Obligaţie de a face. Decizia nr. 575/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 575/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 25299/300/2010
Dosar nr._
(1110/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 575
Ședința publică de la 07.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă, B. G., și continuat de moștenitorii, G. G. M. și G. Ș., împotriva deciziei civile nr.1058.A. din 23.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, P. M. BUCUREȘTI.
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, I. N., pentru recurenta-pârâtă, G. Ș., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberată de Baroul București, curatorul, B. R. G., în calitate de reprezentant recurentului-pârât, G. G. M., legitimat cu legitimația de avocat nr. 4000-310-_/07.12.2011, consilier juridic, M. I., pentru intimatul-pârât, P. M. București, în baza delegației de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, văzând că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Avocatul recurentei-pârâte, G. Ș., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Face o precizare în sensul că lucrarea de canalizare nu este menționată în petitul cererii de chemare în judecată, instanța fondului a fost învestită cu desființarea lucrărilor efectuate la imobilul pârâtei și nu la terenul adiacent acestui imobil.
Curatorul recurentului-pârât, G. G. M., având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, cu o singură precizare, în sensul că acea lucrare de canalizare nu este o veritabilă lucrare de construcție, ci, doar o conectare la scurgerea care exista deja în curtea comună.
Consilierul juridic al M. București, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de apel.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
„Prin sentința civilă nr._/23.11.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul P. M. București, ca rămasă fără obiect.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 8,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 20.07.2010, sub nr._, reclamantul P. M. BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâta B. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea lucrărilor de construire executate fără autorizație la apartamentul nr.2 al corpului D din imobilul situat în București, ..45, sector 2, cu stabilirea unui termen limită pentru executarea obligației și cu autorizarea reclamantului ca, în caz de neconformare a pârâtei, să aducă imobilul la configurația inițială pe cheltuiala acesteia.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei București au constatat că pârâta a executat fără a deține autorizație de construire, lucrări de amenajări interioare constând în transformarea unei ferestre în ușa de acces și închiderea cu carabida a unui gol de ușa precum și realizarea unei canalizări în curtea . conformitate cu prevederile Legii nr.50/1991, pârâta a fost sancționată contravențional, fiind încheiat procesul-verbal nr.7142/10.08.2009.
Prin procesul verbal, s-a dispus . obținerea autorizației de construire și, în caz contrar, desființarea construcțiilor neautorizate până la data de 31.03.2010, însă pârâta nu s-a conformat nici uneia dintre măsurile dispuse.
În drept au fost invocate prevederile art.32 alin.(1) și alin.(2), art.26 alin.(1) din Legea 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând cererii, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, conform dispozițiilor art.112 alin.2 Cod procedură civilă, procesul verbal nr. 7142/2009.
Cererea a fost legal timbrată .
Parata nu a formulat întâmpinare dar a depus în copie documentele necesare pentru eliberarea autorizației de construire și autorizația de construire nr.955/46 "D"/07.11.2011emisa de Primăria Sectorului 2 București.
La data de 12.01.2011 numita C. M. J. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat desființarea de către parata a canalizării efectuate pe terenul sau și aducerea terenului la starea inițială.
Prin încheierea din 15.06.2011 cererea de intervenție a fost respinsă în principiu ca neîntemeiata.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că pârâta a executat fără a avea autorizație de construire, lucrări de amenajări interioare constând în transformarea unei ferestre în ușa de acces și închiderea cu cărămidă a unui gol de ușa la apartamentul nr.2 al corpului D din imobilul situat în București, .. 45, sector 2 precum și realizarea unei canalizări în curtea . constituie contravenție, potrivit art. 26 alin.1 lit.a) din Legea 50/1991 așa cum a fost succesiv modificată și republicată, iar pârâta a fost sancționata contravențional prin procesul verbal nr.7142/10.08.2009, dispunându-se totodată . obținerea autorizației de construire și, în caz contrar, desființarea lucrărilor neautorizate, conform dispozițiilor art.28 din actul normativ, termenul pentru realizarea acestor măsuri fiind stabilit cel mai târziu până la data de 31.03.2010.
În conformitate cu dispozițiile art.32 din Legea nr.50/1991 așa cum a fost succesiv modificată și republicată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune.
La data de 07.11.2011 pârâta o obținut autorizația de construire nr. 955/46 "D"/07.11.2011emisa de Primăria Sectorului 2 București prin care s-au autorizat construcțiile efectuate fără autorizație de construire și pentru care parata a fost sancționata contravențional prin procesul verbal de contravenție nr.7142/10.08.2009.
Față de cele reținute, se constata ca cererea a rămas fără obiect întrucât pârâta a intrat în legalitate prin autorizarea lucrărilor efectuate inițial fără autorizație de construire, acțiunea urmând a fi respinsa în consecința.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 8,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant”.
Împotriva sentinței civile nr._/23.11.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în dosarul nr._ a formulat apel reclamantul P. M. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel cum s-a reținut în decizia din apel:
„Apelantul-reclamant arată că parata a executat fără a avea autorizație de construire, lucrări de amenajări interioare constând în transformarea unei ferestre în ușa de acces și închiderea cu cărămida a unui gol de ușa la apartamentul nr.2 al corpului D din imobilul situat în București, ..45, sector 2, precum și realizarea unei canalizări în curtea . constituie contravenție, potrivit art.26 alin 1 lit. a) din Legea nr.50/1991 așa cum a fost succesiv modificata și republicata, iar parata a fost sancționată contravențional prin procesul verbal nr.7142/10._, dispunându-se totodată . obținerea autorizației de construire, și în caz contrar, desființarea lucrărilor neautorizate, conform dispozițiilor art. 28 din actul, normativ, termenul pentru realizarea acestor masuri fiind cel stabilit cel mai târziu pana la data de 31.03.2010.
La data de 07.11.2011 pârâta a obținut autorizația de construire nr.955/46/"D”/_ emisa de Primăria Sectorului 2 București prin care s-au autorizat construcțiile efectuate fără autorizație de construire, însă autorizația a fost eliberata doar pentru „Amenajare interioara” nicidecum pentru canalizare.
Apelantul-reclamant arată că autorizația deconstruire nu este completa aceasta, fiind eliberata, doar pentru „amenajări interioare” iar nu pentru canalizarea executata neautorizat.
Față de acest aspect, apelantul arată că litigiul deschis nu a rămas fără obiect.
În conformitate cu art.32 din Legea nr. 50/1991 așa cum a fost succesiv modificata și republicata, în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit art.28 alin.1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele de judecata.
Potrivit art.1 din Ordonanța nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor modificată și completată, „legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a consiliului General al M. București”.
Așadar, apelanta arată că prin contravenție trebuie înțeleasă o faptă antisocială, un act de conduita al unor persoane, în afara unui cadru legal, prin care se aduce atingere relațiilor sociale (ocrotite prin cate normative care stabilesc drepturi și obligații ce revin fiecăruia) sau regulilor de conviețuire și comporta mont existente la un moment dat în societate.
Apelantul-reclamant arată că răspunderea juridică pentru contravenții își are temeiul în săvârșirea cu vinovăție a unei fapte.
Vinovăția, ca trăsătură esențială a contravenției reprezintă poziția psihică, atitudinea contravenientului față de fapta comisă și urmările ei,
Răspunderea pentru contravenții intervine, indiferent de forma pe care aceasta o îmbracă: intenția (indirectă sau directă) sau culpa (ușoară sau prudența).
Apelantul-reclamant consideră că procesul, verbal face dovada deplină a situației de fapt reținută în cuprinsul său, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, până la proba contrarie.
Conform jurisprudenței CEDO (cauza A. c. României), dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata și de a. solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează, în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art.31-36 din OG nr.2/2001 persoana sancționată are dreptul să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecata este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Fața de cele arătate, apelantul reclamant solicită admiterea apelului, iar pe fond admiterea acțiunii.
În drept, apelantul-reclamant a invocat dispozițiile art.282-298 Cod procedură civilă”.
Intimata – pârâtă B. G. a depus întâmpinare, la dosar prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, întrucât Primăria susține în fapt, toate sesizările formulate de către C. M. J. către această instituție.
La termenul de judecată din data de 14.09.2012, C. T. M. J. a formulat o cerere de aderare la apelul depus de P. M. București – cerere respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din data de 12.10.2012.
Prin decizia civilă nr.1058/A/23.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosarul nr._ s-a admis apelul formulat de P. M. București, a fost schimbată în parte sentința civilă nr._/23.11.2011 a Judecătoriei sectorului 2 București apelată, în sensul că s-a admis cererea și a fost obligată pârâta să desființeze lucrările privind realizarea unei canalizări în curtea comună aferentă imobilului situat în ..45, astfel cum sunt prevăzute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.7142 din 10.08.2009, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În considerentele deciziei Tribunalului București s-au reținut următoarele:
„Analizând sentințe apelantă prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul a constatat caracterul fondat al apelul pe care, în consecință, l-a admis conform dispozițiilor art. 296 C.proc.civ. pentru următoarele considerente:
Prioritar analizării fondului cererii, tribunalul a calificat excepția inadmisibilității apelului invocată de intimata B. G. prin întâmpinare, drept apărare de fond, motivele de fapt și de drept susținute neintrând în categoria excepțiilor procesuale care ar face de prisos analiza fondului cauzei.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare al contravențiilor nr.1742/10.08.2009, intimata-pârâtă B. G. a fost sancționată contravențional prin aplicarea unei amenzi în sumă de 1.000 lei pentru executarea fără autorizație de construire a unor lucrări de construire constând în modificări interioare ale apartamentului nr. 2 al corpului D din imobilului situat în București, ..45, ., prin transformarea unei ferestre în ușă de acces, închiderea cu cărămidă a unui hol de ușă între încăperea (1) și holul (6). Precum și realizarea unei canalizări în curtea comună. Prin același proces-verbal s-a dispus în sarcina intimatei-pârâte . obținerea autorizației de construire, în caz contrar aducerea imobilului la starea inițială, măsurile dispuse urmând a fi realizate până la data de 31.03.2010.
Tribunalul a înlăturat susținerile intimatei din întâmpinare, referitoare la inadmisibilitatea cererii formulate de primărie și în consecință a apelului declarat, ca urmare a faptului că lucrările neautorizate se refereau exclusiv la modificările interioare din apartament, având în vedere că prin procesul verbal de contravenție ce face dovadă deplină cu privire la situația de fapt reținută, până la anularea sa pe cale judiciară, consemnează și efectuarea unei lucrări de canalizare în curtea comună a imobilului fără autorizație de construire.
Este adevărat că la data de 07.11.2011, pârâta a obținut autorizația de construire nr.955/46/D din 07.11.2011, emisă de Primăria Sectorului 2 București, prin care s-au autorizat construcțiile efectuate pentru amenajările interioare fără însă ca lucrarea de canalizare executată să fi fost autorizată.
În acest context, în mod greșit prima instanță a reținut că cererea formulată de reclamant ar fi rămas fără obiect, în condițiile în care intimata nu s-a conformat în totalitate măsurilor dispuse prin procesul-verbal de sancționare.
Așa cum se poate constata din înscrisurile depuse la dosar, terenul reprezentând curtea comună este proprietatea terților C. fiind dobândit de către aceștia prin dispoziția Primarului General de restituire conform Legii nr. 10/2001 și a certificatului de urbanism emis pentru canalizare.
Tocmai în vederea obținerii autorizației și pentru lucrarea de canalizare efectuată s-a pus în vedere intimatei să depună la dosarul primăriei acordul scris al proprietarilor în formă autentică, acord care nu a fost însă obținut.
Reținând, pentru argumentele de mai sus, că intimata nu s-a conform întrutotul procesului-verbal de sancționare în sensul în care nu a obținut autorizația de construire pentru lucrarea de canalizare și în această ipoteză nu a desființat lucrarea, tribunalul a admis apelul și schimbând în parte sentința apelată, a admis în parte cererea și a obligat pârâta să desființeze lucrările privind realizarea unei canalizări în curtea comună aferentă imobilului situat în ..45, astfel cum sunt prevăzute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.7142 din 10.08.2009, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate”.
Împotriva deciziei civile nr.1058/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă, în dosarul nr._, a formulat recurs pârâta B. G., criticând-o pentru nelegalitate potrivit dispozițiilor art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului, s-a arătat că prin admiterea parțială a apelului, încălcând art.294 Cod procedură civilă, Tribunalul București a acordat mai mult decât s-a cerut – art.304 pct.6 Cod procedură civilă – în cererea inițială înregistrată de Judecătoria sectorului 2 București la 20.07.2010, fiind încălcată grav legea contravențională specială, care impune restrictiv, ca doar măsurile dispuse de agentul constatator să beneficieze de forța coercitivă a statului, prin sesizarea instanței judecătorești (art.32 alin.1 din Legea nr.50/1991), enunțate în pct.7 (intitulat Rezoluție de aplicare a sancțiunii) din Procesul – verbal nr.7142/10.08.2009.
Așa cum, doar dispozitivul unei hotărâri este susceptibil de punere în executare, tot așa și dispozitivul dintr-un proces verbal de contravenție adică rezoluția de aplicare a sancțiunii, este singura care se poate bucura de suportul coerciției statului spre a se face cuvenita executare.
„A admite că și simplele constatări ale agentului constatator din procesul-verbal sunt pe același plan de efecte juridice cu cele menționate în rezoluția aceluiași proces-verbal, înseamnă a nesocoti atât dispozițiile art.32 alin.1 din legea nr.50/1991, care vorbește de măsuri dispuse, nu de constatări consemnate prin procesul-verbal de contravenție, cât și a arunca în eter principiul european, consacrat de CEDO, al previzibilității legii sau a dispoziției luate în baza ei (în lipsa căreia agentul constatator poate transforma, la discreție și abuziv, multele sale constatări în măsuri care să fie puse în executare, ulterior! Pentru ca un subiect să se conformeze unei prescripții a legii, aceasta trebuie să emane ab initia previzibilitate și determinabilitate, nu să aibă conținut inexact sau volatil.)
În adevăr, așa cum judicios reține Judecătoria Sector 2 București, "prin cererea înregistrată pe rolul său, reclamantul P. M. București a chemat în judecată pe pârâta Bușegescu G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea lucrărilor de construire executate fără autorizație la apartamentul nr.2 al corpului D din imobilul situat în București, ..45, sector 2", așa cum a arătat și apărătorul intimatei Bușegescu în întâmpinarea formulată în fața onoratului Tribunal la pct.Primo, Primăria nu a cerut niciun moment desființarea vreunei pretinse lucrări de canalizare în fața instanței de fond.
D. în motivele din cererea depusă la instanța de fond face referire en passant Primăria la pretinse lucrări de canalizare. Or, instanța nu se poate socoti investită decât printr-o cerere expresă, care să aibă corespondent exact în măsurile dispuse de agentul constatator.
În mod netemeinic și făcând o greșită aplicare a legii, Tribunalul a înlăturat susținerile recurentei din întâmpinare, potrivit cărora lucrările neautorizate ab initia și care trebuiau autorizate pentru a intra în legalitate intimata-pârâtă se refereau inițial exclusiv la modificările interioare din apartament. Primăria a venit în apel cu ceva nou, ex abrupta, ignorând că nu se pot face cereri noi în apel (art.294 din vechiul C.). În plus, procesul-verbal de contravenție nu constituie act de sesizare al instanței. Or, În cererea introductivă de judecată la instanța de fond, Primăria nu cere, așa cum deja a arătat, desființarea vreunei lucrări de canalizare.
Tribunalul a reținut în motivarea deciziei sale că "procesul-verbal de contravenție ce face dovada deplină cu privire la situația de fapt reținută până la anularea sa pe cale judiciară, consemnează și efectuarea unei lucrări de canalizare". Dacă și Tribunalul vorbește, în mod corect de altfel, de consemnarea unei lucrări pretins de canalizare, concluzia trasă, că numita contravenientă Bușegescu nu s-a conformat procesului-verbal de sancționare este totalmente eronată și aceasta înseamnă că motivarea deciziei nu e la adăpost de critică, iar Primăria a pretins și obținut în fața instanței de apel ca simplele constatări și consemnări ale agentului constatator să se metamorfozeze în măsuri dispuse, în sensul art.32 alin.1 din legea nr.50/1991.
În adevăr, citind rezoluția sau dispozitivul procesului-verbal nr.7142 din 10 august 2009, se observă ușor singura parte din procesul-verbal la care intimata pârâtă avea obligație să se conformeze și la care s-a și conformat: "Dispun, în temeiul legii, următoarele măsuri: . obținerea autorizației de construire, în caz contrar, aducerea imobilului la starea inițială."
Pe de altă parte, a depus la dosar pentru fi avute în vedere de către instanța de apel înscrisuri (referat cu punct de vedere al proiectantului, dar și, foarte important, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, nr._ din data de 7 nov. 2012, emis de inspectorul M. Tavaru din cadrul Direcției Urbanism a Primăriei Sector 2), potrivit cărora intimata pârâtă Bușegescu G. a executat nu o lucrare de canalizare, ci o simplă scurgere exterioară respectiv o lucrare de racordare la canalizarea din curtea comună (așa cum de altfel există în acea curte multe alte lucrări de racordare, care nici ele nu sunt autorizate).
Așadar, onoratul Tribunal avea motive, comparând înscrisurile depuse de noi cu procesul-verbal de contravenție nr.7142 din 10 aug. 2009, să manifeste dubii rezonabile cu privire la situația de fapt, astfel încât să depună diligențe ca Primăria M. București să se prezinte în judecată și în condiții de contradictoriu și egalitate a părților, garantate de art. 6 din Convenția Europeană de Salvgardare a Drepturilor Omului, să se clarifice despre ce canalizare sau scurgere e vorba.
Procedând fără cuvenitele clarificări, Tribunalul a schimbat o sentință judicioasă a instanței de fond, bazându-se exclusiv pe considerentele din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 7142 din 10 aug. 2009, considerând că doar acesta face dovadă deplină și fără a-I contrabalansa cu înscrisul nostru de același rang (proces-verbal)”.
A rezultat, o interpretare greșită a legii și o aplicare injustă și discriminatorie a acesteia.
S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și s-a depus delegație avocațială pentru reprezentarea recurentei, la dosar, precum și dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbrului judiciar de 0,15 lei aferente recursului.
Întrucât la data de 29.04.2013, recurenta B. G. a decedat, potrivit înscrisurilor atașate la dosar, între care și certificatul de moștenitor nr.62/20.08.2013 emis de BNP Nemesis, au fost introduși în cauză moștenitorii – nepoți de fiică – G. Ș. și G. G. M. (filele 15-16 dosar recurs).
Întrucât din relațiile obținute de la Primăria sectorului 2 București – Serviciul Autoritate Tutelară (de la filele 25-30 dosar recurs), a rezultat că G. G. – M. este încadrat în grad de handicap accentuat, având diagnostic „Retardare mentală ușoară cu tulburări de comportament – conform certificatului nr.207/16.01.2013 – și nu are instituită curatelă/tutelă, ca măsuri de protecție – Curtea a numit potrivit art.44 Cod procedură civilă, un curator special pentru recurent care să-l reprezinte în cauză -, în persoana avocatului din cadrul Baroului București – dl. B. R. G., de pe lista disponibilă aflată la instanță, care a fost citat în cauză – în calitatea susmenționată, stabilindu-se onorariul de 200 lei în favoarea curatorului special numit.
Nu s-au administrat noi probe în recurs.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că nu poate fi primită critica privind încălcarea art.294 Cod procedură civilă privitoare la pretinsele încălcări ale limitelor sesizării instanței prin cererea de chemare în judecată, cu referire la art.32 alin.1 din Legea nr.50/1991 și precizările de la pct.7 din Procesul – verbal nr.7142/10.08.2009, respectiv a unei comparații între dispozitivul procesului – verbal de contravenție constând în măsurile dispuse prin acesta (în cauză), și dispozitivul unei hotărâri judecătorești, ca și la celelalte susțineri, privind faptul că nici în cererea de chemare în judecată și nici în procesul verbal de contravenție nr.7142/10.08.2009 nu s-ar fi solicitat desființarea vreunei pretinse lucrări de canalizare.
Verificând lucrările dosarului, se constată dimpotrivă, că în cererea de chemare în judecată s-a solicitat desființarea lucrărilor de construire ilegal realizate la imobilul situat la nr.45 din . 2, respectiv cele care s-au constatat de către inspectorul Primăriei M. București în chiar Procesul – verbal nr.7142/10.08.2008 (fila 5 dosar fond), constând în lucrări la construcția de la adresa respectivă privind transformarea unei ferestre în ușă de acces și închiderea cu cărămidă a unui gol de ușă, precum și realizarea unei canalizări în curtea comună – fără autorizație de construire impusă de Legea nr.50/1991 – art.27 alin.(5), pentru care s-a aplicat conform art.21 din O.U.G. nr.2/2001 o amendă contravențională de 1000 lei dispunându-se și măsura intrării în legalitate prin obținerea autorizației de construire, iar în caz contrar aducerea imobilului la starea inițială (fila 6 dosar fond).
Susținerile privind dispozitivul unui proces-verbal de contravenție și respectiv dispozitivul unei hotărâri judecătorești nu pot fi primite, chestiunile prezentate în recurs neavând relevanță în cauză, prin lipsa de elemente comparabile între un titlu executoriu administrativ și o hotărâre judecătorească.
În același cadru nu pot fi primite susținerile lipsei de concordanță menționate, între cele dispuse prin Procesul – verbal și constatările și consemnările agentului constatator, mai întâi pentru că nu suntem în situația unei hotărâri judecătorești, privind motivarea care să susțină dispozitivul, iar în al doilea rând, nu ne aflăm în situația analizării legalității procesului – verbal de contravenție care nu a fost atacat în termenul legal, cu contestație.
Curtea observă doar, că nu există o astfel de neconcordanță între cele două elemente ale procesului – verbal de contravenție, care nu a fost contestat și cu privire la care nu s-a intrat în legalitate, decât cu privire la obținerea autorizației de construire cu privire doar la modificările la construcția respectivă, nu și cu privire la lucrarea de canalizare, racordare, din curtea comună de la aceeași adresă.
Iar racordul la rețeaua de utilități constituie o construcție în sensul art.3 lit.c din Legea nr.50/1991, chiar dacă nu s-a realizat în regim de lucrare de specialitate, cu materiale performante etc., ci într-un mod simplu, rudimentar.
Susținerea astfel că, racordarea la canalizarea din curtea comună constituie o simplă scurgere exterioară, iar nu o lucrare de canalizare, nu este exclusă de către legiuitor – potrivit textului susmenționat – din categoria de lucrări de construire pentru care este necesară obținerea autorizației legale și care în litigiul pendinte, nu s-a obținut.
Pe cale de consecință, în mod legal și temeinic, instanța de apel a obligat la readucerea terenului din curtea comună respectivă la starea inițială, anterioară efectuării racordului la rețeaua de canalizare, fără autorizația legală.
În cauză, nu se identifică, potrivit susținerilor din recurs, încălcări ale prevederilor art.294 Cod procedură civilă, ale legii speciale de contravenție, sau ale Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții – republicată.
Totodată, s-a constatat că, în recurs, nici nu s-a intrat în legalitate, pentru obținerea autorizației de construire, și pentru lucrarea de racordare la canalizare, efectuată în curtea comună a imobilului în litigiu.
În consecință, potrivit art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins, ca nefondat.
Având în vedere situația specială și urgența în care s-a aflat recurentul – moștenitor căruia i-a fost numit curator special, în sensul că provine din familie cu probleme serioase privind starea materială ce o încadrează în categoria persoanelor pentru care legea prevede acordarea asistenței juridice gratuite – în acord cu Legea nr.446/2006 și O.U.G. nr.51/2008, iar recursul se va respinge, Curtea – având în vedere Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Barourilor din România privind modalitatea remunerării curatorului special (art.2 pct.1 lit.k) și practica judiciară conturată în materie – va stabili că onorariul de 200 lei aferent curatorului special numit în cauză – avocat B. R. G., să fie avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției alocate în acest scop.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă, B. G., și continuat de moștenitorii, G. G. M. și G. Ș., împotriva deciziei civile nr.1058.A. din 23.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, P. M. BUCUREȘTI.
Onorariul curatorului special numit pentru recurentul G. G. M. în persoana avocatului B. R. G. în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red. F.P.
Tehnored.C.S.
Ex.2/19.05.2014
T.B.Secția a IV-a Civilă - M.I.L.
- D.I.T.
Jud.sector 2 București - V.L.P.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 796/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 421/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
