Legea 10/2001. Decizia nr. 746/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 746/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 39232/3/2012
DOSAR NR._
(740/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.746
Ședința publică de la 30.04.2014
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - I. B.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți C. A. și C. R., împotriva sentinței civile nr.2070 din 12.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
P. are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă recurenții-reclamanți C. A., C. R. și intimata – pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurenții-reclamanți au solicitat aplicarea dispozițiilor art.242 al.2 din codul de procedură civilă privind judecarea în lipsă.
Curtea constată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat și, având în vedere că recurenții – reclamanți au solicitat prin cererea de recurs aplicarea dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă privind judecata în lipsă, constată dosarul în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9.10.2012, sub nr._, reclamanții C. A. și C. R. au formulat contestație împotriva deciziei nr.112/10.08.2012, emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanței anularea acestei decizii și obligarea pârâtei la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum corect pentru acțiunile deținute de autoarea lor, C. A. I., la fosta SAR Forajul.
În motivarea contestației, reclamanții au susținut că bunicul lor, C. B., a cumpărat la începutul anilor 1920 acțiuni la Forajul – Societatea Anonimă pe Acțiuni pentru Sondaje, iar ulterior a decedat, de pe urma sa rămânând ca unică succesoare C. A. I.. În anul 1945, un număr de 66.058 acțiuni, în valoare nominală totală de 33.029.000 lei au trecut la SOVROMPETROL. Prin efectul legii de naționalizare nr.119/1948, ultimele acțiuni, un număr de 3871, au trecut la SOVROMPETROL, astfel că la data de 26.02.1949, SOVROMPETROL deținea totalitatea acțiunilor Forajul, în număr de 70.000, și în valoare nominală de 35.000.000 lei, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 26.02.1949 redactat de cenzorii societății Forajul.
Reclamanții au susținut că pârâta A.V.A.S., prin decizia contestată, a stabilit măsuri reparatorii prin echivalent de 29,71 lei, pentru un număr de 14 acțiuni, ceea ce înseamnă 2,12 lei/acțiune, respectiv echivalent cu 94 mg aur. O astfel de evaluare este, în opinia reclamanților, nelegală, în condițiile în care o acțiune Forajul echivala la data cumpărării cu 5 g aur.
Prin sentința civilă nr.2070/12.12.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins contestația ca neîntemeiată.
P. a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia nr.112/10.08.2012, pârâta a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 29,71 lei, calculat la data de 30.06.2012, pentru 14 acțiuni deținute de autoarea reclamanților, C. A. I. la fosta SAR Forajul.
S-a constatat că prin acțiune, criticile aduse de reclamanți acestei decizii vizează exclusiv valoarea reținută cu titlu de despăgubiri, aferentă celor 14 acțiuni, astfel cum au fost calculate prin Raportul nr.633/3911/26.07.2012 emis de Comisia de Evaluare A.V.A.S.
În vederea dovedirii pretențiilor reclamanților, instanța a încuviințat acestora efectuarea unei expertize contabile, stabilind totodată în sarcina lor obligația achitării unui onorariu de expert în sumă de 600 lei.
Onorariul nu a fost achitat de către reclamanți, situație în care instanța a apreciat că se impune decăderea acestora din proba încuviințată, iar în baza dispozițiilor art.1169 C.civ., potrivit cărora sarcina probațiunii acțiunii revine întotdeauna reclamantului, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a susținut că bunicul reclamanților este B. C., profesor și scriitor, fondatorul Revistei „Flacăra”, deputat în Parlamentul Românei (1924), ministrul culturii și cultelor și nu C. R., cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
Au susținut că au probat acțiunea încă de la data de 30.06.2003, când au depus la A.P.A.P.S. sub nr._, două acte, și anume proces-verbal (Forajul – Sovrompetrol) din 26.02.1949 și cerere de modificare (radiere) firma Forajul din 25.05.1949. Din procesul verbal rezulta că Statul Român prin Ministerul de Finanțe este deținător a 3871 acțiuni Forajul, în valoare nominală de_ lei, dobândite prin efectul Legii de naționalizare nr.119/1948, și ca atare, rezulta că o acțiune are valoarea de 1.935.500: 3871 = 500 lei.
Prin depunerea la dosar a acțiunilor în original și a borderourilor de reevaluare nr.162/4.06.1945 și nr.117/9.08.1946, reclamanții consideră că au făcut pe deplin și dovada deținerii celor 14 acțiuni, motiv pentru care, în opinia lor, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii ca nefondată este nelegală.
Din probele administrate mai sus menționate, rezulta că la 31.12.1948 valoarea acțiunilor deținute de autoarea reclamanților era de 7.000 lei, actualizând această valoare conform Ordinului B.N.R. nr.3/2001, valoarea acțiunilor devine 912,33 lei și, efectuând aceeași actualizare pentru perioada 2001 – 2012, cu indicele de inflație de 276,36%, se obține valoarea corectă a despăgubirilor în cuantum de 2.521,31 lei.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și de criticile dezvoltate în scris de recurenți prin memoriul de recurs, Curtea va reține că recursul e nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză a rezultat că prin decizia nr. 112/10.08.2012, emisă de intimata pârâtă A. pentru Administrarea Activelor Statului, în baza art. 3 alin. 1 lit. b, art. 4 alin. 2, art. 31 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, s-a propus, în favoarea recurenților reclamanți, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum de 29,71 lei, calculat la data de 30.06.2012, pentru 14 acțiuni deținute de autoarea lor– C. A. I. - la fosta SAR Forajul; s-a respins notificarea nr. 514/2002 formulată de recurenții reclamanți cu privire la părțile de fondator, reținându-se că solicitarea nu face obiect al Legii nr. 10/2001.
Prin acțiunea adresată instanței de fond în prezenta cauză, recurenții contestatori au contestat decizia mai sus menționată, numai cu privire la cuantumul măsurilor reparatorii propus prin aceasta, pentru cele 14 acțiuni, situație în care, restul dispozițiilor deciziei, privind calitatea recurenților reclamanți de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii doar pentru un număr de 14 acțiuni de la fosta SAR Forajul, căpătând caracter irevocabil.
În apărare intimata pârâtă AAAS a susținut că a soluționat notificarea în condițiile Legii nr. 10/2001 și a calculat cuantumul măsurilor reparatorii cuvenite celor doi recurenți, în calitate de succesori ai fostei acționare C. A. I., conform art. 31 din lege, inclusiv pe baza unui raport întocmit de Comisia de Evaluare, înregistrat sub nr. 633/3911/26.07.2012.
În dovedirea acțiunii și în combaterea concluziilor acestui raport, recurenții reclamanți au solicitat în fața instanței de fond încuviințarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei expertize, astfel cum rezultă din cererea depusă la fila 28 din dosar, probe apreciate de instanță ca fiind utile, concludente și pertinente pentru soluționarea acțiunii și încuviințate prin încheierile de ședință din data de 13.06.2013 și din data de 14.11.2013.
Deoarece recurenții reclamanți nu au achitat onorariul de expert stabilit de instanță, s-a dispus, în baza art. 170 alin. 3 cod procedură civilă decăderea acestora din proba încuviințată, iar prin sentința recurată s-a respins acțiunea, reținându-se că nu a fost dovedită, astfel cum impuneau dispozițiile art. 1169 cod civil.
Atacând cu recurs sentința primei instanțe, recurenții reclamați nu formulează critici privind sancțiunea aplicată de această instanță cu privire la proba ce consta în efectuarea unei expertize de specialitate având ca obiectiv evaluarea acțiunilor deținute de autorul acestora, ce au făcut obiect al restituirii dispusă prin decizia nr. 112/10.08.2012 emisă de AAAS, susținând, însă, că actele existente la dosar erau suficiente pentru dovedirea temeiniciei acțiunii, iar măsurile reparatorii trebuiau calculate și reactualizate, inclusiv pentru perioada 2001-2012.
Conform dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii prin echivalent la care sunt îndreptățiți recurenții reclamanți, pentru acțiunile deținute de autoarea lor la SAR Forajul se propun după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, cum în cauza de față s-a și procedat.
Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001 și a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de S., precum și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia. Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001.
Conform acestui text de lege și în baza bilanțului contabil din 31.12.1945 de la societatea Forajul, intimata a stabilit valoarea acțiunilor în litigiu, inclusiv în baza prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, bilanțul fiind anterior acesteia.
Modalitatea în careintimata a stabilit valoarea estimativă a acțiunilor deținute de autoarea recurenților reclamanțieste legală, iar suma la care s-a ajuns în final, astfel cum rezultă din Raportul Comisiei de Evaluare nu putea fi combătută în instanță decât prin administrarea probei cu expertiză contabilă, probă care deși a fost încuviințată de prima instanță, nu a mai fost administrată din culpa exclusivă a recurenților reclamanți, care nu și-au îndeplinit obligația procesuală de a achita onorariul de expert stabilit de instanță.
În ceea ce privește solicitarea recurenților în senul actualizării valorii acțiunilor și pentru perioada 2001-2012, instanța reține că este neîntemeiată, dispozițiile art. 31 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 fiind clare, din acest punct de vedere, prevăzând expres că actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001.
În consecință, apreciind că sentința instanței de fond este legală, Curtea va dispune, în baza art. 312 cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți C. A. și C. R., împotriva sentinței civile nr.2070 din 12.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. I. B. M. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.I.B.
Tehnored.B.I.
2 ex/18.06.2014
------------------------------------------
T.B.- Secția a V-a – F.L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 249/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 566/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
