Obligaţie de a face. Decizia nr. 1535/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1535/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 18246/299/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1535 R
Ședința publică de la 20.10.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - BIANCA ANTOANETA SCROB
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari . deciziei civile nr.197 A din 19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. C., ce are ca obiect”obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă Asociația de Proprietari . avocat S. N. cu împuternicire avocațială la fila 25 dosar și intimatul reclamant S. C. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu a fost depusă la dosarul cauzei de către recurenta pârâtă dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar. S-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 02.10.2014, întâmpinare de către recurentul pârât S. C. ce a fost comunicată conform dovezii de la fila 32 dosar.
Avocatul recurentei pârâte Asociația de Proprietari . la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4 lei cu chitanța . Nr._(30) din 08.10.2014 și timbru judiciar de 0,3 lei.
Se legitimează de către instanță intimatul reclamant S. C. cu carte de identitate.
Părțile prin reprezentați învederează instanței că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte Asociația de Proprietari . concluzii de admitere a recursului, modificarea în parte a deciziei civile atacate în sensul respingerii capătului de cerere privind recalcularea cheltuielilor pentru apă caldă și rece pentru perioada aprilie-iunie 2012, fiind nelegală și menținerea ca legală a hotărârii Adunării Generale a Asociației din 14.03.2012 prin care s-a statuat că aceste repartizări pot fi puse și în alt mod. Arată că instanța de apel și instanța de fond au constatat caracterul nefondat al capătului de cerere menționat și se arată clar că în conformitate cu dispozițiile art.39 din HG nr.1588/2007 consumul se face față de criteriile de individualizare a consumurilor. Față de acest aspect pune în discuție dacă Hotărârea Adunării Generale a unei asociații de P. poate să ia hotărârea de a schimba modul de calcul. În HG nr.1588/2007 se menționează sintagma”sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile”. Pe parcursul funcționării repartitoarelor trebuie făcute anumite revizii la acestea. Întrucât Adunarea Generală a constatat că pot exista diferențe între calcule, de aceea în acea perioadă s-a hotărât ca pentru revizuirea repartitoarelor și aducerea în aceeași clasă a mai multor repartitoare să facă pe perioada aceea calculul în alt mod. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant S. C. pune concluzii de respingere a recursului învederând că acesta nu este altceva decât nesăbuința fără limită a Asociației de P. ce vine cu niște modalități de aplicare a legii nesocotite. Măsura luată de renunțare la citirea și luarea în calcul a cantităților determinate a citirii repartitoarelor pe costuri a dus la situația în care în luna aprilie 2012 cele 54 de apartamente au fost obligate să plătească sume aberante. 21 de apartamente au fost obligate să plătească 54 lei. 70 de apartamente cu două persoane au fost obligate să plătească o sumă dublă. Pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamantul S. C. a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . instanței obligarea pârâtei la respectarea următoarelor obligații: să modifice, să actualizeze, să semneze și să înregistreze Statutul și Acordul de asociere, în conformitate cu art. 6 alin. 2 și art. 8 din Legea nr. 230/2007; să recalculeze cota-parte indiviză de participare a proprietarilor la cheltuielile comune ale Asociației, luând în calcul și suprafețele din proprietatea comună aflate în folosința exclusivă și a unor proprietari și să încheie cu aceștia contracte de folosință, conform art. 39 din Legea nr. 230/2007; să repartizeze toate cheltuielile pentru apa rece și caldă numai în funcție de consumurile individuale; să aplice penalități pentru orice sume neachitate în termenul legal; să întocmească listele lunare de plată a contribuțiilor la cheltuielile asociației, eliminând repartizarea cheltuielilor pentru apă „după numărul de persoane”, precum și alte coloane neprevăzute în model; să întocmească și să completeze registrele și celelalte documente contabile conform Ordinului MEF nr. 1969/2007; să întocmească și să prezinte Adunării generale, spre aprobare, bugetul de venituri și cheltuieli; să recupereze toate cheltuielile făcute de asociație în susținerea proceselor sau pentru executarea hotărârilor judecătorești de la cei care au atribuții și responsabilități și nu le execută corespunzător; să comunice în scris tuturor proprietarilor hotărârile Adunărilor generale ale Comitetului Executiv; să depună, o dată cu întâmpinarea, copii ale procesului-verbal al Adunării Generale din data de 15.03.2011, ale listei cu toate cheltuielile și a cotelor de participare pentru luna februarie 2011.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta nu a respectat prevederile legale și nici nu a dat curs sentinței civile nr. 8208/2009.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că reclamantul nu a contestat modul de stabilire a cheltuielilor de întreținere, iar modul de calcul al acestora a fost propus în cadrul Adunării Generale încă din anul 2004, iar, începând cu anul 2008, s-a stabilit ca diferența calculată pentru plata apei calde și a apei reci între contoarele individuale din apartamente și contorul de branșament să se repartizeze pe numărul de persoane.
În ceea ce privește registrele asociației, acestea sunt completate la zi, iar hotărârile adunării generale și ale comitetului executiv sunt comunicate, iar listele de întreținere afișate cuprind rubricile de cheltuieli, fiind stabilite penalități pentru sumele restante.
Prin sentința civilă nr.2879/14.02.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis, în parte cererea privind pe reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .>
A obligat pârâtă să recalculeze cheltuielile cu apă caldă și apă rece pentru perioada aprilie-iunie 2012 în conformitate cu dispozițiile art. 39 din HG nr. 1588/2008,
A obligat pe pârâtă să completeze, în conformitate cu OMFP 1969/2007, Registrul inventar, Registrul jurnal, Registrul pentru evidența fondului de rulment, Registrul pentru evidența fondului de reparații, Registrul pentru evidența sumelor speciale și Registrul pentru evidența fondului de penalizări și să întocmească și să prezinte spre aprobare bugetul de venituri și cheltuieli ale asociației, conform art. 30 din Legea nr. 230/2007,
A respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate și,
A obligat pârâtă la plata către reclamant a sumei de 1.821,9 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de către d-na expert A. R., raport care a avut la bază verificările în actele contabile, registrele și evidențele Asociației pârâte, reiese că, pentru perioada aprilie-iunie 2012, au fost repartizate integral prin raportare la numărul de persoane, cu nerespectarea art. 39 din HG nr. 1588/2007, de punere în aplicare a Legii nr. 230/2007.
Cum textul legal sus-menționat a menționat că aceste cheltuieli trebuie stabilite în funcție de contoarele individuale sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile, rezultă că modalitatea de calcul aleasă de către Asociația pârâtă este nelegală, astfel încât instanța a obligat-o să recalculeze cheltuielile cu apă caldă și apă rece pentru perioada aprilie-iunie 2012 în conformitate cu dispozițiile art. 39 din HG nr. 1588/2008.
De asemenea, din aceleași verificări, al căror rezultat este consemnat în cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, a rezultat că pârâta nu a îndeplinit obligația de a completa registrele a căror completare este obligatorie, conform Ordinului MFP nr. 1969/2007, respectiv Registrul inventar, Registrul jurnal, Registrul pentru evidența fondului de rulment, Registrul pentru evidența fondului de reparații, Registrul pentru evidența sumelor speciale și Registrul pentru evidența fondului de penalizări, astfel încât capătul de cerere în acest sens este întemeiat.
În consecință, instanța a obligat-o pe pârâtă să completeze, în conformitate cu OMFP 1969/2007, Registrul inventar, Registrul jurnal, Registrul pentru evidența fondului de rulment, Registrul pentru evidența fondului de reparații, Registrul pentru evidența sumelor speciale și Registrul pentru evidența fondului de penalizări.
Instanța a mai observat, din conținutul raportului de expertiză contabilă, că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a întocmi bugetul de venituri și cheltuieli ale asociației, obligație care este stabilită în mod expres de către art. 30 din Legea nr. 230/2007.
În consecință, pârâta a fost obligată să întocmească și să prezinte spre aprobare bugetul de venituri și cheltuieli ale asociației, conform art. 30 din Legea nr. 230/2007.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului în sensul obligării pârâtei să anuleze hotărârea Comitetului executiv referitoare la penalitățile de întârziere, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată, întrucât nu se poate dispune obligarea Asociației la anularea unei astfel de hotărâri, ci doar se pot utiliza căile legale de lipsire de eficiență a unei hotărâri considerate ca fiind contrară legii, inclusiv cererea formulată în fața instanțelor, cerere pe care reclamantul nu a făcut-o, conform principiului disponibilității, în prezenta cauză.
Referitor la penalitățile de întârziere, instanța de fond a constatat că pârâta nu poate fi obligată la stabilirea acestora, deoarece art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 prevede că stabilirea lor este facultativă, fiind lăsată la aprecierea Adunării Generale a Asociației de P., astfel încât capătul de cerere în acest sens este neîntemeiat.
Cât privește modificarea, actualizarea și semnarea Statutului și a Acordului de asociere, instanța observă că aceste măsuri pot fi luate, conform legii, în situația în care, în Adunarea Generală, s-a constatat necesitatea luării acestor măsuri, prin stabilirea lor ca puncte pe ordinea de zi, supuse votului proprietarilor, astfel încât cererea reclamantului de obligare a pârâtei la a lua măsurile sus-menționate este neîntemeiată.
Referitor la capetele de cerere privind obligarea pârâtei la recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în procesele în care aceasta a fost parte, precum și de a comunica în scris tuturor proprietarilor hotărârile adunărilor generale, instanța a constatat că nu pot fi admise, întrucât este vorba de o cerere cu caracter general, iar nu o solicitare specifică, punctuală, care să poată face obiectul verificării instanței, în sensul respectării obligațiilor respective de către pârâtă, astfel încât aceste capete de cerere vor fi, la rândul lor, respinse, ca neîntemeiate.
Văzând că sunt incidente, în speță, dispozițiile art. 274 C.proc.civ., fiind în culpă procesuală, prin raportare la pretențiile admise, instanța a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 1.821,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (21 lei), timbru judiciar (0,9 lei), onorariu expert (1.000 lei) și onorariu avocațial (800 lei), achitat prin chitanța nr. 11/01.03.2012.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul S. C. și pârâta Asociația De P. . înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 08.10.2013, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său pârâta Asociația de Proprietari . că în mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamantului, obligând-o să recalculeze cheltuielile de apă caldă și apă rece pentru perioada aprilie-iunie 2012.
Instanța a avut în vedere numai raportul de expertiză, neluând în considerare celelalte probe administrate. Astfel, la dosar a depus înscrisuri reprezentând procesele verbale ale adunării generale a asociației de proprietari din care rezultă hotărârile adoptate privind repartizarea cheltuielilor pentru apa caldă și pentru apa rece. De asemenea, în procesul-verbal întocmit de expertul contabil desemnat în cauză se menționează că i s-au pus la dispoziție înscrisurile prin care s-a stabilit modalitatea de calcul pentru apa caldă și pentru apa rece, respectiv procesele verbale ale adunării generale din 17.03.2008,14.03.2012 și 4.07.2012. Prin raportul de expertiză se reține că cheltuielile cu apa rece și apa caldă au fost repartizate conform consumului individual, mai puțin în perioada aprilie-iunie 2012,când, conform hotărârii adunării generale din 14.03.2012, cheltuielile au fost repartizate pe numărul de persoane. Expertul a apreciat că această modalitate de calcul contravine prevederilor legale,respectiv art. 39 din H.G. nr. 1588/2008, instanța de fond a preluat susținerea expertului, în pofida faptului că aprecierea acestuia era eronată întrucât art.39,alin.2 din H.G. nr. 1588/2008 prevede „Cheltuielile pe consumuri individuale se repartizează în funcție de indexul contoarelor individuale sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile”.
Apelanta-pârâtă a considerat că asociația de proprietari a avut în vedere prevederile legale in momentul adoptării hotărârii privind repartizarea cheltuielilor cu apa rece și apa caldă ,în sensul că a calculat aceste cheltuieli „în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile”.
Hotărârea adunării generale din 14.03.2012 a fost adoptată prin repartizarea cheltuielilor pe număr de persoane, deci conform prevederilor legale, cu motivarea că exista o diferență apreciabilă între consumul de apă caldă și apă rece înregistrat prin contorul de apartament al fiecărui proprietar și consumul de apă caldă și apă rece înregistrat de contorul montat la intrarea în . contextul celor mai sus relatate a solicitat să se constate că a respectat prevederile legale, iar modul de calcul efectuat de asociație în perioada aprilie-iunie 2012 s-a conformat acestor prevederi, deci instanța de fond a apreciat,în mod eronat,că trebuie recalculate cheltuielile cu apa caldă și cu apa rece.
Al doilea motiv de apel vizează faptul că instanța de fond a obligat-o în mod eronat, să completeze registrul inventar, registrul jurnal, registrul pentru evidența fondului de rulment, registrul pentru evidența fondului de reparații și alte registre luând în considerare numai mențiunile din raportul de expertiză, când, în realitate, aceste registre erau completate cu respectarea prevederilor legale, dar expertul nu i le-a solicitat. Singurele registre solicitate și verificate de expert au fost registrul de casă și lista cu actualizarea fondului de rulment, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de expert la data de 17.08.2012.
Al treilea motiv de apel constă în faptul că prima instanță a obligat-o în mod greșit, să întocmească și să aprobe bugetul de venituri și cheltuieli, când, în realitate acest buget de venituri și cheltuieli se întocmește și se aprobă la sfârșitul anului, după ce au fost înregistrate toate veniturile și cheltuielile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 296 C.proc.civ.
În apelul său, apelantul-reclamant S. C., a solicitat ca parata sa fie obligata sa modifice, sa actualizeze Acordul de asociere, Statutul, conform art. 6 (2) si 8 din Legea 230, deoarece nu mai corespund legislației actuale, de exemplu: a. Statutul prevede la art. 53 „cheltuielile pentru apa si pentru salarii se repartizează după numărul de persoane, iar plata acestora se face in termen de 30 zile de la afișarea listelor de plata”. Legislația actuala prevede ca „repartizarea cheltuielilor pentru apa se face după cantitățile consumate, cheltuielile pentru salarii se repartizează după cota parte indiviza, iar plata cotelor se face la 20+30 zile de la afișare.
La același articol se prevede „cheltuielile comune se repartizează in funcție de cota parte indiviza prevăzuta in acordul de asociere”, iar in acordul de asociere din 1999 a prevăzut niște suprafețe si cote părți valabile la darea in folosința a clădirii si in unele cazuri a luat in calcul si suprafețele ocupate atunci de câțiva proprietari, ceea ce numai corespunde cu situația actuala când suprafețele ocupate s-au mărit si de aici inegalitatea la stabilirea cotelor de participare la cheltuieli care nu trebuie sa fie admise de instanța de judecata.
Instanța a reținut ca „măsurile de actualizare si semnare a celor doua documente pot fi luate conform legii”, iar reclamantul tocmai asta a cerut ca legea sa fie respectata, sa nu fie lăsata la îndemâna oricui, deoarece nimeni nu este mai presus de lege.
De aceea,a solicitat din nou ca pârâta să fie obligată să modifice, sa adapteze cele doua documente la normele stabilite prin legislația actuala, in vigoare in ultimii ani.
De asemenea, apelantul-reclamant a mai solicitat ca parata sa fie obligata sa recalculeze cota parte indiviza cu care participa proprietarii la cheltuielile comune ale Asociației luându-se in calcul si suprafețele din proprietatea . exclusiva a unor proprietari si sa încheie cu aceștia contracte de folosința, având in vedere că Statutul prevede la art.21 „Dreptul proprietarilor de a folosi părțile comune conform destinației pentru care au fost construite, nici un proprietar nu poate afecta sau prejudicia dreptul de proprietate . celorlalți” si adaugă „membrii asociației care folosesc sau doresc sa folosească elemente sau suprafețe din proprietatea . încheie cu asociația contracte de închiriere sau de folosința”, ceea ce nu s-a făcut, astfel ca ceilalți proprietari sunt prejudiciați plătind cote de contribuție care nu corespund realității.
Toți proprietarii cumpăra „dobândesc si plătesc deopotrivă nu numai apartamentele ci si o cota parte din proprietatea asupra tuturor părților de construcție si instalații, precum si asupra tuturor dotărilor care nu se pot folosi decât in comun” (art. 40 din Legea construcțiilor 1991/2004).
Legea 230 si HG 1588 prevăd de asemenea ca „nici un proprietar nu poate prejudicia dreptul de proprietate . art. 18 din Legea 230 mai precizează ca „atunci când unii dintre locatari împiedica folosirea normala a clădirii de locuit, creând prejudicii celorlalți, ceilalți pot solicita instanței să „hotărască masurile de luat si plata daunelor”.
Codul civil, art. 652: „cotele părți indivize se stabilesc prin raportarea suprafeței utile a fiecărui spațiu locativ la totalul suprafețelor utile a spatiilor locative din clădire” si art. 654 „cheltuielile legate de părțile comune folosite exclusiv de către unii din coproprietari cad asupra acestora din urma”.
De aici, necesitatea recalculării cotelor părți prevăzuta la art. 4.2 din Acordul de Asociere: „recalcularea cotelor părți de proprietate individuala din proprietatea . suprafața locuibila sau cu alta destinație modificată, la suprafața totala destinata locuirii sau altor activități”.
Dar instanța nu a reținut probele si solicitările sale de la filele 37, 38, 39, 56, 57, 128, 131 - 135, 142 si nu s-a pronunțat, deși chiar raportul de expertiză precizează la fila 115 ca „nu sunt luate in calcul si suprafețele din părțile comune aflate in folosința exclusiva a unora dintre proprietari”.
De aceea, s-a solicitat din nou soluționarea acestei cauze, obligând parata la recalculeze si sa aplice noile cote părți indivize, astfel ca, repartizarea cheltuielilor sa se facă in mod corect, cinstit si legal, avându-se in vedere lucrarea de la fila 142 si anexa 1 la prezenta cerere, din care se constata diferențele între datele luate în calcul la întocmirea listelor si - situația reala, diferențe care se reflecta in cotele eronate plătite de fiecare proprietar.
Totodată, apelantul reclamantă a arătat că a solicitat ca pârâta să fie obligata sa repartizeze cheltuielile pentru apa numai in funcție de consumurile individuale, așa cum a stabilit guvernul prin HG 933 de la fila 20; apoi Legea 230 la articolele 47(b) si 48(2) si HG 1588 la art. 39(1) si 41(1).
La fel a cerut si instanța ca expertul sa verifice daca cheltuielile pentru apa sunt repartizate in funcție, de consumurile individuale.
Expertul nu a vrut sa observe ceea ce se constata in toate listele din 2004 încoace, inclusiv in cele aflate la dosar ca o parte din cheltuielile pentru apa se repartizează ilegal după numărul de persoane si astfel parata încasează abuziv mai mult decât este corect de la cei ce consuma puțin si încasează mai puțin decât este corect de la cei care consuma mai multa apa, așa cum rezulta in lucrarea de la filele 24, 25, 144 si - la obiectivul 3 - afirma din nou greșit ca listele sunt întocmite conform dispozițiilor legale, ca numai in lunile aprilie - iunie 2012 nu s-au repartizat cheltuielile după consumurile individuale; si aceasta afirmație este greșita, deoarece nici pentru luna iulie nu s-au citit repartitoarele.
Așa se face ca - instanța - deși la început a înțeles ca toate cheltuielile pentru apa trebuiesc repartizate numai după consumurile individuale, ulterior ignorând toate susținerile sale de la filele 24, 25, 28, 129, 143, 144 si luând in considerare doar erorile expertului a obligat parata sa recalculeze cotele numai pentru trei luni din 2012, o soluție incompleta, deoarece legislația a fost Încălcata din 2004, începând cu procesul verbal din 28 iunie, când o mână de oameni au hotărât sa încalce HG 933 (fila 20), care tocmai apăruse; de atunci stabilirea cotelor se face nedrept si nelegal.
O altă critică se referă la faptul că a solicitat ca parata sa fie obligata sa aplice penalități pentru orice sume neachitate in termenul legal pentru perioada 2007 pana in prezent in conformitate cu art. 55 din Statut „pentru neplata cotelor de contribuție prevăzute in lista de plata inclusiv a celor neprevăzute, asociația impune o penalizare oricărui proprietar care nu plătește timp de mai mult de 30 de zile” si art. 30 lit. j din Legea 230 „comitetul executiv stabilește sistemul de penalizare al asociației pentru restantele afișate pe lista de plata conform prevederilor legale, - art. 46 „toți proprietarii au obligația sa plătească lunar conform listei de plata cota de contribuție la cheltuieli" inclusiv a celor aferente fondurilor” si art. 49(1) asociația poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, aflata pe lista de plata.
Instanța a respins si acest capăt de cerere motivând ca este neîntemeiat, întrucât aplicarea penalităților ar fi facultative, ceea ce nu este adevărat, expresia „poate stabili” se refera numai la procentul care se aplica, nu la actul in sine.
De altfel, asociația a aplicat penalități, dar numai parțial, nu pentru toate sumele restante; obligația de a afișa termenul de plata este data tocmai in acest scop de a se putea determina numărul de zile de Întârziere si este valabila pentru toți proprietarii.
De aceea, a solicitat rejudecarea si obligarea paratei sa recalculeze penalitățile pentru toate sumele restante si pentru întreaga perioada de la 1 ianuarie 2007 pana in prezent.
Apelantul-reclamant a solicitat de asemenea ca parata sa fie obligata sa întocmească listele de plata in conformitate cu art. 47 din Legea 230 si cu modelul MEF 14-6 - 28, adică sa conțină date corecte pe baza realității folosind cote părți cinstite, sa repartizeze cheltuielile pentru apa numai in funcție de consumuri, sa aplice penalități pentru toate sumele neachitate la scadenta si sa renunțe ia coloanele care nu au nici un rost, privind Contribuția fiecărui apartament la retribuirea fiecărui beneficiar sau restantele datorate pentru fiecare din cele 3, 4 sau 6 luni anterioare.
Apelantul a învederat că a motivat aceasta cerere la filele 58, 130, 141 si a depus la fila 145 un model cu date concrete, care corespunde întocmai legislației si scopului pentru care se întocmesc listele de plata.
Întrucât toate acestea au fost ignorate cere din nou ca parata sa fie obligata sa le respecte, renunțând la abuzuri; listele de plata sunt documentele cele mai importante care centralizează toata activitatea pe linie financiara.
În concluzie, apelantul a apreciat că instanța de fond a ignorant cererile si susținerile sale prezentate si aflate la dosar, nu le-a pus în dezbaterea părților, nu a stăruit pentru aflarea adevărului si aplicarea corecta a prevederilor legale invocate, potrivit art. 129 C.proc.civ., în unele cazuri s-a limitat la raportul de expertiza - superficial, evaziv, încercând să justifice nerespectarea legii de către parata sau sa-si însușească erorile săvârșite de aceasta - si astfel a admis numai cererile de natura contabila si a respins majoritatea capetelor de cerere, ca neîntemeiate, cu toate ca ele se bazează pe prevederile legale precizate mai sus.
Apelantul-reclamant a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanta-pârâtă solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Apelanta-pârâtă Asociația de Proprietari . respingerea apelului declarat de apelantul-reclamant S. C..
Prin decizia civilă nr.197 A/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant S. C.,și apelanta-pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . sentinței civile nr. 2879/14.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, Tribunalul a reținut că prin apelul declarat de apelanta-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .-au formulat critici sub trei principale aspecte: sub aspectul obligării acesteia la recalcularea cheltuielilor de apă caldă și apă rece pentru perioada aprilie-iunie 2012, la completarea registrului inventar, registrului jurnal, registrului pentru evidența fondului de rulment, registrului pentru evidența fondului de reparații și altor registre și la întocmirea și la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli.
Tribunalul a constatat caracterul nefondat al primei categorii de critici întrucât art. 39 alin. 2 din H.G. nr. 1588/2007 care prevede că în asociațiile de proprietari cheltuielile pe consumuri individuale se repartizează în funcție de indexul contoarelor individuale sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile, a stabilit posibilitatea apelării la alte criterii pentru ipoteza în care nu sunt montate contoare individuale. Explicația dată de apelanta-pârâtă pentru a justifica aplicarea unor alte criterii în cauză, respectiv aceea potrivit căreia consumurile adunate ale contoarelor sunt mai mici decât consumul general al asociației, nu poate fi reținută ca pertinentă de către Tribunal pentru că prin montarea contoarelor individuale se urmărește tocmai o împărțire echitabilă a costurilor, prin raportare la consumurile reale înregistrate, nu prin raportare la calcule care se plece de la alte criterii mai puțin obiective. Soluția în cazul în care consumurile adunate ale contoarelor sunt mai mici decât consumul general al asociației nu îl reprezintă nefolosirea contoarelor drept criteriu, ci verificarea corectei funcționări a acestora, repararea sau înlocuirea celor defecte dacă este cazul precum și identificarea posibilelor fraude prin sustragerea de apă necontorizată.
Tribunalul a menținut sentința apelată și prin raportare la celelalte două categorii de critici. Astfel, Tribunalul nu a putut reține susținerile apelantei pârâte în sensul că registrele la a căror completare a fost obligată, în fapt ar fi fost completate la data efectuării expertizei, neexistând nici o probă în acest sens, iar, pe de altă parte, rolul întocmirii bugetului de venituri și cheltuieli este tocmai acela de a previziona fluxul de bani gestionați de Asociația de proprietari, fiind necesar să fie aprobat la începutul exercițiului financiar, nu la sfârșitul acestuia.
În plus, Tribunalul nu va reține că se impune schimbarea sentinței apelate nici față de depunerea în faza apelului a unui înscris denumit „Bugetul de venituri și cheltuieli pentru 2013”, scris de mână și nedatat față de faptul că acesta nu face dovada că la momentul pronunțării sentinței apelate exista, cu atât mai mult cu cât prin apelul declarat de apelanta-pârâtă s-a susținut că acesta se întocmește la finalul anului calendaristic.
Față de aceste aspecte, Tribunalul a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă ca nefondat.
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut că prin apelul declarat de apelantul-reclamant S. C. s-au formulat critici sub cinci principale aspecte: sub aspectul respingerii capătului de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei să modifice, să actualizeze acordul de asociere, statutul, sub aspectul nepronunțării asupra cererii acestuia de obligare a pârâtei la recalcularea cotei-părți indiviză cu care participă proprietarii la cheltuielile comune și prin raportare la suprafețele pe care le dețin în folosință exclusivă, sub aspectul respingerii în parte a cererii acestuia de obligare a pârâtei la repartizarea cheltuielilor pentru apă numai în funcție de consumurile individuale, sub aspectul respingerii cererii de obligare a pârâtei la aplicarea de penalități și sub aspectul respingerii cererii de obligare a pârâtei la întocmirea listelor de plată în conformitate cu art. 47 din Legea 230/2007 și cu modelul MEF 14-6-28.
Tribunalul a reținut că soluția pronunțată de prima instanță asupra capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să modifice, să actualizeze Acordul de Asociere și Statutul este în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile întrucât, într-adevăr, aceste măsuri pot fi luate, conform legii, în situația în care, în Adunarea Generală, s-a constatat necesitatea luării acestor măsuri, prin stabilirea lor ca puncte pe ordinea de zi, supuse votului proprietarilor, instanța neputându-se substitui sub aspect Adunării Generale a proprietarilor, chiar dacă prevederile statutului sunt depășite de legislația în vigoare.
În ceea ce privește cea de-a doua categorie de critici, prin care apelantul reclamant a înțeles să invoce nepronunțarea asupra cererii acestuia de obligare a pârâtei la recalcularea cotei-părți indiviză cu care participă proprietarii la cheltuielile comune și prin raportare la suprafețele pe care le dețin în folosință exclusivă, Tribunalul a reținut că în cauză, potrivit dispozitivului sentinței apelate, prima instanță a respins această cerere, ca atare nu se confirmă susținerea apelantului-reclamant.
Tribunalul a apreciat că soluția pronunțată de prima instanță cu privire la acest aspect este una corectă. Astfel, având în vedere prevederile exprese ale art. 46 alin. 1 din HG 1588/2007 invocat chiar de către reclamant prin acțiune, potrivit cărora cota-parte indiviză de proprietate sunt stabilite potrivit actului de proprietate, după caz, contractul de vânzare-cumpărare, fișa cadastrală, contractul de construire sau procesul-verbal de predare-primire și contractul de schimb sau contractul de donație și/sau cele determinate pe bază de măsurători și înscrise într-o documentație cadastrală recepționată de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară competent, Tribunalul reține că prima instanță nu putea dispune obligarea pârâtei să recalculeze cota parte indiviză și prin luarea în calcul a altor spații decât cele deținute în proprietate. De asemenea, în ipoteza în care anumite spații comune sunt folosite în exclusivitate de anumiți proprietari, încheierea de contracte de folosință cu aceștia se va dispune numai ca urmare a adoptării unei hotărâri a Adunării Generale prin vot.
Având în vedere materialul probatoriu administrat din care a rezultat că pârâta nu și-a respectat obligația de calcul a cheltuielilor cu apa doar pentru perioada aprilie – iunie 2012, Tribunalul a apreciat ca fiind corectă și soluția de respingere în parte a cererii reclamantului de obligare a pârâtei la repartizarea cheltuielilor pentru apă numai în funcție de consumurile individuale pentru perioada ce excede acestei perioade.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului în sensul obligării pârâtei să anuleze hotărârea Comitetului executiv referitoare la penalitățile de întârziere, instanța de fond a constatat în mod justificat că este neîntemeiată, întrucât nu se poate dispune obligarea Asociației la anularea unei astfel de hotărâri, ci doar se pot utiliza căile legale de lipsire de eficiență a unei hotărâri considerate ca fiind contrară legii, inclusiv cererea formulată în fața instanțelor, cerere pe care reclamantul nu a făcut-o, conform principiului disponibilității, în prezenta cauză.
De asemenea, și concluzia primei instanțe în sensul că pârâta nu poate fi obligată la stabilirea penalităților de întârziere, deoarece art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 prevede că stabilirea lor este facultativă, fiind lăsată la aprecierea Adunării Generale a Asociației de P. atât sub aspectul perceperii, cât și sub aspectul cuantumului.
Tribunalul a reținut și caracterul nefondat al motivului de apel prin care apelantul a invocat greșita respingere a cererii sale de obligare a pârâtei la întocmirea listelor de plată în conformitate cu art. 47 din Legea 230/2007 și cu modelul MEF 14-6-28. În acest sens, Tribunalul a reținut că, pe de o parte, modelul este unul orientativ, iar, pe de altă parte că apelantul-reclamant nu a arătat ce vătămare i se produce prin includerea unor rubrici în plus față de modelul propus. În plus, Tribunalul a reținut că și solicitarea de obligare a pârâtei la completarea listelor de întreținere în mod corect este una cu caracter general ce se impune a fi respinsă având în vedere că dat fiind gradul de generalitate nu poate fi verificată de către instanță, iar apelantul-reclamant are la îndemână procedura contestării listelor în termen legal în situația în care constată că acestea nu sunt întocmite corect.
Față de aceste aspecte, în temeiul art. 296 C.proc.civ., Tribunalul a respins recursurile formulate ca nefondate.
Împotriva deciziei civile nr.197 A/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă a declarat recurs pârâta Asociația de Proprietari .>
În motivarea recursului recurenta pârâtă critică decizia pentru următoarele motive:
l.Art.304 pct.9 C.p.c.- când hotărârea pronunțată este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Recurentul critică decizia tribunalului susținând că instanța de apel nu a analizat și interpretat corect capătul de cerere cu privire la recalcularea cheltuielilor de apă calda și apa rece pentru perioada aprilie-iunie 2012.
În acest sens, recurentul susține că atât instanța de fond, cât și cea de apel au constatat caracterul nefondat al capătului de cerere sus-menționat însă în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 2 din H.G. nr.1.588/2007, se prevede că în asociațiile de proprietari cheltuielile pe consumuri individuale se repartizează în funcție de indexul contoarelor individuale sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile.
Recurentul susține că instanța de apel și-a însușit punctul de vedere al expertei din raportul de expertiza, care arata ca cheltuielile cu apa rece si calda au fost repartizate în funcție de consumurile individuale, mai puțin în perioada aprilie-iunie 2012, când conform unei Hotărâri a Adunării Generale din data de 14.03.2012, Asociația a repartizat integral aceste cheltuieli pe numărul de persoane, fapt ce contravine cu legislația în vigoare conform H.G. nr.1.588 art. 39 alin 2.
Se arată că art. 39, alin 2 din H.G. 1.588/2007, prin sintagma "sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile" are o conotație mult mai ampla și că legiuitorul a lăsat la latitudinea Adunării Generale a Asociațiilor de proprietari, organul suprem de conducere, ca ori de câte ori interesele proprietarilor sunt încălcate prin metode dolosive, să poată lua hotărâri care să le apere interesele.
Astfel potrivit dispozițiilor art.27 din Legea nr. 230/2007 privind atribuțiile Adunării Generale a proprietarilor membrii ai asociației are printre atribuții alin.e "exercita alte atribuții care i-au fost conferite prin statut, prin acordul de asociere sau prin votul proprietarilor asociați"
Problema de drept care trebuie dezlegată, în opinia recurentei, este aceea dacă Hotărârea Adunării Generale a proprietarilor, din data de 14.03.2012, care are putere de lege și nu contravine ordinii publice, poate să-și producă efectele în acord cu dispozițiile art.39.alin 2 prin sintagma "sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile."
În opinia recurentei, Hotărârile Adunării Generale a Asociației de proprietari legal hotărâte, sunt imperative și trebuie aduse la îndeplinire fără echivoc.
Pentru aceste considerente de fapt și drept, se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fond modificarea în parte a deciziei civile atacate în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la recalcularea cheltuielilor de apă caldă și apă rece pentru perioada aprilie-iunie 2012, ca nelegală și menținerea ca legala a Hotărârii Adunării Generale a Asociației din data de 14.03.2012;
In drept: art.304 pct.9 Cod. Prod. Civ., Legea 230/207, H.G.1.588/2007
Probe: în dovedirea recursului, a solicitat proba cu înscrisuri;
Recurs legal timbrat.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au solicitat și administrat probe noi în faza recursului.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Astfel, contrar susținerilor nefondate ale recurentei, prima instanță a făcut o corectă interpretare gramaticală și logică și o justă aplicare în cauză a prevederilor art.39 ale H.G. nr.1588/2007, dispoziții ce statuează că ,,cheltuielile pe consumuri individuale se repartizează în funcție de indexul contoarelor individuale sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile.,,
În acest sens, interpretat din punct de vedere gramatical, logic, și teleologic, este de reținut că legiuitorul a instituit în textul clar de lege menționat ca primă modalitate de repartizare a cheltuielilor pe consumuri individuale aceea determinată de contoarele individuale, această modalitate corespunzând însăși logicii pentru care au fost permise contoarele individuale și doar secundar, alternativ, modalitatea de determinare a consumurilor pe baza altor criterii în baza cărora se pot individualiza acestea.
Nu pot fi primite susținerile recurentei potrivit căreia prin sintagma "sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile" legiuitorul ar fi lăsat la latitudinea Adunării Generale a Asociațiilor de proprietari ca ori de câte ori interesele proprietarilor sunt încălcate prin metode dolosive, să poată lua hotărâri care să le apere interesele. Este de menționat că Adunarea Generală a Asociațiilor de proprietari este obligată să respecte legea, în cauza de față prevederile art.39 ale H.G. nr.1588/2007, dispoziții legale care o obligă ca la repartizarea cheltuielilor pe consumuri individuale să aibă în vedere în situația în care există contoare individuale, această modalitate, apreciată ca fiind cea mai echitabilă de către legiuitor, iar numai în lipsa contorizării individuale să poată apela la ,,alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile.,, În situația în care interesele proprietarilor sunt încălcate prin metode dolosive, cum susține recurenta, aceasta are dreptul și obligația, cum corect a menționat și tribunalul, de a verifica corecta funcționare a repartitoarelor individuale ale proprietarilor, la identificarea posibilelor fraude prin sustragerea de apă necontorizată și la obligarea deținătorilor la repararea sau înlocuirea celor defecte dacă este cazul.
În ceea ce privește susținerile recurentei, potrivit cărora instanța de recurs ar trebui să dezlege problema de drept ce ar consta în a determina dacă ,,hotărârea Adunării Generale a proprietarilor din data de 14.03.2012, care are putere de lege și nu contravine ordinii publice, poate să-și producă efectele în acord cu dispozițiile art.39.alin 2 din H.G. nr.1588/2007, prin sintagma sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile,, și că ,,hotărârile Adunării Generale a Asociației de proprietari legal hotărâte, sunt imperative și trebuie aduse la îndeplinire fără echivoc,, și aceasta sunt nefondate și excesive.
În acest sens, hotărârea Adunării Generale a proprietarilor din data de 14.03.2012, nu are caracter normativ și prin urmare, nu are putere de lege, această forță obligatorie având-o doar legea și actele normative de aceeași forță juridică cu legea. Mai mult, aprecierea valabilității hotărârilor Adunării Generale a proprietarilor se raportează la legalitatea acestora, și, contrar susținerilor recurentei, nu pot produce efecte juridice contrare scopului edictării normelor legale, cum este în cazul de față, după cum s-a reținut mai sus.
Mai mult, este vădit nefondată susținerea recurentei potrivit cărora instanțele de fond și-ar fi însușit punctul de vedere al expertei din raportul de expertiză, care arăta ca cheltuielile în discuție au fost repartizate nelegal în raport de legislația în vigoare, respectiv de prevederile art. 39 alin 2 din H.G. nr.1588/2007, deoarece prin hotărârile atacate, instanțele sunt cele care au soluționat cauza în raport de interpretarea și aplicarea legii incidente, aspect de nelegalitate criticat de însăși recurentă în cadrul recursului de față, astfel că nu se poate considera că experta a fost cea care a apreciat asupra legii aplicabile, cum se susține fără temei.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . deciziei civile nr.197 A din 19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. A. S. C. M. S. I. P.
GREFIER
F. V.
RED.BAS
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
17.03.2015
Jud. apel:E.A.
I.Țârțău
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 266/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 881/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
