Conflict de competenţă. Sentința nr. 141/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 141/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 32671/301/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 141 F
Ședința din Camera de Consiliu din data de 26.11.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - LIVIU-EUGEN FĂGET
GREFIER - F. J.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 3 București și Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, privind acțiunea formulată de petenta U. Producătorilor de Fonograme din România – Asociația pentru Drepturi de autor (UPFR-A.), în contradictoriu cu intimata A. I. 97 S.R.L.
Fără citare părți.
CURTEA
Constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Municipiului București sub nr._/3/2013, la data de 25.09.2013, reclamanta U. C. si Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR - A.) a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. I. 97 S.R.L., solicitând instanței de judecată să dispună:
1.În principal:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 92.404,6 lei reprezentând valoarea egala cu triplul remunerației si la plata TVA-ului legal aferent, datorată potrivit art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, pentru comunicarea publica a operelor muzicale in scop ambiental în microbuze în perioada 01.08._13, fără a încheia în prealabil autorizație licența neexclusiva cu UCMR-A.;
2. În subsidiar, în cazul în care s-ar dovedi utilizarea licită a operelor muzicale prin comunicare publica de către pârâtă:
2.1să fie obligată pârâta la plata sumei de 30.801,60 lei, inclusiv TVA, datorată pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop ambiental în microbuze, în perioada 01.08._13;
2.2. să fie obligată pârâta la plata sumei de 77.029,50 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate până la data de 05.08.2013, datorate pentru întârzierea plații remunerațiilor; cu sediul în București, ., Sector 1, in temeiul art. 192 din Noul Cod de Procedura Civila, formulam prezenta CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA împotriva
2.3 să fie obligată pârâta la plata de penalități de 0,5%/zi de întârziere începând cu data de 06.08.2013 și până la plata efectiva a sumei de 30.801,60 lei, reprezentând remunerații restante;
3.obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata;
Pârâta . formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr 155 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă la data de 05.02.2014 instanța a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2014.
Prin Sentința civilă nr. 6740 pronunțată la data de 16.04.2014 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, cauza fiind înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/01 septembrie 2014, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții, în favoarea Tribunalului București.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență, pe calea regulatorului de competență.
Sesizată cu conflictul de competență ivit, Curtea își însușește argumentele prezentate de judecătorie, pe care le apreciază a fi corecte:
Cauza de față privește o acțiune în materia drepturilor de proprietate intelectuală iar legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în cadrul art.94 pct.1 N.C.pr.civ., care reglementează competența de primă instanță a judecătoriei, că aceste litigii intră în competența judecătoriei.
Într-adevăr, în viziunea Noului Cod de procedură civilă, tribunalul a devenit instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, având competența să soluționeze orice cerere care nu este dată de lege în competența altei instanțe, nefiind așadar necesară o prevedere specială în acest sens.
Față de dispozițiile art.95 pct.1 și ale art.94 pct.1 lit.j N.C.pr.civ., se poate observa că există două criterii în raport de care se determină competența de primă instanță a tribunalului, și anume, criteriul valoric și criteriul privind inexistența unei dispoziții legale prin care o cerere să fie atribuită în competența unei anumite instanțe.
Curtea reține inaplicabilitatea criteriului valoric, chiar ținând cont de norma de la art.94 pct.1 lit.j NCPC care privește orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, cât și de dispozițiile art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, care prevăd că litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, potrivit prezentei legi și dreptului comun.
Fiind vorba de un domeniu reglementat de o lege specială în cuprinsul căreia nu este prevăzută competența de primă instanță a judecătoriei, iar până la . Noului Cod de procedură civilă aceste litigii au fost judecate în primă instanță doar de către tribunale, nu există nicio rațiune pentru a considera că în materia drepturilor de proprietate intelectuală sunt incidente dispozițiile referitoare la criteriul valoric pentru delimitarea ariei de competență a celor două instanțe.
Sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” are tocmai rolul de a evidenția caracterul de litigiu de drept comun, iar nu de litigiu specializat. În cazul în care s-ar fi urmărit prin textul art.94 pct.1 lit.j) NCPC doar o delimitare la nivel valoric a competenței, fără a se ține seama de natura litigiului, sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” nici nu ar mai fost necesară, fiind suficient să se scrie “orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv”.
După cum bine a reliefat judecătoria, dacă legiuitorul intenționa să confere judecătoriilor competența de soluționare în primă instanță a acestor litigii ar fi prevăzut în mod expres aceasta, procedând la modificarea în mod corespunzător a prevederilor art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, sau cel puțin ar fi adoptat în paralel și un set de măsuri legislative privind înființarea la nivelul judecătoriilor de complete specializate pentru litigiile în materia drepturilor de proprietate intelectuală, date fiind particularitățile stricte ale materiei și inexistența acestei categorii de litigii pe rolul judecătoriilor.
Astfel, dispozițiile art.2 pct.1 lit.e) din codul de procedură civilă anterior, atribuiau competență de primă instanță tribunalului pentru procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială. Or, nepreluarea ad litteram în actualul Cod de procedură civilă a acestui text legal, precum și a celor care privesc, spre exemplu, litigiile de muncă, contenciosul administrativ, procesele și cererile în materie de expropriere, nu poate fi privită nici ca o lipsă de acuratețe a legiuitorului în reglementarea competenței, din moment ce art.95 pct.1 NCPC stabilește în mod clar care este competența de primă instanță a tribunalului și care sunt criteriile în raport de care se determină această competență pentru fiecare caz concret dedus judecății.
În baza art. 135 N.C.pr.civ. va fi rezolvat conflictul prin stabilirea competenței în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 3 București și Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, privind acțiunea formulată de petenta U. Producătorilor de Fonograme din România – Asociația pentru Drepturi de Autor (UPFR-A.) cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata A. I. 97 S.R.L. cu sediul în București, ., ., sector 3, în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26.11.2014.
Președinte, Grefier,
L. E. F. F. J.
| ← Marcă. Decizia nr. 307/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Marcă. Decizia nr. 1046/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
