Rezoluţiune contract. Decizia nr. 379/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 45076/3/2010
Dosar nr._
(482/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.379.A
Ședința publică de la 29.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DANIELA ADRIANA BÎNĂ
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant C. L. E., împotriva sentinței civile nr.2391din 20.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. DE A. „GRAZIELA B.”.
Cauza are ca obiect – rezoluțiune contract.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 29.09.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 10.02.2010, sub nr._, reclamantul C. de A. „Graziela B.” a chemat în judecată pe pârâții C. L. și Graziela B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1931/ 06.08.2009 și care privește imobilul apartament nr. 21, situat în București, .. 21, etaj. 4, sectorul 2, precum și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract,invocând art. 966 și 1020 Codul Civil .
Prin întâmpinarea formulată la data de 09.04.2010, pârâtul C. L. Eugena a invocat pe cale de excepție lipsa de interes, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată precum și radierea intabulării dreptului de proprietate din Cartea Funciară de pe numele reclamantului C. de A. „Graziela B.”, iar prin cerere reconvențională a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1931/06.08.2009 la BNP Nemesis pentru fraudă la lege și în subsidiar rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare sus menționat pentru neplata prețului; radierea intabulării dreptului de proprietate din Cartea Funciară de pe numele reclamantului cabinet de avocatură.
În motivarea cererii reconvențională s-a arătat că în luna august a anului 2009, astfel cum rezulta din înscrisul depus la dosarul cauzei, Cabinetul de Avocatura "Graziela B." a devenit proprietar asupra apartamentului 4 din București, ..21, etaj 2, Sector 2 .
Încrederea evidentă pe care orice soț o dobândește în soția sa, cu atât mai mult cu cât aceasta este avocat, l-a făcut pe acesta să nu verifice conținutul actului și să îl semneze în fata notarului, fără să își pună problema dacă într-adevăr conținutul său corespunde adevărului.
Deși regimul juridic al acestui bun comportă anumite distincții legate de modul său de dobândire și de calificarea sa ca bun ce aparține comunității de bunuri a soților sau doar unuia dintre aceștia, în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare au fost menționați ca și vânzători atât L. - E. C. cât și soția sa B. Graziela.
De asemenea, deși în cuprinsul actului s-a făcut mențiune că prețul de 121.550 Euro ar fi fost achitat în întregime de Cabinetul de avocatură și primit de amândoi Vânzătorii, înainte de încheierea actului, acest fapt nu s-a petrecut în realitate și nu există nici o dovadă a acestei plăți.
Fiind vorba de o suma semnificativă rezultă cu evidență că plata prețului nu putea fi făcută decât ., prin care cumpărătorul - Cabinetul de A. - să poată justifica investiția efectuată precum și proveniența sumei investite.
Relațiile speciale dintre părțile semnatare ale acestui contract - acelea de soți - l-au făcut pe pârât să fie lipsit de prudența și diligența pe care orice Vânzător este prezumat că trebuie să le aibă la momentul încheierii unui act autentic de vânzare - cumpărare.
Prin raportare la dispozițiile art.1294 și următoarele C.civ., neplata prețului lipsește contractul de unul dintre elementele sale esențiale.
Având în vedere caracterul cererii reconvenționale - acela de acțiune în constatare nu este necesar ca acțiunea sa fie susținută și de soția pârâtului reclamant, acesta având legitimare procesuală activă.
Operand nulitatea absoluta a actului de vânzare cumpărare pentru neplata prețului, singurul efect al admiterii acțiunii este acela al reîntoarcerii bunului în patrimoniul de drept al persoanei care îl deținea cu titlu de proprietar înainte de încheierea actului.
La 8.06.2010, reclamantul – pârât C..de A. a depus la dosar cerere de renunțare la judecata acțiunii principale.
La termenul de judecată din 14.09.2010, pârâtul a invocat excepția netimbrării acțiunii principale.
Prin sentința civilă nr. 1096/14.09.2010, pronunțată de Tribunalului București Secția a V-a Civilă în Dosarul nr._, a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea principală, formulată de reclamantul C. de A. „Graziela B.”, în contradictoriu cu pârâții C. L. și Graziela B.; s-a disjuns cererea reconvențională și s-a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la 09.11.2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând excepția ridicată potrivit art. 137 al. 1 C.pr.civilă, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legal aplicabile, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea din ședința publică de la 8.06.2010, s-a dispus ca reclamantul-pârât să facă dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru 7154 lei, la același termen, reclamantul pârât depunând cererea de renunțare la judecată.
Reclamantul-pârât nu a îndeplinit obligația completării taxei judiciare de timbru, apreciind că se impune ca instanța să ia act de renunțarea sa la judecata acțiunii.
În acest context, instanța a apreciat că, pentru a se putea face aplicarea art. 246 C.pr.civ, se impune cu prioritate, pentru legala învestire a instanței, ca reclamantul să achite integral taxa de timbru, obligație pe care acesta nu a îndeplinit-o.
Față de acestea și în temeiul disp. art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/ 1997 și art. 9 din O.G. 32/1995, privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora acestea se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, Tribunalul a admis excepția insuficientei timbrării și a anulat acțiunea principală ca insuficient timbrată, context în care cererea de renunțare la judecată nu a mai fost supusă analizei.
Având în vedere că acțiunea principală s-a soluționat prin anularea sa, în temeiul art. 165 C.pr.civilă, instanța a disjuns cererea reconvențională, a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la 09.11.2010.
Cauza a fost astfel înregistrată la data de 21.09.2010, în fond, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._ .
La data de 11.10.2011, reclamantul și-a precizat cererea, arătând următoarele:
S-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare pentru fraudă la lege și anume a dispozițiilor art.30 din Codul familiei și art. 1307 din Codul Civil, în forma lor în vigoare la data încheierii actului în formă autentificată.
Este unanim acceptat punctul de vedere dezvoltat atât de doctrina relevantă și confirmat de jurisprudență că un act juridic se socotește săvârșit în frauda legii când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative.
In cauză, pârâta Graziela B., care la data încheierii acestui contract de vânzare cumpărare era căsătorită cu reclamantul L. E. C., a dorit scoaterea unuia dintre bunurile ce se consideră ca aparținând comunității de bunuri a celor 2 soți din patrimoniul comun și apropierea acestuia în exclusivitate.
Știut fiind ca vânzarea intre soți nu este recunoscuta ca operațiune juridică posibilă, fiind prohibită, pârâta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu propriul cabinet de avocatură a cărei unică titulară este, tocmai pentru a eluda dispozițiile legale susmenționate.
Intenția pârâtei de a deveni proprietar exclusiv al apartamentului litigios, prin frauda la lege, este dovedita și de împrejurarea că, la aproximativ 1 lună de la încheierea acestui contract de vânzare cumpărare, a părăsit domiciliul conjugal, iar ulterior în luna martie 2010 a și introdus acțiunea de divorț.
Încheierea contractului de vânzare cumpărare, în condițiile în care soțul său avea deplină încredere în pârâta, considerată un avocat reputat, reprezintă o încercare de abatere a legii de la finalitatea ei; iar fraudarea legii constituie un abuz de drept.
Tribunalul urmează să constate ca există fraudă la lege și să constate reaua - credința a autorului ei, respectiv al pârâtei.
O dovada a acestei rele credințe este și faptul ca pârâta din prezenta pricină (disjunsă din dosarul nr._ ) a introdus anterior o acțiune ce a avut ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare menționat anterior, pentru "lipsa scopului mediat", precum și "repunerea părților în situația anterioara".
În motivarea acestei acțiuni, Graziela B. a susținut că rezoluțiunea se impune urmare a faptului ca vânzătorul - soțul său la data încheierii actului de vânzare cumpărare - nu ar fi obținut acordurile asociației cu privire la utilizarea spațiului și nu ar fi fost îndeplinite condițiile minime care sa asigure buna vecinătate a cabinetului de avocatura a cărei titulara este în exclusivitate, cu ceilalți locatari.
In această motivare pârâta Graziela B. a omis faptul că a semnat actul de vânzare cumpărare și în calitate dublă de vânzătoare - alături de soțul său - dar și de cumpărătoare ca titulară a cabinetului și că în această calitate dublă asumată putea să asigure "scopul mediat" al contractului.
De asemenea, renunțarea la judecata acestei acțiuni poate fi calificată ca având o semnificație dublă: pe de o parte recunoașterea faptului că nu existau argumente juridice care să justifice admiterea ei, pe de altă parte, împrejurarea că între părți nu s-a putut finaliza semnarea unei tranzacții având ca scop partajul patrimonial.
La data de 08.11.2011, pârâtul Cabinetul de A. „Graziela B.” a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de reclamant la 11.10.2011, susținând în esență confuzia pe care reclamantul o face între dna Graziela B. și Cabinetul de A., și învederând faptul că dna B. Graziela nu a fost chemată de reclamant în judecată.
La termenul de la 20.11.2012, pârâtul Cabinetul de avocatură „B. Graziela” a invocat excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Tribunalul prin sentința civilă nr.2391/20.12.2012 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul C. L. E., în contradictoriu cu pârâtul C. De A. „Graziela B.”.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin cererea formulată, reclamantul solicită, în contradictoriu cu Cabinetul de A. reprezentat de avocat titular Graziela B., constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1931/06.08.2009, pentru fraudă la lege și, în subsidiar, rezoluțiunea aceluiași contract de vânzare-cumpărare, pentru neplata prețului.
În justificarea calității procesuale active, reclamantul a arătat că întrucât acțiunea sa este o acțiune în constatare nu este necesar ca aceasta să fie susținută și de soția sa, acesta având legitimare procesuală.
Dincolo de faptul că acțiunea reclamantului nu este o acțiune în constatare, ci una în realizare, tribunalul constată și faptul că în susținerea motivului de nulitate invocat, reclamantul afirmă folosirea de către fosta sa soție a dispozițiilor legale nu în scopul pentru care au fost editate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, neînțelegând însă ca, stabilind cadrul procesul, să o cheme în judecată și pe aceasta, deși prin întâmpinarea de la 08.11.2011 pârâtul Cabinetul de A. a ridicat această problemă, iar la termenul din 20.11.2012, acesta a invocat excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, prilej cu care reclamantul și-a menținut punctul de vedere, apreciind că nu este necesară introducerea, în cauză, a fostei sale soții.
În susținerea acestui punct de vedere, reclamantul a arătat că prin promovarea acțiunii de față nu urmărește scăderea patrimoniului familiei, ci, dimpotrivă, creșterea acestuia și, ca atare, în cauză nu se pune problema respectării principiului unanimității care ar determina, pe cale de consecință, coparticiparea procesuală pasivă.
Sub acest aspect, tribunalul a remarcat însă că, așa cum deja s-a arătat, eludarea legii este imputată de reclamant fostei sale soții, iar nu Cabinetului de A. al cărui titular este aceasta, C. care, chiar dacă nu are personalitate juridică, stă și poate sta în proces în calitate de pârât (având aptitudinea de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații cu respectarea principiului specializării) prin reprezentantul său, fără a se putea însă confunda calitatea de reprezentant al titularului Cabinetului cu calitatea de parte acestuia în proces
Or, în condițiile în care este evident conflictul de interese dintre reclamant și fosta sa soție, iar nu numai între reclamant și Cabinetul de A., reclamantul nu justifică calitatea procesuală pasivă, chemând în judecată doar cumpărătorul, iar nu și celălalt vânzător, deși acestuia din urmă i se impută frauda la lege.
În consecință, tribunalul a apreciat că acțiunea în constatarea nulității absolute a convenției presupune, în considerarea efectelor ce le produce, participarea tuturor părților semnatare ale convenției, și aceasta cu atât mai mult cu cât, în cauză, se impune a se stabili dacă și în ce măsură, prin vânzarea unui bun comun de către cei doi soți către Cabinetul de A. al cărui titular este unul dintre ei, a avut loc (în ce îl privește pe soțul avocat ) o separație patrimonială ori o diviziune intrapatrimonială.
Este adevărat că, în raport de rolul voinței părților în formarea coparticipării subiective, ca regulă, coparticiparea procesuală (activă ori pasivă) este facultativă (art.47 C.pr.civ.).
Excepția de la regulă o constituie cazurile în care mai multe persoane se află într-o anumită legătură (sunt unite printr-un drept sau o obligație, ori dreptul sau obligația lor, au aceeași cauză) care impune soluționarea unitară a litigiului și când coparticiparea procesuală devine obligatorie (necesară).
Ca atare, atragerea în judecată ( la cererea părții interesate, având în vedere că instanța nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces ) a celeilalte părți semnatare a contractului de vânzare-cumpărare, în calitate de vânzător, este o condiție necesară, iar neîndeplinirea ei atrage inadmisibilitatea acțiunii .
Instanța a reținut că, în cauză, nu sunt aplicabile disp.art.643 din Noul cod civil ( în raport de disp.art.63 din Legea 71/2011) având în vedere că dispozițiile legale evocate se referă la acțiunile ce privesc starea de coproprietate. Or, în cauză, instanța a fost investită cu examinarea valabilității unui act juridic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul invocând următoarele motive de recurs:
Instanța de fond a ignorat faptul că acțiunea dedusă judecății, reprezentând o excepție de la regula coparticipării procesuale active obligatorii, nu poate în același timp să impună o coparticipare procesuală pasivă obligatorie în raport de una și aceiași persoană.
Art.47 Cod procedură civilă reglementează litisconsorțiul sau coparticiparea procesuală care,în conformitate cu poziția părților, poate fi activă ,pasivă sau mixtă.
În speță, prin raportare la interesul specific al părților,s-ar fi putut invoca litisconsorțiul activ obligatoriu, dat fiind faptul că, în contractul a cărui nulitate absolută se solicită a se constata, vânzători sunt reclamantul C. L. E. și B. Graziela E. iar cumpărător este pârâtul Cabinetul de A. Graziela B..
Având în vedere situația specifică cauzei deduse judecății, o eventuală admitere a acțiunii ar profita atât reclamantului cât și fostei sale soții – B. Graziela, în calitatea lor de vânzători în contractul de vânzare – cumpărare, litisconsorțiul activ nefiind obligatoriu, reclamantul având dreptul să reclame și să apere un drept de proprietate comună în contradictoriu cu terțul dobânditor.
Astfel fiind, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu motivarea litisconsorțiului pasiv obligatoriu cu privire la aceiași persoană - B. Graziela – E. - căreia legal i se putea recunoaște calitate procesuală activă(neobligatorie) este o gravă greșeală de judecată săvârșită de instanța de fond.
B. Graziela – E., vânzător codevălmași alături de recurent în contractul de vânzare - cumpărare a cărui nulitate se solicită a fi constată - nu ar fi putut avea în litigiu o poziție procesuală contrară reclamantului C. L. E., câtă vreme interesul lor în raport cu terțul dobânditor este același.
În consecință, reclamantul are dreptul, recunoscut în prezent și de Noul Cod Civil prin art.643, de a introduce singur acțiunea în justiție, fără susținerea celuilalt proprietar, în calitate de coreclamant.
În mod greșit s-a reținut faptul că acțiunea dedusă judecății nu privește starea de coproprietate, pronunțând o hotărâre cu considerente contradictorii.
Prin acțiunea dedusă judecății, unul dintre cei doi codevălmași, reclamantul, urmărește desființarea contractului încheiat pentru lipsa unui element esențial - prețul, și redobândirea statutului juridic anterior încheierii contractului.
Prin urmare, acțiunea este formulată de unul din cei doi coproprietari împotriva terțului dobânditor.
Astfel, în mod contradictoriu s-a reținut, pe de o parte, faptul că se impune a se stabili dacă și în ce măsură prin vânzarea unui bun comun de către cei doi soți către cabinetul de avocatură a avut loc, în ceea ce o privește pe soție, o separație patrimonială ori o diviziune intrapatrimonială; pe de altă parte, faptul că acțiunea dedusă judecății nu privește starea de coproprietate.
O altă critică se referă la faptul că instanța de judecată a reținut în mod greșit neincidența în cauză a dispoz.art.643 din Noul Cod civil, în raport cu art.63 din Legea nr.71/2011, acțiunea dedusă judecății neavând legătură cu starea de coproprietate.
Astfel, instanța a ignorat faptul că raporturile dintre reclamant și fosta sa soție, intimată, se circumscriu stării de coproprietate cu privire la imobilul litigios, aspect evident ce rezultă din înscrisurile de la dosar.
Prin urmare, față de dispoz.art.63 teza a II-a din Legea nr.71/2011, sunt incidente și aplicabile în cauza dedusă judecății dispozițiile art.643 alin.3 N.C.civ. ce stipulează drepturi de care pârâtul C. de avocatură nu a înțeles să se folosească.
Se mai susține că instanța de fond a reținut greșit faptul că reclamantul a susținut eludarea legii de către fosta sa soție, și nu de către pârâtul Cabinetul de avocatură Graziela B..
Se arată că toate susținerile și trimiterile făcute de reclamant cu privire la B. Graziela E., la fraudarea și neplata prețului vânzării, au avut în vedere pe C. de avocatură prin reprezentant legal B. Graziela E., și nu pe fosta sa soție, B. Graziela E..
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond, greșit, a reținut existența unui conflict de interese evident între reclamant și pârâta intimată, ceea ce ar impune chemarea în judecată și a acesteia.
Se ignoră faptul că soții C. și B. au avut calitatea de vânzători, iar din această calitate de vânzători, rezultă interesul comun în desființarea unui contract pentru care prețul nu a fost plătit de cumpărător.
Divorțul celor doi soți și împrejurarea că, în calitate de cumpărător în acest contract de vânzare-cumpărare a stat Cabinetul Individual de A. al soției reclamantului C. nu este de natură a crea un conflict de interese.
Deși natura juridică a cabinetelor individuale de avocatură nu este extrem de bine definită, atâta vreme cât acestea pot dobândi drepturi și obligații, nu se poate reține confundarea acestora cu persoana titularului lor.
S-a ignorat, de asemenea, și faptul că litigiul având ca obiect desființarea contractului de vânzare-cumpărare în discuție a fost inițial Cabinetul Individual de A. B. Graziela E. în contra vânzătorilor C. și, urmare a acestei acțiuni principale, s-a formulat prezenta cerere reconvențională, ce a căpătat caracterul unei acțiuni de sine stătătoare la data la care Cabinetul de avocatură a renunțat la acțiunea inițială.
În ședința publică de la 28.04.2014, Curtea a pus în discuție calificarea căii de atac, iar potrivit art.282 C.proc.civ. și avându-se în vedere obiectul litigiului după valoare, calea de atac este apelul și nu recursul, cum greșit a fost înregistrat pe rolul instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge apelul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.47 C.proc.civ., mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte, dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comune ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
Prin cererea reconvențională, obiect al prezentului apel, reclamantul apelant C. L. Elugen a chemat în judecată pe intimatul pârât C. de A. Graziela B. prin avocat titular Graziela B., solicitând, în principal, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1931/6.08.2009 la B.N.P. Nemesis, pentru fraudă la lege, iar în subsidiar, rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru neplata prețului și radierea intabulării dreptului de proprietate din cartea funciară de pe numele pârâtului C. de avocatură.
Motivele solicitării nulității contractului, astfel cum rezultă din motivarea cererii reconvenționale, fila 15 dosar fond, este faptul că „încrederea evidentă pe care orice soț o dobândește în soția sa, cu atât mai mult cu cât acesta este avocat, l-a făcut pe acesta să nu verifice conținutul actului și să îl semneze în fața notarului, fără să își pună problema dacă, într-adevăr, conținutul său corespunde adevărului. Deși regimul juridic al acestui bun comportă anumite distincții legate de modul său de dobândire și de calificarea sa ca bun ce aparține comunității de bunuri a soților sau doar unuia dintre aceștia, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare au fost menționați ca și vânzători atât L. E. C., cât și soția sa, Graziela B.. De asemenea, deși în cuprinsul actului s-a făcut mențiunea că prețul de 121.550 euro ar fi fost achitat în întregime de Cabinetul de avocatură și primit de amândoi vânzătorii, înainte de încheierea actului, acest fapt nu s-a petrecut în realitate și nu există nicio dovadă a acestei plăți… Relațiile speciale dintre părțile semnatare ale acestui contract, acela de soți, l-au făcut pe pârât să fie lipsit de prudența și diligența pe care orice vânzător este prezumat că trebuie să le aibă la momentul încheierii unui act autentic de vânzare-cumpărare”.
Deși se susține prin motivele de apel că vânzătoarea codevălmașă, Graziela B. nu ar fi putut avea în litigiu o poziție contrară reclamantului C. L. E., datorită stării de coproprietate, dar și pentru faptul că reclamantul singur ar fi putut promova acțiunea în constatarea nulității, nefiind necesar acordul celuilalt soț, din motivarea cererii reconvenționale, dar și din atitudinea procesuală a părților în cauză, rezultă că fosta soție a reclamantului, Graziela B., are o poziție procesuală contrară reclamantului.
De asemenea, rezultă fără echivoc din motivele de fapt ale cererii reconvenționale că reclamantul îi impută fostei sale soții, avocat de profesie și titular al pârâtului C. de avocatură Graziela B., faptul că l-a indus în eroare, tocmai datorită calității sale de avocat, cu ocazia încheierii actului, atât sub aspectul regimului juridic al imobilului, cât și în ceea ce privește neplata prețului.
Faptul că, pentru promovarea unei acțiuni în constatarea nulității unui act de vânzare-cumpărare nu este necesară participarea procesuală a ambilor soți, în temeiul mandatului tacit prevăzut de art.35 alin.2 C.fam., nu echivalează, astfel cum susține apelantul, cu îndeplinirea cerinței litisconsorțiului procesual pasiv în prezenta cauză, deoarece calitatea procesuală activă și calitatea procesuală pasivă nu pot fi confundate.
Calitatea de titular a Cabinetului de avocatură Graziela B. este diferită de calitatea de persoană fizică, în speță vânzătoare în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, deoarece în ceea ce privește Cabinetul de avocatură s-a invocat ca și cauză de nulitate neplata prețului, iar în ceea ce o privește pe persoana fizică Graziela B., i s-a imputat o . manopere, atât în calitate de soție, cât mai ales în calitate de avocat, cu scopul vădit de a-l induce în eroare pe reclamant la încheierea actului.
Prin O.U.G. nr.44/2008, s-a reglementat regimul juridic al persoanelor fizice autorizate.
Potrivit dispoz.art.2 lit.j) “patrimoniul de afectațiune - totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activități economice, constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora”.
Astfel, bunurile, drepturile și obligațiile persoanei fizice autorizate afectate scopului exercitării unei activități economice reprezintă un patrimoniu de afectațiune.
Prin art.20, se prevede că persoana fizică autorizată răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit și, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolvență, va fi supusă procedurii simplificate prevăzută de Legea nr.85/2006, dacă are calitatea de comerciant, potrivit art.7 din Codul comercial.
Din aceste dispoziții legale rezultă că persoana fizică autorizată Cabinetul de avocatură Graziela E. B. are un statut de entitate juridic distinct de cel al persoanei fizice Graziela E. B. și că persoana fizică autorizată are un patrimoniu de afectațiune distinct de cel al persoanei fizice.
Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă constatarea nulității absolute a unui act de vânzare-cumpărare și, în subsidiar, rezoluțiunea acestuia pentru neplata prețului.
Prin urmare, greșit susține apelantul că prezenta acțiune privește în fapt starea de coproprietate.
În realitate, readucerea bunului în patrimoniul foștilor soți C. și B. este scopul acțiunii în constatarea nulității, deoarece dacă s-ar fi îndeplinit cerința coparticipării procesuale pasive obligatorii, s-ar fi discutat în fond condițiile necesare încheierii valabile a unui act și nu natura juridică de bun propriu ori bun comun al imobilului ce face obiectul actului de vânzare-cumpărare.
Din această cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art.643 din Nodul Cod civil, în raport de dispoz.art.63 din Legea nr.73/2011, întrucât în prezenta cauză nu se discută raporturile dintre reclamant și fosta sa soție, cu privire la situația juridică a imobilului înstrăinat, ci se analizează cauze de nulitate absolută, iar în subsidiar, de neîndeplinire culpabilă a obligațiilor contractuale.
În ceea ce privește susținerea că instanța de fond ar fi reținut greșit că reclamantul a susținut eludarea legii de către fosta sa soție, și nu de către pârâtul Cabinetul de avocatură Graziela E. B., este nereală, deoarece din considerentele menționate anterior rezultă fără echivoc motivele pe care și-a întemeiat cererea reconvențională apelantul.
Aceeași este situația și în ceea ce privește existența unui conflict de interese evident între reclamant și fosta sa soție, cu atât mai mult cu cât, jurisprudența a statuat că mandatul tacit reciproc între soți prevăzut de art.35 alin.2 C.fam. devine inoperant în cazul despărțirii în fapt a soților, precum și pe durata procesului de divorț, situație în care, consimțământul nu se presupune, ci trebuie dovedit.
În acest context, este lipsit de relevanță juridică, sub aspectul excepției în temeiul căreia s-a soluționat cauza, faptul că însuși Cabinetul de avocatură Graziela E. B. a demarat litigiul printr-o acțiune principală de sine stătătoare la care ulterior s-a renunțat.
Nu se poate susține nici teza unor interese identice între cele două părți ale prezentului litigiu, câtă vreme prin cererea principală Cabinetul de avocatură Graziela E. B. a solicitat rezoluțiunea contractului, întrucât imobilul fusese achiziționat pentru a fi destinat sediului și arhivei cabinetului, iar ulterior s-a constatat nefuncționalitatea respectivului spațiu.
Astfel fiind, în temeiul art.296 C.proc.civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant C. L. E., domiciliat în București, ..23-25, ., cu sediul ales la S.C.A. P. și Asociații în București, ., ..1, ., împotriva sentinței civile nr.2391 din 20.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. DE A. „GRAZIELA B.”, cu sediul în București, ., ..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. B. I. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
5 ex/22.10.2014
T.B.-Secția a V-a – N.M.
| ← Cereri. Decizia nr. 49/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 724/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
