Obligaţie de a face. Decizia nr. 1783/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1783/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 11464/301/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1783R
Ședința publică de la 21 noiembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - PAVEL FILIP
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant C. L. al Sectorului 3 și S. 3 al M. București, împotriva deciziei civile nr.632A/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. M., cauza având ca obiect „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant reprezentat de consilier juridic Z. D., cu delegație la fila 12 dosar fond, și intimata-pârâtă personal și asistată de avocat A. L., cu împuternicire avocațială la fila 6 recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care invederează faptul că recurentul-reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 8 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, a cărei copie a fost comunicată recurentului-reclamant.
Apărătorul intimatei-pârâte arată că C. L. al Sectorului 3 nu este parte în acest proces și din eroare instanța de apel a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu acesta. Titularul dreptului este Primăria Sectorului 3, cel care a încheiat procesul verbal de contravenție în discuție.
Reprezentantul recurentului-reclamant arată că, într-adevăr, parte în prezenta cauză este Primăria Sectorului 3. Invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Apărătorul intimatei-pârâte invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, modificarea deciziei recurate și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.7880 din 17.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București s-a admis cererea privind pe reclamantul S. 3 al M. București, prin reprezentant Legal Dl-L. Negoița, în contradictoriu cu pârâta G. M.,și intervenienta în nume propriu C. N.;s-a dispus desființarea lucrărilor de construire efectuate de pârâtă constatate prin procesul-verbal nr. 144/25.09.2009 și dispune ca pârâta să aducă terenul în starea inițială, iar dacă pârâta nu se conformează în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii desființarea să fie realizată de serviciile de specialitate din cadrul Primăriei Sectorului 3 București, pe cheltuiala pârâtei; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce privește constatarea unui drept de servitute al intervenientei în interes propriu pe terenul pârâtei; s-a respins cererea de intervenție în interes propriu în ceea ce privește constatarea unui drept de servitute ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă;a obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 12 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a dispune în acest sens analizând cererea, prin prisma probelor administrate, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie nr. 144/25.09.2009 (f. 6), paratul a fost sanctionat contraventional cu amenda pentru încălcarea prev. art. 26 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicata, stabilindu-se in sarcina lui ca a executat in spatele imobilului din ., sect. 3 a încastrat în beton 8 stâlpi (țeavă rectangulară), fara a detine o autorizatie de construire.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991, „în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor,dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1). În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.”
Reclamanta a făcut dovada incidenței acestui text de lege în prezenta cauză în condițiile în care, în fapt, prin procesul verbal de contraventie nr. 144/25.09.2009, parata a fost sanctionat contraventional pentru încălcarea prev. art. 26 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicata, stabilindu-se in sarcina sa că a executat la adresa din ., sect. 3 o construcție fără autorizație constând în încastrarea în beton a 8 stâlpi la limita de proprietate și a turnat o platformă de beton.
Pârâta nu a făcut dovada anulării procesului-verbal de contraventie prin sentința irevocabilă si nici pe cea a obtinerii autorizatiei de construire sau a readucerii imobilului la starea inițială. Mai mult, chiar prin întâmpinare și prin susținerile din cadrul dezbaterilor a recunoscut ca nu a demolat aceste constructii.
Instanța nu va reține susținerile paratei legate de faptul că face demersuri pentru obținerea autorizației de construcție dar că acestea nu îi este eliberată din pricina demersului judiciar ce face obiectul prezentului dosar.
E. adevărat pârâta face demersuri pentru obținerea autorizației de construire și că prin decizia civilă nr. 944A/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă proprietarul vecin – CGMB – AFI – a fost obligat să emită acordul pentru împrejmuirea proprietății, dar aceasta nu înseamnă că pârâta are autorizație de construire astfel încât prezenta acțiune să fie respinsă.
Potrivit art. 1 alin. 1 Legea nr. 50/1991, executarea unei lucrări este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din aceeași lege autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor, iar potrivit art. 2 alin. 2 autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.
Din dispozițiile legale enunțate, rezultă că emiterea autorizației de construire presupune îndeplinirea mai multor condiții legale, condiții ce sunt analizate de specialiști pe baza documentației tehnice depuse la emitentul autorizației. Acordul vecinului – CGMB – AFI la care a fost obligat acesta prin decizia civilă nr. 944A/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă reprezintă numai una din condițiile pe care pârâta trebuie să le îndeplinească pentru obținerea autorizației de construire. Nicidecum, in prezenta procedură instanța nu poate să constate că pârâta îndeplinește și celelalte condiții legale pentru obținerea autorizației de construire, astfel încât să constate legalitatea lucrărilor efectuate de aceasta. Instanța nu poate să înlăture efectele procesului verbal necontestat de pârâtă, astfel încât va admite cererea formulată de reclamanta și va dispune ca pârâta să aducă terenul în starea inițială, iar dacă pârâta nu se conformează în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii desființarea va fi realizată de serviciile de specialitate din cadrul Primăriei Sector 3 București, pe cheltuiala pârâtei, prin aplicarea dispozițiilor art. 32 alin. 3 în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
In aceste condiitii, vazand dispozitiile art. 32 din Legea nr. 50/1991 mai sus enuntate, cererea formulata de reclamant este socotita de instanța întemeiata, urmand a fi admisa si a dispune obligarea pârâtei să procedeze la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire, menționate in procesul verbal nr. 144/25.09.2009, iar, în caz de neexecutare in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii, va autoriza pe reclamant să aducă imobilul la starea initiala, pe cheltuiala paratei.
Cu privire la excepția lipsei de calitate procesuală activă a intervenientei în interes propriu C. N., instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală activă presupune identitatea dintre persoana care solicită recunoașterea unui drept în justiție și titularul respectivului drept.
Conform dispozițiilor art. 576 C. civ. din 1864, servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru utilitatea unui imobil având un alt stăpân. Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate instanța reține că instituirea unui drept de servitute poate fi solicitată de proprietarul fondului dominant.
De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 755 alin. 1 din Codul civil din 2009 servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. După cum se poate observa, legiuitorul a prevăzut expres în noua reglementare faptul că servitutea poate fi solicitată doar de proprietar.
În aceste condiții, intervenient în interes propriu trebuia să justifice calitatea sa procesuală activă, respectiv să dovedească dreptul de proprietate asupra locuinței, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ din 1864. Aceasta nu numai că nu a făcut dovada dreptului de proprietate ci chiar a indicat faptul că locuința este proprietatea părinților ei, C. V. și C. L. în chiar cuprinsul cererii de intervenție în nume propriu (filele nr. 94-96).
Așadar, cu privire la calitatea procesuala, instanta a reținut ca intervenienta în interes propriu C. N. nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului ce ar urma să beneficieze de o servitute de trecere și, în consecință, instanța va constata că aceasta nu are calitate procesuală activă pentru a solicita instituirea unui asemenea drept de servitute.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei de calitate procesuală activă a intervenientei în interes propriu C. N. și va respinge cererea în ceea ce privește constatarea unui drept de servitute ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta G. M..
Prin decizia civilă nr.632 A din 20.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința apelată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru a dispune în acest sens, analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu art. 295 C.pr.civ. tribunalul a constatat următoarele:
La data de 24.02.2014 C. local Sector 3 București a eliberat autorizația de construire nr. 136/2014 prin care a autorizat efectuarea de lucrări de construcție la terenul aflat în proprietatea apelantei G. M. (teren situat în București, .) pentru împrejmuire și amenajare platformă betonată.
Având în vedere dispozițiile art. 296 C.pr.civ. și constatând că apelanta a îndeplinit obligația alternativă stabilită prin procesul verbal de constatare a contravenției, respectiv de a obține autorizație de construire, tribunalul va admite apelul și, rejudecând cauza, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei a formulat recurs C. L. al Sectorului 3 prin primar.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe art.304 pct.7 – 9 din Codul de procedură civilă, în sinteză, s-au susținut următoarele critici:
Deși instanța de apel a reținut că apelanta pârâtă a intrat în legalitate prin obținerea autorizației de construire nr.136/2014 nu a avut în vedere că termenul de intrare în legalitate – dispus prin procesul – verbal de constatare a contravenției nr.144/25.09.2009, unde s-a stabilit ca termen de intrare în legalitate dată de 25.10.2009.
Recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
În ce privește invocarea art.304 pct.7 Cod procedură civilă se constată că nu este dezvoltată o critică în raport de acest temei de drept, pe de altă parte se constată că decizia recurată prin care s-a admis apelul este motivată, schimbarea sentinței fondului datorându-se obținerea autorizației de construire.
În ce privește critica întemeiată pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă astfel cum a fost susținută și dezvoltată, critica este nefondată, în primul rând pentru că nu se arată ce text de lege a fost încălcat sau aplicat greșit de către instanța de apel, în al doilea rând pentru că la momentul soluționării cererii de apel a dispărut cauza care a determinat solicitarea desființării lucrărilor executate fără autorizație, respectiv a dispărut lipsa autorizației.
Faptul că intimata pârâtă avea obligația de a desființa construcția sau de a obține autorizația până la termenul stabilit prin procesul verbal de constatare a contravenției respectiv 25.10.2009 este nerelevant față de obținerea autorizației în condițiile în care acest termen a fost foarte scurt stabilit practic imposibil de respectat.
Nefiind deci îndeplinite art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant C. L. al Sectorului 3 și S. 3 al M. București, împotriva deciziei civile nr.632A/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. M..
Obligă recurentul la 1509 lei cheltuieli de judecată către intimata G. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
27.11.2014
| ← Anulare act. Decizia nr. 123/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1003/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
