Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 521/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 521/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 5642/2/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 521 A
Ședința publică din data de 10.12.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - I. R. T.
JUDECĂTOR – M. STELUȚA C.
GREFIER - F. J.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-petentă Federația O. Români de Transport – FORT, împotriva Sentinței civile nr. 4/RZ/13.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2013 de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-intervenienți C. Națională a Taximetriștilor din România (CNTR) și P. Român.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că cererea de apel a fost timbrată conform rezoluției instanței, iar apelanta-petentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.07.2013 pe rolul Tribunalului București - Secția V-a Civilă sub nr._/3/2013 Federația O. Români de Transport – FORT, reprezentată legal de președinte H. A. F., a solicitat instanței ca, în conformitate cu prevederile Legii nr. 62/2011 privind dialogul social, să analizeze și să constate reprezentativitatea federației FORT, în baza documentelor anexate cererii formulate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 72 alin. 1 lit. B din Legea nr. 62/2011 privind reprezentativitatea la nivel de sector de activitate.
În cauză au formulat cereri de intervenție principală C. Națională a Taximetriștilor din România (C.N.T.R.) și P. Român, prin care au solicitat respingerea acțiunii.
Prin încheierea din 13.12.2013 Tribunalul București - Secția V-a Civilă a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție principale formulate de C.N.T.R. și P. Român și a suspendat judecarea cererii principale până la soluționarea apelului declarat de titularii cererilor de intervenție.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 61 alin.2 C.pr.civ., titularii cererilor de intervenție nefăcând dovada interesului propriu, constând în pretinderea pentru sine a dreptului dedus judecății ori a unui drept în strânsă legătură cu acesta, ci conținutul cererilor de intervenție se prezintă ca o opoziție la cererea formulată de către petentă.
Prin decizia civilă nr. 89A/18.03.2014 Curtea de Apel București - Secția a III-a civila a anulat ca netimbrat apelul declarat de P. Român, a admis apelul declarat de apelanta C. Națională a Taximetriștilor din România (C.N.T.R.), a schimbat in parte încheierea din data de 13.12.2013, in sensul admiterii in principiu a cererii de interventie formulată de intervenienta C. Națională a Taximetriștilor din România.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a retinut ca procedura în care a fost formulată cererea de intervenție menționată este una necontencioasă, în sensul prevederilor art. 527 NCPC și, în condițiile în care legea specială (nr. 62/2011) nu cuprinde reglementări de procedură derogatorii, devin incidente reglementările cuprinse în Cartea a III-a, Titlul I (art. 527 – 537) din NCPC. Or, potrivit art. 532 alin. 2 din NCPC, instanța poate asculta orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum și pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre. Pe de altă parte, în art. 531 din NCPC se face vorbire de posibilitatea terților de a expune obiecții sau de a formula intervenții în fața instanței investite cu soluționarea unei cereri necontencioase.
În raport de aceste reglementări, care conferă procedurii necontencioase anumite particularități, Curtea a apreciat că, și în ipoteza în care se aprecia că intervenienta apelantă nu reclama un drept propriu prin cererea de intervenție principală depusă în fața primei instanțe, trebuia reținută ca relevantă împrejurarea că aceasta formula prin respectiva cerere obiecții față de solicitarea petentei intimate de a i se constata, în calitate de organizație patronală, reprezentativitatea la nivel de ramură de activitate – transport, iar prin acestea justifica pretenția de a fi luate în discuție respectivele obiecții în cadrul procedurii de soluționare a cererii petentei.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că, în condițiile în care intervenienta apelantă a pretins dobândirea, printr-o hotărâre judecătorească pronunțată anterior, a unui drept echivalent celui la a cărui obținere se tinde prin cererea formulată de petenta intimată, demersul său era unul menit a asigura apărarea dreptului astfel pretins și, în acest mod, sunt satisfăcute exigențele impuse de art. 61 alin. 2 NCPC – conform căruia „intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta”.
Pentru continuarea judecății, cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civila, la data de 29.04.2014.
Prin sentința civilă nr. 4/RZ/13.06.2014 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a respins cererea formulată de petenta FEDERAȚIA O. ROMÂNI DE TRANSPORT – F.O.R.T. – prin președinte H. A. F. ca neîntemeiată; a respins cererea de intervenție principala formulata de intervenienta C. NAȚIONALĂ A TAXIMETRIȘTILOR DIN ROMÂNIA (C.N.T.R.) ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în cauză, caracterul necontencios al procedurii de fata este de necontestat, atat fata de prevederile legii speciale, cat mai ales fata de dispozitiile instantei de control judiciar, intrate in puterea lucrului judecat.
In condițiile în care legea specială (nr. 62/2011) nu cuprinde reglementări de procedură derogatorii, devin incidente reglementările cuprinse în Cartea a III-a, Titlul I (art. 527 – 537) din NCPC. Or, potrivit art. 531 din NCPC, daca cererea prin chiar cuprinsul ei, ori prin obiectiile ridicate de persoanele care intervin prezinta caracter contencios, instanta o va respinge. În raport de aceste reglementări, care conferă procedurii necontencioase anumite particularități, trebuie observat că intervenienta, desi nu reclama un drept propriu prin cererea de intervenție principală, devine totusi relevantă împrejurarea că aceasta formuleaza prin respectiva cerere obiecții față de solicitarea petentei de a i se constata, în calitate de organizație patronală, reprezentativitatea la nivel de ramură de activitate – transport. Cum a statuat si Curtea de Apel, în condițiile în care intervenienta a pretins dobândirea, printr-o hotărâre judecătorească pronunțată anterior, a unui drept echivalent celui la a cărui obținere se tinde prin cererea formulată de petenta, demersul său este unul menit a asigura apărarea dreptului astfel pretins.
Ca atare, tribunalul a constatat ca cererea petentei, formulate in cadrul unei proceduri necontencioase, a capatat, prin efectul deciziei civile nr. 89/18.03.2014, de admitere în principiu a cererii de interventie principala, caracter contencios. In aceste împrejurari, limitele investirii prezentei instante escaladeaza prevederile art. 527 C.proc.civ, potrivit cu care domeniul de aplicare a acestei proceduri vizeaza cererile prin care nu se urmareste stabilirea unui drept potrivnic fata de o anumita persoana, fiind totusi necesara interventia instantei. Și pentru aceasta situatie, solutia juridica a oferit-o legiuitorul, prin inserarea in cuprinsul art. 531 C.proc.civ, a posibilitatii de a pronunta o hotarare de respingere a cererii, devenite contencioase.
In ceea ce priveste cererea de interventie principala, tribunalul a constatat deopotriva netemeinicia acesteia, fata de dispozitiile art. 61 alin 2 C.proc.civ, care definesc aceasta cerere ca fiind pretentia intervenientului manifestata fata de dreptul dedus judecatii ori a unui drept strans legat de acesta. Cum scopul imediat al cererii de interventie principala este justificat de respingerea actiunii principale, fara a se pretinde un drept propriu asupra pretentiei petentului, tribunalul o va respinge.
Împotriva sentinței civile nr.4/RZ/2014 a declarat apel reclamanta Federația O. Români de Transport – FORT, în motivarea căruia a susținut următoarele critici:
Apelanta arată că cererea sa nu a fost respinsă în urma analizei, pe fond, a condițiilor necesare pentru constatarea caracterului reprezentativ al organizației patronale, ci motivat de împrejurarea că în urma formulării unei cereri de intervenție principală de către o altă organizație patronală, cererea introductivă de instanță a dobândit caracter contencios.
Dacă, prin absurd, s-ar însuși argumentul instanței de fond ar însemna că simpla admitere în principiu a unei cereri de intervenție formulate de către o organizație patronală concurentă reprezintă o condiție suficientă pentru respingerea cererii de constatare a reprezentativității formulate de o altă organizație patronală.
În mod evident, o astfel de teză în care soluția pronunțată nu mai depinde de instanța de judecată ci de voința altor organizații patronale, nu poate fi admisă întrucât o astfel de situație ar echivala cu blocarea liberului acces la instanță al oricărei organizații patronale care solicită să i se constate reprezentativitatea.
Mai mult, soluția pronunțată de prima instanță este și expresia unei negări de dreptate deoarece, prin respingerea cererii motivat de dobândirea caracterului contencios ca efect al admiterii în principiu a cererii de intervenție, petenta nu are la dispoziție nici o altă cale procedurală pentru a obține recunoașterea reprezentativității sale.
Potrivit art. 527 NCPC, constituie obiectul procedurii necontencioase acele cereri pentru solutionarea carora este necesara interventia instantei, fara însa a se urmari stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, precum sunt cele privitoare la: a) darea autorizatiilor judecatoresti.
In cazul de față instanta de fond trebuia sa constate îndeplinirea unor conditii prevazute de lege în legatura cu reprezentativitatea federatiei.
P. nu tinde la stabilirea unui drept in contra/potrivnic unei alte parti, dar are nevoie de mijlocirea instantei pentru ca acesta sa exercite un control asupra cererii cu care a fost sesizata.
Apelanta a mai arătat că nu sunt aplicabile dispozitiile art. 531 C.pr.civ. deoarece în cazul cererii de constatare de catre instanta a reprezentativitatii FEDERATIEI O. ROMANI DE TRANSPORT- FORT la nivel de sector de activitate, legea prevede procedura speciala de urmat, reglementata in Capitolul 3, articolul 72 alineatul 1, litera b) si articolul 73 alineatul 1 litera b) din Legea 62/2011 privind dialogul social.
Articolul 536 alin. 2 C.pr.civ. prevede ca materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedura specială raman supuse acelor dispozitii, care se vor completa cu cele ale prezentele carti. Rezulta fără echivoc ca in cazul cererii de constatare a reprezentativitatii la nivel sectorial sunt aplicabile dispozitiile speciale prevazute de Legea nr. 62/2011.
Apelanta a arătat că instanta a încalcat normele obligatorii de solutionare a cererilor organizatiilor patronale si sindicale de obtinere a reprezentativitatii la nivel national si de sector de activitate fapt ce reprezinta nu numai denegarea de nedreptate dar practic anuleaza dispozitiile obligatorii a Capitolului 3 privind reprezentativitatea organizațiilor patronale din Legea 62/2011, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului și casarea cu trimitere spre rejudecarea fondului la Tribunalul București.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 72 alin. 4 din Legea nr. 62/2011, art. 466-482 NCPC, art. 527 NCPC.
Analizând sentința apelată, în raport de criticile formulate, precum și actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Pentru a pronunța hotărârea apelată, tribunalul a reținut două argumente: în primul rând, faptul că cererea de chemare în judecată cu a cărei soluționare a fost investită are caracter necontencios, iar în al doilea rând, faptul că prin efectul deciziei civile nr. 89/18.03.2014 prin care s-a admis în principiu cererea de intervenție principală formulată de intervenienta C. NAȚIONALĂ A TAXIMETRIȘTILOR DIN ROMÂNIA (C.N.T.R.), acțiunea a dobândit caracter contencios astfel încât a făcut aplicarea dispozițiilor art. 531 C.pr.civ. și a respins-o, fără a mai analiza pe fond întrunirea condițiilor pentru constatarea reprezentativității reglementate prin dispozițiile art. 72-74 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
Prin apelul de față, apelanta-reclamantă invocă faptul că, prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 531 C.pr.civ. instanța a încălcat dispozițiile cu caracter special cuprinse în legea dialogului social, fapt ce a avut drept consecință închiderea singurei căi procedurale, prevăzute de lege, prin care reclamanta urmărea să se constate pe cale judiciară recunoașterea reprezentativității.
Critica este întemeiată.
Astfel, prin decizia civilă nr. 89A/18.03.2014 Curtea de Apel București - Secția a III-a civila a constatat că cererea de intervenție formulată de intervenienta C. NAȚIONALĂ A TAXIMETRIȘTILOR DIN ROMÂNIA (C.N.T.R.) este admisibilă, întrucât Legea nr. 62/2011 nu cuprinde reguli de procedură derogatorii de la regulile procedurii necontencioase, iar în procedura necontencioasă instanța de judecată poate asculta orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum și pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre.
Prin urmare, prin decizia de desființare din primul ciclu procesual, Curtea de apel a statuat că procedura de judecată este una necontencioasă, și rămâne necontencioasă, chiar dacă în cauză a intervenit un terț care expune anumite obiecții împotriva cererii de constatare a reprezentativității, sau chiar pretinde dobândirea, printr-o hotărâre judecătorească pronunțată anterior, a unui drept echivalent celui la a cărui obținere se tinde prin cererea formulată de petentă.
De asemenea, instanța de apel în primul ciclu procesual a subliniat și faptul că reglementările incidente în cauză, ale Legii nr. 62/2011 care se completează cu cele cuprinse la 527-537 C.pr.civ., conferă procedurii necontencioase de față anumite particularități, arătate mai sus.
În mod greșit tribunalul a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 531 C.pr.civ. și a respins cererea formulată de apelanta-petentă pentru motivul formal că a dobândit caracter contencios, atât timp cât instanța de apel a stabilit prin decizia de desființare din primul ciclu procesual că cererea de intervenție formulată de intervenienta C. NAȚIONALĂ A TAXIMETRIȘTILOR DIN ROMÂNIA (C.N.T.R.) este admisibilă și în procedura necontencioasă declanșată de petenta Federația O. Români de Transport – FORT.
Prin urmare, hotărârea pronunțată de tribunal este pronunțată atât cu încălcarea dispozițiilor art. 480 alin. 3 teza finală C.pr.civ. potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel sunt obligatorii pentru judecătorul fondului, cât și cu încălcarea dispozițiilor art. 536 alin. 2 C.pr.civ. care prevăd prioritatea aplicării dispozițiilor cu caracter special cuprinse în legile speciale care reglementează procedurile necontencioase, în completarea cărora se aplică dispozițiile de drept comun ale procedurii necontencioase cuprinse în Codul de procedură civilă.
Reținând caracter specific al intervenției în procedura necontencioasă, astfel cum este reglementată prin dispozițiile legii speciale nr. 62/2001 și prin dispozițiile art. 531 și art. 532 alin. 2 C.pr.civ., instanța de apel în primul ciclu procesual a trimis cauza spre rejudecare, în vederea continuării judecății.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sunt întemeiate criticile apelantei-petente potrivit cărora tribunalul nu a analizat îndeplinirea, pe fond, a condițiilor prevăzute de lege pentru a se putea constata reprezentativitatea Federația O. Români de Transport – FORT, situație care echivalează cu necercetarea fondului cauzei, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 3 teza a II-a C.pr.civ. - potrivit cărora, în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare - va admite apelul, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-petentă Federația O. Români de Transport – FORT, împotriva Sentinței civile nr. 4/RZ/13.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2013 de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-intervenienți C. Națională a Taximetriștilor din România (CNTR) și P. Român.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.12.2014.
Președinte, Judecător,
I. R. T. M. Steluța C.
Grefier,
F. J.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.MȘ/2 ex./15.12.2014
Jud. fond – C. L. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1628/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1406/2014. Curtea... → |
|---|
