Partaj judiciar. Decizia nr. 539/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 6416/312/2011
Dosar nr._
(104/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.539
Ședința publică de la 01.04.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - CRISTINA GUȚĂ
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
GREFIER - N. C. I.
*********
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta – reclamantă . Fetești, și recurenta-pârâtă B. Z., împotriva deciziei civile nr.126A din data de 31.10.2013, pronunțate de Tribunalul Ialomița Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. M..
P. are ca obiect - partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat C. G., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante ., în baza împuternicirii avocațiale nr._/01.04.2014 emisă de Baroul București și avocat R. V., în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte B. Z., în baza împuternicirii avocațiale nr.526/31.03.2014 emisă de Baroul Ialomița, lipsind intimatul-pârât B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că dosarul se află la primul termen de judecată, iar motivele cererilor de recurs au fost comunicate părților, potrivit mențiunilor existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Se arată că recurenta-reclamantă . și recurenta-pârâtă B. Z., nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru astfel cum s-a dispus prin rezoluția administrativă, deși au fost legal citate cu această mențiune. Recurenta-pârâtă B. Z. a formulat și depus Întâmpinare, la data de 31.03.2014.
Recurenta-reclamantă ., prin avocat, depune chitanța nr._/01.04.2014, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei .
Recutenta-pârâtă B. Z., prin avocat, depune chitanța nr._/31.03.2014 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1,229.00 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Curtea califică întâmpinarea depusă de recurenta-pârâtă B. Z., ca fiind note scrise, având în vedere data depunerii acesteia. Comunică un exemplar și reprezentantului recurentei-reclamante.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-reclamantă ., solicită admiterea recursului promovat împotriva sentinței civile nr.126A/31.10.2013, casarea acesteia și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Consideră că instanța de apel, prin hotărârea pronunțată, apără interesele debitorului, „încurajând escrocii”, cum este cazul intimatului-pârât, de a înșela diverse persoane, fără a da socoteală pentru faptele lor.
Arată că debitul a fost creat în timpul căsătoriei soților, și, deși instanța de apel a dispus achitarea sultei în termen de 3 luni de la comunicarea hotărârii, recurenta B. Z. nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurenta-pârâtă B. Z., prin avocat, solicită respingerea recursului promovat de reclamanta ., ca nefondat.
Criticile aduse nu se referă la motivarea instanței de apel, privind atribuirea apartamentului către pârâta Bantoiu Z., reprezentantul reclamantei adoptând o atitudine lipsită de etică profesională prin exprimarea, atât verbal, în fața instanței, cât și în scris, unor afirmații lipsite de respect atât la adresa instanței de apel cât și a pârâtului Bantoiu M..
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune factura nr._/31.03.2014.
Având cuvântul asupra cererii sale de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, numai în ceea ce privește valoarea sultei ce urmează a fi achitată de către pârâtă. Solicită ca la stabilirea sultei să fie avute în vedere și obligațiile accesorii apartamentului. Consideră că în mod greșit instanța de apel nu a ținut cont și de datoriile care grevează asupra apartamentului, respectiv nu a ținut cont de faptul că, prin atribuirea oricăruia dintre soți, acesta în mod clar va prelua și obligația de plată a ratelor, până la achitarea în totalitate a creditului ipotecar, banca neputându-se îndestula decât prin executare silită în situația în care creditul nu ar mai fi plătit.
Arată că recurenta-pârâtă Bantoiu Z. va achita sulta la care a fost obligată, în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii.
Recurenta-reclamantă ., având cuvântul asupra recursului promovat de pârâta B. Z., solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița sub număr unic de dosar_ / 09.12.2011, reclamanta .., prin administrator B. L., a chemat în judecată pe pârâții B. M. și B. Z., solicitând instanței, pe calea acțiunii oblice, să partajeze bunul imobil comun proprietatea acestora, respectiv apartamentul situat în municipiul Slobozia, ., etaj 4, apartament 12, județul Ialomița, cu numărul cadastral 697/12, înscris în cartea funciară_ – C1 – U4 (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul_) UAT Slobozia, apartament compus din trei camere, plus dependințe, cu o suprafață utilă de 77,12 mp, împreună cu terenul deținut în indiviziune de 20 mp, precum și cota din părțile comune. Reclamanta a solicitat ca, în situația în care imobilul nu este comod partajabil în natură, să fie atribuit debitorului B. M., cu obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea pârâtei B. Z., după executarea silită a acestuia.
S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că:
În evidențele Biroului executorului judecătoresc N. I. se află dosarul de executare nr. 203/2010, în care are calitatea de creditor, debitor fiind pârâtul B. M.. Prin procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc N. I. la data de 10.10.2011, s-a constatat că prin încheierea din data de 20.10.2010, pronunțată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu bilet la ordin emis la Slobozia în data de 15.01.2008, scadent la data de 06.02.2008, împotriva debitorului B. M., fiind obligat la suma de_,78 lei reprezentând contravaloare semințe și pesticide și cheltuieli de executare.
A mai arătat reclamanta că, prin încheierea nr._/03.10.2011 emisă de O.C.P.I. Ialomița – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița, s-a dispus notarea somației de plată nr. 203/1010 din 27.09.2011 în Dosarul nr. 203/2010, pentru suma de_,78 lei, în favoarea sa, în legătură cu imobilul cu număr cadastral 697/12, înscris în cartea funciară_ – C1 – U4. Față de această situație, executorul judecătoresc a constatat un impediment temporar la executare, prevăzut de art. 493 Cod procedură civilă, în sensul că bunul este deținut de către debitorul B. M. în coproprietate cu soția acestuia, B. Z., impunându-se în această situație partajarea imobilului la cererea sa, în calitate de creditoare, pentru continuarea executării silite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1560 – 1565 din Codul civil, și ale art. 673 ind. 1 – 673 ind. 14 din Codul de procedură civilă.
Pârâta B. Z. a depus întâmpinare, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă numai în parte, respectiv să se dispună partajul bunului imobil descris în cererea de chemare în judecată, prin atribuirea provizorie a bunului către ea, urmând ca bunul să îi fie atribuit definitiv după ce îi va plăti pârâtului B. M. o sultă reprezentând ½ din valoarea apartamentului, stabilită prin expertiză tehnică.
În motivare, pârâta a arătat că prin modul de formulare a cererii de chemare în judecată, pârâta tinde să efectueze executarea silită asupra ambilor soți, deși are o creanță numai împotriva pârâtului B. M., solicitarea acesteia, ca pârâtului să îi fie atribuit imobilul, cu obligarea acestuia la plata unei sulte după ce ar avea loc executarea silită fiind, în opinia pârâtei, netemeinică și nelegală, încercându-se astfel să i se transfere o creanță în locul unei sulte reprezentând ½ din valoarea apartamentului la care are dreptul, conform legii.
Consideră pârâta că este îndreptățită să i se atribuie lotul deoarece: are domiciliul în municipiul Slobozia și își desfășoară activitatea în municipiul Slobozia; locuiește împreună cu cei doi copii, B. D., majoră și B. A., minor, care urmează cursurile Școlii Generale nr. 2 din municipiul Slobozia; nu deține altă locuință; există acordul pârâtului B. M..
În drept, au fost invocate prevederile art. 1560, 1561 Cod civil, ale art. 115 – 120, 493 alin. 1, 673 ind. 1 și urm. Cod procedură civilă.
A depus întâmpinare și pârâtul B. M., solicitând admiterea cererii formulată de reclamantă numai în parte, respectiv să se dispună partajul bunului imobil descris în cererea de chemare în judecată, prin atribuirea provizorie a bunului către pârâta B. Z., urmând ca bunul să îi fie atribuit definitiv după ce îi va plăti lui o sultă reprezentând ½ din valoarea apartamentului, stabilită prin expertiză tehnică.
În motivare, pârâtul a arătat că, prin cererea de partaj judiciar, așa cum este formulată, reclamanta tinde să efectueze executarea silită înaintea împărțelii, cu încălcarea dispozițiilor art. 493 Cod procedură civilă.
Consideră pârâtul că sunt îndeplinite condițiile pentru atribuirea imobilului către pârâta B. Z., întrucât: aceasta are domiciliul în municipiul Slobozia și își desfășoară activitatea în municipiul Slobozia; locuiește împreună cu cei doi copii, B. D., majoră și B. A., minor, care urmează cursurile Școlii Generale nr. 2 din municipiul Slobozia; nu deține altă locuință; există acordul său cu privire la atribuirea imobilului către pârâtă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1560, 1561 Cod civil, ale art. 115 – 120, 493 alin. 1, 673 ind. 1 și urm. Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.903/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a admis în parte cererea reclamantei; s-a constatat că pârâții B. M. și B. Z. au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de ½ fiecare, imobilul apartament situat în municipiul Slobozia, . 41, scara A, etaj 4, apartament 12, județul Ialomița, înscris în cartea funciară a municipiului Slobozia nr._ – C1 – U4 (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr._), format din 3 camere și dependințe, cu suprafața totală utilă de 82,55 mp și suprafața construită de 98,80 mp și terenul aferent apartamentului în suprafață de 25,50 mp, cotă indiviză din întreaga suprafață de teren aferentă blocului. S-a luat act că imobilul descris mai sus este ipotecat de către cei doi pârâți persoane fizice în favoarea S.C. BANCA ROMÂNEASCĂ S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE, conform contractului de credit bancar nr._/13.06.2007 și contractului de ipotecă autentificat sub nr. 2640/13 iunie 2007 la B.N.P. P. M., fiind instituită în favoarea băncii ipoteca de rang I asupra imobilului.
S-a omologat raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de către expert tehnic judiciar E. S. G..
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pârâților de atribuire provizorie a apartamentului descris mai sus către pârâta B. Z., și s-a atribuit pârâtului B. M., în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul, cu obligarea acestuia să plătească pârâtei B. Z. suma de 78.798 lei, cu titlu de sultă.
A fost obligat pârâtul B. M. la plata către reclamantă a sumei de 5027,88 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că imobilul apartament nr.12, situat în municipiul Slobozia, . 41, scara A, etaj 4, județul Ialomița este proprietatea pârâților B. M. și B. Z., fiind dobândit de aceștia prin cumpărare, cotele de contribuție fiind egale, iar reclamanta-creditoare .. a solicitat partajarea imobilului în vederea recuperării, prin executare silită, a creanței sale de 30.297,78 lei pe care o deține împotriva unuia din proprietarii devălmași ai imobilului menționat, respectiv împotriva pârâtului-debitor B. M..
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert E. S. – G., valoarea de circulație a apartamentului menționat este de 157.596 lei.
Conform aceluiași raport de expertiză apartamentul nu este comod partajabil în natură, instanța de fond atribuindu-l soțului debitor.
Față de aceste considerente, instanța a atribuit imobilul pârâtului B. M..
Pentru a decide astfel, a avut în vedere vechimea creanței creditoarei .., faptul că deși deține un titlu executoriu împotriva debitorului de mai bine de 5 ani, reclamanta nu a reușit să își recupereze creanța nici până în prezent, neavând concursul părților din cauza pendinte.
Instanța a apreciat că, în condițiile date, a atribui bunul imobil ce face obiectul prezentei cauze, provizoriu, pârâtei B. Z., pe o perioadă de 6 luni, cu obligarea acesteia la plata sultei, nu ar duce decât la tergiversarea soluționării cauzei cu cel puțin încă o jumătate de an, cât timp în intervalul scurs de la data obținerii titlului executoriu împotriva pârâtului B. M., până la data pronunțării prezentei hotărâri, cei doi soți nu au identificat resurse financiare pentru achitarea debitului către reclamantă, în condițiile în care debitul este mai mic chiar decât jumătatea sultei pe care pârâta B. Z. ar trebui să o achite pârâtului B. M..
A mai reținut instanța că pârâta B. Z., deși a solicitat să i se atribuie imobilul apartament, nu a dovedit existența unor surse financiare viabile, concrete, din care ar urma să achite pe seama și la dispoziția B. N. I. sulta datorată pârâtului B. M., și a mai avut în vedere și sarcinile ce grevează imobilul apartament nr. 12, astfel cum rezultă din extrasele de carte funciară aflate la dosarul cauzei, ipoteca de rang I și interdicțiile instituite prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2640/13 iunie 2007 la B.N.P. P. M. din municipiul Slobozia și înscrise în favoarea creditoarei S.C. BANCA ROMÂNEASCĂ S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE urmând bunul imobil descris mai sus.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată, s-a reținut că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a rezultat că aceste cheltuieli sunt în sumă totală de 5027,88 lei, din care: 3000 lei taxă judiciară de timbru; 19 lei taxă judiciară de timbru; 1708,88 lei taxă judiciară de timbru (plătit 1712 lei) și 300 de lei onorariu expert și, față de soluția pronunțată în cauză, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța l-a obligat pe pârâtul B. M., ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a sumei de 5027,88 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. Z..
În motivarea apelului, s-a susținut că sentința apelată este netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond a atribuit apartamentul pârâtului Bantoiu M. ignorând dispozițiile legale referitoare la criteriile de atribuire, respectiv faptul că are domiciliul și își desfășoară activitatea în municipiul Slobozia, locuiește împreună cu cei doi copii în aceeași localitate, și nu deține altă locuință.
S-a mai arătat că a solicitat primei instanțe ca partajul să se realizeze prin atribuirea provizorie a imobilului, urmând apoi să fie atribuit definitiv după ce îi va achita pârâtului Bantoiu M. sulta ce reprezintă jumătate din valoarea apartamentului, astfel cum a fost stabilită prin expertiza tehnică, din care vor fi scăzute partea sa de datorie către bancă precum și partea sa de datorie către asociația de proprietari.
O altă critică adusă sentinței atacate a constat în faptul că instanța de fond, în motivarea soluției, se referă aproape în exclusivitate la interesul reclamantei, și nu conține elemente din care să rezulte de ce apărările sale au fost înlăturate, susținându-se doar, fără temei, că apelanta nu a dovedit că dispune de sursele necesare plății sultei, deși în ce îl privește pe pârâtul Bantoiu M. instanța nu folosește același raționament.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299-316 C.pr.civ., și textele de lege invocate în cererea de apel.
Intimata-reclamantă . și intimatul-pârât Bantoiu M. nu au formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.126 A/31.10.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, a fost admis apelul astfel declarat de către apelanta pârâtă B. Z., dispunându-se schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că: a atribuit pârâtei B. Z., în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul apartament situat în municipiul Slobozia, ., etaj 4, apartament 12, județul Ialomița, înscris în cartea funciară a municipiului Slobozia nr._ – C1 – U4, provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr._), format din 3 camere și dependințe, cu suprafața totală utilă de 82,55 mp și suprafața construită de 98,80 mp și terenul aferent apartamentului în suprafață de 25,50 mp, cotă indiviză din întreaga suprafață de teren aferentă blocului; a obligat pe pârâta B. Z. să plătească pârâtului B. M. suma de 78.798 lei, cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la data comunicării prezentei hotărâri; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că:
Criteriile enumerate în textul art. 673 ind. 9 din C.pr.civ. nu sunt limitative, instanța putând să țină cont și de alte criterii.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 67310 din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art.741 alin. 2 din Codul civil, în situația în care împărțirea în natură a unui bun nu este oportună din punct de vedere funcțional, conducând la o excesivă fărâmițare, se impune atribuirea bunului respectiv în integralitatea sa unuia dintre coindivizari, ținând cont de criteriile enunțate la art.6739 Cod procedură civilă.
În speță instanța de fond a dispus partajarea și atribuirea imobilului soțului debitor, analizând raportul juridic dintre creditoare și debitor și luând în considerare interesele creditoarei, fără a avea în vedere și criteriile prevăzute de art.6739 Cod procedură civilă din perspectiva raporturilor juridice dintre coproprietari, așa cum prevăd dispozițiile legale în materia partajului, respectiv art.6731 și urm. Cod procedură civilă.
În raport de criteriile enunțate, și reținând situația familială a apelantei, faptul că imobilul supus partajului constituie unica locuință a apelantei și a copiilor acesteia, că aceasta nu are nicio culpă în ceea ce privește neîndeplinirea obligației de plată față de creditoare, justifică atribuirea imobilului apelantei pârâte B. Z. și obligarea acesteia la plata sultei către B. M. în termen de 3 luni de la data comunicării prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cererea apelantei de a se scădea din valoarea sultei pe care trebuie să o plătească soțului, alte datorii ale acestuia față de comunitatea de bunuri, tribunalul a apreciat-o ca fiind inadmisibilă în raport de dispozițiile art.294 alin.1 Cod procedură civilă, o astfel de cerere neputând fi formulată direct în apel, neîncadrându-se în dispozițiile art. 294 alin.2 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele reținute, tribunalul a apreciat apelul ca fiind fondat, l-a admis și a schimbat în parte sentința apelată, numai cu privire la partajarea, atribuirea imobilului și plata sultei, dispunând atribuirea imobilului către B. Z. și obligarea acesteia la plata sultei către B. M., în trei luni de la comunicarea prezentei hotărâri, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanta . și pârâta B. Z..
Recurenta – reclamantă . critică decizia tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive, prevăzute de art.304 alin.1 pct.9 Cod de procedură civilă:
Recurenta – reclamantă că a solicitat partajul judiciaral imobilului situat în Slobozia, ..41, ., ., deținut in coproprietate de soții B. M. și B. Z., deoarece B. "N. I." din municipiul Slobozia, jud. Ialomița, nu a mai putut continua executarea in dosarul de executare silită nr. 203/2010, pentru a-și putea recupera suma de 30.297,78 lei, pe care pârâtul B. M. i-o datorează, reprezentând contravaloarea unor cantități de semințe si pesticide, precum si cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc.
Titlul executoriu - biletul la ordin emis in mun. Slobozia, jud. Ialomița, pe suma de 30.297,78 Iei, poarta data de 15.01.2008, cu termen scadent la data de 06.02.2008.
Consideră recurenta - reclamantă că, față de reaua credință a debitorului si a soției acestuia in achitarea debitului, dar si in raport de materialul probator administrat in cauză, instanța de apel nu a ținut seama de motivarea si hotărârea instanței de fond, si in mod subiectiv, nelegal si netemeinic,a reținut că "in raport de criteriile enunțate (prevederile art. 6739 Cod de procedură civilă,, art. 741 alin. 2 C.Civil si art. 6731 C.Proc. Civila) si reținând situația familială a apelantei, faptul că imobilul supus partajului constituie unica locuință a apelantei si copiilor acesteia, că aceasta nu are nici o culpă in ceea ce privește neîndeplinirea obligației de plată față de creditoare, justifică atribuirea imobilului către apelanta - pârâtă si obligarea acesteia la plata sultei către B. M., in termen de 3 luni de la data comunicării prezentei hotărâri".
Această motivare a instanței de apel demonstrează – în opinia recurentei reclamante - că încurajează "escrocii", cum este cazul numitului B. M., de a înșela in continuare, persoane fizice si juridice, prin astfel de metode, fără să dea socoteală pentru faptele lor.
Acum, in cele trei luni de zile, sigur între B. Z. si B. M., se va încheia un document prin care "chipurile", prima îi achită pârâtului B. M. suma de 78.798 lei, din care mai mult ca sigur că el nu îi va achita reclamantei nici un leu din debit, iar in final, ei vor rămâne cu apartamentul, iar reclamanta cu creanță, deoarece nu-l mai poate executa silit pe B. M., întrucât nu mai posedă bunuri, nu mai realizează venituri, etc.
Susține recurenta că, dacă instanța de apel nu era părtinitoare cu acești debitori, ar fi putut măcar dispune ca sulta in valoare de 78.798 lei, să fie plătită pârâtului B. M. prin B. "N. I.”, din mun. Slobozia,așa cum a solicitat reclamanta la judecarea apelului.
Se mai arată că instanța de apel nu a ținut seama de răspunsurile date de apelanta - pârâtă la interogatoriul propus de reclamantă, in special la întrebările nr. 4 si 6.
La întrebarea nr. 4 prin care reclamanta a solicitat apelantei – pârâte B. Z., să precizeze din ce surse va procura suma de bani ce reprezintă sulta, aceasta a răspuns că"voi vedea din ce surse voi achita sulta".
La întrebarea nr. 6, prin care reclamanta a întrebat-o pe apelanta - pârâtă dacă este de acord să depună la dispoziția executorului judecătoresc, sulta pe care trebuie să o achite calculat coproprietar B. M., aceasta a răspuns sec cu "nu".
Aceasta demonstrează că debitul in sumă de 30.297,78 lei, datorat recurentei - reclamante, in situația in care va fi menținută hotărârea instanței de apel, nu-l va mai achita niciodată, deoarece această hotărâre este dată in favoarea debitorului B. M. si soției acestuia.
Consideră recurenta reclamantă că instanța de apel face o apreciere subiectivă, atunci când motivează soluția dispusă, in sensul că "imobilul supus partajului constituie unica locuință a apelantei si a copiilor acesteia"in condițiile in care, din sulta de 78.798 lei pe care va trebui să o achite pârâtului B. M., putea foarte bine să-și cumpere un alt apartament cu mai puține camere, in care să locuiască împreună cu cei doi copii ai săi, unul major si unul minor.
Susține recurenta că este de neînțeles cum instanța de apel reține că apelanta - pârâtă nu are nici o culpă in ce privește neîndeplinirea obligației de plată față de creditoare, in condițiile in care aceasta era si este căsătorită cu debitorul B. M., situație din care se prezumă că debitul ce-l are față de reclamantă, l-au cheltuit împreună, sau pentru a-și procura diverse bunuri mobile sau imobile pentru familie.
Se solicită să se rețină motivarea instanței de fond care a atribuit acest imobil pârâtului B. M.,unde poate locui in continuare cu soția sa si cu cei doi copii ai săi, dacă achita debitul in valoare de 30.297,78 lei.
Pentru toate aceste motive, in baza art. 312 C. Proc. Civila, recurenta – reclamantă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală si temeinică.
In drept,recurenta – reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 299 - 316 C.Proc.Civilă.
Prin recursul formulat de recurenta apelantă B. Z. se solicită ca intimata să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Susține recurenta – pârâtă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, atribuind apartamentul pârâtului B. M., cu luarea în considerare numai a intereselor creditoarei, fără a avea în vedere și criteriile enunțate la art. 6731 și urm. Cod de procedură civilă
Decizia dată de instanța de apel este însă și ea netemeinică și nelegală în parte, deoarece instanța de apel a înțeles să ia în calcul la stabilirea sultei numai valoarea de piață a apartamentului, nu și obligațiile accesorii constând în plata ratelor până la achitarea în totalitate a creditului.
Pentru ca partajul să se fi realizat corect, era necesar – în opinia recurentei apelante - ca la stabilirea sultei să se ia în calcul ½ din valoarea apartamentului, stabilită prin expertiză tehnică, din care să fie scăzute:
1. suma reprezentând partea de datorie către bancă a lui B. M. care urmează a fi preluată de pârâtă, ca sarcină ce grevează asupra apartamentului, așa cum rezultă din contractul de împrumut depus la dosar, după cum urmează:
- valoarea apartamentului = 157.596 lei
-1/2 valoarea apartamentului = 157.596/2 = 78.798 lei
- datoria către bancă la acest moment (conform
extrasului-anexa 1) = 19.954,99 euro = 88.136,82 lei (la cursul BNR din 18.03.2013)
- partea lui B. M. din datoria către bancă = ½ x 88.136,82 = 44.068,41 lei
2. suma reprezentând partea de datorie a lui B. M. către Asociația de proprietari nr. 39/1, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosar, respectiv ½ din 4.123,32 lei, adică 2.061,66 lei. Dacă s-ar fi luat în calcul sumele mai sus precizate, ar fi rezultat că sulta pe care B. Z. i-o datorează lui B. M. = ½ valoarea apartamentului - partea lui B. M. din datoria către bancă - partea Iui B. M. din datoria către Asociația de proprietari nr. 39/1 = 78.798 - 44.068,41 -2.061,66 = 32.667,93 lei.
Instanța de apel nu a luat în calcul aceste sume, motivând că nu ar fi fost solicitate de pârâtă prin cerere reconvențională.
Consideră recurenta apelantă că această concluzie a instanței de apel nu este corectă. Partea nu a formulat cerere reconvențională, deoarece a fost de acord cu partajul și a depus la dosar documentele din care rezultă că apartamentul a fost achiziționat cu credit bancar ipotecar, că acest credit nu a fost restituit în totalitate și este garantat cu ipotecă, precum și că există o datorie față de Asociația de proprietari - prin urmare există sarcini asupra acestui bun. Aceste sarcini au caracter accesoriu (fiind înscrise în cartea funciară), prin urmare beneficiază de același regim juridic cu bunul principal, apartamentul. De aceea, la realizarea partajului, atât instanța de fond, cât si instanța de apel trebuia să le ia în calcul, fără a fi nevoie ca pârâta să formuleze vreo cerere reconvențională.
Prin urmare, recurenta – apelantă solicită admiterea recursului său și modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, respectiv să se dispună ca valoarea sultei pe care i-o datorează numitului B. M. în urma atribuirii către pârâtă a apartamentului să fie de 32.667,93 lei, așa cum a arătat mai sus.
În drept, pârâta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299-316 Cod Procedură Civilă, precum și pe textele de lege invocate mai sus.
Recursuri legal timbrate.
Nu s-au formulat, în termen legal, întâmpinări la recursurile astfel susținute.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând recursurile în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Instanța de apel a reformat hotărârea pronunțată de prima instanță, apreciind că prin respectiva hotărâre au fost luate în considerare interesele creditoarei, și nu s-a ținut seama de criteriile de partajare stabilite prin art. 673 ind. 9 și art. 673 ind. 1 din C.pr.civ.
Prin decizia recurată, a fost atribuit pârâtei apelante imobilul supus partajului, apreciind instanța de apel că această soluție este justă în raport de criteriile stabilite prin normele juridice menționate anterior.
Procedând în acest mod, instanța de apel nu ținut însă seama de particularitățile speței, și anume de împrejurarea că este vorba de partajarea unui bun comun în timpul căsătoriei, iar această operațiune juridică nu a fost determinată de neînțelegeri între soți cu privire la modalitatea de partajare, ci de situația de excepție în care creditorul unuia dintre coproprietarii devălmași a solicitat partajarea imobilului bun comun în scopul realizării creanței pe care o are împotriva soțului debitor.
Un asemenea demers al creditorului (reclamanta recurentă .) este conform prevederilor art. 353 alin. 2 din Noul cod civil – în vigoare la data introducerii cererii de partaj -, potrivit căruia „cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale”.
Curtea notează că, în speță, niciunul dintre soții pârâți nu a formulat vreo susținere/apărare în sensul existenței și a unor bunuri proprii ale soțului debitor, astfel că nu există temei spre a se reține un impediment – din această perspectivă - la efectuarea partajului cerut de reclamanta creditoare.
Prevederile art. 673 ind. 1 C.pr.civ. se referă explicit la situația în care părțile din procedura partajului sunt și cele care au un drept de proprietate comună asupra bunurilor supuse împărțelii (norma având următorul conținut: „judecarea oricărei cereri de împărțeală privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună se face cu procedura prevăzută în capitolul de față, în afara cazurilor în care legea stabilește o altă procedura”).
Curtea apreciază că interpretarea și aplicarea acestei norme de procedură – dar și a celorlalte norme care se regăsesc în același capitol ce privește procedura împărțelii judiciare – în situații diferite decât cea înscrisă în ipoteza menționată, trebuie realizate prin prisma finalității demersului judiciar dedus judecății, și a imperativului realizării unei judecăți echitabile, în care exercițiul drepturilor procedurale să fie făcut cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute prin lege – astfel cum se impune prin prisma dispozițiilor art. 723 alin. 1 C.pr.civ.
În speță, reclamanta creditoare a solicitat partajarea apartamentului ce constituie bun comun al pârâtului debitor Bentoiu M. și al soției acestuia din urmă (pârâta Bentoiu Z.), solicitând atribuirea bunului respectiv către soțul debitor, în scopul realizării creanței pe care o are împotriva acestuia, creanță în temeiul căreia era deja declanșată procedura executării silite la data inițierii litigiului pendinte.
În condițiile în care s-a reținut (prin hotărârea primei instanțe) existența creanței astfel afirmate de reclamanta recurentă, faptul că aceasta a devenit scadentă încă din luna februarie 2008, și că executarea silită a debitorului a fost inițiată în anul 2010 fără a se fi realizat plata acesteia pe parcursul a cca. 3 ani până la data judecării cauzei în fond, apare ca fiind de domeniul evidenței împrejurarea că solicitarea creditoarei reclamante ca bunul să fie atribuit (în urma partajului) către debitorul său constituia expresia exercitării cu bună credință a dreptului conferit prin art. 353 N.C.civ., pentru că în acest mod se creau premisele finalizării procedurii de executare silită ce a fost anterior inițiată, și a cărei finalizare a fost împiedicată de situația juridică de bun comun a imobilului urmărit.
Având în vedere că, astfel cum însăși instanța de apel a reținut, criteriile de atribuire expuse în cuprinsul art. 673 ind. 9 C.pr.civ. sunt exemplificative, iar nu limitative, acestea nu puteau constitui unic reper în aprecierea cu privire la copărtașul căruia urma să îi fie atribuit bunul, ci trebuia să se dea eficiență tuturor circumstanțelor reținute în cauză – astfel cum în mod judicios a procedat instanța de fond.
Curtea reține că, în hotărârea instanței de apel, s-a dat eficiență situației familiale a pârâtei apelante, și s-a reținut că aceasta nu are vreo vină pentru neplata de către soț a datoriei contractate față de reclamanta intimată, însă în acest mod s-au înlăturat fără vreo motivare argumentele reținute prin hotărârea primei instanțe în sensul că pârâta nu a dovedit existența unor resurse financiare viabile care să îi permită plata către soțul său a sultei și – prin aceasta – asigurarea eficienței demersului judiciar al reclamantei, demers al cărui scop este acela de a-și îndestula creanța în urma partajului de față.
Relevantă sub aspectul lipsei de eficiență – din perspectiva imperativului protejării dreptului ce a fost reclamat în speță (și constatat ca existent) de către creditoarea reclamantă – a modalității în care instanța de apel a dispus realizarea partajului imobilului soților pârâți este și împrejurarea că, deși prin hotărârea recurată s-a stabilit ca plata sultei să fie realizată de pârâta B. Z., în favoarea pârâtului debitor B. M., într-un termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii pronunțate în apel, pârâta recurentă B. Z. nu a depus dovada îndeplinirii acestei obligații, deși până la data soluționării recursului pendinte a fost depășit acest interval de timp. Chiar dacă a înțeles să conteste, în recurs, cuantumul sultei stabilite de instanța de apel, aceasta ar fi trebuit să se conformeze dispoziției instanței de apel, pentru că respectiva hotărâre este executorie, iar în măsura reformării ei de instanța de recurs, exista posibilitatea de a obține întoarcerea executării – aceasta cu atât mai mult cu cât pârâții formează o familie, astfel că nu există temei spre a se prezuma existența unor conflicte de natură a îngreuna un eventual demers al pârâtei recurente de a recupera o plată ce eventual s-ar constata nedatorată.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare în speță a prevederilor art. 673 ind. 1 C.pr.civ., neobservând dispozițiile art. 353 alin. 2 N.C.civ., astfel că devine incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din C.pr.civ., în temeiul căruia se va dispune modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului exercitat de pârâta apelantă B. Z..
Având în vedere că, urmare a soluției astfel dispuse de instanța de recurs, devine lipsită de efecte dispoziția instanței de apel în sensul în care era instituită obligația recurentei pârâte de a plăti intimatului pârât o sultă în cuantum de 78.789 lei, Curtea constată că recursul formulat de recurenta pârâtă B. Z. – prin care sunt formulate criticii exclusiv sub aspectul modului în care instanța de apel a stabilit cuantumul sultei stabilite în sarcina sa – este lipsit de fundament. Raportat la soluția pronunțată ca urmare a analizării recursului reclamantei, pârâta recurentă are dreptul de a primi o sultă în cuantum de 78.789 lei, iar principiul non reformatio in pejus – care se regăsește în prevederile art. 316 raportat la art. 296 teza finală din C.pr.civ. – împiedică o analiză a instanței de recurs cu privire la modalitatea de determinare în întinderii acestui drept al recurentei pârâte.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și 3 din C.pr.civ., admiterea recursului formulat de recurenta – reclamantă ., împotriva deciziei civile nr.126 A/31.10.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu recurenta – pârâtă B. Z. și intimatul – pârât B. M..
Va fi modificată în tot decizia atacată în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de apelanta – pârâtă B. Z. împotriva sentinței civile nr.903/25.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Va fi respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - pârâtă B. Z., împotriva aceleiași decizii.
Reținând că recurenta pârâtă are, față de soluția astfel pronunțată în recurs, calitatea de parte căzută în pretenții, urmează a se constata că aceasta nu este îndreptățită, potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., astfel că va respinge, ca neîntemeiată, cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
Față de soluția de admitere a recursului promovat de recurenta reclamantă, Curtea reține că această parte este îndreptățită, potrivit art. 274 alin. 1 din C.pr.civ., să obțină rambursarea cheltuielilor ocazionate de susținerea recursului pendinte, de către părțile căzute în pretenții, respectiv de către intimatul pârât și recurenta pârâtă, urmând a dispune obligarea acestora din urmă la plata sumei de 4,15 lei către recurenta – reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – reclamantă ., împotriva deciziei civile nr.126 A/31.10.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu recurenta – pârâtă B. Z. și intimatul – pârât B. M..
Modifică în tot decizia atacată în sensul că:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – pârâtă B. Z. împotriva sentinței civile nr.903/25.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă B. Z., împotriva aceleiași decizii.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta – pârâtă.
Obligă recurenta – pârâtă și intimatul – pârât la plata sumei de 4,15 lei către recurenta – reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. I. S. G. S.
GREFIER
N. C. I.
Red.G.S.
Tehdact.R.L./G.S.
2 ex./
Trib.Ialomița – R.M.I.; L.I.M.
Jud.Slobozia – A.A.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Strămutare. Sentința nr. 107/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
