Obligaţie de a face. Decizia nr. 303/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 17794/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 303A
Ședința publică de la 8 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 1738/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, încontradictoriu cu intimata reclamantă F. M. M. domiciliată în București, ..68B, sector 1, având ca obiect: Legea 10/2001, alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă reprezentată de avocat S. D. V. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Reprezentanta intimatei reclamante arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta intimatei reclamante având cuvântul în combaterea apelului arată că, prin probatoriul administrat a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, fiind dovedit dreptul de proprietate al autorilor săi asupra imobilului în litigiu, preluarea abuzivă a acestuia.
Dezvoltă oral întâmpinarea formulată și solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond, urmând să solicite cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III a Civilă la data de 10.05.2013 sub nr._, reclamanta F. M. M. în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună: obligarea paratului sa soluționeze notificarea nr. 956/2001 formulata conform Legii nr. 10/2001, notificare ce formează obiectul dosarului înregistrai la parat sub nr. 6027/2001, prin dispoziție motivata, in sensul acordării de masuri reparatorii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin notificarea nr. 956/2001 ce formează obiectul dosarului înregistrat la parat sub nr. 6027/2001, a solicitat în baza Legii nr.10/2001 restituirea în natură a imobilului-apartament nr. 12, situat in București, .. 7, ..
În ceea ce privește calitatea sa procesuala activa, a arătat că, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/17.10.1934 de către Tribunalul Ilfov, Secția notariat și transcris sub nr._/17.10.1934 în registrul de transcripțiuni, M. E. a cumpărat de la S. Lahovary, A. Zanescu și loan Lahovary un drept indiviz din suprafața de teren în întindere totala de 889 mp, situată în București, .. 7.
Ulterior, M. E. a devenit proprietara apartamentului nr. 12 de la etajul 1 al imobilului situat în București, .. 7, conform contractului de construcție autentificat sub nr._/17.10.1934 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat și transcris sub nr._/17.10.1934 în registrul de transcripțiuni.
În anul 1940, cu ocazia înființării cărților funciare în București, s-a constatat prin procesul-verbal nr. 1436/1940 al Comisiunii pentru înființarea Cărților Funciare în București ca apartamentul nr. 12, situat la etajul 1 al imobilului din ..7 este proprietatea lui M. E., născuta Barcanescu și s-a dispus înscrierea dreptului sau de proprietate in cartea funciara.
De asemenea, conform adresei nr._/3972/4.07.2001 emisă de Primăria Municipiului București, Direcția Patrimoniu, Evidenta Proprietăți, Cadastru, Serviciul Evidenta Proprietății, in prezent . numește . începând cu anul 1990, după ce, în trecut, a mai purtat si alte denumiri: . cu anul 1949 si . anul 1964.
Apartamentul nr.12, situat la etajul 1 al imobilului din .. 7 a fost naționalizat în anul 1950, M. E. figurând la poziția 4600 in anexa Decretului nr.92/1950,așa cum rezulta din adresa nr._/19.10/2001 a Direcției Impozite si Taxe Locale Sector 1 București si din adresa nr.RR/_/7.11.2001 eliberata de Administrația Fondului Imobiliar, Serviciul Fond Locativ.
S-a arătat faptul că este legatara universala a lui Ceretzianu R., conform certificatului de moștenitor nr. 1901/13.12.1985 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 1 București și încheierii de rectificare nr. 42/15.04.2002 emisa de Societatea Civila "Mentor".
La rândul său, autorul său, Certzianu R., în calitate de fiu, este unicul moștenitor acceptant al lui M. Emea, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 88/24.04.2002 eliberat de BNPA "Etica".
S-a precizat faptul că reclamanta a avut următoarele nume de familie succesive: J., potrivit certificatului de naștere; G., potrivit primului certificat de căsătorie si hotărârii de divorț si F., potrivit ultimului certificat de căsătorie si hotărârii de divorț.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001: "Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constând in restituire in natura sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării in mod abuziv a acestora;..."
Totodată, conform disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001: "de prevederile prezentei legi beneficiază si moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite".
Potrivit disp. art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001: "In termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligata sa se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivata, asupra cererii de restituire in natura. "
Deși pârâtului îi incumba obligația legala de a răspunde solicitării sale într-un termen de maxim 60 de zile, acesta nu s-a conformat obligației, termenul prevăzut de lege fiind cu mult depășit.
D. urmare, absența răspunsului pârâtului reprezintă un refuz de soluționare a notificării formulate încă din anul 2001, termenul prevăzut de lege nefiind un termen de recomandare, ci un termen prevăzut in mod imperativ, respectiv un termen obligatoriu în care să se răspundă pretențiilor persoanei îndreptățite, termen rezonabil pentru a se face o verificare a cererii în raport de înscrisurile depuse în susținerea acesteia.
Prin tergiversarea soluționării notificării formulate în baza disp. Legii nr. 10/2001 i s-a adus o data în plus atingere dreptului de proprietate garantat prin art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in conformitate cu care: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional.", dreptul de proprietate trebuind să se bucure de o reala protecție, să fie garantat.
Prin lipsirea sa de bun (in sensul art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului) atâta timp fără sa fi încasat nici măcar vreo despăgubire care sa reflecte valoarea reala a acestuia si prin faptul ca eforturile depuse pentru a recupera proprietatea au fost pana in prezent zadarnice, a fost rapt echilibrul rezonabil vizat de art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului si am suportat si încă mai suport o sarcina speciala si exorbitanta.
In drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Sub aspect probatoriu, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 23.07.2013 pârâtul M. București prin Primarul General a formulat in temeiul art. 205-208 C.pr.civ. întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Legea nu stabilește o ierarhie între tipurile de măsuri reparatorii prin echivalent pe care le reglementează și nu acorda preferabilitate în vreun caz concret despăgubirii persoanei deposedate de bunul sau în modalitatea compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investita cu soluționarea notificării.
Potrivit Legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii sau de acordare de bunuri si servicii in compensare.
Conform art. l al. l și al.2, art.4, art. 16 și art.50 lit. b nr.165/2013 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția în sensul art. 1 alin. 2 respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Prin art. 4 al Legii nr. 165/2013 se arată în mod expres ca aceasta lege este aplicabila și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor de judecata, la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 16.05.2013.
Art. 50 lit. b menționează expres faptul ca „orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare si măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent, prevăzute in Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificările si completările ulterioare se abroga”.
Prin sentința civilă nr.1738/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă a admis acțiunea formulată de F. M. M.,în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL,
A obligat pârâtul să soluționeze notificarea nr.956/2001 formulată în baza Legii 10/2001,notificare ce face obiectul dosarului înregistrat la pârât sub nr.6027/2001, prin dispoziție motivată, în sensul acordării de măsuri compensatorii sub formă de puncte.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, prin notificarea nr. 956/2001 F. M. M. a solicitat, în conformitate cu Legea nr.10/2001 restituirea în natură a imobilului apartament 12 situat în București, .. 7, . naționalizat autoarei sale M. E. prin Decretul 92/1950, poziția 4600.
Tribunalul a reținut că imobilul a fost dobândit de E. M. prin actul de vânzare cumpărare nr._/1934 și prin contractul de construcție transcris sub nr._/1934.
Imobilul a fost naționalizat în baza Decretului 92/1950.
La data de 19.11.1976, M. E. a decedat, rămânând ca moștenitor Cretzianu R. în calitate de fiu.
La data de 01.09.1985 d/ul Cretianu R. a decedat rămânând ca unic moștenitor testamentar G. M., născut J. (actual F.), astfel cum rezulta din Certificatul de moștenitor nr. 1901/13.12.1985.
Prin Decizia nr.1437/06.09.1971 emisă de Consiliul Popular al Municipiului București, imobilul în litigiu s-a transmis începând cu data de 01.01.1971 din fondul locativ de stat în proprietatea personală a soților I. C. și V. O. A..
Prin sentința civilă nr.8521/23.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei F. M. M. formulată în contradictoriu cu V. O. A. privind revendicarea imobilului în litigiu, sentință ce a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și respectiv a recursului.
Potrivit relațiilor furnizate de Primăria Municipiului București, notificarea 956/2001 nu a fost soluționată.
Tribunalul a constatat întemeiată cererea reclamantei de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în București . sector 3.
S-a reținut de către tribunal faptul că la dosarul aflat la pârâta existau toate actele necesare soluționării acestei notificării în sensul stabilirii unor masuri reparatorii prin echivalent.
S-a reținut de asemenea faptul că acțiunea a fost introdusa la data de 13.05.2013, anterior intrării în vigoare a Lg. 165/2013, iar temeiul acțiunii îl reprezintă Legea 10/2001 aceasta fiind și legea în raport de care instanța va analiza temeinicia pe fond a pretențiilor reclamanților.
In ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că potrivit dispozițiilor art. 4 din Lg. 165/2013 aceasta lege se aplica si cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării ei în vigoare, tribunalul a apreciat că aceasta lege aduce modificări cu privire la procedura de acordare a despăgubirilor și prin urmare este aplicabila și proceselor în curs, astfel încât va analiza și incidența acestei în speță în măsura în care obiectul acțiunii o permite potrivit principiului disponibilității.
Astfel, conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. f) din Legea nr.10/2001, constituie imobile preluate abuziv în sensul acestei legi, imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial. Potrivit art. 11 din Legea nr.10/2001. Imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare. În cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător (alin. 3 art. 11).
Tribunalul a reținut că în speță imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv prin Dec. 92/1950.
Cu privire la soluționarea notificării, conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (...), se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
Potrivit art. 3 alin 1 Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Conform art. 4 din lege, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun. De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Se constată că prin preluarea terenului și a construcției, fără achitarea unei despăgubiri corespunzătoare unei valori echitabile, autoritățile statului au lipsit pe autorii reclamantei de dreptul de proprietate asupra imobilului dobândit prin act autentificat.
Constatând îndeplinită situația premiză prevăzută de Legea nr. 10/2001, tribunalul reține dreptul reclamantei la restituirea prin echivalent a imobilului situat în București .. 7, ap. 12, .> Conform art. 10 alin 1 din legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 16 din Lg. 165/2013 cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natura la nivelul entităților investite de lege se soluționează prin acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte, care se determina potrivit art. 21 alin. (6) si (7).
Art. 21 din Lg. 165/2013 prevede ca „evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprima în puncte.
Tribunalul a constatat că Legea nr. 165/2013 este legea specială la momentul de față, iar conform art. 50 lit. c din noua lege, orice dispoziții contrară se abrogă, astfel încât unica modalitate de reparație alternativă restituirii în natură, anume compensarea prin puncte, se aduce la îndeplinire în cadrul procedurii instituite prin legea specială nr. 165/2013 publicată în M.Of. nr. 278/2013.
S-a reținut că art. 21 din Legea nr.165/2013 a stabilit procedura administrativă de acordare a măsurilor reparatorii în cazul notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Tribunalul a reținut că în urma stabilirii în mod irevocabil a dreptului notificatorului la restituirea prin echivalent a imobilului, unitatea administrativ teritorială după emiterea dispoziției de restituire va transmite dosarul prefecturii pentru emiterea avizului de legalitate si ulterior urmând a se face procedura stabilită de legea nr. 165/2013 pentru stabilirea acelor măsuri reparatorii asupra cărora își exprimă acordul notificatorii.
În speță, tribunalul a reținut că notificarea reclamantei a fost formulată în anul 2001, iar din dosarul administrativ nu reiese că reclamantul a omis a se conforma unor solicitări privind acte lipsă, la dosar existând toate actele necesare soluționării cauzei.
Având în vedere contextul legislativ oscilant de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, noile dispoziții ale Legii nr. 165/2013 (art. 33 în principal din Legea nr. 163/2013) nu împiedică instanța a proceda în speță, la soluționarea cererii formulate, în sensul constatării în favoarea reclamantului a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în ce privește imobilul situat in București .. 7, ap. 12, .> Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General.
În motivarea apelului, apelantul critică sentința pentru următoarele motive:
Legiuitorul a stabilit prin art.22 din legea nr.10/2001 ca unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizia sau după caz, dispoziția motivata,asupra cererii de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii.
Unitatea deținătoare este singura abilitată de legiuitor să emită decizie sau dispoziție de măsuri reparatorii prin echivalent sau de restituire în natură.
Potrivit Legii nr.165/2018 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, deci unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii,
Conform art.1 al.1 și al.2, art.4, art.16 și art.50 lit.b din Legea nr.165/2018 M. București urmează să fie obligat să emită dispoziția, în sensul art.1 al.2, respectiv compensarea prin puncte pentru irnobilul în litigiu.
Prin art. 4 al Legii nr. 165/2018 se arata în mod expres că aceasta lege este aplicabila și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 16.05.2013.
Art.50 lit.b menționează expres faptul că orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare se abrogă.
Față de . legii 165/2013 a înțeles să invoce excepția de prematuritate a cererii.
Prin dispozițiile art.33 alin.I din legea 165/2013,entitățile investite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit legii 10/2011 nepublicata cu modificările și completările ulterioare înregistrate și nesoluționate până la data intrare în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entitățile investite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 luni, entitățile investite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2,500 și 5000 de cereri;
c) în termen de 36 luni, entitățile investite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
2) termenele prevăzută la alin. 1 curg de la data de 1 ianuarie 2014,
A constatat că pentru soluționarea notificării s-a instituit un nou termen în sarcina unității deținătoare, altul decât cel stabilit prin art.25.1 din legea nr.10/2001 mai mult prin art.32.1 din legea 165/2013 se instituie un termen de decădere în procedura administrativă de 90 zile în care persoanele care se considera îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile investite de lege,
In consecință, câtă vreme analiza notificărilor întemeiata pe legea nr.10/2001 se face din perspectiva unui nou act normativ privind măsurile reparatorii pentru finalizarea procesului de restituire în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România respectiv legea nr.165/2013 începând cu data de 1 ianuarie 2014.
Mai mult prin dispoziția art.4 din legea nr.165/2013,dispozițiile prezentei legi se aplica cererilor formulate și depuse în termen legal, la entitățile investite de Iege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei Iegi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor,precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în cauza M. A. împotriva României la data intrării în vigoare a prezentei legi,
Astfel a apreciat că dreptul persoanelor care se considera îndreptățite la măsuri reparatorii în soluționarea notificărilor nu s-a născut.
Mai mult decât atât prin raportare la dispozițiile art. 33 alin4 „cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. 1, respectiv entitățile investite cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001."
Față de textul de lege invocat a considerat că nu puteau fi obligați la a soluționa dosarul reclamantei, câtă vreme legiuitorul a stabilit că rezolvarea cererilor formulate în temeiul Legii nr.10/2001 să se facă în ordinea depunerii acestora.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
In drept, dispozițiile art.488 pct. 9.C.proc,civ.
Dovada a fost făcută cu înscrisuri.
În baza art. 411 alin.2 C.proc.civ., a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 07.03.2014 calea de atac a fost calificată ca fiind apel, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acel termen.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicita în esență, respingerea apelului ca nefondat.
Nu s-au solicitat sau administrat probe noi în cauză.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate și de apărările formulate de intimat prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin sentința recurată prima instanță a dispus obligarea apelantului pârât să emită în favoarea intimatului reclamant dispoziție motivată cu propunere de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul ce a format obiectul notificării, reținând că nu este posibilă restituirea în natură a acestuia, statuându-se în mod expres în dispozitivul sentinței atacate acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv măsura compensării prin puncte.
La data pronunțării sentinței recurate (8.10.2013) dat fiind faptul că notificarea reclamantei nu era soluționată irevocabil, dispozițiile Legii nr.165/2013 invocate de recurentul – pârât M. București prin Primarul General, act normativ care a intrat în vigoare la data de 20 mai 2013 erau aplicabile litigiului de față, măsurile compensatorii ce se cuvin reclamantei fiind acordate în concordanță prevederile legii, respectiv potrivit legii noi.
Potrivit art.4 din Legea nr.165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (…)”, iar potrivit art.50 lit. c din același act normativ „La data intrării în vigoare a prezentei legi (…) articolele 16, 17, 18, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189 și articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi se abrogă”.
Având în vedere că soluția pronunțată de Tribunalul București asupra calității reclamantei de persoană îndreptățită în sensul legii nr.10/2001 la măsuri compensatorii pentru imobilul nu a fost criticată, recursul Municipiului București neconținând nici un argument cu privire la acest aspect, aceasta a intrat în puterea de lucru judecat.
În atare condiții, Curtea reține că intimata reclamantă este persoană îndreptățită la măsuri compensatorii pentru imobilul preluat abuziv, imobil care nu mai poate fi restituit în natură, fiindu-le aplicabile dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.165/ 2013 potrivit cărora „în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte” precum și prevederile capitolului III din lege care reglementează procedura de acordare a măsurilor compensatorii.
Cu toate acestea, se constată că motivul de nelegalitate invocat de recurentul – pârât M. București prin Primarul General, ce vizează modul în care au fost acordate de către prima instanță măsuri reparatorii prin echivalent nu este fondat deoarece Tribunalul nu a dispus obligarea recurentului la despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 cum fără temei se susține prin apelul formulat, ci la măsuri reparatorii potrivit legii în vigoare la data pronunțării sentinței, respectiv la măsura compensării prin puncte prevăzută de art.1 alin.2 și de capitolul III al Legii nr.165/2013.
Nefondată este excepția de prematuritate a cererii, excepție invocată de apelant în raport de termenul instituit de dispozițiile art.33 alin.I din legea 165/2013 în favoarea entităților investite cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr.10/2001. În acest sens, curtea constată că prin decizia Curții Constituționale nr.88 din 27 februarie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 281 din 16 aprilie 2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Această decizie este, potrivit prevederilor art.147 alin.4 din Constituția României, obligatorie pentru instanțe le de judecată de la data publicării, respectiv începând cu data de 16 aprilie 2014.
Prin considerentele acestei decizii, s-a statuat în sensul că ,,prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013 se aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al persoanelor îndreptățite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiază de la momentul învestirii instanței de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei. Efectul juridic al soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, în sensul respingerii acțiunilor menționate ca "devenite premature", constituie o evidentă încălcare a liberului acces la justiție și, prin urmare, o nesocotire a dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (2) potrivit cărora "Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".
57. Astfel, Curtea reține că introducerea în cadrul unui proces în curs a unui impediment care tinde să nege dreptul de acces liber la justiție al persoanei interesate încalcă prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție.,,
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6 împotriva sentinței civile nr.1738/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, încontradictoriu cu intimata reclamantă FRAN K M. M. domiciliată în București, ..68B, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. S. B. A. S.
GREFIER
V. Ș.
RED.BAS
Tehnored.MȘ/ 4 ex.
05.12.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 942/2014. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 86/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
