instanța de apel, că certificatul de moștenitor emis anterior familiei T., se referă la un legat cu titlu particular și nu un certificat de moștenitor legal.
Menținerea legatului particular constituie o eroare materială, în condițiile în care, în conținutul certificatului de moștenitor nr. 1713/1993 s-a făcut mențiunea expresă că familiei T. îi revine ½ din masa succesorală, aceeași masă succesorală moștenită de N. P. și N. E. de la tatăl lor, N. M. (M.) în anul 1955.
De menționat este că acest certificat de moștenitor din anul 1955 despre care intimatele fac vorbire, nu se află la dosarul cauzei!
Se pune întrebarea firească astfel, cum a soluționat Comisia de Aplicare a Legi nr. 10/2001 notificarea autorului intimatelor, în lipsa acestui certificat?!
Revenind la certificatul de moștenitor deținut de familia T. coroborat cu testamentul olograf lăsat de N. P. în favoarea acesteia, rezultă indubitabil că certificatul de calitate invocat de autorul pârâtelor este nelegal și lipsit de eficiență juridică, asupra acestui aspect pronunțându-se atât Judecătoria sectorului 1 București, cât și instanțele de control judiciar, respectiv Tribunalul București și Curtea de Apel București, consfințind interpretarea legală a lipsei calității de moștenitor legal al autorului pârâtelor.
În consecință, pentru acest motiv, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate (în ipoteza în care nu se va casa cu trimitere), iar pe fond să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
La data de 06.05.2014 s-a depus întâmpinare la dosar de către intimatele pârâte V. L. și D. M., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat astfel, că privitor la critica vizând respingerea de către instanța de apel a excepției lipsei capacității de folosință a Primăriei M. București, viciul de procedură s-a înlăturat prin legala citare a reprezentantului acestei instituții, reclamanții nefiind vătămați în drepturile procesuale în cauză.
Iar susținerile privitoare la frauda la lege, sub aspectul însușirii calității de persoană îndreptățită a autorului intimatelor, I. D. I., reiterate în recurs, au fost corect respinse de către instanța de apel, întrucât înscrisurile administrate depuse de către recurenții – apelanți, la filele 101 – 105, 139 – 140 dosar fond, vin dimpotrivă, să întărească dreptul autorului intimatelor în calitate de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii la Legea nr.10/2001.
Iar certificatele de calitate de moștenitor nr.123-124/07.07.2003, care menționează vocația succesorală a autorului intimatelor, singura rudă de gradul cel mai apropiat în viață, nu încalcă legatele particulare emise în beneficiul fratelui defunctei, N. E. – M. și cel al soților T. privind dreptul de concesiune asupra unui loc de veci, pentru care nu era necesară o dezbatere succesorală, iar autorul intimatelor nu avea motiv să solicite anulara certificatelor de moștenitor emise beneficiarilor testamentari, având legate cu titlu particular.
Nu s-au administrat noi probe în recurs.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că excepția lipsei de capacitate de folosință invocată a Primăriei M. București, s-a respins în apel, în mod legal, neregularitatea inclusiv în plan procesual pasiv, prin citarea legală în această fază procesuală a M. București prin Primarul General – singurul care ar fi fost îndreptățit să invoce lipsa de calitate procesuală pasivă și citarea nelegală potrivit art.105 alin.2 C.proc.civ. care atrage sancțiunea nulității relative, iar nu a nulității absolute a hotărârii atacate.
S-au avut în vedere, în acest fel, și prevederile art.297 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.202/2010 („mica reformă”), cu consecința evocării fondului direct de către instanța de apel, fără a fi necesară trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În aceste împrejurări, excepțiile reiterate în recurs, ca și critici nu pot fi primite, în sensul solicitat de către recurenți, care să atragă soluția casării și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Criticile din recurs vizând soluționarea fondului cauzei sunt vădit nefondate și ele au fost analizate legal și temeinic de către instanța de fond și instanța de apel, considerentele fiind pertinente, argumentate în fapt și în drept în mod convingător, clar și coerent și care nu vor fi reluate în recurs spre a sublinia nelegalitatea susținerilor recurenților, reluate și în această fază procesuală.
Curtea constată – în esență – că este lipsită de relevanță soluția admiterii excepției invocate de moștenitorii legatari T. V. și T. M. A., în raport cu moștenitorul cu vocație succesorală legală I. D. I. (autorul intimatelor pârâte), care era și ruda cea mai apropiată de sânge cu defuncta N. P., în dosarul invocat de către recurenți în cauză, nr._/2000 al Judecătoriei sectorului 1 București într-o dispută judiciară – între persoanele susmenționate, în condițiile în care Legea nr.10/2001 a prevăzut în mod expres că succesibilii (categorie din care făcea parte și autorul intimatelor, I. D. I.), cu vocație la moștenirea legală a defunctei N. P.) sunt repuși în termenul de acceptare a succesiunii prin însăși notificarea formulată pentru imobilul preluat abuziv ce face obiect de reglementare al Legii nr.10/2001 – art.4 alin.3.
Așadar, însăși notificarea formulată l-a legitimat ca moștenitor legal și persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 pe autorul intimatelor, constatare legală efectuată apoi de B.N.P. M. G. O., A. A. Jean și Asociații, prin emiterea certificatului de calitate de moștenitor nr.424/06.08.2002, cu respectarea prevederilor Legii notarilor publici nr.36/1995 – certificat ce nu a fost anulat.
S-au respectat astfel prevederile Legii nr.10/2001, fiind emisă în favoarea moștenitorului legal al fostei autoare N. P., care a formulat notificare în termenul legal și cu deplina respectare a legii speciale de retrocedare, pentru imobilul în litigiu, Dispoziția nr.9218/30.11.2007 de către Primarul General al M. București, fiind exclusă frauda la lege pe care o invocă recurenții reclamanți, locatari ai imobilului retrocedat, în lipsă de dovezi pertinente și concludente administrate în sprijinul susținerilor făcute în instanță.
Este nefondată și critica vizând lipsa de eficiență a certificatului de calitate de moștenitor nr.124/2002 susținută, cu argumentul că certificatul de moștenitor al legatarilor (unui loc de veci), soții T., nu a fost mai întâi anulat, întrucât este permisă de lege coexistența unui certificat de moștenitor testamentar care consfințește un legat cu titlu particular cu un alt certificat care constată calitatea de moștenitor legal în beneficiul persoanelor cu vocație succesorală legală de această dată, la moștenirea aceluiași autor, întrucât cele două calități nu se exclud.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata către intimații pârâți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, constând în onorariu avoct, conform chitanței – fila 29 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți M. M., T. F. și N. M., împotriva deciziei civile nr.463.A. din 26.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți, V. L., D. M. și MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Obligă recurenții la plata către intimații pârâți V. L. și D. M. a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.GIA/B.I.
2 ex/10.07.2014
------------------------------------------
T.B.- Secția a V-a – E.D.
- M.S.
Jud.Sector 1 – R.F.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1673/2014. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 721/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
