Partaj judiciar. Decizia nr. 449/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 2177/302/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 449R
Ședința publică de la 3 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - DIANA FLOREA-BURGAZLI
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant B. B. împotriva încheierii de suspendare din data de 10.10.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL și intimatul intervenient C. A., având ca obiect: partaj judiciar, alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant personal și prin mandatar C. D. și intimata intervenientă reprezentată de avocat A. R. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Mandatarul recurentului reclamant precizează, la cererea instanței, că are studii juridice și depune la dosar copie de pe diploma emisă de Universitatea București – Facultatea de D..
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant având cuvântul în susținerea recursului arată că instanța de fond a stabilit în mod corect cotele ce le revin părților, iar cota ce-i revine intimatei interveniente nu are legătură cu cota recurentului.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris și conform notelor scrise depuse la dosar.
Reprezentantul intimatei interveniente având cuvântul în combaterea recursului arată că, în mod corect, instanța a dispus măsura suspendării cauzei în apel întrucât ieșirea din indiviziune, ce face obiectul prezentului dosar, ar duce la imposibilitatea executării unei hotărâri date în cauza ce privește partajul.
Depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 07.02.2011, sub nr._, reclamantul B. B. a chemat în judecată pe pârâta Primăria M. București prin Primar General, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în București, Calea Rahovei nr. 390, sector 5, conform cotei pe care o deține de 5/16 din acest imobil, în baza deciziei nr. 13/A din data de 02.06.2009 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, irevocabilă prin pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a Deciziei nr. 5517/25.10.2010, în dosarul nr._/2/2005 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin decizia menționată, s-a stabilit în mod irevocabil că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului situat în București, Calea Rahovei nr. 390, sector 5 și că deține 5/16 din acest imobil.
La data de 09.09.2011, reclamantul a depus cerere precizatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii pentru terenul de 273,8 mp aferent corpului B și să îi restituie în natură cota de 5/16 din corpul A.
La termenul de judecată din data de 21.12.2011, numita C. A. a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea actiunii, ca inadmisibilă.
La termenul de judecată din data de 15.02.2012, instanța a calificat cererea de intervenție formulată de C. A. ca fiind o intervenție în interesul altei persoane, și anume, a pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 8813/07.11.2012, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă a respins cererea de suspendare a judecății în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, ca neîntemeiată. Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria M. București, ca neîntemeiată, a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul B. B. și a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului din București, Calea Rahovei nr. 390, sector 5, compus din Corp A și teren în suprafață de 234,16 mp. Judecătoria a atribuit reclamantului în deplină proprietate etajul 1 în suprafață de 94,29 mp, magazia situată sub scara de acces la etajul 1 în suprafață de 4,27 mp, boxa nr. 17 din pivniță în suprafață de 3,95 mp, boxa nr. 15 în suprafață de 4,18 mp și boxa nr. 16 în suprafață de 4,65 mp. Judecătoria a atribuit pârâtei în deplină proprietate restul imobilului (parter, etaj II, etaj III-mansardă, subsol) și a menținut starea de indiviziune asupra terenului aferent corpului A în suprafață de 234,16 mp (143,68 mp teren sub construcție și 90,48 mp teren liber).
Judecătoria a respins capetele de cerere privind obligarea PMB să emită dispoziție de restituire prin echivalent pentru terenul în suprafață de 273,8 mp și obligarea la restituirea în natură a cotei de 5/16 din imobilul situat în București, Calea Rahovei nr. 390, sector 5, pentru existența autorității de lucru judecat.
Judecătoria a respins cererea de intervenție accesorie, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că, prin decizia civilă nr. 13/A/02.06.2009 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr._/2/2005 (f. 6-10), s-a constatat că reclamantul B. B. și intevenienta C. A. sunt persoane îndreptățite la restituirea imobilului din București, Calea Rahovei nr. 390, sector 5, în temeiul Legii nr. 10/2001, primul cu o cotă de 5/16, iar cea de-a doua cu o cotă de 11/16, dispunându-se restiturea în natură, de către P. M. București, în favoarea reclamantului, a cotei de 5/16 din imobilul de mai sus, compus din teren în suprafață de 234,20 mp și construcția edificată pe acesta-corp A-, precum și acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul - teren de 273,8 mp identificat prin punctele 12-10-11-13-14-15-17-12 conform raportului de expertiză întocmit de expertul B. Emeric. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 5517/25.10.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (f 5).
Judecătoria a constatat că, prin Dispoziția nr._/16.11.2011 emisă de Primăria M. Bucuresti, s-a respins notificarea intervenientei privind restituirea în natură sau echivalent a imobilului din București, Calea Rahovei nr. 390, sector 5, împotriva acestei soluții formulându-se contestație înregistrată sub nr._/2/2011 pe rolul Tribunalului București (f. 174), ce nu a fost soluționată irevocabil până la momentul pronunțării.
Instanta a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru a se proceda la suspendarea judecății, dosarul de față nedepinzând de soluția pronunțată în cauza cu nr._/2/2011. Potrivit art. 728 din Codul civil, oricare din coproprietari poate cere oricând ieșirea din indiviziune. Având în vedere că, la momentul de față, coproprietari asupra imobilului din Bucuresti, Calea Rahovei nr. 390, sector 5 sunt reclamantul și pârâtul Municipiul București, ieșirea din indiviziune poate avea loc între aceste părți. În ipoteza în care se va decide că și intervenienta are dreptul la retrocedarea în natură a cotei sale, deținătorul va restitui bunul atribuit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primăria M. București.
Prin încheierea din 10.10.2013, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, a suspendat judecarea apelului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2011, în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că, prin Dispoziția nr._/16.11.2011a Primăriei M. București, s-a respins notificarea intervenientei privind restituirea în natură sau echivalent a imobilului din București, Calea Rahovei nr. 390, sector 5, împotriva acestei soluții formulându-se contestație înregistrată sub nr._/2/2011 pe rolul Tribunalului București, ce a fost soluționată definitiv la data de 28.06.2013, în sensul că i s-a recunoscut intervenientei din prezentul dosar dreptul la restituirea în natură a cotei de 11/16 din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, Calea Rahovei nr. 390, sector 5, sens în care s-a dispus obligarea M. București prin Primar General, să restituie în natură acest drept. Astfel, în prezent există o hotărâre definitivă care atestă dreptul intervenientei C. A. la o cota de 11/16 din imobil, iar în cazul în care aceasta ar rămâne irevocabilă, ieșirea din indiviziune ar trebui să se soluționeze între B. B. și C. A..
Tribunalul a considerat că sunt întrunite condițiile menționate în art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._/3/2011 va clarifica în totalitate dacă C. A. este deținătoarea cotei de 11/16 din dreptul de proprietate a imobilului din București, Calea Rahovei nr. 390, sector 5 și implicit dacă este corect cadrul procesual pasiv indicat de reclamant în prezentul dosar.
Tribunalul a considerat că efectuarea ieșirii din indiviziune în acest stadiu ar putea periclita dreptul de proprietate al intervenientei și ar duce obținerea unei hotărâri judecătorești care nu va putea fi pusă în executare de către reclamant.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, solicitând repunerea apelului pe rol și soluționarea acestuia.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că, datorită faptului că în prezent are 92 de ani, a introdus partaj judiciar, pentru cota sa de 5/16, la Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, așa cum prevede art. 728 din Codul civil, conform căruia oricare din coproprietari pot cere ieșirea din indiviziune oricând.
Recurentul-reclamant a precizat că, în paralel, C. A. a chemat în judecată Primăria M. București pentru restituirea în natură a cotei sale de 11/16, a beneficiat de art. 21 din Legea nr. 165/2013 și i s-a aprobat la fond, în dosarul nr._/3/2011, restituirea în natură.
Recurentul-reclamant a arătat că punctul de vedere adoptat de instanța de fond, Judecătoria Sectorului 5 București, este justificat din punct de vedere legal respectiv art. 728 din Codul civil, cât și în interesul său, deoarece cota sa de 5/16, nu se suprapune cu cota lui C. A. de 11/16, care este cu totul diferită și care se poate solicita oricând, când hotărârea va fi irevocabilă în favoarea sa, printr-un partaj, așa cum prevede art. 728 din Codul civil.
Recurentul-reclamant a arătat că este prejudiciat în interesul său juridic și legal, că are o vârstă înaintată, iar cota sa de 5/16 nu se suprapune cu cea a intervenientei de 11/16, care nu îl afectează cu nimic, iar intervenienta își poate solicita oricând cota după soluționarea cauzei, după ce devine irevocabilă sentința sa, proces care poate dura 2-3 ani, în contradictoriu cu Primăria M. București.
Analizând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
În cauză, reclamantul a formulat o acțiune solicitând partajul imobilului situat în București, Calea Rahovei nr. 390, sector 5, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria M. București. Reclamantul este coproprietar al acestui imobil, deținând o cotă de 5/16 din dreptul de proprietate, conform deciziei nr. 13/A din data de 02.06.2009 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, irevocabilă prin Decizia nr. 5517/25.10.2010 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește calitatea pârâtei de coproprietar al imobilului în litigiu, Curtea constată că, la momentul formulării acțiunii, notificarea intervenientei privind restituirea în natură sau echivalent a imobilului din prezentul litigiu era soluționată prin respingere prin Dispoziția nr._/16.11.2011 a Primăriei M. București. Ulterior însă, contestația intervenientei formulată împotriva acestei dispoziții, înregistrată sub nr._/3/2011 pe rolul Tribunalului București, a fost soluționată definitiv la data de 28.06.2013, în sensul că i s-a recunoscut intervenientei dreptul la restituirea în natură a cotei de 11/16 din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, sens în care s-a dispus obligarea M. București prin Primar General să restituie în natură acest drept.
Astfel, în prezent, prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a recunoscut calitatea numitei C. A. de coproprietar al imobilului în litigiu.
Soluția din procesul de partaj depinde de rezolvarea problemei calității de coproprietar al imobilului, calitate care, la momentul formulării acțiunii reclamantului, aparținea Primăriei, însă, pe parcursul procesului, prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a stabilit dreptul numitei C. A. la cota de 11/16 din imobil, aceasta dobândind în consecință calitatea de coproprietar al imobilului supus partajului.
Chiar dacă nu există o suprapunere a celor două drepturi, calitatea de coproprietar a reclamantului și cota sa ideală din drept fiind irevocabil stabilite, calitatea în proces a celuilalt coproprietar reprezintă o problemă care trebuie rezolvată de instanța competentă, în prealabil și în mod irevocabil, urmând să fie invocată cu putere de lucru judecat în prezentul proces.
În acest context, soluția suspendării procesului de partaj este și în interesul recurentului reclamant, care dorește evitarea prelungirii procesului de partaj, prelungire care ar fi inevitabilă în cazul în care procesul ar fi soluționat în contradictoriu cu o persoană care nu mai are calitatea de coproprietar.
Procesul de partaj trebuie să rezolve raporturile juridice dintre coproprietari astfel încât oportunitatea suspendării cursului judecății partajului până la stabilirea irevocabilă a calității de coproprietar în temeiul legii speciale este evidentă, rezultând, pe de o parte, din evitarea problemelor la executarea unei hotărâri de partaj pronunțate în contradictoriu cu o persoană care, la momentul executării, nu mai are calitatea de coproprietar, ceea ce, astfel cum s-a arătat, este în interesul reclamantului, și, pe de altă parte, din necesitatea garantării dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil pentru ambii coproprietari.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că tribunalul a interpretat și aplicat corect art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, motivele de recurs invocate nefiind întemeiate, situație în care, în baza art. 312 alin. 1, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant B. B. împotriva încheierii de suspendare din data de 10.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant B. B. împotriva încheierii de suspendare din data de 10.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria M. București prin Primarul General și intimata-intervenientă C. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. B. C. M. S. I. P.
GREFIER,
V. Ș.
Red. DFB
Tehnored. DFB/PS 2 ex.
10.03.2014
Jud. apel: F. L. I.
G. E. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1772/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 331/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
