Pretenţii. Decizia nr. 34/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 1635/87/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 34 A
Ședința publică din data de 04 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: C. B. T.
GREFIER: P. B. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe L. Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror D. B.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanții-reclamanți I. V. și I. G., împotriva sentinței civile nr.357/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal a răspuns apelantul-reclamant I. G. personal, lipsă fiind apelanta-reclamantă I. V. și intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul a referat că la data de 03.02.2014 Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice dependente „SF.M.” a depus precizări.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelantul-reclamant I. G. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și casarea sentinței civile nr. 357/26.06.2013 ca netemeinică și nelegală.
Reprezentantul Ministerul Public a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și a arătat că în mod corect a fost admisă excepția tardivității acțiunii întrucât aceasta a fost introdusă după împlinirea termenului de 3 ani.
Apelantul-reclamant I. G. arată că Legea nr.221/2009 a fost modificată prin OUG nr. 62/30.06.2010 publicată în Monitorul Oficial din 01.07.2010 astfel că cererea a fost introdusă în termen.
CURTEA
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.357/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă excepția tardivității acțiunii invocată din oficiu și a fost respinsă, ca tardiv formulată, acțiunea reclamanților I. V. și I. G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția tardivității cererii privind acordarea daunelor morale, care prevalează față de excepția inadmisibilității invocată de pârât, că este întemeiată, deoarece potrivit art.5 alin.1 din legea nr.221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art.4 alin.4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezenței legi, obligarea statului la despăgubiri.
Legea nr.221/2009 a intrat în vigoare la data de 14 iunie 2009, iar termenul maxim de depunere a cererii de despăgubiri, s-a împlinit la data de 14 iunie 2012.
Întrucât reclamanții au promovat acțiunea la data de 27 martie 2013, deci după împlinirea termenului prevăzut de lege, s-a admis excepția invocată și, în consecință, acțiunea a fost respinsă ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamanții I. V. și I. G..
În motivarea apelului, s-a arătat faptul că soțul, respectiv tatăl nostru a fost condamnat de regimul comunist la închisoare, pentru că s-a opus cu arma la colectivizare este dovedit și c0onform Legea nr.221/14.06.2009, aveau dreptul la reparații privind persecuțiile suportate de apelanți, la 500 Euro, fiecare.
Legea nr.221/2009 a fost modificată prin OUG nr.62/30.06._, publicată în M.Of. nr.446/01.07.2010.
Începând cu 01.07.2010 se calculează termenul de trei ani pentru introducerea acțiunii, în termenul legal.
Acțiunea a fost i9ntrodusă la data de 27.03.2013, deci în termenul legal și cu toate că a cerut instanței să țină seama de OUG nr.62/2010, nu s-a ținut seama și nici nu s-a făcut vorbire în motivarea sentinței.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate apel, Curtea reține următoarele:
Criticile apelanților sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
Acțiunea formulată de reclamanții I. V. și I. G., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, a fost respinsă la fond, va tardiv formulată, fiind admisă excepția tardivității acțiunii, conform art.4 alin.4 din Legea nr.221/2009, invocat, din oficiu, de către prima instanță la termenul din 26.06.2013.
Ulterior promovării Legii nr.221/2009, a fost adoptată OUG nr.62/30.06.2010, publicată în M.Of. nr.446/01.07.2010, potrivit cu care termenul de 3 ani pentru promovarea unei atari acțiuni se calculează începând cu data de 01.07.2010, ori în speță, acest termen nu este împlinit, față de data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Teleorman – 27.03.2013.
În consecință excepția tardivității formulării acțiunii fiind nefondată, se constată că acțiunea este promovată în termen, apelul urmând a fi admis din această perspectivă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a fost investită de către reclamanți cu acțiunea în pretenții, precizată la termenul din 28.06.2013, în sensul obligării pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, la despăgubiri în cuantum de 5000 lei pentru fiecare reclamant I. G., în calitate de fiu al defunctului I. A., iar reclamanta I. V. în calitate de soție supraviețuitoare, ca urmare a condamnării autorului lor la pedeapsa închisorii prin sentința penală nr.679/15.12.1960 pronunțată de Tribunalul Raional Olteni.
Daunele morale sunt solicitate prin acțiunea precizată având în vedere că prin sentința penală enunțată, autorul reclamanților a fost condamnat la închisoare în baza art.5786lit.b Cod penal, iar potrivit Legii nr.221/2009, completată prin OUG nr.62/2010, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în drepturi bănești.
Prin acțiune nu s-a solicitat a se constata caracterul politic al condamnării autorului reclamanților, simpla invocare a dispozițiilor Legii nr.221/2009 nefiind de natură a investi instanța cu o asemenea cerere.
Pe de altă parte, prin Decizia nr.1354/21.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională s-a stabilit că dispozițiile art.I pct.I și art.II din OUG nr.62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009, sunt neconstituționale, iar prin Decizia nr.1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională s-a reținut că prevederile art.5 alin.1 lit.a teza întâi din Legea nr.221/2009 sunt neconstituționale.
Având în vedere caracterul obligatoriu al acestor decizii, Curtea reține că nu mai există cadrul legal pentru acordarea de daune morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă.
Totodată, prin Decizia nr.12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a statuat că, urmare a deciziilor Curții Constituțională nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Pe cale de consecință, având în vedere considerente arătate mai sus, în baza art.480 C.pr.civ., Curtea va admite apelul, va schimbă sentința civilă apelată, în sensul că respinge, ca nefondată, acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți I. V., domiciliată în comună S. M., județ Teleorman și I. G., domiciliat în comună Trivalea Moșteni, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr.357/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, cu sediul în A., ., J. Teleorman.
Schimbă sentința civilă apelată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2014.
Președinte Judecător
A. P. C. B. T.
Grefier
P. B. B.
Red. .> Dact:A.C./4 ex
15.12.2014
Jud. fond: Doinița C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 93/2014. Curtea de Apel... | Succesiune. Decizia nr. 1606/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
