Pretenţii. Decizia nr. 1641/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1641/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 20684/299/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1641R
Ședința publică de la 31 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - PAVEL FILIP
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentul-reclamant A. I. și de recurenta-pârâtă .. G. Societe Generale SA, împotriva deciziei civile nr.55A/17.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Direcția Generală de Evidență a Persoanelor a Municipiul București și . SA, cauza având ca obiect „pretenții, alte cereri”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 24 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 31 octombrie 2014.
CURTEA
Prin sentința civilă nr._/20.12.2012 s-a respins excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D. G. de Evidenta a Persoanelor Municipiul București, ca neîntemeiată;s-a admis în parte actiunea privind pe reclamant A. I.,și pe pârât D. G. DE EVIDENTA A PERSOANELOR MUNICIPIUL BUCURESTI, pârât B. G. SOCIETE GENERALE SA, pârât B. DE C. SA,; a obligat paratele, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 351.000 lei, daune morale.
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond analizând cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei D. G. de Evidenta a Persoanelor, instanta a respins ca neîntemeiata, constatand ca reclamantul a facut dovada existentei identitatii intre persoana acestei parate si persoana despre care a pretins ca ar fi obligata in raportul juridic dedus judecatii, la aceasta parata reclamantul predand cartea sa de identitate.
Analizand mai departe actele si lucrarile dosarului, a constatat urmatoarele:
La data de 04.07.2006 reclamantul AFODORICI I. a predat la B. de Evidenta a Persoanelor nr.2 din cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor Sector 4 cartea sa de identitate . nr._, cu ocazia depunerii cererii pentru eliberarea unui nou act de identitate ca urmare a schimbarii domiciliului, noua carte de identitate fiind emisa la 17.07.2006.
La data de 10.08.2006 la sediul B.-GSG Agentia Gara de Nord s-a prezentat o persoana care s-a recomandat a fi A. I. domiciliat in Bucuresti, ., ., ap.41, . a obtinut un credit de nevoi personale in cuantum de 30.700 lei, suma ce a fost ridicata in numerar la 10.08.2006.Pentru a-si dovedi identitatea, aceasta persoana a prezentat cartea de identitate . nr._ iar in dovedirea veniturilor a prezentat o adeverinta de salariu si o copie a contractului de munca eliberate in numele . Export SRL.
Instranta retine ca incepand cu luna februarie 2007 reclamantul a inceput sa primeasca la vechea adresa solicitari din partea paratei B. GSG referitoare la achitarea unui pretins credit obtinut, iar la data de 06.05.2010 a fost emisa si instiintarea de plata din partea EOS KSI Romania SRL prin care reclamantul a fost instiintat ca urmeaza sa plateasca suma de 50.453,56 RON reprezentand debit initial, dobanda, penalizari si taxa de administrare.
Anterior, parata B.-G. Societe Generale SA a formulat impotriva reclamantului si plangere penala pentru savarsirea faptelor de inselaciune, fals material in inscrisuri oficiale, uz de fals si fals privind identitatea, insa prin rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 24.11.2010 a Ministerului Public, P. de pe langa Judecatoria Sectorului 1 emisa in dosarul nr._/P/2009 a fost confirmata neinceperea urmaririi penale fata de reclamant, avand in vedere ca in urma efectuarii constatarii tehnico-stiintifice grafoscopice s-a stabilit ca mentiunile olografe din inscrisurile folosite pentru obtinerea creditului nu au fost executate de catre reclamant.
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratelor la plata despagubirilor morale, instanta retine ca repararea integrala a prejudiciului reprezintă principiul de baza al raspunderii civile delictuale, consacrat de dispozitiile art. 1381 Cod civil, în termeni precisi și cuprinzatori, ce evoca neindoielnic ideea repararii daunei în totalitatea sa, fara nicio restrangere sau limitare în raport de natura intrinseca a acestuia.
Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanta valorilor lezate, masura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vatamarii.
Avand in vedere intregul material probator administrat in cauza, instanta constata ca reclamantului, cunoscut pentru activitatea sa literara si pentru publicarea volumului „Fabule”, i s-a produs un grav prejudiciu moral, fiindu-i afectata inclusiv starea de sanatate, acesta fiind diagnosticat la 10.05.2010 cu tulburare anxioasa si insomnie cronica, astfel cum rezulta din scrisoarea medicala eliberata de Spitalul A. O., motiv pentru care va obliga paratele in solidar la plata sumei de 351.000 lei reprezentand daune morale.
Împotriva sentinței au formulat apel pârâtele Direcția Generală de Evidență a Persoanelor din Municipiul București – B. – G. Societe Generale SA șii . SA.
Prin decizia civilă nr.55 A din 17.01.2014 pronunțată în dosarul nr._/29/2012 al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-au admis apelurile și s-a desființat sentința apelată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Pentru a dispune în acest sens analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel formulate de apelantele pârâte și în raport de dispozițiile art. 295 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul reține că apelurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Toate cele trei apeluri critica în fapt, in primul rand neanalizarea de către prima instanță a elementelor raspunderii civile delictuale in conditiile art.998-990 cod civil si pronuntarea unei hotarari nemotivate pe situatia de fapt si nici in drept.
Astfel s-a susținut că prima instanță nu a arătat în cuprinsul hotărârii în ce constă fapta săvârșită de fiecare dintre apelantele parate și nu a analizat caracterul ilicit al acesteia, vinovatia si legatura de cauzalitate dintre acestea si pretinsul prejudiciu suferit de catre intimatul reclamant, sentinta civila fiind data cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin.1 pct.5 c.pr.civ
Critica astfel adusă este întemeiată.
In urma verificarii motivarii sentintei, tribunalul retine ca instanța de fond s-a limitat la a constata producerea unui grav prejudiciu moral reclamantului la valoarea solicitată de acesta prin cererea precizatoare depusă în ședința publică din data de 04.10.2012 fără a analiza, nici unul din elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în condițiile art. 998 – 999 c. civ. respectiv existența prejudiciului moral rezultat prin încălcarea unor drepturi personale subiective nepatrimoniale, existența faptei ilicite în persoana fiecăruia dintre pârâte și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Referirea instantei de fond la materialul probator este una generala, aceasta concluzionand „din ansamblul probatoriului administrat” ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral, fara sa se arate in concret care probe au format convingerea instantei si fara sa se faca o analiza propriu-zisa a probelor.
Instanta nu a argumentat de ce s-a oprit la solutia data, pentru ce a admis sustinerile reclamantului si le-a respins pe cele ale paratelor, ce probe a retinut si pe care le-a inlaturat si in ce fel sunt indeplinite cerintele legale ale art.998-999 c.civil.
Din cuprinsul hotararii apelate nu rezulta catusi de putin ce a avut in vedere instanta atunci cand a pronuntat solutia de admitere a actiunii, asa incat pe calea controlului judiciar tribunalul sa aiba posibilitatea efectiva de a analiza justetea acesteia.
Ca urmare, tribunalul apreciază că prima instanță a procedat la o examinare extrem de sumara a cauzei cu incalcarea dispozitiilor art. 261 alin.1 pct.5 c.pr.civ si deopotriva a art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care implica in sarcina instantei obligatia de face o examinare efectiva a mijloacelor,argumentelor si dovezilor prezentate de catre parti.
În concluzie, motivul de apel invocat în esență în toate cele trei apeluri formulate de pârâtele în cauză, este întemeiat din perspectiva art. 261 alin.1 pct. 5 c.pr.civ. cu consecinta incalcarii drepturilor procesuale ale partilor care nu poate fi acoperita in raport si de dispozitiile art. 297 alin.1 teza a II-a c.pr.civ decat prin desfiintarea sentintei civile apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru asigurarea gradelor de jurisdictie recunoscute legal partilor.
Nu vor mai fi analizate celelalte critici fata de solutia astfel adoptata.
Împotriva deciziei au formulat recurs reclamantul A. I. și pârâta . Generale SA.
Recurentul reclamant A. I. nu a motivat cererea de recurs.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă pârâta . Generale SA a susținut în sinteză următoarele critici:
Printr-un prim motiv, întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă s-a susținut că eronat s-au apreciat introducerea cererii de chemare în judecată în termenul legal de prescripție.
În dezvoltarea motivului s-a arătat nelegal instanța de apel a stabilit că termenul de prescripție ar fi început să curgă de la 04.11.2009 și nu de la momentul anului 2007 când reclamantul a cunoscut toate informațiile pe baza cărora a introdus acțiunea la 17.05.2012.
Se mai arată că însăși reclamantul recunoaște în cuprinsul probei nr.8, fila 67 dosar fond, că B. a trimis numărate somații de plată pe adresa din ., ., ap.41, . pe numele A. I. – despre care afirma că i-au adus o umbră de îndoială asupra probității sale morale și despre care a afirmat că le-a considerat o eroare a băncii.
De asemenea s-a mai arătat că și prin întâmpinare a susținut faptul că în anul 2007 a avut o discuție telefonică cu directorul Geamalinga V., discuție în care i s-a invocat să depună o declarație că nu a luat credit, de la B., aspecte pe care le-a reținut și instanța, care a consemnat că, începând cu anul 2007 reclamantul a început să primească la vechea adresă solicitari din partea B. de a achita creditul.
Recurenta arată că față de data de martie 2007 menționate de reclamant și de data introducerii acțiunii, 17.05.2012 s-a împlinit termenul de prescripție.
Printr-un al doilea motiv, întemeiat pe art.304 pct.5 Cod procedură civilă, s-au susținut că nelegal instanța de apel a dispus trimiterea cauzei la prima instanță, în acest fel provocându-i se o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea parțială a deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru continuarea de către aceasta a judecății.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu s-a realizat o judecată în fond a pricinii pentru că lipsa motivelor pe care s-a întemeiat soluția din sentința civilă nr._/20.12.2012 nu echivalează cu o nejudecare a fondului.
Recurenta arată că ceea ce este relevant în sentința fondului este faptul că s-a soluționat integral fondul cererii de chemare în judecată prin pronunțarea cu privire la toate capetele de cerere.
Recurenta arată că în aceste condiții nu este aplicabil art.297 Cod procedură civilă și că erau incidente art.296 Cod procedură civilă, trimiterea cauzei la prima instanță fiind restrictiv reglementată de lege, instanța de apel încălcând dispozițiile art.296 – 292 Cod procedură civilă prin trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Recursul reclamantului este nul, iar recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele argumente:
În ce privește recursul reclamantului A. I., potrivit art.306(1) Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2.
Din lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. I. deși a exercitat calea de atac a recursului, nu a motivat recursul în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în temeiul art.306 (1) Cod procedură civilă se va constata nul.
Referitor la recursul declarat de pârâta . Generale SA.
Primul motiv de recurs astfel cum a fost susținut și dezvoltat este nefondat pentru următoarele argumente:
Art.8(1) din Decretul nr.167/1954 privitor la prescripția extinctivă, reglementează două moment de la care începe să curgă termenul de prescripție, precum și două condiții cumulative și anume un moment subiectiv desemnat prin expresia „trebuia să cunoască” și un moment obiectiv desemnat prin expresia „ a cunoscut”.
În ce privește condițiile cumulative ele privesc paguba suferită de reclamant și cel care răspunde de ea.
În speță paguba a luat forma daunelor morale pentru un pretins prejudiciu moral. Din nici o probă nu rezultă că anterior datei introducerii acțiunii reclamantul ar fi invocat un prejudiciu moral și deci această condiție nu era îndeplinită până la data la care reclamantul s-a prezentat la pârâta B. – G. Societe Generale SA. De asemenea, nu era stabilită persoana care a săvârșit fapt ilicită și care răspunde pentru pretinsul prejudiciu moral.
Rezultă deci că nu se poate reține că momentul de începere a cursului prescripției decât momentul obiectiv „a cunoscut”, moment care coincide cu data de 04.11.2009.
Pentru aceste argumente primul motiv de recurs este nefondat nefiind incidente art.304 pct.9 raportat la art.8 din Decretul nr.167/1998, instanța de apel aplicând corect aceste dispoziții.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, astfel cum a fost susținut și dezvoltat și această critică este nefondată pentru următoarele argumente:
Este adevărat faptul că art.297(1) teza întâi nu este aplicabilă în speță și că instanța de apel a făcut aplicarea art.297(1) teza a doua a . Este de asemenea adevărat faptul că nu s-a cerut de către părți prin cererea de apel sau prin întâmpinare. Cu toate acestea Curtea constată că trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, chiar în condițiile în care nu s-a cerut expres de către parte, nu este sancționată cu nulitatea hotărârii, caz în care vătămarea nu se presupune, iar în speță recurenta nu a făcut dovada vreunei vătămări.
În ce privește susținerea potrivit cu care instanța de fond ar fi intrat în cercetarea fondului prin faptul că s-a pronunțat pe capetele de cerere formulate, Curtea va înlătura și această susținere pentru că o hotărâre este considerată că a soluționat fondul nu numai prin pronunțarea unei dispoziții ci și prin stabilirea și îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale. Or, din examinarea sentinței de fond nu rezultă în ce constă fapta delictuală a pârâtelor nu se arată forma de vinovăție care s-a acționat.
În plus este de observat că instanța de fond a reținut ca temei legal art.1381 Cod civil -1864 – text de lege care era abrogat și că s-a judecat pe temeiul art.998 – 999 Cod civil – deși acest text vorbește de fapta omului și nu de fapta unei persoane juridice.
În aceste condiții în mod legal instanța de apel a reținut că nu s-a cercetat fondul cauzei și corect a dispus desființarea sentinței cu trimitere pentru rejudecare.
Nefiind deci incidente art.304 pct.5 raportat la art.297 Cod procedură civilă și acest motiv va fi respins ca nefondat.
Pentru toate aceste argumente în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. I. împotriva deciziei civile nr.55A/17.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Direcția Generală de Evidență a Persoanelor a Municipiul București și . SA.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă .. G. Societe Generale SA, împotriva deciziei civile nr.55A/17.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
20.11.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1071/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1465/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
