Revendicare imobiliară. Decizia nr. 230/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 15075/3/2010
Dosar nr._
(268/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 230-A
Ședința publică de la 02.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RADIȚA I.
*******************
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul - reclamant B. V., împotriva sentinței civile nr.1883 din 19.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. E. S.A. și cu intimata - reclamantă B. I..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru revendicare imobiliară.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.05.2013, 02.06.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1883 din 19.10.2012, Tribunalul București - Secția a V-a civilă, a respins acțiunea formulată de B. V. și B. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., ca neîntemeiată și a obligat reclamanții la plata sumei de 350 lei cheltuieli de judecată către pârâta.
Pentru a pronunța această sentință civilă, tribunalul a reținut că:
Prin cererea înregistrată la data de 08.10.2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._/299/2008, reclamanții B. V. și B. I., au chemat în judecată pe pârâta S.C. E. Internațional SA, având ca obiect acțiune în revendicare, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei să lase reclamanților în deplină proprietate și. liniștită posesie, terenul în suprafață de 1600 m.p. situat în București, . G. nr. 13 sector, solicitând totodată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren intravilan în suprafață de 2.500 m.p. situat în București, . G. nr. 13 sector 1, din care 600 m.p. încadrat în categoria terenuri cu construcții - dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 26.10.1995 de notariatul de Stat Sector 1 București și 1900 m.p. încadrat în categoria arabil, dobândit în anul 1974 în baza unei chitanțe sub semnătură privată, ratificată de instanța de judecată ce a pronunțat o hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare - sentința civilă nr. 3127/14.03.1996, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul nr._/1995. Reclamanții sunt titulari de rol fiscal cu privire la respectivul teren, având achitate la zi taxele și impozitele aferente - astfel cum rezultă din conținutul adresei nr._/ 26.02.2008 precum și certificatul de atestare fiscală nr._/18.02.2008 emise de Direcția de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București. Dar, deși dețin acte de proprietate și figurează în evidențele fiscale, sunt în imposibilitatea de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra întregului teren întrucât, o parte importantă a acestuia - 1600 m.p. este ocupată abuziv de reprezentanții pârâtei. Solicită ca instanța să ia în considerație că sunt în posesia unui titlu de proprietate perfect valabil care dovedește această calitate - de proprietari. In situația în care pârâta va prezenta la rândul său un titlu de proprietate, solicită ca instanța să procedeze la analizarea acestuia, iar în situația în care se referă la același teren, să aprecieze validitatea sa, iar ulterior, să compare cele două titluri de proprietate, inclusiv titlurile autorilor. Reclamanții consideră că dețin un titlu de proprietate valabil, provenind de la proprietarul anterior, care, într-o eventuală comparare de titluri, sigur va apărea ca fiind mai bine caracterizat și i se va da preferință, consecința firească fiind aceea a admiterii cererii de chemare în judecată.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 480C.civil.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. E. S.A., în calitate de succesoare universală a pârâtei S.C. E. International S.A., în termen legal și în temeiul art. 115 și următoarele C.pr.civ., a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință, instanța să dispună respingerea acțiunii.
În motivare, a arătat ca pe rolul Judecătoriei sector 1 București, s-au aflat spre dezlegare două pricini, respectiv dosarele nr._/1997 și_/1997, conexate - în recurs - și soluționate în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 2931 din 30.10.2001, pronunțată de către Curtea de Apel București, în dosarul nr. 2215/2001 (depusă în anexă). D. fiind faptul că, între prezenta pricină și dosarele anterior menționate, există tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 Cod civil, respectiv aceleași părți, obiect și cauză, înțeleg să invoce excepția autorității de lucru judecat. La momentul constituirii, S.C. E. Internațional S.A. a participat cu un aport la capitalul social constând in mai multe bunuri mobile și imobile, printre care și terenurile ce fac obiectul prezentului litigiu, situate în București, .-76 și .. 21-25, sector 1. Ca urmare a respectivei operațiuni, cele două terenuri, în suprafață totală de 7707 m.p, au fost intabulate pe numele societății, pe .-76, sector 1 București. Ulterior, S.C. E. Internațional S.A, si-a schimbat denumirea în S.C. Camivex S.A., așa cum a rezultat din actul adițional autentificat sub nr. 1244 din 06._ de către B.N.P. A. S. și rezoluta ORCTB din data de 03.09.2001. La data de 17.01.2008, S.C. Camivex S.A. (fostă S.C. E. Internațional S.A.) a fost absorbită de către S.C. E. S.A ca efect al fuziunii, decise prin actul adițional din 17.01.2008. Ca atare, prin încheierea judecătorului delegat la ORCTB nr._/26.06.2008, s-a dispus înregistrarea acestei mențiuni și radierea S.C. CAMIVEX SA. din Registrul Comerțului. Obiectul dosarelor nr._/1997 și_/1997 1-a constituit cererea reclamanților B. de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr._ din 17.05.1995 și nr._ din 06.06.1995, de către Notariatul de stat al sectorului l, în baza cărora societatea noastră a dobândit, în proprietate, un teren în suprafață de 5.000 m.p. în ..21-25 și respectiv 2700 m.p. în .-76, sectorul 1, București. In aceste cauze s-a solicitat și anularea titlurilor de proprietate ale autorilor lor. Prin decizia irevocabilă a Curții de Apel București nr. 2931 din 30.10.2001, pronunțată în dosarul nr. 2215/2001, s-a respins atât cererea privind anularea titlurilor de proprietate ale autorilor lor, cât și cea vizând anularea contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente, avându-se în vedere prevalenta titlurilor paratei în raport cu cele deținute de reclamanții B., care au fost transcrise ulterior transcrierii actelor de vânzare-cumpărare în temeiul cărora a devenit proprietar asupra terenurilor litigioase. In prezenta cauză, reclamanții revin cu o cerere aproape identică, având ca obiect suprafața de teren de 1.600 m.p., situată în București, .. 13, sector 1, solicitând, din nou, să se procedeze la compararea acelorași titlurilor, care au format obiectul cenzurii instanțelor anterior investite și care s-au pronunțat deja, pe acest cu autoritate de lucru judecat. Cauza acțiunii, atât în prezenta pricină, cât și în dosarele nr._/1197 și_/1997, o reprezintă titlurile de proprietate ale celor două părți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și următoarele C.pr.civilă, art. 1201 Cod civil.
Prin sentința civilă nr._/18.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2008, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. V. și B. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect „revendicare” în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, Tribunalul judecă, în primă instanță, “procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar”.
Prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului situat în București, . G., nr. 13, sector 1, valoarea de circulație a acestuia fiind evaluată de expert la peste 500.000 lei, astfel încât, potrivit criteriului valoric stabilit de art. 2 pct. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, instanța competentă a judeca pricina este Tribunalul București.
Art. 159 pct. 2 C.pr.civilă prevede că necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul 2 pct. 1 lit. b C.pr.civilă instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 1 București și, în baza art. 158 alin. 1 și 3 C.pr.civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost astfel înregistrată la data de 23.03.2010, în fond, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._ .
La termenul de judecata din data de 3.12.2010, Tribunalul București - Secția a V-a civila a respins, ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecata invocata de pârâta.
Pentru termenul din 4.02.2011, pârâta a depus note scrise prin care a invocat excepția prescripției achizitive de scurta durata, arătând că sunt îndeplinite cerințele art.1897-1898 C.civ.
La termenul din 4.03.2011, instanța a încuviințat în temeiul art. 167 C.proc.civ pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică topografică, raportul fiind atașat la dosarul cauzei, împreună cu răspunsul la obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr_/26.10.1995, reclamanții dobândesc dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucurețti . 13, sector 1, compus din teren în suprafață de 600 mp și construcție existentă pe acesta.
Prin sentința civila nr 3127/14.03.1996 pronunțată de Judecătoria sector 1, s-a constatat valabilitatea convenției de vânzare cumpărare intervenita între reclamantul B. V. și pârâtul L. N., pentru terenul în suprafață de 1900 mp situat în București . nr 13, sector 1, hotărârea judecătoreasca astfel pronunțată ținând loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Conform mențiunilor din certificatul de atestare fiscală atașat la fila 7 din dosarul de judecătorie, reclamanții sunt înscriși cu teren intravilan de 600 și teren agricol de 1900 mp, la adresa din . nr 13, sector 1.
In ceea ce o privește pe pârâta, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr_/17.05.1995, . Export SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în București . nr. 21-25, sector 1, în suprafață totală de 5000 mp, având vecinătățile și dimensiunile bine determinate, conform înscrisului de la fila 29 din dosarul de judecătorie. De asemenea, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/6.06.1995, . Export SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat in București .-76, sector 1, în suprafață totală de 2700 mp, cu vecinătățile clar stabilite prin actul de transmitere (fila 30).
Prin actul adițional al statutului . Export SRL autentificat sub nr1244/6.07.2001, societatea și-a schimbat denumirea în . din urmă fiind în final absorbită de pârâta în cauza, . înscrisurilor din dosarul de judecătorie, fila 36-41.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat de expertul T. R., la momentul măsurătorilor, adică anul 2009,în posesia reclamanților se afla o suprafață de 944 mp, astfel cum a fost identificată pe schița de la fila 135. Iar, in posesia pârâtei, la același moment se afla suprafața de teren de 7651 mp, conform schiței anexă a raportului de expertiză.
In esență, aceleași concluzii a tras și expertiza tehnică topografică efectuată de expertul F. R., dispusă de acest tribunal. Astfel, conform concluziilor lucrării citate, la nivelul anului 2011, reclamanții stăpânesc efectiv 958 mp, imobil situat atât la nr. 11 cât și nr. 13 din .. Pârâta ocupă un teren în suprafață de 7700 mp.
Reclamanții au investit instanța cu o acțiune în revendicarea suprafeței de teren de 1600 mp ocupată abuziv de pârâta, prin compararea titlurilor astfel cum au fost identificate.
Acțiunea in revendicare este acea acțiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau, cere restituirea acelui bun de la posesorul neproprietar. Așadar, fără a avea o consacrare expresă legislativă la momentul promovării acțiunii în justiție, analizarea acestei cereri presupune verificarea condițiilor statuate în doctrina, actualmente și în Noul Cod Civil, respectiv art. 563 alin 1. Fiind o acțiune petitorie, tinde să stabilească direct existența dreptului de proprietate al reclamantului, redobândirea posesiei fiind doar un efect accesoriu al acestei acțiuni. Mai concis, acțiunea în revendicare privește soluționarea unui conflict între părți asupra dreptului de proprietate.
D. urmare, față de aceste considerente, prima condiție ce se cere a fi analizată este cea referitoare la probarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului revendicat, potrivit principiului actori incumbit probatio.
In cauză, reclamanții, exhibând doua titluri, au învederat că, deși dețin dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 2500 mp, în fapt stăpânesc mult mai puțin. . de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/26.10.1995, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in București . 13, sector 1, compus din teren în suprafață de 600 mp. Ulterior, promovând o acțiune în instanță având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1900 mp, situat la aceeași adresa, .. 13, sector 1. Examinând cele doua înscrisuri, tribunalul a reținut că niciunul dintre acestea nu prezintă o individualizare a imobilului, nu sunt stabilite vecinătăți, dimensiuni, cu atât mai mult cu cât, se observă că ambele imobile sunt înscrise la același număr poștal - nr. 13. Or, în atare condiții, o delimitare ar fi fost obligatorie pentru individualizarea bunului care face obiectul transmiterii.
Probarea dreptului de proprietate, în accepțiunea legiuitorului sau a practicianului presupune și dovedirea întinderii acestuia, cu identificarea în concret a situării sale în teren.
In ceea ce privește sentința civilă nr. 3127/14.03.1996 pronunțată de Judecătoria sector 1, este de necontestat faptul că dispozitivul sau a intrat in puterea lucrului judecat, insa prin aceasta hotărâre judecătorească reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unui bun neindividualizat. In mod obișnuit, obiectul actului juridic trebuie să fie determinat în dublu sens, atât în ceea ce privește imobilul ce se vinde, cât și prețul cu care se vinde. Din considerentele hotărârii citate reiese că prețul a fost determinat, însă bunul material al contractului a fost lipsit de o asemenea individualizare. Prin urmare, nu se poate stabili cu certitudine, după pronunțarea sentinței civile, care era întinderea în concret a dreptului de proprietate exercitat de reclamanți pentru imobilul de la nr. 13 și cum a fost posibilă transmiterea acestui drept, de la autori diferiți, fără să fie stabilite vecinătățile, o eventuală grănițuire, ori drept de servitute.
Nu este pusă la îndoială valabilitatea celor două acte de dobândire a dreptului de proprietate de către reclamanți, ci este îndoielnic faptul că aceștia au acceptat să plătească prețul asupra a două loturi de teren înscrise la același număr poștal, fără a avea reprezentarea în teren a așezării acestora. La conturarea acestei atitudini culpabile a reclamanților constând în nedepunerea tuturor diligentelor caracteristice unui bun proprietar, contribuie și constatările expertului topografic F. Răzvăn, în sensul că la nivelul anului 1996 în planul cadastral al municipiului București, imobilul de la nr. 13 avea o întindere de 705 mp, astfel cum a rezultat și din schița atașată la expert la fila 174 din dosar.
In ceea ce privește raportul de expertiza extrajudiciara efectuat de expertul M. V. la cererea reclamanților, de care aceștia din urma se prevalează, tribunalul a observat ca in cuprinsul lucrării, exista constatări cel puțin contradictorii. Astfel, expertul a arătat in capitolul II scopul efectuării expertizei, respectiv în vederea deschiderii rolului fiscal unic și pentru că imobilele să primească același număr poștal. Insa, având în vedere că expertiză este ulterioară celor două titluri exhibate de reclamanți —22.11.1996, iar in cuprinsul celor două acte juridice, atât contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/26.10.1995, cât și sentința civila nr. 3127/14.03.1996 se face vorbire despre dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului de la nr. poștal 13, rămâne sub semnul întrebării de ce mai aveau nevoie reclamanții de stabilirea unui număr poștal unic, câtă vreme acesta exista deja. Mai se arată în cuprinsul lucrării de la fila 89 faptul ca s-a întocmit o schița in susținerea tezei ca reclamanții stăpânesc teren in suprafață de 2501 mp. Acest înscris este atașat la fila 90 din dosarul cauzei, însă tribunalul a observat că este un desen cu mențiuni olografe, nedatate, neînsușite printr-o ștampila. Or, câtă vreme prin actele transmisibile de proprietate nu s-au identificat vecinătățile și dimensiunile celor două loturi, este aproape imposibil de acceptat ca acest desen poate răspunde cerințelor privind individualizarea terenurilor făcuta ulterior intrării în posesie.
Oricum, atât contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/26.10.1995, cât și sentința civilă nr. 3127/14.03.1996 produc efecte constitutive de drepturi, adică de la data încheierii, respectiv pronunțării, aspect asupra căruia tribunalul nu a insistat întrucât a fost lămurit prin considerentele deciziei civile nr. 2931/30.10.2001 pronunțate de Curtea de Apel, intrate în puterea lucrului judecat, într-o cauză având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al pârâtei din această cauză.
In ceea ce o privește pe pârâta, aceasta a exhibat de asemenea, două titluri de proprietate, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/17.05.1995 si actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/6.06.1995, în baza cărora a obținut dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 7700 mp, astfel cum a fost identificată în cuprinsul celor doua acte juridice, cu dimensiuni și vecinătăți.
Revenind la cererea reclamanților, de comparare a titlurilor, tribunalul a constatat că nu se impune o asemenea cercetare. Pe de o parte, pârâta a dobândit prin cumpărare imobilul în suprafață de 7700 mp, în acte, în anul 1995 (luna mai, respectiv iunie), pe când reclamanții, au acte de proprietate ulterioare. Pe de alta parte, și mai important, prin actele juridice exhibate de părțile cauzei, acestea nu au dobândit dreptul de proprietate asupra aceluiași bun, astfel cum a rezultat din cuprinsul celor trei contracte de vânzare cumpărare autentificate și al sentinței civile, în sensul că reclamanții dețin imobilul de pe . nr. 13, iar pârâta, imobilul de la intersecția străzilor Sold. Buciumat G. nr. 21-25 și Siriului nr. 74-76, astfel cum se observa pe schițele întocmite de ambii experți tehnici (fila 139, dosar Judecătoria sect.1 și fila 71, dosar tribunal).
Cele două imobile nu se suprapun, astfel cum au statuat concluziile raportului de expertiza efectuat de expertul F. și omologat în cauză, pe care instanța, față de dispozițiile art. 202 si urm C.proc.civ, și le-a însușit. De altfel, văzând distanta dintre numerele poștale, opinează tribunalul că o eventuală suprapunere nu ar fi posibilă fără afectarea și altor proprietari din zonă.
Mai mult, ambele expertize efectuate în cauză au lămurit suprafața de teren ocupata de pârâta, respectiv 7651 mp (expertiza T.), 7700 mp (expertiza F.). Cum a ajuns expertul T. la concluzia că diferența de 1283 mp din proprietatea reclamanților se regăsește în terenul proprietatea paratei, câtă vreme același expert a arătat în cuprinsul acelorași concluzii, că pârâta ocupă doar suprafața de 7651 mp (deși in acte are 7700 mp), rămâne pentru acest tribunal sub semnul întrebării.
Prin urmare, fata de concluziile expertului F. R., tribunalul a reținut că proprietatea pârâtei respectă suprafața, amplasamentul și vecinătățile astfel cum a rezultat din actele de dobândire a dreptului de proprietate.
Reținând această concluzie, tribunalul a constatat că nici cea de-a doua cerință pentru analizarea temeiniciei acțiunii in revendicare nu este îndeplinită în cauză, respectiv aceea că imobilul revendicat de proprietarul său neposesor să se afle în posesia unui neproprietar. Or, în cauză s-a probat că pârâta deține suprafața de teren asupra căreia exercită un drept de proprietate dobândit prin doua contracte de vânzare cumpărare valabile și nu are o posesie mai extinsă ca întindere.
Pentru a conchide, tribunalul a rezumat caracterul neîntemeiat al prezentei cereri prin faptul că reclamanții, care în fapt posedă un teren de 958 mp, nu au făcut dovada întinderii concrete a dreptului lor asupra unei suprafețe totale de 2500 mp, nu au probat amplasamentul și așezarea în fapt a loturilor, nu au avut determinate vecinătățile și dimensiunile laturilor. Iar, pârâta are posesia asupra terenului pe care îl deține în mod valabil cu titlu de proprietate, în amplasamentul originar. Or, potrivit art. 480 C.civ (în vigoare la data sesizării instanței), proprietatea este dreptul ce are o persoană de a folosi și de a dispune de un bun, în mod exclusiv și absolut, dar în limitele determinate de lege.
Față de această soluție, a constatat că nu mai se impune analizarea excepției prescripției achizitive invocate de pârâta.
Văzând și dispozițiile art. 274 rap. la art. 277 C.proc.civ, a constatat că pârâta a făcut dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată provocate de prezentul litigiu, sens în care a obligat reclamanții, în solidar la plata sumei de 350 lei reprezentând onorariu de expertiză achitat conform ordinului de plata nr. 16/7.03.2011 (fila 58).
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel B. V..
În esență (filele 10 - 11 dosar curte) și-a motivat apelul în sensul că a fost favorizată pârâta și eronat obiectul a fost reținut ca o „acțiune în revendicare”, că pârâta i-a ocupat abuziv terenul și a cumpărat terenurile cu risc, ce-i aparțin apelantului din 1974. Nu revendică o proprietate, deoarece este proprietar, iar proprietatea sa este de 2501 mp., nu de 758 mp. cum a stabilit abuziv Tribunalul București.
Apelul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului se reține că acțiunea formulată la fond de B. V. și B. I., a fost o acțiune în revendicare (fila 4 dos.nr._/299/2008 al Judecătoriei sect. 1 București).
Ca atare soluționarea din apel că nu ar fi vorba de o acțiune în revendicare, nu poate fi primită, deoarece partea, prin cererea de chemare în judecată a stabilit cadrul procesul al cauzei.
De asemenea și susținerea apelantului că prin actele existente (contract de vânzare cumpărare nr._/26.10.1955, sentința civilă nr. 3127/14.03.1996 a Judecătoriei sect. 1 București), este proprietar, nu poate fi primită în recurs, aceste probatorii urmau a fi făcute la fond sau în apel și nu în calea de atac extraordinară de reformare, a recursului.
În cauză s-au efectuat expertize care au lămurit situația juridică a terenului, la care s-au formulat obiecțiuni (fila 140 dos.fond), dar care nu au fost reținute ca întemeiate (de altfel discuția s-a purtat numai pentru discutarea excepției necompetenței materiale a primei instanțe și nu pe constatările expertizei, fila 140 practicau sentinței civile de la fond).
În această situație, susținerile apelantului nu sunt confirmate de dovezi certe, fiind clar o acțiune în revendicare și pentru care dovada dreptului de proprietate trebuie să fie făcută cu înscrisuri certe și prin afirmați.
Înscrisurile invocate de apelant, nu pot combate concluziile expertizei, iar instanța de apel corect a soluționat cauza pe baza probelor efectuate, relevantă în acest sens fiind expertiza efectuată de expertul F. R., tribunalul înlăturând justificat expertiza efectuată de T. (fila 179 considerentele deciziei apelată).
De altfel, criticile din apel sunt generale și nu arată în concret ce anume a reținut greșit prima instanță, a cărei motivare este convingătoare.
Constatând că motivele de apel sunt neîntemeiate, potrivit art. 296 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 274 C.pr.civ. va fi obligat apelantul la 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, făcând aplicarea și a art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Văzând și art. 298 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul - reclamant B. V., domiciliat în București, . G. nr. 13 sect. 1, împotriva sentinței civile nr.1883 din 19.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. E. S.A. cu sediul în București, . - 76, sect. 1 și intimata - reclamantă B. I., domiciliul în București, . G. nr. 13 sect. 1, ca nefondat.
Obligă apelantul reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată, conform art. 274 alin.3 c.p.civ.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 2.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. M. T. D. A. Rădița I.
Red.TCM
Tehnored.GIA
7 ex./14.07.2014
TB - S. a V-a civ. - C.-L. B.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1148/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
