Pretenţii. Decizia nr. 1554/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1554/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 3048/87/2012
DOSAR NR._
(586/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1554
Ședința publică de la 22.10.2014
Curtea constituită din:
P. - A. P. B.
JUDECATOR - C. B. T.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror I. E..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă R. I. P., împotriva sentinței civile nr.23 din 21.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – reprezentant de DGFP TELEORMAN.
P. are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții – despăgubiri în temeiul Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-reclamantă R. I. P., personal, lipsind intimatul-pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – reprezentant de DGFP TELEORMAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că la data de 05.06.2013 s-a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților. La data de 23.06.2014, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției perimării și s-a acordat termen de judecată la data de 22.10.2014, C16, cu citarea părților.
Se procedează la identificarea recurentei-reclamante R. I. P., legitimată cu C.I. . nr._, eliberată de SPCLEP A., la data de 01.03.2007.
Recurenta-reclamantă, personal depune la dosar o . înscrisuri, în două exemplare.
Curtea înmânează un exemplar de pe înscrisurile depuse la dosar de către recurenta-reclamantă reprezentantului Ministerului Public.
La interpelarea instanței, recurenta-reclamantă, personal, arată că prin depunerea acestor documente la dosar urmează să dovedească temeinicia pretențiilor solicitate.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția de perimare și acordă cuvântul pe aceast aspect.
Recurenta-reclamantă, personal, având cuvântul, solicită respingerea excepției de perimare, întrucât nu a avut cunoștință de împrejurarea că pricina a stat în nelucrare mai mult de un an de la suspendarea cauzei și pe fond admiterea recursului astfel cum a fost formulat
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției de perimare și să se constate faptul că de la momentul la care instanța a dispus suspendarea cauzei față de lipsa nejustificată a părților, respectiv la 5.06.2013, de la acel moment a trecut mai mult de un an, perioadă de timp în care reclamanta nu a făcut nici un act de procedură din care să rezultă intenția acesteia de a insisita în soluționarea recursului de față, motiv pentru care solicită să se constate perimat recursul.
Curtea reține cauza în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării din vina părții, respectiv de la data de 5.06.2013, având în vedere dispozițiile art.248 din codul de procedură civilă și art.254 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din_ la Tribunalul Teleorman, reclamanta R. I. P., a chemat în judecată pe pârâtul S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 400.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a traumelor politice la care a fost supusă împreună cu familia sa de regimul comunist timp de 14 ani.
A motivat reclamanta că în perioada 02.03._63, timp de 14 ani și 5 luni, a trăit fără un venit stabil și fără siguranța zilei de mâine, având domiciliul obligatoriu. La momentul strămutării din . confiscate următoarele bunuri:
-una casa de locuit cu 6 camere, construita din zid, acoperita cu fier, cu terenul ei în
suprafața de_ mp;
-moară țărăneasca, cu motor de 55 HP;
-magazie de zid, capacitate 150 tone, cu terenul aferent;
-pătul de porumb, capacitate 40 tone;
-local de brutărie, cu terenul aferent;
-2 remize pentru mașini, cu terenurile aferente;
-cârciumă cu utilități, cu terenul aferent;
-local pentru prelucrarea laptelui (casarie), care în momentul de fata este închiriată unei firme private, fara sa fie retrocedata proprietarului;
-3 camioane mari;
-un camion pentru unelte de camp;
-un plug cu 3 brazde;
-un plug cu una braza;
-una mașina de secerat;
-un tractor;
-18 oi;
-6 boi și una vaca cu 2 vitele;
-80.000 bucati cărămizi;
-100 bucati stejari groși pentru construcție;
-teren extravilan, aparținând comunei Stoborasti, 119,3 ha;
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 din Leg. 221/2009, art. 998-999 C. civ..
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de Decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, constatându-se că acestea sunt neconstituționale.
În ședința publică din data de_, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii și față de Decizia nr. 12/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii.
Prin sentința civilă nr.23/21.01.2013, Tribunalul Teleorman – Secția Civilă a admis excepția inadmisibilității cererii privind acordarea de daune morale în cuantum de 400.000 euro, invocată de pârâtul S. Român prin Ministerului Finanțelor Publice București, a respins ca inadmisibilă cererea privind acordarea de daune morale formulată de reclamanta R. I. P., împotriva pârâtului S. Român prin Ministerului Finanțelor Publice București reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman.
Tribunalul a reținut că prin decizia de mai sus s-a stabilit că urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor Curții Constituționale în Monitorul Oficial.
În speță, din acțiune rezultă că reclamanta solicită obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de aceasta și familia sa ca urmare a traumelor politice la care a fost supusă împreună cu familia sa de regimul comunist timp de 14 ani .
Potrivit art. 5 alin.(1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Față de motivarea în fapt și în drept a acțiunii, rezultă că temeiul juridic al acesteia îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009.
De asemenea, reclamanta a introdus acțiunea la data de_, ulterior publicării deciziilor nr. 1358/2010 și 1360/2010 în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010.
Or, față de Decizia nr.12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii și caracterul obligatoriu al acesteia, s-a reținut că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 încetându-și efectele.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta R. I. P..
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamanta R. I. P., prin care a solicitat casarea hotărârii pronunțate de tribunal.
Recurenta consideră să suma solicitată pentru cei 14 ani în care familia sa nu a avut nici un venit stabil, tatăl său fiind dat afară de la orice serviciu pe care îl găsea, s-a dus și la Canal, dar și de acolo a fost adus sub escortă deoarece a părăsit domiciliul stabilit obligatoriu. Suma solicitată nici pe departe nu acoperă viața pe care recurenta a dus-o în această perioadă.
La data de 05.06.2013, Curtea a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ., având în vedere că părțile nu au răspuns la apelul cauzei și nici nu au solicitat judecata în lipsă.
Astfel, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, părțile fiind citate pentru termenul de la 22.10.2014 în vederea discutării excepției privind perimarea prezentei cereri de recurs.
În ședința publică din data de 22.10.2014, instanța a pus în discuția părților excepția de perimare invocată din oficiu.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul de judecată din data de 05.06.2013 s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură Civilă, suspendarea judecății cererii de recurs, având în vedere că părțile nu au răspuns la apelul cauzei și nici nu au solicitat judecata în lipsă.
Astfel, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu prin rezoluția din 23.06.2014, în vederea discutării excepției perimării cererii de recurs.
Având în vedere că timp de peste un an cauza a rămas în nelucrare din vina părților, Curtea urmează a face aplicarea disp. art.248 pct.1 Cod procedură Civilă, constatând că a intervenit perimarea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul formulat de recurenta – reclamantă R. I. P., împotriva sentinței civile nr.23/21.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. C. B. T. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
2 ex./14.11.2014
Trib.Teleorman – M.V.
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 246/2014. Curtea de Apel... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 369/2014. Curtea... → |
|---|
