Pretenţii. Hotărâre din 17-11-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 16568/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1755R Ședința publică de la 17 noiembrie 2014
Curtea compusă din
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - B. A. S.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER- V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul reclamant C. N. N. C. împotriva sentinței civile nr. 1876/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a lll-a Civilă în dosarul nr._ ", în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect: pretenții, despăgubiri pe Lg. 221/2009, acțiune în constatare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 3.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 10.11.2014 și apoi la 17.11.2014.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, sub nr._, reclamantul C. N. C. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra, să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate că Sentința 77/21 ianuarie 1950 și Decizia 1532 / 12 mai 1950 a Curții Militare de Casație și Justiție sunt urmare a unui proces politic, să fie obligat pârâtul să plătească daune morale cauzate de condamnarea politică, la 15 ani de muncă silnică și 5 ani degradarea drepturilor civile, pentru „crime de uneltire contra orânduirii sociale" (pedeapsa a fost executată în întregime), astfel:
-suma de_ Euro, reprezentând salariul nerealizat de tatăl său, în 15 ani de pușcărie: 1400 ron/lună x!5 ani x 12 luni (4,3747 euro/ron) -_ euro;
-suma de_ euro, reprezentând diferența de salariu, pentru că i s-a impus să lucreze în Târgoviște și i s-a interzis să lucreze în industria de „apărare" sau „ de importanță republicană": 500 ron x 20 ani de muncă x 12
luni (4,3747 euro/ron):
În motivarea acestor solicitări, reclamantul arată că este singurul fiu al defunctului său tată C. C. N., cunoscut P., în conformitate cu certificatul de moștenitor și a declarației pe propria răspundere, care student la matematică, după ce a luptat pe frontul antisovietic 2 ani și s-a întors din prizonieratul_de 6 ani, a fost arestat în țara lui,în Duminica de F. ,1949, iar prin Sentința 77/1950, a fost condamnat de către Tribunalul M. București la 15 ani de muncă silnică și degradare civilă.
Mai arată reclamantul faptul că hotărârea a rămas definitivă în conformitate cu decizia nr. 1532 / 12 mai 1950 a Curții Militare de Casare și Justiție, care a respins recursul tatălui său.
Arată că tatăl său a suferit foarte mult în perioada de prizonierat precum și ulterior, în toată perioada ce a urmat din 1949 până în 1989.
Astfel, după arestarea tatălui său, familia acestuia a fost persecutată, tâlhărită de stat prin luarea casei, forțată la divorț și la înstrăinarea copilului prin înfiere fără consimțământul acestuia.
În drept cererea a fost motivată pe dispozițiile din Legea 221 / 2009 și alte legi care acordă despăgubiri pentru prejudiciul produs și pentru daunele morale. În dovedirea acțiunii au fost anexate următoarele înscrisuri: Certificat_ /1982, mandat de arestare_/, sentința penală nr.77/21 ian 1950, decizia 1532 / 12 mai 1950 a Curții Militare de Casare și Justiție, foaia Matricolă Penală -Penitenciarul Pitești, Fișa Matricolă Penală - Penit.G. /19 august 1955, bilet de Eliberare 2094 / 1964, extras din cartea de muncă, acte de stare civilă adresa I.N.S., Hotărârea nr.106/25.08.1990 de acordarea unor drepturi ,conf. Decretului Lege nr 118/1990.
Prin sentința civilă nr. 1876/24.10.2013 Tribunalul București Secția a III -a Civilă a respins acțiunea.
S-a reținut, în esență, că din motivarea hotărârii de condamnare nr.77/1950 rezultă că autorul reclamantului a acționat în cadrul unei organizații legionare care și-a desfășurat activitatea pe teritoriul României și că a fost condamnat alături de alte persoane acuzate de aceeași activitate cu caracter legionar.
Având în vedere că autorul reclamantului a fost condamnat pentru desfășurarea unor activități de tipul celor enumerate la art.7 din lege, tribunalul a constatat că prezumția legală instituită prin art. 1 este înlăturată și în consecință a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal reclamantul C. N. C., criticând-o pentru nelegalitate și susținând următoarele.
În mod greșit prima instanță nu a avut în vedere caracterul politic al condamnării tatălui său prin sentința penală nr. 77/1950 a Tribunalului M. București și prin Decizia nr. 1532/1950 a Curții Militare de Casare și Justiție deși conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, C. C. N. a luptat pe front, a fost rănit și a căzut prizonier în URSS unde a reușit repatrierea a 1000 de români din lagărul de la Oranki – Mânăstirea.
Recurentul - reclamant susține că suma de_ Euro solicitată reprezintă despăgubiri pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnării nedrepte a tatălui său, condamnare ce a produs consecințe dramatice asupra sănătății fizice a tatălui său cât și asupra familiei sale.
De asemenea, recurentul reclamant arată că suma de_ euro solicitată prin cererea de chemare în judecată reprezintă salariul nerealizat de tatăl său în cei 15 ani de detenție și ca urmare a muncii silnice depuse în închisoare iar suma de_ euro reprezintă diferența de salariu întrucât după eliberare i s-a impus să lucreze numai în întreprinderi mici și i s-a interzis să lucreze în industria de „apărare” sau de importanță republicană”.
Recurentul reclamant a reiterat prin motivele de recurs toată situația de fapt expusă prin cererea de chemare în judecată referitoare la suferințele fizice și psihice la care a fost supus autorul său cât și familia sa în urma condamnării nedrepte.
La termenul de judecată de la 8.09.2014 recurentul reclamant a formulat precizări ale motivelor de recurs, reluând situația de fapt relatată atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin motivele de recurs.
De asemenea, se mai susține că, condamnarea tatălui său prin sentința penală nr. 77/1950 nu este exceptată de prevederile Legii nr. 221/2009 așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de critica formulată cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
C. C N., tatăl reclamantului a fost condamnat prin sentința penală nr. 77/1950 pronunțată de Tribunalul M. la 15 ani de muncă silnică pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale infracțiune prev. de dispozițiile art. 209 pct. 3 Cod penal, condamnare ce a fost menținută prin deciziunea nr. 1532/12 mai 1950 a Curții Militare de Casare și Justiție .
În mod corect prima instanță a reținut că potrivit hotărârii de condamnare faptele săvârșite de autorul reclamantului sunt exceptate de la aplicarea legii nr. 221/2009 care la art. 7 stabilește că persoanele condamnate pentru că au desfășurat o activitate de promovare a ideilor, doctrinelor rasiste și xenofobe nu beneficiază de prevederile acestei legi.
De asemenea, Curtea reține că potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martir 1945.
Or, din descrierea faptelor săvârșite de autorul reclamantului potrivit sentinței penale de condamnare numitul C. N. împreună cu ceilalți acuzați erau membrii ai mișcării legionare încă din anul 1940 iar după eliberarea din lagărul de prizonieri din URSS acesta și-a reluat activitatea legionară, a inițiat, organizat și a participat la răsturnarea ordinii sociale existente în stat în cadrul unei organizații cu caracter fascist.
Or, înscrisurile depuse de către reclamant atât la instanța de fond cât și în recurs nu dovedesc contrariul celor reținute prin hotărârea penală de condamnare.
Împrejurarea că tatăl recurentului reclamant a fost supus unor torturi fizice și psihice în închisorile comuniste nu poate fi contestată dată fiind notorietatea suferințelor fizice și psihice îndurate de cei condamnați la închisoare în timpul regimului comunist, însă faptele săvârșite de autorul reclamantului se încadrează în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 221/2009, condamnarea suferită de numitul C. C N. neavând caracter politic în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 221/2009.
Pe cale de consecință, nici despăgubirile solicitate de reclamant cu titlu de daune morale și materiale nu sunt datorate de S. R..
Așadar, Curtea reține că hotărârea judecătorească pronunțată de tribunal este legală, nefiind afectată de vreunul din motivele de modificare sau casare prev. de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
În baza art. 312 alin, 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant C. N. N. C. împotriva sentinței civile nr. 1876/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a lll-a Civilă în dosarul nr._ ", în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. B. A. S. D. F. B.
GREFIER
V. V.
Red. C.S.
Tehnored. T.I.
2 ex./20.11.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1895/2014. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 590/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
