Revendicare imobiliară. Decizia nr. 89/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 5546/2/2013
DOSAR NR._
(1585/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.89
Ședința publică de la 22.01.2014
Curtea constituită din:
P. - I. A. H. P.
JUDECATOR - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.2042 din 19.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/299/2008 (1944/2012), de contestatoarea C. V., în contradictoriu cu intimatul S. S. I..
P. are ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat R. G., în calitate de reprezentant al intimatului S. S. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, eliberată de Baroul București – Cabinet Individual, aflată la fila 8 dosar, lipsind contestatoarea C. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că pentru termenul de astăzi contestatoarea C. V. avea obligația să se prezinte personal în instanță pentru a preciza dacă semnătura de pe contestația în anulare îi aparține sau nu, fiind citată cu această mențiune.
La interpelarea instanței dacă intimatul, prin avocat mai insistă în susținerea excepției nulității contestației în anulare pentru nesemnare, avocatul intimatului arată că renunță, învederând că nu înțelege să se înscrie în fals asupra acestui aspect.
Curtea ia act de faptul că se renunță la excepția nulității contestației în anulare pentru nesemnarea acesteia de către contestatoarea C. V., intimatul, prin avocat, arătând că nu înțelege să se înscrie în fals împotriva acestei cereri.
Acordă cuvântul asupra excepției de tardivitate, respectiv pe excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare invocate prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimat, urmând a fi puse concluzii și pe fondul cauzei.
Avocatul intimatului, având cuvântul, în ceea ce privește excepția tardivității, arată că această contestație în anulare a fost introdusă la data de 8.08.2013, împotriva deciziei civile nr.339 A din 2.04.2012, pronunțată de Tribunalul București, a cărei executare a început în luna februarie 2013 și s-a încheiat la data de 23.05.2013. Față de aceste aspecte și de actele aflate la dosarul cauzei care dovedesc acest fapt, solicită să se constate că a fost tardiv introdusă contestația în anulare.
Curtea pune în vedere intimatului, prin avocat să precizeze dacă față de decizia civilă 2042 din 19.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/299/2008 consideră că este tardivă contestația în anulare.
Avocatul intimatului, având cuvântul, arată că se face trimitere de contestator la decizia pusă în executare de S. S. I., dar nu a pus în executare acea decizie, ci decizia civilă nr.339 A/2.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă. Consideră că este tardiv introdusă contestația și față de decizia civilă nr.2042/19.11.2012, fiind introdusă la data de 8.08.2013, ori decizia a rămas irevocabilă încă de la data de 19.11.2012.
De asemenea, consideră ca inadmisibilă contestația în anulare raportându-se la dispozițiile art.503 din codul de procedură civilă și solicită respingerea acesteia ca atare.
Pe fond, solicită respingerea contestației în anulare, ca nefondată, având în vedere argumentele invocate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr._/10.01.2014, pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea de față petenta C. V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.2042/19.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._/299/2008.
Susține petenta că decizia este nelegală întrucât nu a fost legal citată, nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata, nu au fost cercetate toate motivele de casare și nu i s-a acordat termen pentru angajare avocat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.2042/19.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._/299/2008, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta C. V. împotriva deciziei civile nr.339 A pronunțată la data de 02.04.2012 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu S. S. I..
A fost obligată recurenta la plata sumei de 1.984 lei cheltuieli de judecată către intimat.
În cauza de față, la termenul din data de 22.01.2013 instanța a rămas în pronunțare pe excepțiile tardivității și inadmisibilității contestației și pe fondul acesteia.
Cu prioritate, Curtea se va pronunța asupra excepțiilor formulate.
Potrivit dispozițiilor art.319 alin.2 Cod de procedură civilă, „Contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă”.
Hotărârea ce se atacă cu prezenta contestație nu a fost pusă în executare, astfel cum recunoaște intimatul în ședința publică din data de 22.01.2014.
Ca atare, cum prin dispozitiv s-a dispus obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, rezultă că aceasta a formulat în termen contestația (Hotărârea a fost pronunțată la 19.11.2012 și a fost atacată cu contestație în anulare la data de 08.08.2013).
De asemenea, în ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.317 alin.1 pct.1 Cod de procedură civilă, „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.317 alin.2 Cod de procedură civilă, „Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Potrivit art.318 Cod de procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că cel puțin o parte dintre motivele invocate de contestatoare (astfel cum vor fi analizate mai jos) se pot încadra în dispozițiile de excepție prevăzute de art.317 și 318 Cod de procedură civilă.
Pe fondul cererii, Curtea reține următoarele:
La instanța de recurs petenta – recurentă a fost citată la domiciliul indicat în cererea de recurs, respectiv în București, ., . (fila 36).
Aceasta a avut cunoștință de termen întrucât la data de 31.10.2012 a depus la dosar o petiție din care rezultă că știa că, în cauză, s-a acordat termen la data de 05.09.2012. Această cerere a fost avută în vedere de instanța de recurs, care a apreciat însă, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 05.11.2013 – de la fila 52 dosar nr._/299/2008 al Curții de Apel București – Secția a III-a Civilă, că procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cel de al doilea motiv al contestației în anulare, referitor la faptul că pricina s-a judecat în lipsa recurentei contestatoare, nu poate fi primit întrucât acesta nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute de art.317 și 318 Cod de procedură civilă.
De altfel, atât prin primul motiv, cât și prin cel de al doilea, contestatoarea invocă greșeli de judecată, ori, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia nu pot fi analizate motive care pun în discuție modul în care instanța de recurs a interpretat dispozițiile legale.
Prin cel de al treilea motiv invocat contestatoarea arată că dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, dar petenta nu arată în concret în ce constau aceste erori materiale pentru a putea fi analizate.
Prin cel de al patrulea motiv se invocă că instanța de recurs nu a răspuns unui motiv de recurs, dar nici în acest caz nu se indică în concret motivul de recurs asupra căruia instanța de recurs nu s-a pronunțat.
Din examinarea deciziei rezultă însă că instanța a analizat toate motivele de recurs formulate, respectiv: „instanța nu s-a pronunțat asupra uzucapiunii, deși a ridicat această problemă atât la instanța de fond, cât și în apel; instanța nu a cercetat dacă cererea de chemare în garanție a fost depusă în termen; la data de 02.04.2012 nu a fost în țară și nu a putut depune acte în susținerea apărărilor sale; compararea titlurilor de proprietate ale părților trebuia să se facă prin raportare la dispozițiile Legii nr.10/2001, iar în condițiile în care reclamantul nu a solicitat instanței constatarea actului său de vânzare – cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, instanța trebuia să constate că acest act se bucură de o prezumție absolută de validitate și este preferabil titlului invocat de către reclamant; potrivit noilor legi date sub îndrumarea CEDO nu se mai restituie imobilele în natură, iar foștii proprietari urmează să primească compensați bănești.”
Cel de al cincilea motiv al contestației în anulare este, de asemenea, neîntemeiat, instanța nefiind ținută de cerea părții de acordarea unui termen în vederea angajării unui avocat, pe de o parte, pentru că norma din art.156 Cod de procedură civilă este o normă facultativă, iar pe de altă parte, însăși recurenta promovase calea extraordinară de atac, fiind obligată odată cu depunerea contestației în anulare să depună orice înscris nou spre a fi analizat și încuviințat de instanța de judecată.
Mai mult, Curtea reține că acest motiv nu se regăsește între motivele limitativ prevăzute de dispozițiile art.317 – 318 Cod de procedură civilă.
Față de cele reținute, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
În baza dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă va fi obligată contestatoarea să plătească intimatei cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cale de atac de retractare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității contestației în anulare ca nefondată.
Respinge excepția inadmisibilității contestației.
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea C. V., împotriva deciziei civile nr.2042/19.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimatul S. S. I..
Obligă contestatoarea la 2.500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I.-A. H.-P. E. V. A.-D. T.
GREFIER
Ș. P.
Red.E.V.
Tehdact.R.L.
2 ex./18.03.2014
C.-S.3 – I.B.; D.M.; D.A.B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1045/2014. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1499/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
