Pretenţii. Decizia nr. 707/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 707/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 4589/299/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.707R
Ședința publică de la 4 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - F. C.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei civile nr.824A/ 13.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. N., cauza având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 28 martie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 4 aprilie 2014.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 07.11.2012 Judecătoria Sectorului 1 București a admis în parte cererea formulată de reclamantul C. N. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 144.131, 66 de lei reprezentând actualizare aferentă despăgubirii stabilită prin Hotărârea nr. 340 din 07.08.2008 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003; instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 174.686,27 de lei reprezentând dobândă aferentă despăgubirii cuprinsă în Hotărârea nr. 340 din 07.08.2008 emisă de comisia județeană susmenționată, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin Hotărârea nr. 340/07.08.2008 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 290/27.06.2003 din cadrul Instituției Prefectului Județului G. s-a aprobat cererea formulată de reclamantul C. N. de acordare a compensațiilor bănești, stabilindu-se că valoarea acestora este de 745 510 lei . Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 „despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face si în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1). Potrivit art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 „ compensațiile bănești stabilite prin hotărârea Comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 .. se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50 000 lei ; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi astfel: 60 % în primul an și 40 % în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50 0001 lei și 100 000 lei; c ) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel: 40 % în primul an și 60 % în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100 001 lei. A.. 6 al aceluiași articol arată că suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
La data de 13.01.2012, pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003 a achitat pentru reclamant suma de 745 510 lei (a se vedea extrasul de cont - f. 6 ).
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat de expert B. Steluța actualizarea sumei de 745 510 lei reprezentând compensații bănești pentru perioada 07.08._12 este de 889 641,66 lei.
Având în vedere că suma de 745 510 lei reprezentând compensații bănești nu a fost achitată în termenul prevăzut de art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța constată că reclamantul este îndreptățit la actualizarea despăgubirii stabilită prin Hotărârea nr. 340/07.08.2008 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În consecință, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 144 131,66 lei reprezentând actualizare aferentă despăgubirii stabilită prin Hotărârea nr. 340/07.08.2008 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, stabilită în raportul de expertiză contabilă la suma de 174 686,27 lei, instanța a reținut că Legea nr. 290/2003 este o lege specială și are caracter derogatoriu de la dreptul comun. În opinia instanței, nu se pot acorda compensații pentru bunurile imobile sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate decât în condițiile și respectând procedura reglementată de legea specială. Reclamantul a urmat procedura prevăzută de această lege, iar prin Hotărârea nr. 340/07.08.2008 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 s-au acordat reclamantului compensații bănești în cuantum de 745 510 lei pentru bunurile imobile sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia.
Legiuitorul, prin art. 8 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 a prevăzut obligația Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților de a actualiza compensația, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Astfel, drepturile de care poate beneficia o persoană aflată în situația vizată de lege sunt strict reglementate în lege, printre aceste drepturi neregăsindu-se dobânzile. Față de aceste considerente, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 174 686, 27 lei reprezentând dobândă aferentă despăgubirii cuprinsă în Hotărârea nr. 340/07.08.2008 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, ca neîntemeiat.”
Împotriva sentinței menționate, a declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta, iar prin decizia civilă nr. 824 din 13.09.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de reclamantul C. N. și a schimbat sentința în parte, în sensul obligării pârâtei ANRP și la plata către reclamant a sumei de 174.686,27 lei reprezentând dobânda legală. Instanța de apel a respins apelul declarat de pârâta ANRP.
Pentru a pronunța decizia menționată, instanța de apel a reținut următoarele:
„În ceea ce privește apelul declarat de apelanta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților tribunalul a constatat că apelul acestuia este nefondat, astfel că în condițiile art. 296 c.pr.civ a fost respins. Tribunalul a reținut că potrivit Deciziei nr. 21/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a Municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998. Validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în decizia mai sus amintită faptul că în legătură cu efectuarea plății sumelor de bani reprezentând compensațiile acordate potrivit Legii nr. 9/1998, este de observat că, în temeiul art. 6 și 8 din aceeași lege, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, în care s-a prevăzut, la art. 5, achitarea eșalonată, către beneficiari, a compensațiilor stabilite prin hotărârea Comisiei centrale, pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care "40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat", precizându-se, în final: "cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998". Existența unei dispoziții de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Primuluib Ministru impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară și pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensațiilor prin hotărâre adoptată de comisie și aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil față de cerința prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei. Principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului de la C. din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora. De altfel, interpretarea de ansamblu a dispozițiilor legale emise în materie impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății. Astfel, constatând așadar că suma nu a fost achitată în termenul prevăzut de art. 18 alin 5 din HG nr. 1120/2006, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata actualizării sumelor. Față de apelul declarat de apelantul reclamant, apel ce vizează respingerea capătului de cerere privind dobânda legală, tribunalul a constatat că acesta este întemeiat. Natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), ca urmare este admisibil cumulul acestora neajungându-se la o dublă reparație și la o îmbogățire fără justă cauză a creditorului. Actualizarea are caracter compensatoriu, astfel încât este permis cumulul dobânzii legale moratorii cu actualizarea. Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.”
Împotriva deciziei pronunțată în faza apelului a declarat recurs pârâta-apelantă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând modificarea deciziei pronunțată în faza apelului sub aspectul obligării ei la plata dobânzilor legale aferente sumelor restante, cu motivarea că dispozițiile OUG nr. 9/2000 și dispozițiile OG nr. 13/2011 cu privire la dobânda legală nu sunt aplicabile în cauză, de vreme ce despăgubirile au fost acordate în baza Legii speciale nr. 190/2003 care nu prevede că obligația de plată este purtătoare de dobânzi, în acest caz, legiuitorul prevăzând expres numai actualizarea sumelor datorate în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către I.N.S față de luna decembrie a anului anterior.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a susținut hotărârea atacată cu motivarea că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, iar actualizarea sumei nu exclude și aplicarea dobânzii legale pentru întârzierea la plata obligației.
Recursul este fondat.
Instanța de apel nu a interpretat corect voința legiuitorului și spiritul legii speciale de despăgubire nr. 290/2003, deoarece scopul legii a fost acela ca sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor pierdute, ca urmare a stării de război, iar acest scop a fost atins prin prevederile legii speciale care se referă la actualizarea sumelor datorate, astfel încât, la data primirii sumelor de bani, persoanele îndreptățite să beneficieze de contravaloarea reală a bunului și nu de dobânzi pentru plata cu întârziere a sumelor datorate. Aceasta, deoarece actualizarea sumelor datorate exclude acordarea dobânzii legale, în condițiile în care despăgubirea stabilită inițial, reflectă contravaloarea exactă a bunurilor imobile a căror pierdere a fost acoperită prin legea specială, ceea ce respectă spiritul și scopul legii speciale compensatorii.
De aceea, în mod greșit instanța de apel a acordat dobânzi legale pentru suma actualizată la data plății, astfel că recursul declarat de ANRP va fi admis în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, iar decizia atacată va fi modificată conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei civile nr. 824A/13.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. N..
Modifică în parte decizia menționată.
Respinge ca nefundat apelul declarat de reclamantul C. N. împotriva sentinței civile nr._ din 07.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Menține restul dispozițiilor deciziei pronunțate în faza apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2014 .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. F. C. A. V.
GREFIER
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. GC 2 ex
09.05.2014
Jud. apel T. B.. C. A.
P. S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 364/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 492/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
