Legea 10/2001. Decizia nr. 1833/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1833/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 26756/3/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1833 R
Ședința publică din data de 27.11.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.110/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. P. A., M. P., M. L., M. A., D. C., V. G., D. P., Z. C. P. și intimata intervenientă . SA, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001; alte cereri; obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurentul pârât a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei și în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu disp. art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 10.07.2012, reclamanții M. P.-A., M. P., M. L., D. C., V. G. și D. P., prin mandatar . SA, precum și M. A. și Z. C.-P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună soluționarea pe fond a notificării nr. 1139/18.07.2001, transmisa prin executor judecătoresc, privind imobilul situat în București, . (fosta Mioriței), format din teren in suprafața de 500 mp, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, în sensul de a dispune fie restituirea acestuia în natura, fie acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale, al căror cuantum urmează a se stabili prin expertiza efectuată în prezenta cauză Ia valoarea de piață a Imobilului de la momentul soluționării; să se dispună obligarea pârâtului M. București să transmită imediat și direct către CCSD dosarul nr. 7309 aferent notificării 1139/18.07.2001, însoțit de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în prezenta cauză; în subsidiar, în situația în care se va aprecia că, față de soluționarea pe cale judecătorească a notificării, sunt totuși aplicabile dispozițiile art. 16 alin 2 ind. 1 din Legea nr. 247/2005, s-a solicitat obligarea pârâtului M. București să transmită dosarul către Prefectura Municipiului București, în vederea centralizării și continuării procedurii administrative; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 110/05.02.2014 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție principală formulate de reclamanții M. P.-A., M. P., M. L., D. C., V. G. și D. P. prin mandatar . SA, precum și M. A. și Z. C.-P., și cu intervenientul . SA în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, a obligat pârâtul M. București prin Primar General la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul situat în București, . (fostă Mioriței), reprezentând teren în suprafață de 500 mp, în favoarea reclamanților M. P.-A., M. P., M. L., D. C., V. G., D. P., M. A., Z. C.-P. pentru cota de 75%, măsuri compensatorii care se vor determina conform art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013 și în favoarea intervenientei S.C. „R. G. Invest" S.A. pentru cota de 25%, măsuri compensatorii ce se vor stabili conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, a respins cererea de transmitere directă a dosarului administrativ către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor fără exercitarea controlului de legalitate, ca neîntemeiată, a obligat pârâtul M. București să transmită dosarul nr. 7309 către Prefectura Municipiului București în vederea centralizării si continuării procedurii administrative și a obligat pârâtul M. București la plata către reclamanții M. P.-A., M. P., M. L., D. C., V. G., D. P., M. A., Z. C.-P. a sumei de 1350 lei, iar către intervenienta . SA a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, nr. 1139/18.07.2001 transmisă prin B. S. și N., autorul reclamanților M. V. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 500 mp situat în București, . (fostă Mioriței), sector 3, preluat in mod abuziv de catre stat. Notificării i-au fost atașate un set de acte, acestea fiind transmise Primăriei București unde au fost înregistrate făcând obiectul dosarului nr. 7309, nesoluționat până în prezent.
În ceea ce privește dovada calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a reținut că terenul în suprafață de 500 mp a fost dobândit de autorul reclamanților, M. V., văduv la acea dată, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3043/384/14.08.1957 la Tribunalul Popular al Raionului T. V..
Terenul împreună cu construcția au fost înregistrate in evidentele fiscale începând cu anul 1958, pe numele lui M. V., așa cum rezulta din adresa nr. 4486/23.03.2011 emisă de Sectorul 3 al Municipiului București.
M. V. a stăpânit acest teren până în anul 1969, când prin Decretul Consiliului de Stat nr. 836/10.12.1969 a fost expropriat și trecut în proprietatea statului.
În anul 2005 autorul reclamanților, M. V., a decedat, întocmindu-se certificatul de moștenitor nr. 42/06.12.2010, conform căruia au rămas moștenitori legali M. M., în calitate de soție supraviețuitoare pentru cota de 5/20, reclamanții M. G., D. C., M. L., M. P., în calitate de fii și fiică, fiecare pentru câte o cotă de 3/20 și reclamantul M. P.-A. în calitate de nepot de fiu predecedat, pentru o cotă de 3/20 din întreaga masă succesorală.
Ulterior, în anul 2008 a decedat și autoarea reclamanților M. M. și a fost întocmit certificatul de moștenitor după aceasta nr. 43/06.12.2010 la Societatea Civilă de Notari Publici „V. și Asociații”, în baza căruia au rămas moștenitori legali reclamanții D. P. și V. G., în calitate de fiică și fiu, fiecare pentru câte o cotă de ½ din întreaga masă succesorală.
La data de 25.11.2011 a decedat M. G. și a fost întocmit certificatul de calitate de moștenitor nr. 39/09.04.2012 la BNP Pro Iure în baza căruia au rămas moștenitoare legale M. A. în calitate de soție, pentru cota de ¼ și Z. C.-P., în calitate de fiică, pentru cota ¾ din întreaga masă succesorală.
Reclamanții M. P.-A., M. P., M. L., D. C., V. G., D. P., M. A. și Z. C.-P. sunt singurele persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, situat în București, ., sector 3.
Prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 1828/25.09.2012 la BNP R. C. M. reclamanții din prezenta cauză au cesionat 25% din drepturile la măsuri reparatorii ce li se vor acorda pentru imobilul din București, ., sector 3, obiect al Notificării nr. 1139/18.07.2001 către intervenienta S.C. R. G. Invest S.A.
În privința modalității de preluare a bunului imobil în proprietatea statului, Tribunalul a reținut că imobilul teren în suprafață de 500 mp situat în București, ., sector 3 a fost preluat în mod abuziv de către stat în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 836/10.12.1969 a fost expropriat și trecut în proprietatea statului, în anexa la decret, la poziția 42, fiind trecut, în mod eronat, alături de M. V., unicul proprietar a terenului față de faptul că la momentul cumpărării acesta era văduv, și soția acestuia de la data preluării M. M..
Potrivit răspunsului oferit de ..A., aflat la fila 33 a dosarului cauzei, această instituție nu deține date legate de acordarea de despăgubiri.
Din cele expuse, Tribunalul a reținut că reclamanții au făcut atât dovada formulării în termen a notificării, dovada calității acestora de persoane îndreptățite la restituire în sensul art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, precum și a preluării abuzive a imobilului, în sensul art. 2 din lege.
Din adresa nr. 2186/4.09.2001 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Generală de Investiții și Achiziții Publice rezultă că terenul în suprafață de 500 mp este în prezent afectat de construcții și utilitățile aferente. Tribunalul a reținut că aceleași au fost si concluziile expertului judiciar desemnat in cauza pentru efectuarea expertizei topografice, potrivit cărora terenul este ocupat de baterie de garaje, acces garaje și spațiu verde, alee acces și taluz.
Terenul ce face obiectul notificării nu poate fi restituit în natură exproprierea ocupând funcțional întregul teren. Tribunalul a observat de altfel că prin cererea de chemare în judecată formulată, tocmai acestea sunt și pretențiile notificatorului.
Potrivit art. 21 din legea 165/2013, Tribunalul a reținut că: (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General.
În motivarea recursului se arată că potrivit art. 23 alin. 1 si 2 "în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivata, asupra cererii formulate". Termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauză.
Recurentul pârât a mai arătat, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu "acte" respectiv înscrisuri prin care se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate si care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invoca și numai după ce aceasta dovadă a fost îndeplinită prin depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarelor de notificare.
Analizând recursul declarat care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și raportat și la dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă ,Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor urma.
Legea nr. 10/2001 republicată stabilește în art. 25 alin. 1, că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, conform art.23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie, sau după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.
Termenul de 60 de zile menționat anterior are în conformitate cu art. 25.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 două date de referință, și anume fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
În speță, în mod corect s-a constatat că dosarul administrativ era complet, notificatorii depunând toate actele doveditoare deținute, astfel încât, era necesar a se soluționa notificarea depusă.
În acest sens, trebuie amintit că prin Decizia nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a reținut că atunci când unitatea deținătoare sau unitatea investită cu soluționarea notificării nu respectă obligația prevăzută prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001 de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură sau de acorda persoanei îndreptățite în compensare, alte bunuri ori servicii, sau să propună acordarea de despăgubiri în termenul de 60 de zile de la data înregistrării notificării, sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare, instanța investită să evoce fondul, trebuie să constate în baza probatoriului administrat temeinicia cererii formulate. Astfel, lipsa răspunsului unității deținătoare sau al celei învestite cu soluționarea notificării este echivalent cu un refuz al restituirii imobilului, aspect care trebuie cenzurat, având în vedere faptul că art. 21 alin. 2 din Constituție stabilește că nici o lege nu poate să îngrădească exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
În speța de față, reclamanții au formulat notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001, ce a fost înregistrată sub nr. 1139 încă din data de 18.07.2001. Însă, entitatea investită cu soluționarea acesteia a refuzat în mod nejustificat să o soluționeze, deși petenții au depus acte doveditoare atât în ceea ce privește calitatea acestora de persoane îndreptățite, cât și cu privire la modalitatea de preluare în mod abuziv a imobilului, precum și asupra imposibilității de restituire în natură a imobilului în litigiu.
Față de considerentele expuse, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 110/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți M. P. A., M. P., M. L., M. A., D. C., V. G., D. P., Z. C. P. și intimata intervenientă . SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red. SG
Tehnored. GC – 2 ex
10.12.2014
Jud. fond E. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1372/2014. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 210/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
