Obligaţie de a face. Decizia nr. 975/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 975/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 29326/3/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 975R
Ședința publică de la 2 iunie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții reclamanți A. M., I. I. și S. Z. I. și de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G. împotriva sentinței civile nr. 2227/13.12.2011, în contradictoriu cu intimații – pârâți PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN P. G. și P. G. AL M. BUCUREȘTI, cauza având ca obiect „ Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți A. M., I. I. și S. Z. I. reprezentați de avocat G. A. cu împuternicire avocațială la dosar și recurentul pârât M. București prin P. G. reprezentat de avocat K. S. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații pârâți Primăria M. București prin P. G. și P. G. al M. București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanta recurenților reclamanți arată că recursul declarat de către reclamanți a rămas fără obiect, în raport de decizia civilă nr. 112/22.01.2012 prin care a fost completat dispozitivul deciziei civile nr. 2227/13.12.2011.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului pârât M. București prin P. G. având cuvântul în susținerea recursului arată că prin probatoriul administrat nu s-a făcut dovada că există identitate între imobilul solicitat a fi restituit în natură și imobilul deținut de către autoarea reclamanților, respectiv Mița S..
Depune concluzii scrise și solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În subsidiar, în raport de dispozițiile art. 312 Cod pr. Civilă solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriului, în sensul efectuării unei expertize tehnice, sau reținerea cauzei și acordarea unui termen pentru suplimentarea probatoriului, în cadrul rejudecării pe fond.
Curtea pune în vedere reprezentanților părților să pună concluzii cu privire la neconcordanța dintre persoana care este menționată în decretul de naționalizare și persoana din contractul de vânzare-cumpărare.
Reprezentanta recurenților reclamanților arată că întregul imobil a fost preluat de la Osorovitz L. și Naftali, deși aceștia vânduseră, în anul 1950, o parte din imobil către autoarea recurenților reclamanți, respectiv către Mița S., iar vânzarea a fost înscrisă la autoritățile fiscale de la acea dată.
Arată că reclamanții au calitatea de persoană îndreptățită la restituire întrucât autoarea acestora, respectiv Zilberman Jerusalmy Rachel, este moștenitoarea defunctei Mița S. și invocă, în acest sens Certificatul de legatar nr. 04/23.01.2013 aflat la fila 43 din prezentul dosar.
Cu privire la susținerea pârâtului în sensul că nu există identitate între imobilul solicitat a fi restituit în natură și imobilul deținut de către autoarea reclamanților arată că la dosarul cauzei se află patru rapoarte de expertiză din care rezultă identificarea topografică a spațiului în litigiu.
Depune concluzii scrise și solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către pârâtul M. București prin P. G., fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentului pârât M. București prin P. G. arată că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoană îndreptățită întrucât nu au depus la dosar acte din care să rezulte că autoarea reclamanților a deținut imobilul în litigiu și precizează că persoanele care au vândut nu și-au transmis calitatea de proprietar către recurenții din prezenta cauză, iar naționalizarea nu s-a făcut pe numele acestora, iar autoarea recurenților reclamanți a revendicat întregul imobil.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea din 09.07.2009, reclamanta Rachel Zilberman Jrusalmi a chemat în judecata pe pârâții M. București, prin P. G., P. G. al M. București și Primăria M. București, prin P. G., pentru ca prin hotărârea se va pronunța aceștia să fie obligați la restituirea în natura a imobilului compus din spațiu comercial (prăvălia 3) situat la parterul imobilului din București, ., colt cu ., sector 2, compus din construcție, pivnița, cota indiviza de teren de 34 mp, ce reprezintă 4% din întreaga suprafața de teren în suprafața de 841,40 mp și dreptul de coproprietate asupra părților comune din construcții.
În motivare, a arătat la data de 12.11.2001, a formulat notificarea nr.3122 către Primăria M. București, referitoare la restituirea în natura a imobilului fosta proprietatea mamei mele, situat la parterul imobilului din București, ., colt cu ., sector 2, în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin adresa nr._/09.07.2007, P. M. București Direcția Juridic, C., Legislație i-a solicitat completarea dosarului cu o declarație precum că nu s-au primit despăgubiri, nici în România nici în străinătate, în baza unei convenții internaționale.etc
Răspunzând acestei solicitări, la data de 09.08.2007 și – a completat dosarul administrativ, dar nici până în prezent notificarea nu a fost soluționată, ceea ce reprezintă o soluționare negativă a notificării și deschide calea contestației în temeiul art.26 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Menționează că are calitatea de persoană îndreptățită, întrucât autoarea sa, M. S., a cumpărat imobilul de la Naftali Osorovitz și L. Osorovitz, conform actului de vanzare-cumparare transcris sub nr. 1025/04.02.1950 la Tribunalul Ilfov-Sectia I-a Civila Comerciala. Dupa decesul mamei a ramas ca moștenitoare împreună cu sora sa, S. E. Sarlota, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 128/10.09.2002 emis de BNP Visinoiu E.. Ea este unica moștenitoare a surorii sale S. E. Sarlota, asa cum rezulta din certificatul de calitate de moștenitor nr. 129/10.09.2002, emis de BNP Visinoiu E..
Întreg imobilul situat în București, . colt cu . a fost preluat de Statul Român în baza Decretului 92/1950, de la Osorovitz L. și Naftali, adică de la cei care-l vânduseră mamei sale.
Prin urmare, nu se poate reține că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, pentru că, prin preluarea bunului în litigiu de la Osorovitz L. și Naftali, care nu mai erau proprietari la data naționalizării, au fost încălcate chiar prevederile Decretului nr. 92/1950.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 2, art. 21, art. 25 alin. 1 și art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, Legea 247/2005, OUG 184/2002, art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998 și jurisprudenta CEDO.
La termenul din 01.03.2010, Tribunalul a pus în discuție din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului G. al M. București și a Primăriei M. București, pe care a admis-o prin încheierea de ședință de la acea dată și a luat act că pârât în cauză este M. București prin Primar G..
La termenul din 03.05.2010, cauza a fost suspendată în baza art. 243 alin.1 pct. 1 C. proc. civ. urmare a decesului reclamantei, iar la termenul din 20.09.2011, în baza certificatului de calitate de legatar nr. 49/19 august 2011,au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia I. I., A. M. și S. Z. I..
Contestatorii au formulat cerere precizatoare, solicitând ca, în cazul în care se va admite acțiunea, să li se acorde dreptul de folosința special asupra terenului, prevăzut de art. II din OUG 184/2002.
Prin sentința civilă nr.2227/13.12.2011 Tribunalul București Secția a V a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului G. al M. București și Primăria M. București; a respins contestația în contradictoriu cu P. G. al M. București și Primăria M. București ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a admis contestația în contradictoriu cu M. București prin P. G..
Astfel, a constatat calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților cu privire la imobilul ,,prăvălia nr. 3 “ și pivnița aferentă acesteia aflate la parterul imobilului situat în București, . colț cu . sector 3 precum și cu privire la cota indiviză de teren de 34 mp ce reprezintă 4 % din întreaga suprafață de teren de 841,40 mp, în conformitate cu art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, și a dispus restituirea în natură a imobilului construcție, respectiv, ,prăvălia nr. 3 și pivnița aferentă acesteia aflate la parterul imobilului situat în București, . colț cu . sector 3. Cu privire la cota indiviză de teren de 34 mp ce reprezintă 4 % din întreaga suprafață de teren de 841,40 mp, a acordat persoanelor îndreptățite un drept de folosință special în conformitate cu art. II alin. 1 din OUG nr. 184/2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin notificarea nr. 3122/12.11.2001, autoarea contestatorilor, Rachel Zilberman Jrusalmi, a solicitat în calitate de moștenitoare a mamei sale, restituirea în natură a spațiului comercial numerotat în actul de proprietate cu nr. 3, situat la parterul imobilului din București, . colț cu ., sector 3, dar aceasta nu i-a fost soluționată nici până în prezent.
Lipsa raspunsului unitatii detinatoare, echivaleaza cu refuzul restituirii imobilului in natura sau echivalent, refuz ce poate fi cenzurat de instanță, la sesizarea contestatorilor, în raport de dispozitiile Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, instanța a reținut că dreptul de proprietate asupra prăvăliei nr. 3, pivniței aferente împreună cu cota parte aferentă de teren de 34 mp din suprafața totală a terenului, a aparținut mamei acesteia, M. S., care l-a dobândit prin cumpărare de la Naftali Osorovitz și L. Osorovitz, conform actului de vanzare-cumparare transcris sub nr. 1025/04.02.1950 la Tribunalul Ilfov-Sectia I-a Civila Comerciala și a procesului verbal din 28 ianuarie 1950. Acest drept a fost înscris în registrul de transcripțiuni la 4 februarie 1950 sub nr. 1025.
Întregul imobil situat în București, . colt cu ., a fost preluat de Statul Român, în baza Decretului 92/1950, de la Osorovitz L. și Naftali, respectiv de la cei care vandusera prăvălia nr.3, pe ., autoarei sale.
Din adresa nr._/7.12.2006 emisă de Primăria București și din adresa nr._/_/30.09.2002, rezultă că imobilul situat pe . colț cu ., sector 3, a purtat următoarele adrese poștale: nr. 5 pe . anului 1900, nr. 7 pe . anului 1948, nr. 2 pe . 1900-1919, nr. 2 pe .-1939, nr. 2 pe . anului 1948, pentru ca la nivelul anului 1986 să poarte nr. 7, pe . București. La dosar au fost depuse înscrisuri potrivit cu care, spațiul reprezentat de prăvălia nr. 3 ar fi fost demolat sau că pentru acesta a fost reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor numitului R. T..
Coroborând însă înscrisurile depuse cu expertiza de identificare efectuată în dosarul administrativ și expertiza efectuată în cauză, instanța a reținut că spațiul din litigiu nu a fost demolat. Astfel, din actul de vânzare cumpărare aparținând mamei autoarei contestatorilor, rezultă că prăvălia nr. 3 se învecinează cu prăvălia nr. 4 vândută lui R. T.. Prin adresa nr. 226/05.02.2003 a Consiliului G. al M. București - Administrația Fondului Imobiliar se confirmă că imobilul situat în București, . colt cu . a fost preluat de Statul Român în baza Decretului 92/1950 de la Osorovitz L. și Naftali, cărora le-au fost naționalizate 26 de apartamente, fără a fi specificate numărul fiecăruia, la poziția 5563. În baza Decretului nr. 408/1972 numitului R. T. i-a fost naționalizată cota de 1/25 din imobil și cota de 1/25 din teren. În aceeași adresă se menționează că, în ceea ce privește prăvălia nr. 3 de la parterul imobilului în suprafață de 40,11 mp, pentru care s-a întocmit expertiză tehnică, aceasta se află în administrarea A.F.I.-Oficiul de Administrare nr. 3 și că a fost deținută de . contractului de colaborare nr. 60/15.07.1999. În data de 29.03.2002 s-a semnat un proces verbal de predare primire și după sigilarea spațiului această societate ar fi reintrat în spațiu în mod abuziv.
În prezent, prăvălia nr.3 a fost identificată potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul I. L. C., are compunerea, dimensiunile și vecinătățile arătate în actul de vânzare cumpărare, cu pivnița aferentă acesteia, se învecinează cu prăvălia nr. 4 unde se vând obiecte de îmbrăcăminte și este deținută de S.C. Ticerom, Prăvălia nr. 3.
În consecință, instanța a reținut că reclamanta și moștenitorii acesteia au făcut dovada de persoană îndreptățită asupra imobilului sus menționat, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 3 alin.1 lit.a din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care sunt îndreptatite la masuri reparatorii, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora. De asemenea, potrivit art.4 alin.2 din aceiași lege, de prevederile acesteia, beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite.
Cu înscrisurile depuse la dosar, moștenitorii reclamantei au făcut dovada faptului că imobilul a aparținut bunicii lor Mița S., autoarea acestora Rachel Zilberman Jrusalmi, fiind moștenitoarea ei. Astfel, dupa decesul numitei M. S. a ramas ca moștenitoare Rachel Zilberman Jrusalmi împreună cu sora sa, S. E. Sarlota, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 128/10.09.2002 emis de BNP Visinoiu E.. Autoarea contestatorilor a fost unica moștenitoare a surorii sale S. E. Sarlota, asa cum rezulta din certificatul de calitate de moștenitor nr. 129/10.09.2002 emis de BNP Visinoiu E.. În ceea ce îi privește pe reclamanți, aceștia au calitatea de legatari, potrivit certificatului de legatar nr. 49/19 august 2011.
În ceea ce privește modalitatea concretă de reparație, instanța a reținut că în baza art.7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură, consacrându-se principiul restituirii în natură.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că imobilul construcție poate fi restituit în natură, acesta nefiind înstrăinat, astfel încât, a admis acțiunea și a dispus restituirea în natură a imobilului constând din ,prăvălia nr. 3 și pivnița aferentă acesteia aflate la parterul imobilului situat în București, . colț cu . sector 3, precum și din cota indiviză de teren de 34 mp ce reprezintă 4 % din întreaga suprafață de teren de 841,40 mp, în conformitate cu art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la cota indiviză de teren de 34 mp ce reprezintă 4 % din întreaga suprafață de teren de 841,40 mp,instanța a recunoscut în favoarea persoanelor îndreptățite un drept de folosință special în conformitate cu art. II alin. 1 din OUG nr. 184/2002.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții care au arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de constatare a calității lor de persoane îndreptățite și cu privire la părțile comune ale imobilului situat în București, sector 3, . colț cu ., aferente prăvălii nr.3 și pivniței în cotă de 3,98% și cu privire la cererea de restituire în natură a acesteia.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și M. București prin P. G. care a susținut că în baza art.22 și 25 din Legea nr.10/2001, numai unitatea deținătoare este abilitată să soluționeze pe fond notificarea prin decizie sau dispoziție motivată în cazul în care aceasta este însoțită de acte doveditoare.
Or, cu actele depuse la dosarul administrativ reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului cu înscrisuri apte de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului.
În concluziile scrise depuse pentru termenul din 2.06.2014, M. București a pretins că nu există identitate între imobilul solicitat a fi restituit în natură și cel deținut de către autoarea intimaților reclamanți, respectiv Mița S..
Curtea reține că recursurile nu sunt întemeiate.
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de către reclamanți, Curtea constată că la data de 24.10.2012, odată cu intentarea prezentului recurs, reclamanții au introdus la Tribunalul București Secția a V a Civilă și o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr.2227/13.12.2011, formulând aceleiași pretenții și criticii, ca și cele din motivele de recurs.
Între timp, prin sentința civilă nr.112/22.01.2012, Tribunalul București Secția a V a Civilă, a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.2227/13.12.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă, în sensul că a constatat calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților și cu privire la părțile comune din imobilul situat în București, sector 3, ., colț cu . aferente prăvăliei nr.3 și pivniței, în cotă de 3,98%, cu privire la care a dispus restituirea în natură.
Ca urmare, criticile reclamanților formulate în recurs au rămas lipsite de obiect, ceea ce face ca recursul declarat de aceștia împotriva sentinței între timp completate, să fie respins ca neîntemeiat, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Referitor la recursul declarat de către pârât, Curtea reține că în baza art.303 alin.1 și 2 Cod procedură civilă recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Din actele dosarului rezultă că sentința civilă nr.227/13.12.2011 a Tribunalului București Secția a V a Civilă atacată prin prezentul recurs a fost comunicată pârâtului recurent M. București prin P. G. la data de 10.10.2012.
Ca urmare, numai motivele de recurs formulate la data de 22.10.2012 ,înăuntrul termenului de recurs, respectiv în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, stabilit prin dispozițiile art.301 Cod procedură civilă, pot face obiectul analizei în recurs.
În consecință, pârâtul recurent este decăzut din dreptul de a completa motivele de recurs, după expirarea termenului sus menționat. Așa fiind, noile motivele de recurs completate prin concluziile scrise din data de 2.06.2014, conținând argumente noi în legătură cu lipsa de identitate a imobilului pretins în raport de cel identificat, nu pot fi verificate în prezentul recurs.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate în termen, Curtea reține că, într-adevăr, prin art.22 din Legea nr.10/2001, se prevede că persoana îndreptățită notifică unitatea deținătoare pentru restituirea în natură a imobilului.
De asemenea, conform art.25 alin.1 din aceeași lege, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie, sau după caz prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Din examinarea textelor legale sus menționate rezultă că într-adevăr unitatea deținătoare este sesizată de către persoana îndreptățită și că tot ea este abilitată prin lege să se pronunțe asupra pretențiilor formulate de către aceasta prin notificare.
Când însă unitatea deținătoare nu-și respectă obligația de a soluționa notificarea în termenul sus citat, persoana îndreptățită are dreptul de a se adresa instanței judecătorești pentru soluționarea notificării, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și decizia în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, nr.XX din 19 martie 2007.
În speță, pârâtul recurent nu a respectat termenul de 60 de zile de la depunerea actelor doveditoare pentru soluționarea notificării, deși, ca urmare a adresei nr._/09.07.2007 a Direcției Juridice C. și Legislație, la data de 09.08.2007, reclamanții și –au completat dosarul administrativ.
Ca urmare, în mod just instanța a pășit la soluționarea pe fond a notificării.
Reclamanta Rachel Zilberman Jrusalmi a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului, în sensul art.3 alin.1, lit.a și art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, în condițiile în care a făcut dovada cu certificatul de moștenitor nr.128/10.09.2002 eliberat de Biroul Notarului Public V. E. că, alături de S. E. Șarlota (decedată la 4.11.1970), este moștenitoarea defunctei S. Mița, decedată la 27.12.1950, în calitate de descendent de gradul I. De asemenea, autoarea reclamantei este unica moștenitoare a surorii sale S. E. Șarlota conform certificatului de calitate de moștenitor nr.129/10.09.2002.
Autoarea reclamantei a devenit proprietara prăvăliei numerotă cu nr. 3 situată la parterul imobilului din București, . colț cu . în baza contractului de vânzare cumpărare nr.1025/4.02.1950, transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni.
Preluarea imobilului de la foștii proprietari vânzătorii Naftali Osorovitz și L. Osorovitz, nu prezintă relevanță sub aspectul existenței dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniului autoarei reclamantei, atâta vreme cât contractul de vânzare cumpărare sus menționat, a fost apt de a-i transfera dreptul de proprietate, iar acesta nu a fost anulat sau lovit de vreo altă cauză de ineficacitate.
Din adresa nr._/7.12.2006 emisă de Primăria București și din adresa nr._/_/30.09.2002, emisă de Direcția Patrimoniu Evidența Proprietății și cadastru emisă de Primăria M. București, rezultă că imobilul situat pe . colț cu ., sector 3, a purtat următoarele adrese poștale: nr. 5 pe . anului 1900, nr. 7 pe . anului 1948, nr. 2 pe . 1900-1919, nr. 2 pe .-1939, nr. 2 pe . anului 1948, pentru ca la nivelul anului 1986 să poarte nr. 7 pe . București.
De asemenea, din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul I. L. C. rezultă cu evidență că există identitate între imobilul descris în actul de vânzare cumpărare sus menționat și celelalte înscrisuri doveditoare depuse de către reclamanți la dosar și imobilul constând din prăvălia nr.3 și pivnița, situat în prezent în . colț cu ., sector 3, București .
Ca urmare, motivul de recurs privind lipsa calității reclamantei și ulterior a moștenitorilor săi de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului este neîntemeiat.
În consecință, Curtea reținând netemeinicia tuturor motivele de recurs formulate în termen urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții reclamanți A. M., I. I. și S. Z. I. și de recurentul pârât M. București prin P. G. împotriva sentinței civile nr. 2227/13.12.2011, în contradictoriu cu intimații – pârâți Primăria M. București prin P. G. și P. G. al M. București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. A. V.
GREFIER
V. Ș.
RED.AV
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
4.06.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1891/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 407/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
