Legea 10/2001. Decizia nr. 492/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 492/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 57285/3/2011
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 492R
Ședința publică de la 25 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. G. N.
JUDECĂTOR - C. B. TRAMÎNDAN
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - M. L.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant L. S. C. împotriva sentinței civile nr.1255/17.06.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - reclamant L. S. C. reprezentat de avocat Anișoara F., ce depune în ședință publică împuternicire avocațială nr._/24.02.2014, lipsind intimații – pârâți PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului – reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în dovada de notare a litigiului în Cartea Funciară - Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare, prin care să dovedească împrejurarea că imobilele sunt în administrarea Primăriei M. București, în proprietatea privată a acesteia.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în susținerea recursului și o constată administrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Apărătorul recurentului – reclamant solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.1255/17.06.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
Susține că la termenul de judecată la care s-a ridicat incidența Legii nr. 165/2013, probatoriul era finalizat.
Arată că a criticat hotărârea primei instanțe, față de greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 raportat la temeiul legal al cererii de chemare în judecată și în ceea ce privește greșita interpretare a actului juridic dedus judecății.
Precizează că recursul a fost înregistrat înaintea modificării Legii nr. 165/2013. Consideră că hotărârea instanței de fond a fost greșită, având în vedere împrejurarea că în acest moment, textul legal al Legii nr. 165/2013, avut în vedere de către instanța de fond, nu mai există. Legea nr. 165/2013 prevede posibilitatea acordării de despăgubiri prin echivalent de bunuri. Astfel, în cauză, s-a făcut dovada existenței terenurilor, a faptul că aceste terenuri nu au fost niciodată revendicate și au fost permanent în proprietatea privată a Primăriei M. București, astfel încât consideră că nu exista nici un impediment ca instanța să se pronunțe în sensul admiterii cererii, de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, arată că actul juridic dedus judecății a fost interpretat greșit de instanța de fond. Astfel, arată că prin contestația recurentului – reclamant s-a vizat parțial modificarea Dispoziției Primarului, întrucât a precizat că solicită restituirea prin echivalent pentru aceste imobile.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă recurată, TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A V - A CIVILĂ a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul L. S. C., cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, .. 291-293, sector 6 și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sectorul 6.
A arătat următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.08.2011, pe rolul acestui Tribunal sub nr._, reclamantul L. S. C., în contradictoriu cu pârâții Primăria M. București și M. București prin Primarul General, a solicitat instanței să dispună anularea parțiala a Dispoziției Primarului General al M. București nr._ din 13.07.2011 si obligarea paratelor la emiterea dispoziției de restituire în natura pentru imobilul situat în București, .. 69 și ., sector l, compus din teren în suprafața de 828,00 m.p. sau de restituire în natura a unui teren echivalent ca valoare pe raza M. București, fiind de acord ca pentru construcția demolata (corp a+b) în suprafața construita desfășurata de 335,00 m.p. sa primeasca masuri reparatorii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul necontestat al imobilului situat în București, .. 69 și ., sector l, compus din teren în suprafața de 828,00 m.p., și construcție compusa din doua nivele (parte și etaj) plus mansarda în suprafața construita desfășurata de 335,00 m.p., acesta fiind moștenit de la autorii mei R. G. și R. E., care au fost moșteniți de mama mea Licareț G. 5astfel cum reiese din actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 28 aprilie 1945, transcris prin pv nr._/28.04.1945 și actele de stare civila succesive, ce se atașează prezentei.
La data de 13.08.2001 mama sa Licareț G., care a decedat la data de 7.05.2006, a formulat în baza Legii 10/2001 notificarea nr. 3754 a B. E. și P. prin care a solicitat restituirea în natura a imobilului, în numele tuturor moștenitorilor R. M., R. G., R. E., R. E..
După nenumărate demersuri făcute la Primăria M. București, am primit la data de 21.07.2011, Dispoziția_ din 13.07.2011, prin care i se acorda masuri reparatorii prin echivalent atât pentru teren cat și pentru construcția demolata.
Având în vedere împrejurarea ca din cunoștințele noastre exista suprafețe de teren echivalente ca valoare si/sau ca dimensiune pe raza municipiului București, consideram ca Dispoziția Primarului este netemeinica și nelegala în ceea ce privește soluționarea notificării noastre referitoare la suprafața de teren.
Solicită, așadar, admiterea acțiunii formulate în sensul anularii parțiale a Dispoziției Primarului General al M. București nr._ din 13.07.2011, cu obligarea paratelor la emiterea dispoziției de restituire în natura pentru imobilul situat în București, .. 69 și ., sector l, compus din teren în suprafața de 828,00 m.p. sau de restituire în natura a unui teren echivalent ca valoare pe raza M. București.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 26 și următoarele din Legea 10/2001.
În susținerea cererii, s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: notificare nr. 3754/13.09.2001; autorizațiunea nr. 191/11.08.1936; plan de situație; dispoziția nr._/13.07.2011; carte de identitate pe numele reclamantului; certificat de deces pe numele L. G.; certificat de naștere pe numele R. G.; certificat de naștere pe numele L. S. C.; certificat de moștenitor nr. 115/07.12.2006; act de vânzare cumpărare nr._/12.11.1943; proces verbal nr._/24.04.1947; act de vânzare cumpărare nr. 2793/24.04.1947; proces verbal nr._/28.02.1945; act de vânzare cumpărare 1738/27.04.1945; raport de expertiză tehnică extrajudiciară.
La data de 30.04.2012, reclamantul L. S. C. a formulat precizare la cerere de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtelor la emiterea dispoziției de restituire:
1. în natura pentru suprafața de teren de 561 m.p. libera de construcții din imobilul situat în București, .. 69 și ., sectorul l,
2. prin echivalent pentru suprafața de 296 m.p., ocupata de construcții în prezent;
3. prin echivalent pentru construcția demolata în suprafața construita desfășurata de 335,00 m.p. și numai în subsidiar prin acordarea de despăgubiri bănești.
Referitor la punctul 1, privind restituirea în natura a curții imobilului în suprafața de 561 m.p. arată că, din Expertiza extrajudiciara efectuata de către ing. C. P., suprafața de teren ocupata de construcții, din întreg imobilul ce face obiectul prezentei cauze este de 228 m.p., restul suprafeței de teren este de 600 m.p. reprezentând curte, ce poate fi restituita în natură, (depunem alăturat expertiza extrajudiciara efectuata de prof. dr. Ing. C. P.).
De altfel chiar și pârâții recunosc prin însăși Dispoziția_ 13.07.2011, ca din terenul în suprafața de 561 m.p. «suprafața de 264,00 m.p. este teren liber de construcții definitive la sol», restul suprafeței reprezentând alei acces și spațiu verde, nereieșind de nicăieri daca aceste amenajări spatii verzi, alei sunt într-adevăr, de utilitate publica, în sensul Legii nr. 10/2001, republicata, astfel cum a fost explicitata prin Normele de aplicare.
Oricum, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natura se dispune indiferent daca bunul face sau nu parte din domeniul public, prin urmare, indiferent de aceste amenajări efectuate pe terenul liber de construcții, în prezent, suprafața de teren de 561 m.p. ar trebuie sa ne fie restituita în natură.
Referitor la solicitarea de restituire prin echivalent a unui teren în suprafața echivalenta valoric cu suprafața de 296 m.p., astfel cum a arătat și prin acțiunea introductivă de instanța, este în măsura sa prezinte instanței două imobile libere de construcții, care nu fac obiectul niciunei legi de reparație, aflate la dispoziția M. București, ce pot face obiectul restituirii.
Unul din aceste imobile este reprezentat de terenul situat în ., sector 5, suprafață ce reprezintă echivalentul suprafeței de teren de 296 m.p. situat în .. 69 și ., sector 1, ce nu mai poate face obiectul restituirii.
Cel de-al doilea imobil este reprezentat de suprafața de teren situata în ., care, de asemenea, echivalează ca valoare, cu suprafața deținuta de noi în .. 69 și ., sector l. (se depun alăturat planurile cadastrale și situația juridica a acestor terenuri, urmând sa depunem ulterior și expertizele de identificare și evaluare a acestora).
Referitor la acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolata în suprafața construita desfășurata de 335,00 m.p., solicită, în temeiul disp. art. 10 alin. 6, restituirea prin echivalent, având în vedere terenurile libere menționate la punctul 2.
In susținerea cererii sale solicită, în temeiul disp. art. 167 C.pr.civilă încuviințarea ca utila, pertinenta și concludenta proba cu înscrisuri, urmând a proroga discutarea administrării probei cu expertiza judiciara după depunerea tuturor înscrisurilor de care înțelege să se folosească.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente, prima instanță a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 3754/13.08.2001, autoarea reclamantului în baza Legii nr. 10/2001, a solicitat despagubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 828 mp situat în București, .. 69 si Nufarului nr. 21, sector 1.
Notificarea formulata a fost solutionata de catre unitatea administrativ teritoriala prin dispozitia nr._/13.07.2011, in sensul acordarii de masuri reparatorii prin echivalent atat pentru teren cat si pentru constructie.
Potrivit art. 25 alin.1 din Legea nr. 10/2001, modificată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Demersul judiciar a fost determinat de acordarea in mod eronat a despagubirilor prin echivalent in ceea ce priveste suprafata de teren libera si nu acordarea in natura sau a unui teren in compensare.
In ceea ce priveste restituirea in natura a suprafetei de teren libere, Tribunalul retine art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care stabilește ca regulă, faptul că imobilele preluate abuziv se restituie în natură, consacrându-se principiul restituirii în natură, principiu reluat și de dispozițiile art. 9 din lege. În plus, tribunalul reține că, art. 10 din lege prevede că, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar, pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent in conditiile legii nr. 165/2013.
Tribunalul reține și incidența prevederilor art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cu care, în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Sub aspectul modalității concrete de restituire, tribunalul reține din cuprinsul raportului de expertiza efectuat in cauza (fila 171 volumul 1), terenul este în prezent afectat in totalitate de elemente de sistematizare, astfel ca nu se poate pune problema restituirii in natura in tot sau in parte a suprafetei de 828 mp.
In ceea ce priveste acordarea unui teren in compensare, Tribunalul retine ca la data de 16.05.2013 a intrat in vigoare legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România care a stabilit ca in situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.
Cum potrivit art. 4 dispozițiile legii se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, Tribunalul retine ca in speta nu mai exista posibilitatea prevazuta de art.1, alin.1 din legea nr. 10/2001 care prevedea ca in situatiile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite.
Cum capitolul III a actului normativ invocat prevede intreaga procedura de compensare prin puncte, urmand ca dupa finalizarea procedurii punctele acordate prin decizia de compensare sa fie valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016, Tribunalul retine ca actiunea formulata de reclamanta sub aspectul anularii dispozitiei nr._/13.07.2011 in ceea ce priveste modalitatea de solutionare a notificarii referitoare la teren apare nefondata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul LICARET S. C., solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii civile atacate cu consecința admiterii cererii privind anularea parțiala a Dispoziției Primarului General al M. București nr._/2011 in sensul obligării paratelor la acordarea masurilor reparatorii privind restituirea prin echivalent.
Arată următoarele:
1. În calitate de persoana îndreptățită conform Legii 10/2001, autoarea sa Licaret G., a solicitat restituirea în natura a imobilului situat în București, .. 69 și ., sector 1, compus din teren in suprafața de 828,00 mp, și construcție compusă din doua nivele (parte și etaj) plus mansarda in suprafața construita desfășurata de 335,00 mp.
La data de 13.07.2011 Primăria M. București a soluționat notificarea emițând o dispoziție prin care se respinge cererea de restituire in natura întrucât imobilul este ocupat în întregime, dispunându-se acordarea de masuri reparatorii prin echivalent atât pentru teren cât și pentru construcția demolata.
Având în vedere că Primăria M. București a comunicat la data înmânării Dispoziției ca dosarul va fi înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întrucât nu dispune de teren liber pentru restituirea prin echivalent, a atacat în instanța aceasta Dispoziție, solicitând, obligarea pârâtelor Primăria M. București si a M. București prin Primar la restituirea prin echivalent a imobilului teren situat în București .-75 colt cu .-3, teren ce era la dispoziția Primăriei.
Din probele administrate in fata instanței de fond rezulta ca terenurile situate in ., . si . erau in administrarea Primăriei M. București, erau libere de construcții si puteau face obiectul restituirii prin echivalent pentru o suprafața de 668,87 mp, astfel cum rezulta din expertiza judiciara topo efectuata de dl. Expert B. S. în cauza de față.
După nenumărate termene acordate în vederea efectuării tuturor verificărilor privind situația juridica a terenurilor propuse echivalării și după confirmarea ca din întreaga suprafața de teren doar 60 mp nu aparținea autorității administrative, instanța de fond, fără niciun temei, respinge la data de 17.06.2013 acțiunea reclamantului motivând laconic și superficial ca urmare intrării în vigoare a Legii 165/2013, acțiunea apare ca nefondată întrucât Legea 165/2013 prevede procedura compensării prin puncte.
2. Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică fiind data cu aplicarea greșita a legii( disp. art. 304 pct. 9 c. proc. civ.).
Instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății a confundat contestația formulata in temeiul disp. art.26 din Legea 10/2001 împotriva dispoziției de restituire, cu acțiunea în obligarea M. București la soluționarea notificării privind restituirea in natura sau prin echivalent.
Diferența esențiala în situația de față, este ca dispozițiile Legii 165/2013 nu se aplica cererilor (notificărilor) deja soluționate de către autoritățile administrative investite de lege prin dispoziție de restituire, dispozițiile art. 4 din lege nefiind incidente in cauza de față.
Astfel, Legea 165/2013 prevede în disp. art. 4 următoarele :»Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”.
Nu ne regăsim în nici una din situațiile prevăzute de lege, dimpotrivă suntem in situația clara care excede aplicării Legii 165/2013 de a fi obținut Dispoziția de restituire prin echivalent si de a fi contestat aceasta dispoziție pana la data de 16.05.2013, data când a intrat în vigoare legea 165/2013 .
Greșita interpretare si aplicare a dispozițiilor art. 4 din legea 165/2013 a dus insa la pronunțarea unei hotărâri nelegale, întrucât instanța, fără a analiza în mod judicios cererea introductiva de instanța si actele dosarului, considera ca, urmare apariției Legii 165/2013 » nu mai exista posibilitatea prevăzuta de art.1 din Legea 10/2001 », uitând cu desăvârșire ca eram in posesia unei dispoziții care obliga deja pârâtele la restituirea prin echivalent.
Ceea ce trebuia sa dovedim noi, in fata instanței, era doar ca terenul propus de noi a face obiectul restituirii prin echivalent este la dispoziția autorității administrative si poate face obiectul restituirii, dovada pe care am făcut-o.
Dispozițiile art. 4 din legea 165/2013 nu sunt aplicabile contestațiilor formulate in temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 3 din legea 10/2001, întrucât procedura de restituire este la momentul formulării contestației finalizată, urmând ca instanța sa exercite doar controlul jurisdicțional asupra legalității actului și asupra modalității de ducere la îndeplinire a acestuia.
Interpretarea și aplicarea greșita a acestor dispoziții legale de către instanța a dus de altfel la Încălcarea principiului neretroactivității legii în timp, principiu enunțat în disp. art. 6 din codul civil care prevede ca « actele sau faptele juridice emise înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data emiterii actului», astfel încât instanța era ținută să aplice atât legea existenta la data emiterii actului administrativ supus controlului judiciar, precum și legea existenta la data introducerii cererii, in ambele situații Legea 10/2001.
Este evident ca hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala, fiind imperios necesar ca aceasta sa fie modificata întrucât a fost dată cu încălcarea tuturor dispozițiilor legale si a principiilor elementare de drept.
3. Instanța a pronunțat o hotărâre nelegală interpretând greșit actul juridic dedus judecații. (disp. art.304 pct.8 c. proc. civ.)Prin Dispoziția Primarului nr._/13.07.2011 prin care se soluționase notificarea privind restituirea în natura a imobilul situat în București, .. 69 și ., sector 1, compus din teren în suprafața de 828,00 mp, PMB a dispus restituirea prin echivalent, având în vedere imposibilitatea restituirii in natura.
Întrucât în dosarul administrativ PMB nu efectuase o expertiza care sa dovedească ca imobilul este afectat in totalitate de sistematiuni, primul capăt de cerere al contestației era acela al restituirii in natura a imobilului situat in București, .. 69 si ., sector 1, compus din teren in suprafața de 828,00 mp, iar in situația in care acesta nu mai poate face obiectul restituirii sa se dispună restituirea prin echivalent a terenului din ., colt cu .-3.
Din expertiza efectuata in cauza a rezultat, indubitabil ca imobilul din București, .. 69 si ., sector 1, cu o suprafața reala totala de 911,97 mp, nu putea face obiectul restituirii in natura, fiind ocupat de construcții si artere de circulație.
Urmare confirmării ca imobilul din București, .. 69 si ., sector 1, nu poate face obiectul restituirii in natura si având în vedere însăși Dispoziția Primarului General in sensul restituirii prin echivalent, instanța de fond a emis adrese la autoritățile administrative in vederea verificării situației juridice a terenurilor propuse de noi compensării ,care sa stabilească daca aceste imobile sunt libere, sunt la dispoziția M. București si pot face obiectul restituirii.
Din adresa aflată la fila 225 din dosar emisă de PMB, rezultă că imobilele sunt la dispoziția M. București putând face obiectul restituirii în natură prin compensație.
Din adresa Direcției de Patrimoniu a PMB nr._ aflata la fila 210 din dosar, rezulta de asemenea ca imobilele din .-75 colt cu .-3, fac parte din domeniul privat al statului, doar artera de circulație din .-75 făcând parte din domeniul public (artera identificata corect și în raportul de expertiza a exp. B. S. nefiind inclusă în lotul propus compensării).
Astfel, din toate actele dosarului coroborate cu rapoartele de expertiza topo și evaluatorie efectuate in cauza rezulta ca suprafața de teren situată în . in suprafața de 352,70 mp, terenul situat in . in suprafața de 208,08 mp si terenul in suprafața de 168,09 mp din . colt cu .-3 (din care se scădea suprafața de 60 mp ce fuseseră deja restituiți), reprezenta o suprafața totala de 668,87 mp echivalenta ca valoare suprafeței terenului din . suprafața de 911 mp ce ne aparținuse.
Instanța de fond, constată prin hotărârea pronunțată ca imobilul din București, .. 69 si ., sector 1, compus din teren in suprafața de 912 mp nu poate face obiectul restituirii in natura dar, ignorând toate probele efectuate în cauza și interpretând greșit cererea de chemare în judecată care reprezenta procedura contestării dispoziției Primarului General, respinge capătul de cerere privind restituirea prin echivalent a suprafeței de 668,87 mp din . colt cu .-3.
Consideră recurenții că hotărârea instanței de fond este profund nelegală și netemeinică având în vedere actele dosarului din care reieșea legalitatea restituirii prin echivalent a imobilului din .-75 colt cu .-3, și ca însăși Dispoziția_/13.07.2011 obliga instanța să se pronunțe asupra restituirii prin echivalent a acelui imobil, efectuând doar controlul judiciar legal, fără a bloca actul de justiție prin aplicarea eronata, neavenita a dispozițiilor legale noi, fără nici un corespondent în cauza de față.
Pentru toate acestea solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond in sensul admiterii cererii de chemare in judecata prin obligarea paratelor la restituirea prin echivalent a suprafeței de 668,87 mp situați in .-75 colt cu .-3, sector 5, astfel cum rezulta din expertiza omologata de instanța.
In drept, art. 26 alin. 3 Legea 10/2001, disp. art. 304 pct. 8 si 9 c. proc. civ.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în limitele criticilor de recurs, ce se încadrează, conform art. 306 alin. 3 C.proc.civ., la art. 304 pct. 9 și la art. 304 ind. 1 C.proc.civ., formulate de reclamanți, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente urmând să-l respingă.
Înșiși recurenții arată că Legea 165/2013 prevede în disp. art. 4 următoarele :„Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Deși textul indică în mod clar că dispozițiile prezentei legi se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, recurenții ignoră nejustificat această prevedere.
Dată fiind această prevedere, prima instanță nu a încălcat legea, ci a pronunțat sentința cu aplicarea întocmai a legii.
În același timp, Curtea observă că, deși indică drept temei pentru terenul în compensare(echivalent) solicitat, textul art. 26 din Legea nr.10/2001, recurenții reclamanți evită să arate că terenul pretins în compensare(echivalent) nu face parte din vreo listă de imobile de oferit în compensare de către PMB până la . Legii nr. 165/2013, ignorând prevederea legală din art. 1 al Legii nr.10/2001, în baza căreia se aplica art. 26 din Legea nr.10/2001 pentru măsura compensării, potrivit căreia doar asemenea imobile oferite spre compensare de entitatea învestită de lege făceau obiectul unei asemenea măsuri, nici adresa aflată la fila 225 din dosar emisă de PMB, și nici adresa Direcției de Patrimoniu a PMB nr._ aflata la fila 210 din dosar, invocate de recurenți, neincluzând imobilul solicitat spre compensare în lista imobilelor ce s-ar putea acorda cu acest titlu de Primăria M. București.
Văzând art. 312 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant L. S. C. împotriva sentinței civile nr.1255/17.06.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. C. B. A. P.
N. TRAMÎNDAN
GREFIER
M. L.
Red. C.B.T.
Tehnored. .> 2 ex./
Tribunalul București, Secția V-a Civilă – judecător M. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 707/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1108/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
