Marcă. Decizia nr. 307/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 307/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 1983/2/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IV A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 307 A

Ședința publică de la 10.09.2014

Curtea compusă din :

PREȘEDINTE: - M. D. O.

JUDECĂTOR: - A. C. B.

GREFIER: - F. J.

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-reclamanți S.C. O. P. S.A., S.C. G. L&D S.A. , împotriva Sentinței civile nr. 687/03.04.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât S.C. C. G. S.R.L., cauza având ca obiect, marcă.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-reclamantă O. P. SA prin apărător, avocat P. M., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 137 dosar Secția a IX-a și intimata-pârâtă . prin apărător, avocat A. P., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 50 dosar, lipsă fiind apelanta-reclamantă . SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

reprezentantul intimatului-pârât . precizează că prin întâmpinare a solicitat încuviințarea probei cu expertiză, probă pe care o reiterează oral la acest termen pentru a stabili identitatea însemnelor P., din punct de vedere grafic și chimic dintre buteliile care poartă însemnele O. P. SA și buteliile care poartă însemnele ., pentru a putea dovedi fără nici un dubiu că nu intimata a vopsit propriile sale butelii cu însemne P..

Reprezentantul . nu solicită probe și arată că reprezentantul intimatei-pârâte . nu a indicat specialitatea expertului care ar urma dă efectueze expertiza dar, apreciază că poate fi vorba de un expert specialitatea drept de proprietate, însă consideră că o astfel de expertiză nu poate fi făcută, întrucât în opinia sa nici un expert nu poate să inventarieze toate buteliile aflate pe piață care aparțin reclamantei și care aparțin pârâtei și să verifice identitatea semnelor.

În ceea ce privește identitatea sau similaritatea semnelor care constituie mărcile în conflict apreciază că se va pronunța instanța de judecată și nu expertul

Reprezentantul intimatului-pârât . arată că nu acesta era obiectivul expertizei și este de acord că nici un expert nu poate inventaria toate buteliile de pe piață, dar poate aprecia asupra unui eșantion reprezentativ de asemenea butelii.

La solicitarea instanței reprezentantul intimatului-pârât . precizează că obiectivul expertizei este acela de a dovedi că nu C. a vopsit propriile butelii cu însemnele P. și să stabilească faptul că toate buteliile pe care le-a indicat în fața instanței de fond ca fiind proprietatea C., dar purtând însemnele P., respectiv sun vopsite de P..

Nu poate indica specialitatea expertului care ar putea efectua o astfel de expertiză dar, apreciază că o adresă către Biroul Local de Expertiză pentru a comunica un expert, însă nu poate aprecia asupra specialității acestuia, cu precizarea că la efectuarea expertizei trebuie avute în vedere două aspecte, respectiv: din punct de vedere grafic .

Curtea deliberând, respinge proba cu expertiză solicitată de reprezentantul intimatei-pârâte ., ca nefiind utilă cauzei, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și criticile formulate în apel.

Părțile prezente prin apărători declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat motiv pentru care Curtea, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.

Apelanta-reclamantă . prin apărător, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere, cu cheltuieli de judecată, taxa de timbru și timbru judiciar în fond și apel.

Solicită se ia act de cererea de renunțare la judecată formulată de . SA în temeiul art. 246 Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă . prin apărător, solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, criticile aduse hotărârii atacate sunt vădit nefondate, unele fiind formulate cu rea credință, arătând că însăși exercitarea dreptului la marca P. o face cu vădită rea credință .

În ceea ce privește cererea de renunțare formulată de . SA apreciază că aceasta este o cerere de renunțare la apel motiv pentru care aceasta este imposibil de admis în fața instanței de apel.

Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.

La solicitarea instanței, reprezentantul apelantei apreciază că cererea de renunțare formulată de . SA este o cerere de renunțare la acțiune și nu la apel.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.687/03.04.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții ., și ., a solicitat în contradictoriu cu pârâții ., și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărcii, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă sub nr._/3/2010 la data de 24.11.2010 reclamanții . și ., a solicitat în contradictoriu cu pârâții . și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărcii, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei de a înceta orice act de folosire în activitatea sa comercială a mărcilor deținute de O. P. și P. LPG enumerate în Anexa 1 (denumite în continuare, pe scurt „Mărcile P."), prin interdicția impusă pârâtei de a oferi, comercializa sau deține în vederea comercializării produse sub Mărcile P. sau sub orice alt semn identic sau similar cu Mărcile P. și de a oferi sau presta servicii de colectare, transport și umplere a recipienților pentru gaz GPL sau orice alte servicii sub Mărcile P. sau sub orice alt semn identic sau similar cu Mărcile P.;

-Obligarea pârâtei de a retrage de pe piață toate produsele puse în circulație de către aceasta și care poartă fără drept Mărcile P., și să se dispună ca retragerea să se facă pe cheltuiala pârâtei și să vizeze atât produsele comercializate direct de către pârâtă, cât și produsele comercializate de terți care la rândul lor au dobândit aceste produse de la pârâtă.

-Obligarea pârâtei la publicarea hotărârii judecătorești într-un cotidian de circulație națională, pe cheltuiala sa.

-în cazul nerespectării obligațiilor prevăzute la pct. 1-3 solicită obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii în cuantum de 500 EUR pe zi de întârziere, iar în subsidiar, sub sancțiunea aplicării de penalități civile pe zi de întârziere prevăzute de art. 5803 alin 1 Codul de procedură civilă, în cuantumul maxim al amenzii;

-Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, în temeiul art. 274 Cod proc. Civ.

În motivarea cererii reclamanții arată următoarele: P. LPG este singura societate comercială autorizată să comercializeze butelii conținând gaz petrolier lichefiat și să presteze serviciile aferente în vederea comercializării sub Mărcile P..

P. LPG și acționarul său majoritar, O. P., sunt membre ale grupului O.. Activitatea principală a P. LPG o constituie comercializarea gazului petrolier lichefiat (denumit în continuare „GPL") îmbuteliat în recipienți specifici, respectiv in butelii. De asemenea, P. LPG oferă și servicii de colectare în vederea reumplerii a buteliilor de gaz și transportul buteliilor după reumplere către beneficiarii finali.

Toate aceste activități de comercializare produse și prestare servicii sunt desfășurate de către P. LPG folosind Mărcile P.. P. LPG folosește Mărcile P. atât în calitate de titular al mărcii, cu privire la o parte dintre acestea, cât și în calitate de titular al unui drept de licență, cu privire la mărcile înregistrate ca aparținând O. P..

În ceea ce privește Mărcile P., a arătat că acestea sunt atât mărci naționale, protejate doar la nivel național, cât și mărci comunitare, protejate la nivelul întregii Uniunii Europene.

După cum reiese și din certificatele de înregistrare atașate, Mărcile P. desemnează mai multe categorii de bunuri și de servicii dintre care:

Produse chimice destinate industriei, științei, fotografiei ca și agriculturii, horticulturii și silviculturii; rășini artificiale în stare brută, materiale plastice în stare brută; îngrășăminte pentru pământ; compoziții extinctoare; preparate pentru călirea și sudura metalelor; produse chimice destinate conservării alimentelor; substanțe tanante; adezivi (materiale de lipit) destinați industriei (produse în clasa 1 desemnate de marca națională_);

Uleiuri și unsori industriale; lubrifianți; produse pentru absorbția, umezirea și legarea prafului; combustibili (inclusiv benzina pentru motoare) și materiale pentru iluminat; lumânări și fitiluri (produse în clasa 4 desemnate de marca comunitara_ și mărcile naționale_,_);

Butelii metalice pentru depozitarea gazelor petroliere lichefiate, metale comune și aliajelor lor, materiale de construcții metalice, construcții metalice transportabile; tuburi metalice necuprinse în alte clase; articole de lăcătușerie și feronerie metalică (produse în clasa 6 desemnate de marca națională_);

Publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou (servicii în clasa 35 desemnate de marca comunitară_ și mărcile naționale_,_);

Servicii de ambalare, încărcare, depozitare, distribuție și transport în special a gazelor petroliere lichefiate (servicii în clasa 39 desemnate de marca națională_).

„Serviciile de umplere a recipientelor cu combustibili" (servicii clasificate în clasa 39 conform Clasificării de la Nisa), sunt incluse în lista de servicii de¬semnate de Mărcile P. corespunzătoare clasei 39 deoarece acestea sunt „servicii de ambalare".

Mai mult decât atât, deoarece marca națională_ desemnează toate produsele și serviciile existente în clasele 1-45 conform clasificării generale, aceasta desemnează implicit serviciile de vânzare combustibili (clasa 35), servicii de umplere recipiente, transport și depozitare (clasa 39).

Referitor la produsele comercializate si serviciile prestate sub Mărcile P. de către P. LPG, se arata că acestea se încadrează în anumite standarde de calitate și cantitate stricte, standarde care joaca un rol esențial în atragerea și fidelizarea clienților societății. Potrivit acestor standarde, buteliile conțin exclusiv GPL Marca P., care prezintă caracteristici calitative superioare și corespunde perfect destinației în vederea căreia este comercializat, în plus, buteliile comercializate sub Mărcile P. conțin o cantitate fixă de GPL care este inscripționată pe eticheta de control.

Mai mult, deținând condițiile și echipamentele tehnice corespunzătoare, P. LPG garantează îndeplinirea obligațiilor de securitate și conformitate cu privire la produsele comercializate și serviciile prestate sub Mărcile P.. Impuse de norme privind protecția consumatorilor, respectarea acestor obligații asigura clienții că produsele și serviciile achiziționate sub Mărcile P. vor corespunde întocmai destinației in vederea căreia au fost comercializate și că, fiind folosite în condiții normale, nu le vor pune în pericol sănătatea și integritatea fizică.

Activitățile desfășurate de pârâtă cu folosirea frauduloasă a Mărcilor P. se arată că pârâta desfășoară în mod constant activități de umplere, comercializare, transport și distribuție a unor butelii conținând GPL, cu încălcarea drepturilor O. P. și P. LPG asupra Mărcilor P..

Astfel, pe de o parte Pârâta asigură umplerea și comercializarea unor butelii GPL care au inscripționată denumirea P. si poarta însemne care prezintă identitate sau similaritate cu Mărcile P..

În plus, bunurile și serviciile comercializate de Pârâtă cu încălcarea dreptului la marcă nu respectă standardele de calitate și cantitate impuse de utilizarea Mărcilor P.. De regula, aceste butelii nu conțin GPL Marca P., astfel încât, in mod evident, pot apărea diferențe calitative. De asemenea, nu sunt respectate nici standardele de cantitate, aceste butelii conținând de cele mai multe ori o cantitate aleatorie de GPL, de cele mai multe ori inferioară cantității de GPL din buteliile comercializate legal de P. LPG. Cu toate acestea, Pârâta comercializează buteliile la un preț inferior prețului cu care P. LPG comercializează buteliile ce respectă standardele P., fără a se atrage atenția consumatorilor asupra faptului ca aceste butelii conțin, in realitate, o cantitate "nferioară de GPL, sau asupra diferențelor calitative ale produsului comercializat.

Consecințele încălcării de către Pârâtă a dreptului Reclamantelor asupra Mărcilor P.

Prejudiciile rezultate prin utilizarea nelegală a unor mărci sunt evidente și sunt constant recunoscute de practica judiciară, ca fiind în principal: diluarea mărcii, pierderea clientelei și scăderea vânzărilor.1

Constituind în mod evident o încălcare a dreptului la marcă, acțiunile Pârâtei sunt ce natura să producă grave prejudicii atât societăților comerciale titulare ale Mărcilor P., dintr-o perspectivă economică, cât și consumatorilor, din perspectiva socială și a securității si integrității persoanelor.

Astfel, prin aceste acțiuni se deturnează o parte importantă a clientelei P. LPG. Beneficiarul produselor de gaz petrolier lichefiat este consumatorul mediu, provenind in special din mediul rural sau urban, cu venituri modeste, pentru care culoarea si semnele P. sunt suficiente în a-l determina să achiziționeze produsele comercializate de Pârâtă fără a verifica daca vânzătorul este autorizat sau contraface aceste semne.

De asemenea, prin practicarea unor prețuri mai reduse, precum și prin comercializarea produselor în stații neautorizate apropiate de domiciliul clienților, Pârâta reușește sa defidelizeze clientela doritoare de a achiziționa produse purtând Mărcile P. de la unități autorizate.

Nu în ultimul rând, subliniază faptul că Mărcile P. beneficiază de un larg renume pe întreg teritoriul României. Folosirea în mod fraudulos de către pârâtă a renumelui dobândit de către Mărcile P. conduce la crearea unei situații privilegiate în dauna Reclamantelor care au investit resurse și timp în constituirea și creșterea valorii Mărcilor P..

În plus, folosirea acestor mărci de către Pârâtă cu nerespectarea normelor și condițiilor legale și, mai ales, cu nerespectarea standardelor de calitate specifice produselor și serviciilor prestate sub Mărcile P. are in mod evident drept consecința defăimarea mărcilor și diluarea acestora.

Actele pârâtei aduc totodată o gravă atingere funcțiilor mărcii, in special funcției principale de diferențiere a produselor si serviciilor si de indicare a originii acestora.. Astfel, așa cum s-a remarcat și în literatura de specialitate, este suficient pentru a se realiza funcția de identificare a originii unui produs sau serviciu ca publicul sa aibă sentimentul că produsul sau serviciul provine de la o anumita companie identificabila dintr-un număr de mai multe companii ce au activitate pe aceeași piață. Or, folosirea Mărcilor P. de către pârâtă fără drept are ca efect anularea funcției de identificare a produselor si serviciilor precum si a originii acestora prin faptul ca publicul consumator va identifica prin semnul P. atât - Parata cât si Reclamantele. Acest fapt conduce in cele din urma la confuzie, neîncredere in calitatea produselor P. si pierderea treptată a clientelei.

Un alt prejudiciu iminent generat de activitatea paratei este acela de a leza in mod grav si iremediabil imaginea societăților titulare ale Mărcilor P. și mai ales ale P. LPG care desfășoară activități similare cu Pârâta.

P. LPG investește anual sume considerabile in promovarea unor produse de calitate, deține certificări si procedee internaționale, implementează constant standarde pentru asigurarea unei calități de un anumit nivel. D. urmare, produsele comercializate de P. LPG sub Mărcile P. respecta anumite standarde de calitate, de cantitate si securitate si sunt conforme folosirii potrivit destinației lor.

Spre deosebire de Reclamante, Pârâta nu deține același nivel de control al calității si siguranței produselor si serviciilor. Aceasta face ca produsele comercializate si serviciile prestate de către Parata folosind in mod fraudulos Mărcile P. sa nu se ridice la standardele de calitate si securitate specifice produselor P., determinând automat o alterare a imaginii societății noastre din perspectiva consumatorilor.

Mai mult, nerespectarea standardelor de securitate face iminent si riscul unor incidente care sa aducă atingere securității, sănătății sau patrimoniului consumatorilor. Producerea unui astfel de incident determinat de un produs comercializat sub Mărcile P. ar fi de natură să aducă o atingere gravă si iremediabilă imaginii societăților titulare ale mărcilor și încrederii pe care consumatorii o au in Mărcile P.. Nu este de neglijat nici riscul ca pana la a se identifica societatea care a comercializat in realitate acel produs, însăși societățile titulare ale Mărcilor P., in calitate de utilizatori legal al mărcilor, sa fie trase la răspundere.

Măsurile de natură să asigure protecția Mărcilor P. față de actele frauduloase ale Pârâtei.

Conform prevederilor art. 5 alin (1) Ut. a, b din Directiva 2008/95/CE de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (numită în continuare Directiva Mărcilor), titularul mărcii este îndreptățit să interzică oricărui terț să utilizeze fără consimțământul său, în cadrul comerțului:a)un semn identic mărcii pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată;

b)un semn pentru care, din cauza identității sau a similitudinii sale cu marca și din cauza identității sau a similitudinii produselor sau a servicii¬lor aflate sub incidența mărcii și a semnului, există un risc de confuzie din partea publicului; riscul de confuzie include riscul de asociere între semn si marcă".

în interpretarea acestei prevederi legale, Curtea de Justiție Europeană a statuat printr-un recurs în interpretare că „utilizarea unui nume comercial sau unei embleme identice cu o marcă în cadrul unei activități de comercializare a unor pro¬duse identice cu cele pentru care a fost înregistrată această marcă constituie o utilizare pe care titularul mărcii respective este îndreptățit să o interzică în conformitate cu art. 5 alineatul (1) litera (a) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, în cazul în care este vorba despre o utilizare pentru produse care aduce atingere sau este susceptibilă să aducă atingere funcțiilor mărcii" (Hotărârea Curții de Justiție Europene din 11 septembrie 2007, cauza C-17/06 Celine SARL împotriva Celine SA). Cauza enunțată mai sus reprezintă o decizie cadru în materie, care sintetizează jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene în privința dreptului de a interzice folosirea fără drept a unei mărci înregistrate de către un terț și enunță principii care trebuie avute în vedere de către instanțele naționale. în acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că în aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea 84/1998 (actualul art. 36), referitoare la folosirea neautorizată a unei mărci, instanțele trebuie să țină seama de jurisprudența Curții de Justiție Europene, respectiv de decizia cadru pronunțată în data de 11 septembrie 2007 în cauza C-17/06 (Celine)3.

Conform prevederilor art. 9 alin. (1) Ut. a, b si c din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară, „titularul mărcii este îndreptățit să interzică oricărui terț să folosească, fără acordul sau, în comerț:

a)un semn identic cu marca comunitară pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată;

b)un semn pentru care, din cauza identității sau similitudinii sale cu marca comunitară și din cauza identității sau similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de marca comunitară și de semn, exista un risc de confuzie pentru public; riscul de confuzie cuprinde riscul de asociere între semn si marcă;

c)un semn identic sau similar cu marca comunitară pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care este înregistrată marca comunitară, atunci când aceasta este de notorietate în Comunitate și când folosirea semnului fără motiv întemeiat generează un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare sau aduce atingere acestora".

Așadar, din dispozițiile legale mai sus invocate rezultă că principalele prerogative care alcătuiesc dreptul la marcă sunt:

-dreptul exclusiv de a folosi sau exploata semnul ales ca marcă pentru produsele și serviciile desemnate;

-dreptul de a interzice folosirea aceluiași semn sau a unui semn similar de către terți (ius prohibendi) pentru produse și servicii identice sau similare.

În dreptul intern, protecția drepturilor decurgând din înregistrarea mărcilor se realizează, în principal, prin dispozițiile Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice (numită în continuare Legea 84/1998). Astfel, art. 36 alin 2 lit. a, b, c din Legea nr. 84/1998 stipulează: „titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente sa interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul sau:

a)un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;

b)un semn pentru care, datorita faptului ca este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză ca produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă;

c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia.

Așadar, din economia textului legal citat mai sus, pentru promovarea acțiunii în contrafacere a unei mărci trebuie îndeplinite următoarele cerințe legale:

a)reclamanții să aibă un drept privind utilizarea mărcilor;

b)să existe fapte de folosire a mărcii înregistrate prin care sa se aducă o încălcare a dreptului asupra mărcii;

c)folosirea să fie efectuată fără consimțământul titularului mărcii, respectiv fără consimțământul licențiatului în cazul în care acesta din urma este autorizat de către titularul dreptului la marca sa acționeze împotriva celor care comit acte de încălcare a dreptului la marcă.

In speță sunt îndeplinite condițiile de exercițiu ale acțiunii în contrafacere întrucât:

1) O. P. si P. LPG sunt singurele persoane care au dreptul de a utiliza Mărcile P.. O. P. reprezintă titularul de drept iar P. LPG este licențiat să folosească Mărcile P.

În data de 01.09.2009, O. P. (la acea dată având denumirea P. SA-a se vedea Anexa 3 istoricul companiei O. P. extras de la Oficiul Registrului Comerțului care atestă schimbarea denumirii P. SA), a încheiat cu P. LPG un contract de licență privind folosirea următoarelor Mărci P. depuse pe la înregistrare pe cale națională:_,_,_,_,_,_,_ (a se vedea Anexa 4)

În data de 20.04.2010, O. P. a autorizat P. LPG sa folosească următoarele Mărci P. înregistrate la nivel național:_,_,_,_,_,_,_,_. în acest sens, între O. P. si P. LPG a fost încheiat un alt contract de licență neexclusivă privind dreptul de folosire a mărcilor menționate anterior, mărci care sunt conținute în Mărcile P. (a se vedea Anexa 5).

Concret, numai Reclamanții O. P. (titularul de drept al Mărcilor P.) șî P. LPG (licențiatul unor mărci ce aparțin Mărcilor P.) au dreptul de a folosi printre altele Mărcile P. pentru:

orice fel de combustibil (in special GPL) produs de către O. P. - orice fel de servicii de comercializare combustibili (in special servicii de comercializare GPL);

orice fel de servicii de transport (incluzând transportul de combustibili, inclusiv transportul de GPL);

orice fel de servicii de îmbuteliere a combustibililor (inclusiv îmbutelierea GPL-ului); orice fel de servicii de depozitare a combustibililor (ex stocare GPL).

Buteliile de GPL P. purtând Mărcile P. sunt comercializate în România, butelia P. fiind identificată de consumatori prin greutate specifică și prin culoare. Aceste caracteristici reprezintă o garanție pentru consumatori privind calitatea produsului, inclusiv în ceea ce privește aspectele referitoare la siguranța în timpul transportului, depozitării și folosirii produselor.

2) Pârâta folosește în mod fraudulos Mărcile P. în activități comerciale

Așa cum s-a arătat și mai sus, este evident că Pârâta, prin modalitatea în care desfășoară activitățile de comercializare a GPL, serviciile de reumplere și de distribuire a buteliilor conținând GPL, se face vinovată de încălcarea dreptului asupra Mărcilor P., în modurile prevăzute în norma legală. Astfel:

Pârâta a efectuat în mod constant acte de umplere a buteliilor GPL în vederea comercializării acestora în rețeaua proprie, în condițiile în care aceste butelii poartă pe ele însemnele P. identice cu Mărcile P.. Aceste însemne identice cu Mărcile P. sunt poansonate direct pe metalul buteliilor, pe partea principala și pe garda de metal care protejează partea superioară a buteliei.

Pârâta comercializează și deține în vederea comercializării fără drept produse ce poartă semne identice sau similare cu Mărcile P..

Pârâta prestează fără drept servicii (e.g. de transport) sub semne identice sau similare cu Mărcile P..

In plus, bunurile și serviciile pe care Pârâta le comercializează folosind ilegal Mărcile P. sunt produse și servicii identice cu cele comercializate de P. LPG, societatea care însă folosește in mod legal Mărcile P. pentru aceste produse și servicii. Mai mult, bunurile și serviciile comercializate de Pârâtă cu încălcarea dreptului la marcă nu respectă standardele de calitate și cantitate sus-indicate specifice Mărcilor P..

În aceste condiții, este evident că actele Pârâtei sunt acte de contrafacere de natură să inducă în eroare publicul, prin generarea unui risc de confuzie directă în percepția consumatorului mediu al produselor comercializate sub mărcile P.. Acest risc este generat de faptul că însemnele P. de pe buteliile oferite spre vânzare induc confuzia consumatorilor cu privire la proveniența produselor, aceștia din urmă crezând că achiziționează produse P., cu atât mai mult cu cât ei nu sunt informați asupra compoziției, cantității, calității sau provenienței GPL-ului din buteliile achiziționate. în legătură cu percepția consumatorului mediu, instanțele au reținut în mod constant că „percepția consumatorului mediu fiind una de ansamblu si care nu presupune conștientizarea unor diferențe de amănunt [...], ar putea conduce la stabilirea concluziei unui risc de confuzie directă sub aspectul provenienței produselor (riscul de asociere între semn și marcă fiind unul major, datorită evidentei lor asemănări)".

Chiar în măsura în care consumatorul se poate informa cu privire la compoziția, cantitatea, calitatea sau proveniența GPL-ului din buteliile achiziționate, riscul de confuzie generat de actele de contrafacere nu este înlăturat. însemnele P. de pe produsele comercializate sunt de natură să genereze un risc de confuzie indirectă, consumatorul mediu fiind indus în eroare cu privire la o presupusă conexitate existentă între Pârâtă și titularul mărcilor folosite. Astfel, consumatorului mediu îi este indusă ideea unei asocieri între cele două firme, comercializarea de produse sub o marcă înregistrată fiind de obicei derulată în baza unei legături juridice sau comerciale (e.g. contract de licență). Practica judiciară recunoaște acest risc, apreciind că „în această situație, probabilitatea de confuzie devine una indirectă, deoarece consumatorul este conștient că cele două produse provin de la întreprinderi diferite, dar consideră că între aceste societăți există o conexitate de o anumită natură, astfel încât, consumatorul atribuie și produselor astfel marcate aceeași origine comercială cu cea a produselor inscripționate cu marca protejată în favoarea titularei".

Utilizarea Mărcilor P. de către Pârâtă este efectuată fără autorizarea O. P./P. LPG

În ciuda faptului că între Pârâtă și titularele Mărcilor P. nu a intervenit nici un acord privind utilizarea Mărcilor P., Pârâta desfășoară o parte consistentă din activitatea sa comercială folosind aceste mărci.

Mai mult, în momentul în care am luat cunoștință despre actele Pârâtei care încălcau dreptul reclamantelor la marcă, acestea notificat Pârâta, atrăgându-i atenția asupra gravității faptelor sale și solicitând să înceteze activitățile ilegale. Astfel, în data de 22.04.2009, Pârâtei a primit notificarea expediată de O. P./P. LPG prin executor judecătoresc sub nr. 222/17.04.2009, prin care s-a solicitat încetarea tuturor actelor si faptelor care aduc atingere drepturilor noastre. (A se vedea în acest sens Anexa 6.)

Ca urmare a acestei notificări, între P. și C. s-a încheiat la data de 24.04. 2009 o convenție prin care C. se obliga în mod expres să înceteze activitățile descrise mai sus.

Datorită faptului că societatea C., nu a încetat aceste activități nici după semnarea Convenției, P. a convocat C. la conciliere prealabilă directă în data de 22.09.2009.

La concilierea din 22.09.2009, reprezentanții C. au recunoscut continuarea îmbutelierii recipienților invocând o . pretexte ce nu îi confereau acest drept. (Anexa 7)

Și după acest demers C. continua să desfășoare activitățile de îmbuteliere și comercializare a buteliilor sub marca P. așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc P. R. L. în data de 22.10.2010 (Anexa 8) la punctul de lucru al C. din localitatea Stei județul Bihor, în cadrul procedurii de asigurare de dovezi dispusă prin încheierea nr. 549 din 27.07.2010 pronunțată în dosarul nr._, în cursul căreia s-a constatat la fața locului:„prezența unui autocamion încărcat cu butelii purtând marca P. pline și sigilate cu sigiliu verde și încărcate din depozit în mașină.

Buteliile găsite încărcate cu gaz erau de culoare albastră cu guler având inscripționată sigla P.".

Nu în ultimul rând, dorim să subliniem și faptul că potrivit art.90 alin l(a) coroborat cu alin. 3 din Legea 84/1998, contrafacerea unei mărci este calificata drept infracțiune,reprezentând practic utilizarea fără consimțământul titularului de către terți, în activitatea comercială:

p) a unui semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;

(I) a unui semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul, sau

(iii) a unui semn identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta a dobândit un renume în România și dacă prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.

Din cele de mai sus se poate trage concluzia că, în afara unor situații izolate, cu titlu de excepție, actele de folosire fără drept a semnului prevăzute în art. 36 din Legea 84/1998 din acțiunea civilă, devin în norma penală elementul material al infracțiunii de contrafacere, tocmai datorită faptului că o asemenea folosire fără drept a semnului depășește sfera interesului particular, afectând în final sfera interesului general.

V. Precizări cu privire la admisibilitatea capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii:

Obligațiile pârâtei menționate la punctele 1-3 din prezenta acțiune sunt obligații de a face și de a nu face. Practica judiciară a creat un mijloc special de constrângere a debitorului la executarea în natură a obligațiilor de a face si de a nu face, respectiv daunele cominatorii.

În consecință, reclamanta a solicitat să fie obligata pârâta la plata daunelor cominatorii pe zi de întârziere, în caz contrar hotărârea judecătorească fiind lipsită de eficacitate.

Cuantumul daunelor cominatorii pe fiecare zi de întârziere este de 500 de EUR și este calculat pornind de la estimări rezonabile privind venitul zilnic al pârâtei din activități ilegale.

In considerarea celor de mai sus rezulta in mod neechivoc ca Pârâta se face vinovata de încălcarea dreptului reclamantelor asupra Mărcilor P., încălcare care este de natura a genera grave si iremediabile prejudicii. Se impune astfel admiterea acțiunii si oprirea paratei de la a mai folosi in activitatea sa comerciala mărcile prezentate in Anexa 1, prin stabilirea in sarcina acesteia a tuturor obligațiilor indicate în petitul acțiunii.

În drept, acțiunea are ca temei:-Legea nr.84/1998 așa cum a fost republicată în 27.05.2010 in Monitorul Oficial nr. 350 partea 1 (art. 36); Directiva 2008/95/CE de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci; Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară.

Pârâta . a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:. ca si reclamantele este o societate cu o poziție pe piața având portofoliu de clienți (pers. fizice si juridice) si nu desfășoară activități contrafacere asa cum se precizează in cerere.

Punctul de lucru din localitatea Stei, .. 24, jud. Bihor deține autorizație de antrepozit fiscal valabila, care permite societății ca, in regim suspensiv de la plata accizelor sa primească, producă, sa transforme, să dețină și să expedieze gaze petroliere lichefiate. De asemenea punctul de lucru deține autorizație ISCIR și este înregistrat cu activitățile autorizate la Oficiul Registrului Comerțului.

Pe site-ul Ministerului de Finanțe este publicata lista cu toți antrepozitarii autorizați intre care si .. Orice operator trebuie sa primească aceasta autorizație de la Ministerul de Finanțe pentru locațiile unde desfășoară activitățile menționate fiind înregistrat și înscris în lista antrepozitarilor care este publica. De asemenea se pot face verificări si la ISCIR si ORC.

Este știut faptul ca, pe piața, exista un număr foarte mare de butelii proprietatea populației, achiziționate in regimul trecut in baza unor contracte de vânzare cumpărare, conform regulilor instituite de acel regim. La acestea se adaugă butelii modele noi achiziționate recent aflate în proprietatea populației.

In acest moment exista pe piața un număr de aproximativ 2.500.000 butelii care aparțin populației și pe care toate stațiile de îmbuteliere, inclusiv reclamantele, le încarcă fără a avea un contract special în acest sens cu deținătorul.

Modelul de butelie prezintă caracteristici recunoscute internațional si transpuse in reglementările tehnice ISCIR. Astfel recipientul nu reprezintă o invenție ce aparține vreunui operator de profil. Recipientul achiziționat de la producător, este doar inscripționat cu numele operatorului, având unele elemente distinctive si apoi introdus in piața încărcat cu GPL.

Subliniează faptul ca, vânzarea are ca obiect încărcătura gpl, întrucât consumatorul se prezintă in centrul de distribuție cu o butelie goala, proprietatea sa, primind o butelie cu încărcătura qpl pentru care plătește un preț reprezentând contravaloarea încărcăturii gpl aragaz. Sub nici o forma vânzarea nu are ca obiect recipientul care reprezintă un bun.

In speța, sunt și în fața unui contract de schimb având ca obiect bunul reprezentând butelia gpl aragaz. Conform art. 1405 din Codul civil „schimbul este un contract prin care partite își dau respectiv un lucru pentru altul".

Potrivit art.1406 si 1409 din Codul civil, schimbul se face prin consimțământ întocmai ca si vânzarea, iar "toate celelalte reguli prescrise pentru vânzare, se aplica si la contractul de schimb"

Din momentul în care are loc schimbul de butelii dreptul de proprietate al operatorului asupra buteliei sale încetează .

Această situație și-au asumat-o toți operatorii la introducerea în piața a buteliilor pentru comercializarea încărcăturii de gpl-aragaz, datorita regulilor pieței, operatorul nu este prejudiciat întrucât consumatorul prezintă la schimb recipientul proprietatea sa.

Motivarea pârâtei are în vedere și următorul studiu de caz. Sa presupunem ca, un operator introduce pe piața 100.000 butelii încărcate cu GPL in rețeaua de distribuție. Aceste butelii sunt schimbate cu butelii goale prezentate de consumatori la achiziționarea gpl. In paralel, se derulează si un contrat de schimb, având ca obiect recipienții. F. de aceasta situație, daca operatorul pretinde ca este proprietarul buteliilor încărcate cu GPL, dar si pe buteliile primite, înseamnă ca exercita proprietatea pe 200.000 butelii, ceea ce reprezintă o îmbogățire fără justa cauza, așa cum se înțelege din interpretarea art. 992 si următoarele din Codul civil.

Mai mult, consumatorul nu este informat ca nu poate dispune de butelia ce a primit-o în baza schimbului și că a pierdut în același timp proprietatea buteliei schimbate.

Potrivit art. 966 din Codul civil "Obligația fără cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita nu poate avea nici un efect". Cauza este falsa si atunci când, . nenumit ar exista eroare asupra scopului determinat.

Recipientul gol prezentat la schimb de către consumator poate fi chiar mai nou decât cel schimbat care aparține operatorului, cum si reciproca este valabila. De asemenea, acesta poate fi inscripționat cu numele altei firme dar el este PROPRIETATEA consumatorului, exercitând toate atributele conferite de acest drept.

Operatorul care vinde încărcătura gpl in recipient inscripționat cu numele societății, pierde dreptul de proprietate asupra acestuia, in momentul în care primește la schimb recipientul consumatorului ( care poate fi inscripționat cu numele altei societăți) fata de care devine proprietar.

Reinterează aceasta situație este asumata de operator, întrucât consumatorul poate sa nu se mai prezinte cu butelia primita la schimb, in centrul de distribuție al operatorului, deoarece, la distribuitorii concurenți, exista un preț mai bun sau are alte facilitați (un centru înființat mai aproape de domiciliul sau, oferte mai bune îndreptate spre fidelizarea clienților)

Sub nici o forma acesta nu poate fi obligat sa achiziționeze încărcătura gpl de la un operator, în baza faptului ca a primit la schimb o butelie ce poarta numele operatorului, întrucât aceasta este deja proprietatea sa, orice îngrădire a exercitării prerogativelor dreptului de proprietate nefiind permisa.

Mai mult, conform prescripțiilor tehnice ISCIR operatorii economici au obligația sa colecteze din piața buteliile goale, de la centrele de distribuție pentru efectuarea verificărilor tehnice, astfel ca la punctele de lucru pot exista recipienți cu numele altor societăți dar care nu mai sunt proprietatea acestora având in vedere situația expusa mai sus.

S-a dorit mai întâi să se facă aceasta prezentare tocmai pentru a descrie o activitate care este cunoscuta si practicata inclusiv de P. LPG sau dealerii sai, așa cum reiese si din Procesul - Verbal din data de 22.10. 2010 încheiat de executor judecătoresc P. R. L., proces verbal in care se arata ca s-a găsit la Punctul de lucru al . din localitatea Stei, jud. Bihor un autocamion cu butelii inscripționate cu denumirea "P.".

Aceste butelii au fost vopsite in mod tendențios pe corpul buteliei de către P. LPG cu denumirea "P.", pe garda de protecție nedemontabila fiind poansonate de către . cu denumirea "SARTEX G.".

Începând din data de 03.09.2008 in baza Acordului nr. 188/03.09.2008 încheiat intre . si .( anexat la prezenta cerere) . este singura care are dreptul de a utiliza buteliile cu însemnele .. O mare parte din aceste butelii au fost vopsite in mod tendențios de către . denumirea "P." pe corpul buteliei pe direcția opusa gărzii de protecție nedemontabila unde este poansonata denumirea "Sartex G."". In dovedirea celor susținute s-au atasat fotografii si probe video din care rezulta cu certitudine ca . aceste fapte de contrafacere.

Cu privire la acuzațiile foarte grave pe care le aduc reclamantele cu privire la faptul ca pârâta efectuează în mod constant acte de umplere a buteliilor gpl în vederea comercializării acestora in rețeaua pârâtei proprie in condițiile in care aceste butelii poarta însemnele P. sunt nefondate, neîntemeiate si reprezintă acuzații foarte grave aduse ..

Instanța a învederat că între . si . au existat raporturi comerciale începând cu luna ianuarie anul 2009, continuând si pe parcursul anului 2010 (a se vedea contractele de vânzare -cumpărare si actele adiționale la aceste contracte anexate la prezenta).

De altfel intre . si P. LPG pe baza de reciprocitate au avut loc schimburi de butelii goale in urma colectării lor din rețeaua proprie de distribuție conform avizelor de însoțire a mărfii anexate la prezenta( in perioada 21.04._10 prin cele 12 avize de însoțire a mărfii s-au schimbat 2012 recipiente-butelii intre . si .).

Așa cum a arătat mai sus problema recipienților aflați sub numele unei firme a fost discutata intre cele doua părți astfel ca nu se justifica interesul reclamantelor in susținerea cererii.

Cu privire la procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc P. R. L. in data de 22.10.2010 in cadrul procedurii de asigurare dovezi dispusa prin încheierea nr.549 din 27.07.2010 pronunțata in dosarul_, se solicita respingerea acestui proces verbal ca proba deoarece TRIBUNALUL BIHOR prin DECIZIA NR.220/R/. data de 17 septembrie 2010 a respins ca nefondata cererea de asigurare dovezi formulata de . in dosarul_ . (a se vedea DECIZIA NR.220/R/. Tribunalul Bihor, anexata la prezenta)

Cu privire la afirmațiile reclamantelor, total nefondate si lipsite de probe, in sensul ca parata nu respecta standardele de securitate, se arata ca deține toate autorizațiile necesare privind comercializarea, deținerea in acest scop, umplerea, transportul, distribuția, oferirea spre vânzare a buteliilor GPL. începând din anul 1997, când si-a început activitatea, . nu a fost implicata nici . sa aducă atingere securității, sănătății sau patrimoniului consumatorilor.Având în vedere considerentele expuse anterior solicită respingerea cererii formulate de reclamante. In drept și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.115-art.118 din Codul de procedura civila.

Analizând cererea formulata prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul a reținut următoarele.

Din probele administrate în cauza tribunalul a reținut că reclamantele sunt membre ale grupului O., iar activitatea principală a P. LPG constă în umplerea cilindrilor special destinați (butelii) cu gaz petrolier lichefiat (GPL) și comercializarea acestora pe piața din România. P. LPG a înregistrat și/sau este în curs de înregistrare a mai multor mărci proprii și deține dreptul de folosință asupra mai multor mărci aparținând P., în baza acordurilor încheiate de către P. LPG și O. P. în acest sens, mărci generic desemnate în cadrul acțiunii de față drept mărcile P., enumerate și prezentate în Anexa nr. 1 a cererii de chemare în judecată, respectiv mărcile naționale (_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_), care se bucură de protecție la nivel național și mărcile comunitare_,_ protejate la nivelul Uniunii Europene.

Între O. P., în calitate de licențiator și P. LPG, în calitate de licențiat, s-au încheiat două contracte de licență, și anume la data de 01.09.2009, când O. P., la acea data având denumirea de P. SA, titular al mărcilor naționale înregistrate la OSIM sub nr._,_,_,_,_,_,_ (mărci care sunt incluse în mărcile P.) a acordat lui P. LPG un drept neexclusiv de folosire pentru aceste mărci, precum și la data de 20.04.2010, când O. P., titular al mărcilor naționale înregistrate la OSIM sub nr._,_,_,_,_,_,_,_,_, mărci care sunt incluse în mărcile P. a acordat P. LPG un drept neexclusiv de folosire pentru aceste mărci.

La rândul său pârâta este o societate autorizată să desfășoare activități de îmbuteliere și vânzare a gazului petrolier lichefiat, precum și de reparare, verificare tehnică, transport și distribuție a buteliilor GPL. Specific activității de îmbuteliere și vânzare a gazului petrolier lichefiat este faptul că vânzarea are ca obiect încărcătura GPL, și nu recipientul în care aceasta este livrată, butelia, acest recipient fiind prin destinația legii reutilizabil și reîncărcabil.

La data de 22.04.2009, parata a primit notificarea expediată de O. P./P. LPG prin executor judecătoresc sub nr. 222/17.04.2009, prin care s-a solicitat încetarea tuturor actelor si faptelor care aduc atingere drepturilor reclamantelor. Ca urmare a acestei notificări, între P. și C. s-a încheiat la data de 24.04. 2009 o convenție prin care C. se obliga în mod expres să înceteze activitățile descrise mai sus., reclamantele afirmând că actele de încălcare au continuat și după expedierea somației, astfel cum rezulta și din procesul verbal de constatare încheiat de executorul judecătoresc din 22.10.2010 prin care se constata ca existau butelii purtând marca P. în întreg circuitul comercial al pârâtei.

Pârâta s-a aparat invocând ca în desfășurarea activității sale comerciale nu oferă produse sau servicii sub mărcile P., ci sub mărcile proprii,sau cu acordul titluarului de marca - . nefiind altceva decât o exercitare abuziva a dreptului la marca, în condițiile în care reclamantele personalizează în mod abuziv recipientele aflate liber în piață cu însemnele protejate drept mărci, cu nerespectarea regimului juridic de utilizare al buteliilor.

În ceea ce privește regimul juridic de utilizare a buteliilor, acesta este definit și reglementat de prevederile H.G. nr. 941 /2003 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață și utilizare repetată a echipamentelor sub presiune transportabile. Potrivit art. 8 alin. 3 din acest act normativ, „utilizarea, inclusiv umplerea, depozitarea, golirea sau reumplerea: a) echipamentelor sub presiune transportabile, prevăzute la art. 2 lit. a), b) și c), care satisfac cerințele prezentei hotărâri și poartă marcajul prevăzut la art. 12 alin. (1); b) recipientelor - butelii existente, care poartă marcajul prevăzut în Ordinul ministrului industriei și resurselor nr. 113/2001, cu modificările ulterioare, precum și marcajul și numărul de identificare prevăzut la art. 12 alin. (3), care indică faptul că recipientele-butelii au fost supuse unei inspecții periodice, nu poate fi interzisă, limitată sau împiedicată din considerente referitoare la echipamentul sub presiune transportabil ca atare”.

De asemenea, potrivit pct. 2. 3 din Prescripția tehnica PT C 3-2003, „Cerințe tehnice privind utilizarea recipientelor - butelii cu capacitate până la 26 litri pentru GPL”, aprobată prin Ordinul Ministrului Industriei si Resurselor nr. 86/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 și 161 bis din 13 martie 2003, cu modificările și completările ulterioare, „agenții economici autorizați care fac dovada proprietății buteliilor pe baza documentelor financiar-contabile pot să își personalizeze buteliile. Personalizarea buteliilor se va face prin poansonarea cu un poanson propriu și se confirmă prin poansonarea de către ISCIR-INSPECT. Aceste butelii vor putea fi vopsite sau li se va putea aplica un semn de identificare al agentului economic autorizat”.

Potrivit pct. 3.2.4 din același act normativ, „agenții economici nu vor putea umple buteliile personalizate ale altui proprietar decât cu consimțământul scris al acestuia”.

Astfel, conform dispozițiilor legale expuse mai sus, operatorii autorizați vor putea umple orice recipient introdus pe piața, care nu a fost personalizat în condițiile legii, regula fiind libera circulație a recipienților după introducerea lor în piață, iar excepția – restrângerea dreptului operatorilor de a utiliza în activitatea lor acele butelii care au fost personalizate conform metodologiei emise de ISCIR, iar nu prin simpla aplicare a însemnelor aparținând unui operator.

Din conținutul adresei nr.1383/07.03.2011, emisă de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, rezulta că poansonarea determină calitatea de proprietar asupra buteliei.

Analiza comparativa a celor doua regimuri aplicabile,pe de o parte regimul juridic al mărcilor, iar pe de alta parte regimul juridic privind circulația recipienților pe piața demonstrează lipsa temeiniciei acțiunii, în sensul în care, astfel cum a învederat și pârâta, reclamantele își exercita în mod abuziv dreptul la marca, personalizând recipienții din piața prin aplicarea propriilor mărci fără drept.

Astfel, ceea ce invocă reclamantele prin cererea este încălcarea dreptului la mărcile P. prin faptul comercializării de către pârâtă a unor butelii care au „inscripționată denumirea P. și care poartă însemne ce prezintă identitate sau similaritate cu mărcile P.”.

Procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 22.10.2010 nu face dovada susținerilor reclamantelor privind pretinsele acte de contrafacere ale pârâtei, o data ce acesta s-a mărginit a consemna exclusiv faptul ca la sediul paratei au fost descoperite butelii purtând sigla P., fără a se menționa numărul seriilor respectivelor butelii sau împrejurarea ca acestea erau poansoanate cu sigla SARTEX.

Toate aceste împrejurări au fost invocate de pârâta în cadrul discuțiilor ce au avut loc între părți cu ocazia concilierii din data de 17.12.2010, procesul verbal de conciliere menționând expres pozițiile părților - susținerile pârâtei privind dreptul de proprietate asupra buteliilor, ca urmare a existentei poansonului de pe garda buteliei- SARTEX si confirmarea acestei împrejurări de către reprezentantul P.- av Per M. O., care a solicitat un termen de 7 zile lucrătoare pentru a lua cunoștinta de aspectele invocate.

Procesul verbal de conciliere din data de 17.12.2010, contrara apărărilor reclamantelor, face dovada susținerilor pârâtei, privind conduita abuziva a reclamantelor care în contextul regimului juridic al circulației libere a recipienților purtând încărcătura GPL, au înțeles să personalizeze inclusiv recipienți aparținând altor agenți comerciali autorizați cu activitatea de îmbuteliere pentru ca apoi, prevalându-se de dreptul exclusiv asupra mărcii sa solicite interzicerea comercializării.

Din înscrisurile depuse la dosar, pârâta a dovedit ca avea acordul societății . de a comercializa încărcătura GPL în recipienți proprietatea societății Sartex. In schimb, reclamantele nu au fost în măsura a justifica personalizarea acelorași recipienți prin aplicarea mărcilor P..

Mai mult decât atât, îndreptățirea pârâtei de a-și aplica propria marca C. pe recipientii proprietatea inițiala a societății SARTEX,rezulta și din certificatul de înregistrare al mărcii corsar nr._, marca aplicata pe butelia Sartex.

Toate probele administrate în cauza au infirmat susținerile reclamantelor privind faptele ilicite ale paratei, în sensul actelor de contrafacere ale mărcilor P., corespondenta purtata de părți demonstrând buna credința a pârâtei în activitatea comerciala desfășurata.

In contextul regimului juridic al circulației recipienților purtând încărcătura GPL, consumatorul fiind liber să aleagă agentul comercial de la care achiziționează produsul, practica a impus societăților comerciale concurente activități de schimb ale buteliilor.

În acest sens, pârâta a acționat cu buna credința, corespondenta depusa la dosar relevând ca la inițiativa acesteia s-au desfășurat între părți activități de schimb, parata restituind reclamantelor un număr de peste 9000 butelii GPL, conduita acesteia contrazicând susținerile reclamantelor privind pretinsele acte ilicite.

Având în vedere aceste argumente, tribunalul va respinge cererea ca neîntemeiata.

Împotriva sentinței civile nr.687/03.04.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă au declarat apel reclamantele . și . .

În motivarea apelului reclamantele au criticat sentința pentru următoarele motive:

Prima instanță a autorizat, în pofida dispozițiilor legale, intimata-pârâtă Irsar G. să folosească în activitatea sa comercială mărcile P. și Petom LPG fără consimțământul titularului acestora.

Soluția a fost pronunțată cu ignorarea totală a regimului juridic de protecție a drepturilor patrimoniale incorporale constituite de mărcile P., în temeiul unor considerente străine de natura pricinii dintre care cel mai grav este confuzia între drepturile patrimoniale incorporale ce formează obiectul acțiuni, respectiv mărcile P. și drepturile patrimoniale asupra unor bunuri corporale, în speță recipienții sub presiune - buteliile - ce reprezintă doar suportul material pe care sunt aplicate aceste mărci.

În condițiile în care, intimata - pârâtă nu contestă umplerea cu GPL și comercializarea de butelii purtând mărcile P., ci doar încearcă să justifice această faptă prin invocarea unor aspecte colaterale chestiunii principale deduse judecății (drepturile exclusive conferite de marcă) între care se numără: invocarea unei serii de prescripții tehnice referitoare la circulația recipienților sub presiune cuprinse în norme de drept administrativ - e.g. hotărâri de guvern, sau diverse ordine ale ministrului industriei - inferioare legii, fără incidență în raport cu solicitarea de protecție a mărcilor ce face obiectul acțiunii; pretinsa aplicare de către reclamante a mărcilor P. pe recipienți ce ar fi aparținut altor societăți, afirmație care nu a fost dovedită și excede cadrului procesual determinat exclusiv prin acțiune - ce are ca obiect solicitarea de protecție a mărcilor P. și nu vreo solicitare de protecție a vreunui drept asupra buteliilor ca atare - și nici vreo cerere reconvențională prin care pârâta să emită vreo pretenție referitoare la butelii; efectuarea anterior a unor schimburi de butelii goale personalizate între părți; prima instanță respinge acțiunea fără a aplica normele legale privind protecția mărcilor, însușindu-și însă cu o larghețe inexplicabilă aceste apărări rară tangentă cu fondul cauzei ale pârâtei.

Motivarea confuză a sentinței apelate, lipsită de coerență logico- juridică, în care predomină considerente obscure și străine de natura pricinii constituie dovada premptorie a ilicității acesteia.

Normele tehnice sus-amintite cărora instanța le dă întâietate în fața dispozițiilor Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, nu pot prevala asupra regimului juridic al dreptului exclusiv la marcă al reclamantelor, nici din punct de vedere al principiului ierarhizării sistemului normativ, potrivit căruia dispozițiile cuprinse într-o lege nu pot fi modificate sub, nici o fermă ori ignorate în temeiul unor dispoziții cuprinse în acte normative de sorginte administrativă, nici prin prisma obiectului diferit de reglementare - pe de o parte dreptul conferit de marcă și pe de altă parte condițiile privind siguranța în exploatarea recipienților în care se îmbuteliază GPL - astfel încât nu pot justifica utilizarea mărcilor P. fără consimțământul titularului acestora cum a hotărât prima instanță. Eroarea de judecată este evidentă: cadrului procesual determinat exclusiv prin acțiune - ce are ca obiect solicitarea de protecție a mărcilor P. și nu vreo solicitare de protecție a vreunui drrept asupra buteliilor ca atare - și nici vreo cerere reconvențională prin care pârâta să emită vreo pretenție referitoare la butelii; efectuarea anterior a unor schimburi de butelii goale personalizate între părți;

prima instanță a respins acțiunea fără a aplica normele legale privind protecția mărcilor, însușindu-și însă cu o larghețe inexplicabilă aceste apărări rară tangentă cu fondul cauzei ale pârâtei.

Normele tehnice sus-amintite cărora instanța le dă întâietate în fața dispozițiilor Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, nu pot prevala asupra regimului juridic al dreptului exclusiv la marcă al reclamantelor, nici din punct de vedere al principiului ierarhizării sistemului normativ, potrivit căruia dispozițiile cuprinse într-o lege nu pot fi modificate sub nici o formă ori ignorate în temeiul unor dispoziții cuprinse în acte normative de sorginte administrativă, nici prin prisma obiectului diferit de reglementare - pe de o parte dreptul conferit de marcă și pe de altă parte condițiile privind siguranța în exploatarea recipienților în care se îmbuteliază GPL - astfel încât nu pot justifica utilizarea mărcilor P. fără consimțământul titularului acestora cum a hotărât prima instanță. Eroarea de judecată este evidentă: de altă parte, reclamantele au solicitat protecția dreptului asupra mărci figurative P. și nu protecția vreunui drept asupra ambalajelor (butelii) pe care sunt aplicate aceste mărci.

Nimic nu demonstrează că reclamantele ar fi aplicat mărcile P. pe ambalaje ce ar fi aparținut altor societăți, așa cum fără discernământ, instanța, și-a însușit apărarea pârâtei care a invocat o . fotografii și înregistrări video ce nu reprezintă mijloace de probă admise în instanță potrivit dispozițiilor C. pr, v, - în care se susține că ar apărea butelii cu marca P. ce ar fi aparținut societății falimentare Sartex și asupra cărora ar avea unele drepturi.

Aceste fotografii și înregistrarea video au fost efectuate ulterior constatării executorului judecătoresc la punctul de lucru al pârâtei în cursul căreia s-au găsit buteliile cu marca P. ce urmau a fi comercializate și nu au vreo forță probantă ori opozabilitate față de reclamante, după cum nimic nu exclude faptul extrem de probabil că aceste butelii, în ipoteza în care apar în fotografi ori în înregistrarea video, nu au fost contrafăcute de însăși pârâtă prin aplicarea mărcilor P. pentru a-și întemeia apărarea pe această împrejurare ori pentru a beneficia de folosirea ilicită a acestora în activitatea sa comercială.

Cum protecția dreptului exclusiv asupra mărcii este recunoscută de lege indiferent dacă folosirea ilicită a acesteia se efectuează prin reutilizarea ambalajelor provenite de la titularul mărcii, ori prin aplicarea ilicită a mărci pe ambalajele proprii ale terțului uzurpator, conform art. 36 alin. (2) lit a ) din Legea nr.85/1998 ("Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;") - fără a distinge în funcție de proveniența ambalajului - hotărârea tribunalului întemeiată pe considerentele sus-citate, centrate pe eventuale drepturi ale părților asupra ambalajelor (buteliilor) este vădit nelegală.

Câtă vreme această marcă, extrem de vizibilă pe ambalaj, este cea aparținând reclamantelor consumatorii vor fi induși sistematic în eroare cu privire la proveniența produselor/serviciilor asociate acestora, ceea ce anulează complet funcția distinctivă a mărcii, care reprezintă însăși rațiunea protecției juridice a dreptului asupra acesteia.

Practica și doctrina în materia proprietății intelectuale sunt unanime în recunoașterea caracterului ilicit al folosirii unei mărci fără drept pe ambalajul în care este comercializat produsul.

În consecință apar drept inconistente argumentele instanței, care pe de o parte susține că pârâta își exercită activitatea de comercializare strict cu privire la OPL, iar nu cu privire la recipiente, aceste două bunuri fiind distincte, iar pe de altă parte invocă argumente de text care se referă la cerințele tehnice ce se aplică recipientelor sub presiune (definite la art. 4 lit. a pct. i din H.G. nr. 943/2003), ceea ce presupune ansamblul ambalaj ului încărcat cu substanța din interiorul său - acesta fiind în realitate produsul supus comercializării fată de care se manifestă contrafacerea.

Dispozițiile art. 2 lit. c pct, ii din H.G. nr. 943/2003 se limitează la a preciza că domeniul de aplicare a acestui act normativ include ipoteza utilizării repetate a unei butelii care poartă marcajul de conformitate. Aceasta semnifică doar că prescripțiile tehnice pentru asigurarea conformității buteliilor GPL sunt aplicabile nu numai la prima utilizare, ci și în cazul utilizărilor subsecvente, iar nicidecum această dispoziție legală nu reprezintă o recunoaștere invariabilă a legitimității utilizării repetate a buteliilor purtând marca unui comerciant de către un alt operator economic,astfel cum încearcă să susțină pârâta.

H.G. nr.943/2003 are o aplicabilitate limitată la evaluarea și reevaluarea conformității butelii/ar GPL. reglementând în acest scap organismele notificate Comisiei Europene și organismele aprobate de Ministerul Economiei,care sunt abilitate să efectueze procedurile de evaluare și reevaluare a conformității și inspecțiile periodice, criteriile minime pe care trebuie să le îndeplinească aceste organisme,respectiv reglementând în detaliu procedurile de evaluare a conformității procedura de reevaluare a conformității și procedurile pentru inspecția periodică.

În deplină concordanță cu scopul precis și limitat al acestei reglementări, mecanismul prefigurat în H.G. nr. 943/2003 prevede aplicarea marcajului de conformitate pe butelii, care să ateste că acestea sunt conforme, respectiv că pot fi utilizate în continuare.

În același sens sunt și dispozițiile art. 8 alin. 3 lit. b din R.G. nr. 943/2003, care prevăd că "utilizarea [II.] recipientelor-butelii [ ... ] care poartă marcajul [. . .] nu poate fi interzisă, limitată sau împiedicată din considerente referitoare la echipamentul sub presiune transportabil ca atare. "

Aceste dispoziții prevăd, în realitate, doar efectele pe care le produce marcarea buteliilor sau opozabilitatea marcaj ului de conformitate, în sensul că utilizarea unei butelii marcate nu va putea fi interzisă, limitată sau împiedicată pe motiv că nu respectă cerințele de securitate și calitate, marcajul de conformitate aplicat cu respectarea cerințelor R.G. nr. 943/2003 făcând dovada deplină a acestei conformități,

Altfel spus, dacă starea unui echipament sub presiune transportabil este conformă tehnic, îndeplinind procedurile prevăzute de H.G. nr._, Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalațiilor de Ridicat (denumită in continuare "ISCIR") nu se poate opune folosirii respectivului echipament din considerente referitoare la echipamentul sub presiune transportabil ca atare.

Nici într-un caz dispozițiile art. 8 alin. 3 lit. b din H.G. nr. 943/2003 nu prevăd atare conformitate cu cerințele de calitate este suficientă și justifică orice altă acțiune cu privire la respectivele butelii, ce ar fi automat prezumată ca fiind legitimă și conformă oricăror altor dispoziții legale incidente, astfel cum arată în mod eronat pârâta C. G., prin întâmpinarea depusă.

Interdicția folosirii unei butelii și limitele acestei interdicții reglementate de L.G. nr._ are exclusiv o natură tehnică determinată de starea tehnică a respectivei butelii și nu are legătură cu obiectul acțiunii în contrafacere.

A reiterat în acest context faptul că H.G. nr. 943/2003 este un act normativ din domeniul asigurării conformității butelii lor cu standardele tehnice aplicabile, iar marcajul de conformitate atestă conformitatea buteliilor din punct de vedere al calității.

Legea nr. 84/1998 este un act normativ din domeniul proprietății intelectuale care - în speță - protejează (drepturile asupra mărcilor aplicate pe buteliile în care P. comercializează GPL.

În mod absolut arbitrar instanța a subscris la argumentele eronate ale pârâtei, conform cărora Legea 84/1998 nu are nici o relevanță și nici aplicabilitate, atâta timp cât normele tehnice sunt respectate.

Față de toate aceste motive a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței apelate și admitere cererii de chemare în judecată.

În drept, dispozițiile Legii nr.84/1998.

Probe: înscrisuri, interogator, martori, expertize, după caz.

Analizînd sentința apelată, în limita cererii de apel, prin prisma dispozițiilor art. 295 alin. 1 cpc, Curtea constaă că apelul este nefundat, urmînd să îl respingă.

Criticile vizează greșita aplicare a normelor legale ce reglementează regimul juridic de protecție a drepturilor de proprietate industrială constituite de mărcile P., apelanta afirmînd că tribunalul a reținut considerente străine de natura pricinii, critici nefondate, față de care Curtea reține următoarele:

Temeinicia acțiunii se apreciază prin prisma normelor legale invocate, aplicabile situației de fapt reținute de tribunal în sensul efectuării de către pîrîtă a actelor de încărcare cu GPL a buteliilor inscripționate cu denumirea P..

Regimul juridic de utilizare a buteliilor este definit și reglementat de prevederile H.G. nr. 941 /2003 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață și utilizare repetată a echipamentelor sub presiune transportabile.

Potrivit art. 8 alin. 3 din acest act normativ, „utilizarea, inclusiv umplerea, depozitarea, golirea sau reumplerea: a) echipamentelor sub presiune transportabile, prevăzute la art. 2 lit. a), b) și c), care satisfac cerințele prezentei hotărâri și poartă marcajul prevăzut la art. 12 alin. (1); b) recipientelor - butelii existente, care poartă marcajul prevăzut în Ordinul ministrului industriei și resurselor nr. 113/2001, cu modificările ulterioare, precum și marcajul și numărul de identificare prevăzut la art. 12 alin. (3), care indică faptul că recipientele-butelii au fost supuse unei inspecții periodice, nu poate fi interzisă, limitată sau împiedicată din considerente referitoare la echipamentul sub presiune transportabil ca atare”.

Potrivit pct. 3.2.4 din același act normativ, „agenții economici nu vor putea umple buteliile personalizate ale altui proprietar decât cu consimțământul scris al acestuia”.

Astfel, conform dispozitiilor legale expuse mai sus, operatorii autorizați vor putea umple orice recipient introdus pe piața, care nu a fost personalizat în condițiile legii, regula fiind libera circulație a recipienților după introducerea lor în piață, iar excepția – restrângerea dreptului operatorilor de a utiliza în activitatea lor acele butelii care au fost personalizate conform metodologiei emise de ISCIR, iar nu prin simpla aplicare a însemnelor aparținând unui operator.

Astfel, ceea ce invocă reclamantele prin cerere este încălcarea dreptului la mărcile P. prin faptul comercializării de către pârâtă a unor butelii care au inscripționată denumirea P. și care poartă însemne ce prezintă identitate sau similaritate cu mărcile P..

În speță prezintă relevanță cauza C 46/10, Viking G. A/S împotriva Kosan G. A/S, fostă BP G. A/S în care s-a pronunțat Hotărârea CJUE (Camera întâi) din 14 iulie 2011. În această cauză, CJUE a fost sesizată cu cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolelor 5 și 7 din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Viking G. A/S, pe de o parte, și Kosan G. A/S, fostă BP G. A/S, pe de altă parte, cu privire la practica Viking G. de a comercializa gaz prin încărcarea și schimbarea contra cost a buteliilor de gaz compozite, a căror formă este protejată ca marcă tridimensională, care au fost cumpărate anterior de consumatori de la Kosan Gaz, (deținător al unei licențe exclusivă pentru utilizarea lor) și care a aplicat pe acestea denumirea și sigla sa, protejate ca marcă verbală și ca marcă figurativă.

În prezenta cauză, reclamantele nu au invocat protecția mărcii dedusă din forma buteliilor, ci din aplicarea mărcii pe butelii reîncărcabile.

În cauza C 46/10, Viking G. A/S împotriva Kosan G. A/S s-a pus problema interpretării art. 5 alineatele (1)-(3) din Directiva 89/104, raportat la art. 7 din Directiva 89/104, intitulat „Epuizarea drepturilor conferite de o marcă” și art. 8 alineatul (1) din Directiva 89/104, norme care au fost transpuse în Legea nr.84/1998 prin articolele 36 și 38.

Soluția la care a ajuns Curtea este în sensul că articolele 5 si 7 din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretate în sensul că nu permit deținătorului unei licențe exclusive pentru utilizarea buteliilor de gaz compozite destinate a fi reutilizate, a căror formă este protejată ca marcă tridimensională și pe care acest deținător a aplicat denumirea și sigla sa, înregistrate ca marcă verbală și ca marcă figurativă, să se opună ca buteliile menționate, după achiziționarea lor de către consumatori, care, ulterior, au consumat gazul conținut inițial de acestea, să fie schimbate de un terț, contra cost, cu butelii compozite încărcate cu gaz care nu provine de la acest deținător, cu excepția situației în care respectivul deținător se poate prevala de un motiv justificat în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 89/104. Pentru a ajunge la această decizie CJUE a pus în balanță interesele titularului mărcilor cu cele ale cumpărătorilor buteliilor, în special acela de a se bucura pe deplin de dreptul lor de proprietate asupra acestor butelii, precum și interesul general de a se menține o concurență nedenaturată.

Articolul 5 din directiva menționată conferă titularului mărcii un drept exclusiv care îi permite să interzică oricărui terț, printre altele, să ofere produse care poartă marca sa, să le comercializeze sau să le dețină în acest scop. Articolul 7 alineatul (1) din aceeași directivă prevede o excepție de la această regulă prin faptul că stipulează că dreptul titularului este epuizat atunci când produsele au fost introduse pe piață în Spațiul Economic European (SEE) de titular sau cu consimțământul acestuia (a se vedea în special Hotărârea din 15 octombrie 2009, Makro Zelfbedieningsgroothandel și alții, C 324/08, Rep., p. I_, punctul 21, precum și jurisprudența citată).

Stingerea dreptului exclusiv rezultă fie din consimțământul titularului în vederea introducerii pe piață în SEE, exprimat în mod expres sau implicit, fie din introducerea pe piață în SEE de către titularul însuși sau de către un operator legat din punct de vedere economic de titular, precum, de exemplu, un licențiat. Consimțământul titularului sau introducerea pe piață în SEE de către acesta sau de către un operator legat din punct de vedere economic de titular, care echivalează cu o renunțare la dreptul exclusiv, constituie, prin urmare, fiecare, un element determinant al stingerii acestui drept (a se vedea Hotărârea Coty Prestige Lancaster Group, citată anterior, punctul 29 și jurisprudența citată).

Buteliile compozite, care sunt destinate a fi reutilizate în mod repetat, nu constituie un simplu ambalaj al produsului inițial, ci au o valoare economică independentă și trebuie considerate ca fiind un produs în sine.

În speță, faptul că buteliile reîncărcabile purtând marca P. au fost introduse pe piață de către titularul mărcii prin comercializarea acestora, dreptul titularului este epuizat.

CJUE a mai reținut că în aceste condiții, trebuie puse în balanță, pe de o parte, interesul legitim al licențiatului dreptului la marca constituită din forma buteliei compozite, titular al mărcilor aplicate pe aceasta, de a obține un profit din drepturile asociate acestor mărci și, pe de altă parte, interesele legitime ale cumpărătorilor acestor butelii, în special acela de a se bucura pe deplin de dreptul lor de proprietate asupra acestor butelii, precum și interesul general de a se menține o concurență nedenaturată.

În ceea ce privește interesul licențiatului și titularului menționat de a obține un profit din drepturile asociate mărcilor amintite, trebuie să se constate că vânzarea buteliilor compozite îi permite să realizeze valorificarea economică a mărcilor aferente acestor butelii. Or, Curtea a constatat deja că o vânzare care permite realizarea valorificării economice a mărcii epuizează drepturile exclusive conferite de Directiva 89/104 (a se vedea în special Hotărârea din 30 noiembrie 2004, Peak Holding, C 16/03, R.., p. I_, punctul 40).

În ceea ce privește interesele cumpărătorilor de butelii compozite, este incontestabil că aceștia nu s-ar putea bucura pe deplin de dreptul lor de proprietate asupra buteliilor menționate în ipoteza în care acest drept este limitat de drepturile asupra mărcii aferente acestor butelii chiar și după comercializarea lor de către titular sau cu consimțământul acestuia. Acești cumpărători nu ar mai fi liberi, mai ales, în exercitarea dreptului menționat, ci ar fi legați de un singur furnizor de gaz pentru încărcarea ulterioară a buteliilor respective.

În sfârșit, faptul de a permite licențiatului dreptului la marca constituită din forma buteliei compozite, titular al mărcilor aplicate pe aceasta, ca, pe baza drepturilor aferente acestor mărci, să se opună la încărcarea ulterioară a buteliilor ar reduce în mod nejustificat concurența pe piața în aval de încărcare a buteliilor de gaz și ar implica chiar riscul unei împărțiri a acestei piețe în cazul în care licențiatul și titularul menționat reușește să își impună butelia datorită caracteristicilor tehnice particulare ale acesteia, a căror protecție nu face obiectul dreptului mărcilor. De altfel, acest risc este sporit din cauza faptului că butelia compozită are un cost ridicat în raport cu gazul și a faptului că, pentru a-și putea alege din nou în mod liber furnizorul de gaz, cumpărătorul ar trebui să renunțe la investiția inițială efectuată pentru achiziționarea buteliei, a cărei amortizare ar fi presupus un număr suficient de reutilizări.

Astfel CJUE a concluzionat că vânzarea buteliei compozite epuizează drepturile conferite licențiatului dreptului la marca constituită din forma buteliei compozite, titular al mărcilor aplicate pe aceasta, de aceste mărci și transferă cumpărătorului dreptul de a dispune în mod liber de această butelie, inclusiv dreptul de a o schimba sau de a o reîncărca, odată ce gazul inițial a fost consumat, apelând în acest scop la o întreprindere la alegerea sa, adică nu doar la licențiatul și titularul respectiv, ci și la unul din concurenții săi. Acest drept al cumpărătorului are drept corolar dreptul concurenților menționați de a reîncărca și de a schimba buteliile goale, în limitele stabilite la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 89/104.

Ca atare, simpla încărcare și schimbare a buteliilor reîncărcabile purtând mărcile P. de către un alt comerciant, nu duce prin sine la încălcarea drepturilor titularului mărcii.

Astfel, în prezenta cauză, reclamantul trebuia să facă dovada existenței unui motiv justificat care să determine opoziția titularului la comercializarea ulterioară a produselor, în special atunci când starea produselor este modificată sau alterată după punerea lor în comerț, conform art.38 alin.2 din Legea nr. 84/1998.

Sub acest aspect, în aceeași cauză CJUE a statuat și asupra limitelor stabilite la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 89/104, reținând că ”în temeiul acestui articol titularul unei mărci poate să se opună comercializării ulterioare a produselor care poartă marca acestuia, în pofida introducerii pe piață a acestor produse, atunci când există motive justificate pentru o astfel de opoziție și în special atunci când starea produselor se modifică sau se deteriorează după introducerea lor pe piață. (…).

Curtea a statuat deja că un astfel de motiv legitim există și atunci când utilizarea de către un terț a unui semn identic sau similar cu o marcă aduce o atingere serioasă renumelui acesteia, precum și atunci când utilizarea este efectuată într-un mod care lasă impresia că există o legătură economică între titularul mărcii și acest terț, și în special că acesta din urmă face parte din rețeaua de distribuție a titularului sau că există o legătură specială între cele două persoane (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iulie 2010, Portakabin, C 558/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctele 79 și 80, precum și jurisprudența citată).”

CJUE, constatând în continuare că este de competența instanței de trimitere să aprecieze dacă, față de circumstanțele care caracterizează cauza principală, există un astfel de motiv legitim, a considerat necesar să i se ofere acesteia câteva indicații în scopul aprecierii menționate, în special în ceea ce privește elementele concrete cu privire la care a solicitat Curții să se pronunțe.

Astfel, pentru a se soluționa problema dacă comercializarea buteliilor compozite încărcate de Viking G. este efectuată într-un mod care lasă impresia că există o legătură economică între această întreprindere și Kosan Gaz, fapt care ar abilita această din urmă întreprindere să se opună comercializării respective, trebuie să se țină seama de etichetarea buteliilor menționate, precum și de condițiile în care acestea sunt schimbate.

Etichetarea buteliilor compozite și condițiile în care acestea sunt schimbate nu trebuie să determine consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat să considere că există o legătură între cele două întreprinderi în cauză în acțiunea principală sau că gazul care a servit la reîncărcarea acestor butelii provine de la Kosan Gaz. Pentru a aprecia dacă o asemenea impresie este înlăturată, trebuie să se țină seama de practicile din acest sector și în special de aspectul dacă consumatorii sunt obișnuiți cu faptul ca buteliile de gaz să fie reîncărcate de alți distribuitori. De altfel, pare a fi rezonabil să se prezume că un consumator care apelează în mod direct la Viking Gaz, fie pentru a schimba butelia sa goală cu o butelie încărcată, fie pentru a reîncărca propria butelie, poate să ia cunoștință mai ușor de lipsa unei legături între această întreprindere și Kosan Gaz.

În ceea ce privește faptul că buteliile compozite poartă marca verbală și marca figurativă constituite din denumirea și sigla societății Kosan Gaz, care, potrivit constatărilor instanței de trimitere, rămân vizibile în pofida etichetelor aplicate pe aceste butelii de Viking G., sa subliniat că această împrejurare constituie un element pertinent în măsura în care pare să excludă faptul că etichetele menționate modifică starea buteliilor prin mascarea originii acestora.

Cerințele menționate de CJUE cu titlu exemplificativ pentru a se ajunge la concluzia că activitatea de comercializare a buteliilor reîncărcate este efectuată într-un mod care nu lasă impresia că există o legătură economică între titularul mărcii/licențiat și societatea care reîncarcă buteliile se regăsesc cu exactitate în speță.

În ceea ce privește piața buteliilor reîncărcabile în România consumatorii sunt obișnuiți cu faptul ca buteliile de gaz să fie reîncărcate de alți distribuitori, existând de altfel reglementări și autorizări speciale pentru a efectua aceste activități.

Reclamantele nu au susținut că pârâta nu ar afișa propria denumire în locul de comercializare a buteliilor reîncărcabile, astfel încât consumatorul să fie în dubiu cu privire la întreprinderea care a încărcat butelia, pentru a fi indus în eroare cu privire la existența unei legături între aceasta și titularul/licențiatul mărcilor P..

Rămânerea vizibilă a mărcii sub care au fost vândute inițial buteliile reîncărcabile, în pofida etichetelor aplicate pe aceste butelii de către societatea care le încarcă ulterior, este reținută de către CJUE în cauza menționată anterior ca fiind ”un element pertinent în măsura în care pare să excludă faptul că etichetele menționate modifică starea buteliilor prin mascarea originii acestora”, în a reține utilizarea fără a lăsa impresia unei legături economice între cele două societăți.

Reclamantele din cauză nu au făcut nicio dovadă în sensul că prin modul în care se realizează operațiunea de umplere a buteliilor de către pârâtă s-ar fi modificat sau deteriorat starea produselor, sau că gazul folosit de către pârâtă ar fi de o calitate inferioară, astfel încât efectele acestei operațiuni să se răsfrângă asupra renumelui mărcilor P..

Atîta vreme cît butelia reîncărcabilă nu constituie un simplu ambalaj al produsului inițial, ci are o valoare economică independentă fiind un produs în sine, și că odată introdusă pe piață prin comercializare, dreptul titularului este epuizat, condițiile art. 36 din Legea nr. 84/1995, invocat de reclamantă ca temei juridic al cererii de chemare în judecată nu sunt îndeplinite .

Cît privește critica ce vizează reținerea situației de fapt pe baza probelor cu fotografii și înregistrări video, Curtea reține că este nefondată, din considerentele sentinței rezultînd că prima instanță a acordat valoare probatorie înscrisurilor depuse de ambele părți.

Față de considerentele expuse, avînd în vedere și art. 296 C., apelul formulat de apelanta-reclamantă ., va fi respins ca nefondat.

Din adresa înregistrată la data de 13.05.2014 la dosar, rezultă că apelanta . (fostă .) a renunțat la judecata căii de atac, menționînd că renunțarea privește obiectul dosarului aflat pe rolul Curții de Apel. Urmează astfel, ca în temeiul art. 246 C., să se ia act de renunțarea la judecarea apelului formulat de reclamanta . (fostă .).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă ., împotriva sentinței civile nr. 687/03.04.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât S.C. C. G. S.R.L. .

Ia act de renunțarea la judecarea apelului reclamantei . (fostă .).

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 10.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. D. O. A. C. B.

GREFIER,

F. J.

RED.MDO

Tehnored.MȘ/ MDO 5 ex.

← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 397/2014. Curtea de...		Conflict de competenţă. Sentința nr. 141/2014. Curtea de Apel... →

Marcă. Decizia nr. 307/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Marcă. Decizia nr. 307/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI